Omul CIA din Constantinopol (I)

Omul CIA din Constantinopol (I)

Guvernul SUA îşi spune cuvântul în politica ortodoxă internă

de Michael Warren Davis

 

The American Conservative, 23 aprilie 2024

 

Un articol scris de un scriitor catolic, cunoscut în mediile jurnalistice ca tradiţionalist şi conservator, care a trecut recent la Ortodoxie. Redactor şef al periodicului catolic Crisis Magazine, anterior editor pentru SUA al periodicului Catholic Herald, colaborator al The American Conservative, autor al cărţilor The Reactionary Mind, After Christendom, Michael Warren Davis face parte dintr-o serie de intelectuali americani care, dezamăgiţi de civilizaţia şi cultura apuseană, şi-au îndreptat atenţia către Răsărit.

Notele de subsol aparţin redacţiei noastre şi conţin lămuriri cu privire la evenimentele amintite de autor sau comentarii pe marginea afirmaţiilor lui.

* * *

Toată lumea știe că Patriarhia Moscovei este în cârdăşie cu Kremlinul. Puțini realizează că Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului este profund îndatorată guvernului SUA.

Această ignoranță este surprinzătoare, având în vedere că mulți ierarhi ortodocşi greci sunt cât se poate de mândri de acest lucru. În 1942, Athenagora Spyrou – Arhiepiscopul Bisericii Ortodoxe Greceşti din America – scria unui agent al Biroului de Servicii Strategice (Office of Strategic Services, OSS): ,,Am 3 episcopi, 300 preoţi şi o organizaţie mare şi vastă. Toţi cei aflaţi sub autoritatea mea sunt sub autoritatea voastră. Le poţi cere orice serviciu ai nevoie. Nu vor fi puse nici un fel de întrebări şi instrucţiunile tale vor fi executate în mod fidel”.

În 1947, OSS a fost redenumit Agenţia Centrală de Informaţii (Central Intelligence Agency, CIA). Un an mai târziu, Athenagora a fost ales patriarh ecumenic al Constantinopolului, conducătorul spiritual al Ortodoxiei Răsăritene[1].

S-ar putea sublinia că, atunci când Athenagora a ajuns la OSS, Grecia sa natală era sub ocupație nazistă. Este de înțeles că un episcop grec în America ar sprijini efortul de război american. Dar a fost mai mult decât atât. Athenagora a fost un susținător puternic al caracterului excepţional american și a încurajat politica externă militaristă a Washington-ului. Consulul SUA la Istanbul a relatat o conversație cu Athenagora din 1951: ,,Ca de obicei, el a vorbit câtăva vreme despre convingerea sa că Statele Unite ale Americii trebuie să rămână în Orientul Apropiat câteva secole pentru a-şi împlini misiunea care i-a fost dată de Dumnezeu de a da libertate, prosperitate şi fericire tuturor popoarelor etc”.

(Apropo, aceste citate sunt extrase dintr-o prelegere susţinută de un istoric ortodox pe nume Matthew Namee la Colegiul Elen Sfânta Cruce, seminarul grec din Boston[2]. Acestea nu sunt falsuri răutăcioase colportate de propagandiștii ruși – ortodocşii greci sunt cât se poate de mândri de asocierea lor cu statul profund american.)

Athenagora nu era doar un pro-american. El era de asemenea cunoscut ca un renovaționist[3], așa cum sunt cunoscuți ortodocșii liberali. În 1964, el s-a întâlnit cu Papa Paul al VI-lea la Ierusalim; împreună, ei ridică în mod oficial anatemele reciproce puse de predecesorii lor în 1054. Acest gest a stârnit indignare în întreaga lume ortodoxă. Athenagora a fost acuzat că a compromis credința ortodoxă de dragul unei uniri pe hârtie cu Roma.

Actualul patriarh ecumenic, Bartolomeu, este croit din acelaşi material cu Athenagora. El este foarte apropiat de Papa Francisc; cei doi împărtășesc o pasiune pentru imigrația în masă[4] și activismul ecologic[5]. De asemenea, la fel ca Athenagora, Bartolomeu are o relație strânsă cu guvernul SUA – un parteneriat care s-a dovedit reciproc avantajos.

Patriarhul ecumenic este conducătorul spiritual al Ortodoxiei. Cu toate acestea, el are jurisdicție directă doar asupra a câteva mii de creștini ortodocși din Turcia. Restul lumii ortodoxe greceşti este autocefală, sau auto-guvernantă. Aceasta include Biserica Greciei, Biserica Ciprului și mitropoliile (sau eparhiile) americane[6]. Mulți privesc către Bartolomeu pentru conducere, dar nu se află direct sub autoritatea lui. Merită notat şi faptul o mare majoritate a creștinilor ortodocși din întreaga lume aparțin tradiției ortodoxe ruse. Aceste Biserici nu caută către Bartolomeu pentru conducere în nici un mod semnificativ. Unele, ca Patriarhia Moscovei, sunt în schismă cu Constantinopolul[7].

