Lumea in deriva nr. 56

Aceasta este credinţa apostolică, aceasta este credința

Părinților, aceasta este credința ortodoxă

Duminica Ortodoxiei

de Arhiepiscop Averchie de Jordanville

 

Această predică a fost rostită de arhiepiscopul Averchie (Tauşev) al Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora în 1971. Mulți ortodocși erau foarte preocupați de constituirea unor noi eforturi ecumenice, mai cu seamă de ridicarea anatemelor reciproce dintre Patriarhul Athenagora al Constantinopolului și Papa romano-catolic Paul al VI-lea și de intrarea unui număr de Biserici Ortodoxe locale în Consiliul Mondial al Bisericilor. Se țineau de asemenea întruniri pentru pregătirea a ceea ce avea să fie numit în final Sinodul din Creta.

 

Iubiți frați și surori în Domnul, veți auzi aceste cuvinte solemne și semnificative în slujba Ortodoxiei, pe care Sfânta Biserică a stabilit să fie săvârşită în această zi. Prima duminică din postul mare a încheiat o săptămână de rugăciune intensă și pocăință ascetică. Acum Sfânta Biserică, dorind să ne încurajeze și să ne mângâie, a rânduit pentru noi în această primă săptămână a postului mare, în prima sa duminică, o sărbătoare duhovnicească, una deosebit de dragă și apropiată inimilor noastre – Biruinţa Ortodoxiei.

Această sărbătoare a fost prăznuită pentru prima oară în anul 842 în Constantinopol în prezența binecuvântatei împărătese Teodora de către patriarhul Meftodie în amintirea răsturnării ultimei erezii teribile care a zguduit Biserica lui Hristos, erezia iconoclasmului. Dar în această sărbătoare Sfânta Biserică marchează biruinţa sfintei credințe ortodoxe în general, victoria ei asupra tuturor ereziilor nelegiuite, învățăturilor false și schismelor.

Domnul nostru Iisus Hristos Mântuitorul a întemeiat Biserica Sa pe pământ astfel încât toţi cei care aparţin ei să poată fi mântuiți, să poată scăpa de mrejele diavolului și să intre în Împărăția Cerească pregătită pentru ei.

Diavolul a folosit toată puterea sa pentru a răsturna şi a distruge Biserica lui Hristos și, prin aceasta, să împiedice mântuirea oamenilor. La început, el a ridicat prigoniri teribile împotriva Bisericii prin evrei și păgâni. Timp de aproape trei secole sângele mucenicilor creștini a curs fără încetare. Dar diavolul nu a reușit în sarcina lui. Sângele mucenicilor, potrivit mărturisirii vrednice a apologetului creștin Tertullian, a devenit sămânța creștinilor. Creștinismul a biruit asupra prigonitorilor săi. Mieii blânzi ai turmei lui Hristos au transformat mânia de lup a prigonitorilor lor în blândețea mielului.

Dar diavolul nu s-a potolit după înfrângerea pe care a suferit-o din mâinile mucenicilor. Când Biserica lui Hristos a triumfat în lume, el a ridicat o nouă prigoană, încă mai periculoasă împotriva ei: din sânul Bisericii, aşa cum a prevestit Sfântul Apostol Pavel în convorbirea sa cu preoții din Efes: Se vor scula bărbaţi, grăind îndărătnicii. Pavel a numit astfel de bărbaţi lupi grei (Faptele Apostolilor 20, 29-30). Aceștia erau eretici care încercau să corupă adevărata învățătură a lui Hristos cu privire la credință și evlavie pentru a face această învățătură ineficientă pentru oameni.

Când s-a întâmplat acest lucru, Sfânta Biserică, în persoana celor mai buni slujitori ai săi, a ridicat armele împotriva acestor eretici pentru a apăra adevărul ei, învățătura nestricată. Au început să fie convocate mai întâi sinoade locale și apoi sinoade ecumenice. Episcopii s-au adunat din toate colțurile pământului și prin Sfântul Duh au dat glas Adevărului curat și nedistorsionat, urmând exemplul celui dintâi Sinod Apostolic de la Ierusalim (Faptele Apostolilor 15, 6-29). De asemenea, ei i-au despărţit pe eretici de Biserică și i-au anatematisit.

Aceasta a fost potrivit poruncii limpezi a Domnului nostru Iisus Hristos Însuși, care a spus: De nu va asculta nici de sobor, să-ţi fie ţie ca un păgân și vameș (Matei 18, 17); și potrivit poruncii Sfântului Apostol Pavel, acest mare apostol al neamurilor, care a spus: Ci măcar și noi, sau Înger din cer de vă va binevesti vouă afară de ceea ce am binevestit vouă, anatema să fie (Galateni 1, 8). Și în alt loc afirmă: Cela ce nu iubeşte pre Domnul nostru Iisus Hristos, să fie anatema: maran-ata (I Corinteni 16, 22).

