La un nou inceput de an

La un nou început de an

– Către cititorii noştri –

Intrăm într-un nou an calendaristic şi firesc ar fi – ca orice început – ca acesta să vină cu speranţe, cu vise, cu noi dorinţe spre mai bine. Vremurile pe care le trăim însă, încep să ne tulbure visele şi să ne umbrească speranţa de mai bine. Aceasta nu înseamnă că trebuie să deznădăjduim, ci mai degrabă să luăm aminte mai bine în jurul nostru şi să ne agonisim cele de folos. Orice om cu scaun la cap, când vede că vremurile sunt neprielnice, îşi agoniseşte cele de folos duhovniceşte mai abitir ca în vremuri de pace.

Şi nu credem să fi fost cândva nişte vremuri mai puţin prielnice omului ca cele de astăzi. Aşa se face că ne străduim şi noi, pe cât putem, să ne agonisim cele de folos şi îi îndemnăm şi pe cititorii noştri să facă acelaşi lucru. Nu mai este vreme să ne risipim printre nimicuri, şi astăzi ce altceva ni se aruncă încontinuu în cale decât nimicuri ?

Trăim vremuri constrângătoare, cu legi constrângătoare, neprielnice unei vieţuiri decente, cu ecumenisme constrângătoare şi, în scurt timp, şi internetul va deveni constrângător. Aproape zi de zi ne ajung la urechi noi hotărâri şi legi care pun cătuşe oricărei încercări de dezvoltare independentă, oricăror iniţiative fireşti spre mai bine atât pentru tine, cât şi pentru cei din jur. Poate că vom trăi şi acele zile în care ni se va impune la nivel legislativ alinierea la ecumenismul mondial. Poate printr-un birou al confesiunilor creştine la Bruxelles, care să reglementeze activitatea tuturor confesiunilor de aşa natură încât să nu mai jeneze pe nimeni cu credinţa în Hristos, să nu mai zgârie urechile nici ale musulmanilor, nici ale hinduşilor, sau cine ştie ale căror lifte ale pământului. Sau poate că se va constitui şi în România o Adunare a tuturor episcopilor ortodocşi existenţi în ţara noastră: români, sârbi, ucraineni etc, şi această Adunare va fi validată de Secretariatul de Stat pentru Culte şi oricine va funcţiona în afara ei va fi scos în afara legii. Sau poate că va avea loc cel de-al VIII-lea aşa-zis Sinod Ecumenic al Ortodoxiei şi ceea ce se va hotărî la acest Sinod va fi cu totul potrivnic unei vieţuiri creştine după învăţătura Sfinţilor Părinţi. Sau poate că ne vom confrunta cu o legislaţie care va fi atât de constrângătoare din anumite puncte de vedere, încât bisericile vor fi închise ca urmare a neîndeplinirii prevederilor legii: că nu vor corespunde unor standarde de construcţie, că nu vor fi ,,clădiri aproape zero-energetice”, că nu vor fi dotate cu mai multe ieşiri sau cine ştie ce alte idei provenind din ungherele cele mai întunecoase ale minţii umane. Există atât de multe variante şi posibilităţi, încât pare aproape imposibil să nu se ajungă să se pună în practică măcar una din ele ! Dacă nu cumva vor fi folosite mai multe ’pârghii’ pentru siguranţă …

Apoi, în ce priveşte internetul, se prevede ca din 2017 să se introducă internetul pe bandă largă. Cine se va înscrie în curentele actuale de gândire – sau, altfel spus, cine va fi corect politic – va putea ’livra’ informaţii pe internetul pe bandă largă; cine nu, va rămâne pe internet doar ca să nu se spună că nu există pe internet; dar altfel, accesul la informaţii necorecte politic va fi atât de îngreunat, încât nu se ştie cine va mai reuşi să-şi păstreze interesul faţă de astfel de site-uri. Internetul – care a reprezentat multă vreme o sursă nealterată de informaţii, o posibilitate de a înţelege ce se petrece în lume şi de a vedea lucrurile cu alţi ochi – va înceta să mai fie ce-a fost. Sursele alternative de informare vor fi atât de obstrucţionate în încercările lor de a spune lumii ce se petrece, încât influenţa lor va fi aproape zdrobită, nimicită, făcută una cu pământul.

Şi aşa ajungem să fim … singuri. Singuri cu noi înşine, cu ce am reuşit să ne agonisim în aceşti ani, şi ne dăm examenul. Fiecare în parte. Lumea a devenit mult prea pestriţă în gândire şi, mai mult decât atât, mult prea tributară zecilor de mii de idei şi concepte nocive care au circulat în societatea umană în ultimul secol. Mult prea egoistă pentru a se gândi la semenul său şi mult prea rece în inima sa pentru a mai cunoaşte milostenia …

Aşadar, să ne agonisim ajutorul Celui care este Singurul în putere să ne dea nădejde, să ne facă să fim optimişti şi încrezători în bine, Celui care nu ne-a părăsit niciodată, chit că noi Îl părăsim mereu, uităm de El, Îl lăsăm într-un colţ al fiinţei noastre fiindcă suntem prea preocupaţi cu cugetele noastre de preamărire. Şi dacă vom crede cu adevărat în ajutorul Lui, El nu va întârzia să vină în ajutorul nostru, chiar de-ar fi întreaga lume împotriva noastră !

Catacombele Ortodoxiei