Marturii despre Sfanta Lumina (I)

Mărturii despre Sfânta Lumină, care se pogoară la Sfântul Mormânt de Învierea Domnului (I)

Mărturia arheologului britanic Charles Warren

Sir Charles Warren s-a născut în 1840 în Bangor, Ţara Galilor, şi a fost arheolog şi ofiţer în organizaţia Inginerilor Regali Britanici, şi mai târziu general al armatei britanice care a participat la bătălii în Africa şi Asia.

În 1867, el a mers la Ierusalim ca membru al Fundaţiei pentru Explorarea Palestinei şi a efectuat o serie de săpături, activitate care a durat până în 1870. Printre descoperirile sale se numără o reţea de galerii amplasate sub Moscheea Domul Stâncii şi un sistem subteran de alimentare cu apă care ulterior a fost numit după el (Canalul Warren). De asemenea, el a completat o hartă topografică detaliată a oraşului vechi Ierusalim. 

O parte a rezultatelor săpăturilor sale a fost publicată în lucrarea sa numită Ierusalimul subteran, tipărită în 1876 la Londra. Într-un capitol al acestei cărţi intitulat ,,Focul Sfânt”, Warren consemnează tot ce ştie el despre minunea din Sâmbăta Mare, care l-a interesat în mod deosebit. În primul paragraf al acestui capitol, el pune o întrebare crucială: ,,Ce este acel foc ?”, şi răspunde de îndată la întrebarea sa:

,,Ce este acel foc care aprinde candelele din Sfântul Mormânt în ajunul Paştilor ? … Nu poate fi nici o îndoială că la ceremonie se petrece o minune”.

Charles Warren

Arheologul britanic a fost martor ocular al ceremoniei în toţi cei 4 ani în care a stat în Ierusalim şi, potrivit afirmaţiei sale, nu exista nici o îndoială în mintea lui că era o minune.

Prima ceremonie la care a fost prezent a fost Sâmbăta Mare din 1867. În următoarea Sâmbătă Mare, prin mijlocirea distinsului savant francez Charles Clermont-Ganneau, Warren a obţinut un loc într-unul din balcoanele înălţate ale latinilor, de unde avea o perspectivă neobstrucţionată a Sfântului Mormânt. Situat în acest loc important şi favorabil, el afirmă următoarele:

,,Am văzut minunea Sfântului Foc anterior, însă acum am avut o privelişte mai completă, prin intermediul dlui. Ganneau, care mi-a obţinut un loc în galeria latină, către nord, şi având privelişte de sus asupra Sfântului Mormânt”.

El continuă, descriind clipa în care apare Sfântul Foc:

,,În cele din urmă există o senzaţie că focul este pe cale să se arate, grămezi de fuioare sunt întinse, la început se vede o străfulgerare, fuioarele sunt aprinse … Într-o clipă, ca prin minune, focul se răspândeşte singur în toate direcţiile”.

Deşi credincios al Bisericii Anglicane, Warren nu ezită să recunoască autenticitatea minunii. Încântat de ceea ce a trăit, Warren este cel de-al patrulea martor care descrie venirea Sfântului Foc ca un fulger care coboară din înălţimi. Precum spune el, fulgerul apărea la deschizătura cupolei, care la acea vreme avea încă o mică deschidere către cer.

În plus, el vorbeşte de o torţă care se aprinde aproape în aceeaşi clipă cu apariţia fulgerului şi imediat după aceea el descrie răspândirea minunată a Sfântului Foc în biserică. El nu se referă la răspândirea flăcării de la lumânare la lumânare, fenomen care are nevoie de un pic de timp, ci descrie o răspândire supranaturală care a fost săvârşită de Sfântul Foc însuşi, care ,,într-o clipă, ca prin minune” a inundat întreaga Biserică a Învierii, întinzându-se în toate direcţiile de îndată.

Mulţime de credincioşi adunaţi la Biserica Învierii Domnului pentru Sfintele Paşti

Începutul secolului XX

Descrierea arheologului britanic este în mod particular revelatoare şi în acord cu mărturiile din secolele anterioare. Cu toate acestea, pe lângă mărturia sa personală, în acelaşi capitol al cărţii sale, există încă două mărturii foarte importante: cea a episcopului cipriot Meletie şi cea a patriarhului Chiril al II-lea, care a condus ceremonia în primii doi ani în care a participat Warren – anii 1867 şi 1868.

Impresionat de tot ce a trăit în timpul ceremoniei, arheologul britanic a dorit să investigheze în continuare minunatul eveniment şi să descopere exact ce s-a întâmplat înlăuntrul Mormântului când a apărut Sfântul Foc. Singura persoană care putea să răspundă la întrebările sale erau cei doi ierarhi greci amintiţi mai sus. Astfel că, de îndată ce s-a întâlnit cu fiecare dintre ei, în momente diferite, el i-a rugat să-i descrie tot ce au trăit înlăuntrul Sfântului Mormânt.