Astfel, slujba noastră mișcătoare, măreaţă și solemnă a ORTODOXIEI își ia începutul de la Domnul nostru Iisus Hristos Însuși și de la marele Său apostol, chemat de El să fie apostolul neamurilor, adică al întregii lumi păgâne.

Începând cu secolul al IX-lea, Sfânta Biserică a stabilit ca această slujbă să fie săvârşită în prima duminică a postului mare și să fie numită Duminica Ortodoxiei. Această slujbă, frați și surori, este deosebit de importantă și semnificativă în vremurile rele pe care le trăim, vremuri în care credința ortodoxă se clatină și se zguduie.

Duminica Ortodoxiei

Această clătinare și zguduire a credinței ortodoxe este cauzată tocmai de acele persoane care ar trebui să o întărească și să o susțină în sufletele credincioșilor. Cei care ar trebui să fie stâlpii Sfintei Ortodoxii, ierarhii de rang înalt, inclusiv conducătorii anumitor Biserici locale se îndepărtează de Adevărul SFINTEI ORTODOXII. Este teribil că trebuie să spunem că până şi întâistătătorul Bisericii Constantinopolului, care este cunoscută sub numele de Patriarhia Ecumenică, omul considerat a fi cel dintâi ierarh al întregii ORTODOXII, a pornit pe această cale[1] ! Pe toate acestea stă fără îndoială amprenta apostaziei pe care o prevestea Sfântul Apostol Pavel (II Tesaloniceni 2, 3), apostazia creștinilor de la Hristos.

Acum noi suntem față în față cu această apostazie. Amenințarea majoră la adresa adevăratei credințe creștine, credința ortodoxă, este așa-numita „mișcare ecumenistă”, condusă de ceea ce este cunoscut sub numele de „Consiliul Mondial al Bisericilor”, un organism care neagă dogma unității și infailibilității Adevăratei Biserici a lui Hristos și încearcă să creeze din toate credințele existente și deformate în prezent, o nouă Biserică falsă, care, din punctul nostru de vedere, va fi fără nici o îndoială Biserica lui antihrist, acea Biserică falsă pe care o va conduce antihrist, a cărui venire se pregăteşte acum cu repeziciune în lume.

Din învățătura Cuvântului lui Dumnezeu și a Sfinților Părinți ai Bisericii, noi știm că antihrist va fi atât conducătorul religios, cât și politic al întregii omeniri: el va sta în fruntea unei noi biserici universale false pe care o va conduce antihrist, a cărui venire se pregăteşte acum cu repeziciune în lume; el va fi de asemenea preşedintele unui singur guvern mondial nou şi va încerca să-i supună pe toți puterii sale absolute.

Credința ortodoxă – aceasta este credința Apostolilor, credința Părinților, este acea credință pe care Părinții Apostolici, ucenicii direcți ai Sfinților Apostoli, și Sfinții Părinți și Dascăli ai Bisericii și urmașii lor legitimi au statornicit-o prin Sfântul Duh, au tâlcuit-o pentru noi în scrierile lor minunate și inspirate.

Frați și surori, trebuie să păstrăm această credință cu fermitate dacă dorim mântuirea veșnică !

Acum noi vom sărbători împreună cu voi această slujbă profund instructivă, mişcătoare și extrem de solemnă, care constă din două părți: prima parte este rugăciunea Sfintei Biserici pentru toți cei care s-au rătăcit sau s-au îndepărtat de adevărata credință ortodoxă; în a doua parte, Sfânta Biserică rosteşte înfricoșătoarea anatemă împotriva tuturor învățătorilor falși, ereticilor și schismaticilor care s-au încăpățânat în răutatea lor și care nu doresc să se reunească cu adevărata Biserică a lui Hristos, ci în schimb luptă împotriva ei.

Apoi noi vom cânta  „Veşnica pomenire” pentru toți apărătorii răposați ai Sfintei Ortodoxii și ,,La mulți ani” pentru acei apărători ai sfintei credințe și Biserici Ortodoxe care sunt încă printre cei vii.

Amin.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 149/septembrie-octombrie 2023

 

[1] Când a fost rostită predica, patriarhul Athenagora era conducătorul Patriarhiei Ecumenice. Întâlnirea patriarhului Athenagora cu Papa Paul al VI-lea în 1964 la Ierusalim a condus la ridicarea de către el a anatemelor din 1054 care marchează istoric Marea Schismă dintre Biserica Ortodoxă și romano-catolici. Acest act, ignorat aproape în întregime de alte Biserici Ortodoxe locale, a fost un preludiu al dialogului ecumenist dintre Biserica Ortodoxă și alte confesiuni.