Bartolomeu nu este „papa” Ortodoxiei, deși și-ar dori să fie. În ultimele decenii, patriarhul ecumenic a lucrat și pentru a consolida puterea asupra diferitelor Biserici Ortodoxe grecești. Acest efort s-a dovedit cel mai fructuos în Statele Unite ale Americii.

În 2014, Elpidifor Lambriniadis, actualul arhiepiscop al Americii și succesorul evident al lui Bartolomeu, a publicat un scurt eseu intitulat ,,Primul fără egali”[8]. Titlul său era un joc de cuvinte plecând de la expresia primus inter pares, sau primul dintre egali. Acest titlu se referea iniţial la papa Romei, dar a fost transferat patriarhului Constantinopolului de către ortodocși în urma Marii Schisme din 1054. Desigur, schisma în sine a fost provocată nu în mică măsură de un sentiment că pontifii romani eşuau în a respecta drepturile și privilegiile confraților lor episcopi, în special în Răsăritul creștin. În mod clar, arhiepiscopul semnala dorința sa de a cultiva o ecleziologie mai autoritară, centralistă în cadrul Bisericii Ortodoxe, o filozofie care a fost numită papism grecesc.

În 2022, în timpul unui interviu pentru ziarul grec Ta Nea, Elpidifor a fost întrebat dacă se aștepta să devină următorul patriarh ecumenic. Elpidifor a obiectat, afirmând că ,,succesiunea va fi hotărâtă de Dumnezeu”. Și aceasta este o îndepărtare radicală de tradiția ortodoxă. De fapt trece dincolo de papismul grecesc. Până și Biserica Romano-Catolică neagă în mod explicit că papa este ales de Dumnezeu[9].

Joe Biden discutând cu ierarhi ortodocşi greci, în centrul lor fiind arhiepiscopul Elpidifor

Cu toate acestea, guvernul Statelor Unite ale Americii susține în mod oficial doctrina papismului grecesc, așa cum se va arăta. Întărirea poziției Patriarhiei Ecumenice în cadrul Ortodoxiei globale are două scopuri. În primul rând, scade în mod necesar influența rivalului Constantinopolului, Patriarhia Moscovei. Washington-ul consideră că Ortodoxia rusă este un instrument pentru propaganda Kremlin-ului și, prin urmare, o țintă legitimă pentru operațiunile de contrainformații. În al doilea rând, patriarhii ecumenici renovaționiști sunt parteneri dispuși în campania Washington-ului de răspândire a valorilor democratice, liberale pe tot globul.

Să analizăm, de exemplu, schisma din Biserica ucraineană. În 1990, Patriarhia Moscovei a acordat statutul de auto-guvernare Bisericii Ortodoxe Ucrainene (Ukrainian Orthodox Church, UOC). Însă nu i s-a dat autocefalie deplină. Cu toate acestea, un grup de naționaliști ucraineni condus de președintele pe atunci Petro Poroșenko a organizat o Biserică Ortodoxă „independentă” a Ucrainei (Orthodox Church of Ukraine, OCU). Cu sprijinul presei occidentale, acești naționaliști au denumit cu succes Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică drept „Biserica Rusă”.

În 2018, când a fost întrebat despre cererea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei de autocefalie, Kurt Volker – pe atunci reprezentant special al Departamentului de Stat al SUA pentru Ucraina – a părut să contracareze întrebarea[10]. El a insistat că guvernul SUA nu adoptă o poziție în astfel de chestiuni și va respecta decizia patriarhului Bartolomeu și a sinodului său.

Nu vă înșelați: declarând că decizia aparține Patriarhiei Ecumenice, guvernul SUA adoptă o poziție. În primul rând, autocefalia nu poate fi acordată în mod unilateral de nici un patriarh sau episcop. În al doilea rând, dacă decizia ar aparține cuiva, acela ar fi Patriarhul Moscovei, conducătorul duhovnicesc al Ortodoxiei slave[11]. Până şi marele Kallistos Ware[12] a denunţat Patriarhia Ecumenică pentru amestecul în Biserica Ucraineană:

,,Deși sunt mitropolit al Patriarhiei Ecumenice, nu sunt deloc mulțumit de poziția adoptată de patriarhul Bartolomeu. Cu tot respectul datorat patriarhului meu, mă văd nevoit să spun că sunt de acord cu punctul de vedere exprimat de Patriarhia Moscovei că Ucraina aparține Bisericii Ruse. La urma urmei, printr-un acord din 1676, Mitropolia Kievului a fost transferată de sub omoforul Patriarhiei Ecumenice sub cel al Patriarhiei Moscovei. Prin urmare, de 330 ani, Ucraina face parte din Biserica Rusă”[13].

În al treilea rând, cu doar câteva zile înainte ca Volker să dea acest interviu postului de radio rus Ecoul Moscovei, Joe Biden – pe atunci doar fost vice-președinte al Americii – a zburat în Ucraina pentru a-și exprima sprijinul pentru Biserică Ortodoxă „independentă” a Ucrainei. De îndată ce patriarhul Bartolomeu a hotărât în ​​favoarea acestei Biserici, secretarul de stat Mike Pompeo a exprimat sprijinul ferm al administrației Trump pentru decizia sa[14]. De la invadarea Ucrainei de către Rusia, guvernul nostru a susținut implicit politica preşedintelui ucrainean Vladimir Zelenski de confiscare a proprietăţii (inclusiv a clădirilor bisericeşti) Bisericii Ortodoxe Ucrainene ţinând de Patriarhia Moscovei şi de transferare către Biserica aşa-zis independentă a Ucrainei[15]. Într-un episod deosebit de flagrant[16], o mulțime naționalistă a atacat o biserică a Bisericii aşa-zise ruse în mijlocul unei înmormântări, i-a împrăștiat pe credincioși și l-a bătut pe preotul slujitor atât de rău, încât el a trebuit să fie internat în spital. Ciudăţenia ? Era o înmormântare pentru un soldat ucrainean care a murit luptând împotriva Rusiei.

Acest detaliu nu poate fi subliniat îndeajuns: indiferent ce pretinde mass-media, Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică nu este un braţ al influenței ruse. Membrii săi nu sunt „pro-Rusia”; cu atât mai puţin sunt colaboratori ruşi. Și ei își dau viața pentru a-și apăra patria împotriva agresiunii ruse. Dar asta nu contează pentru Washington sau Constantinopol. Sprijinind separatiștii, patriarhul Bartolomeu subminează influența Moscovei în cadrul Ortodoxiei globale. Și asta este bine pentru rusofobii din instituția noastră de politică externă.

În 2019, Departamentul de Stat al SUA a dat 100.000 de dolari Orthodox Times, un site de știri puternic centrat pe Patriarhia Ecumenică[17]. Scopul ? „Pentru a contracara entitățile care răspândesc știri false și îi îndrumă greşit pe credincioșii din comunitățile ortodoxe” – cu alte cuvinte, dezinformarea rusă.

Patriarhul Bartolomeu întâmpinându-l pe Biden venit în vizită la Fanar, 2011

Este ironic că Departamentul de Stat al administraţiei Trump a urmărit această agendă pro-Constantinopol, având în vedere că Patriarhia Ecumenică este aliniată în mod deschis și ţanţoş cu Partidul Democrat. Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Americii se făleşte:

,,Președintele Truman a subliniat adesea convingerile pro-americane ale patriarhului Athenagora și importanța și influența Patriarhiei Ecumenice, împreună cu comunitatea ortodoxă greacă din SUA, ca fiind vitale pentru obiectivele politicii externe americane. Într-adevăr, Truman a socotit că Patriarhia și patriarhul Athenagora sunt cruciali pentru a susţine hotărârea pro-occident atât a Greciei, cât şi a Turciei, precum şi pentru a promova stabilitatea în Orientul Mijlociu”.

În 2020, patriarhul Bartolomeu a trimis o scrisoare de felicitare vechiului său prieten Biden, pentru că l-a învins pe Donald Trump la alegerile prezidențiale: „Vă puteți imagina marea mea bucurie și mândrie pentru alegerea dvs. ca cel de-al 46-lea președinte al distinsei voastre națiuni, Statele Unite ale Americii”.

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

 

[1] Aceasta este o afirmaţie pe care o găsim în mod curent în articolele apărute în occident. Este imaginea Patriarhiei Ecumenice, construită cu atenţie de scaunul ecumenic în secolul XX. A se vedea câteva comentarii privind rolul şi importanţa reală a Patriarhiei Ecumenice în Este Patriarhia Ecumenică ,,ţinta unei campanii diabolice” ? Este ea victima unei campanii de dezinformare, pusă la cale de forţele anti-ecumeniste, care-i ştirbeşte prestigiul şi recunoaşterea internaţională ?

[2] A se vedea serialul nostru Patriarhul Athenagora al Constantinopolului şi relaţiile sale cu Lumea Nouă care conţine cercetările pe care Matthew Namee le-a făcut în documentele declasificate ale CIA, ca şi ale Departamentului de Stat al SUA privind Patriarhia Ecumenică şi relaţiile ei cu SUA.

[3] Acest termen – care se referă la schisma care a existat în sânul Bisericii Ortodoxe Ruse, a se vedea serialul nostru Renovaţionism versus Ortodoxie pentru o istorie a acestei mişcări – este utilizat uneori pentru a-i desemna pe moderniştii ortodocşi.

[4] A se vedea VOA News, 15 aprilie 2016, Orthodox Patriarch Urges Europe to Open Doors to Refugees.

[5] A se vedea https://www.goarch.org/society/greening-the-parish/green-patriarch şi Enciclica papală Laudato Si. Papa propovăduieşte ,,schimbarea inimilor” şi ,,convertirea ecologică”.

[6] Autorul pierde din vedere că, în general vorbind, Patriarhiile Antiohiei, Alexandriei şi Ierusalimului aparţin tot lumii greceşti; patriarhii care domnesc pe aceste scaune aparţin etniei greceşti, ca şi marea parte a ierarhilor din aceste patriarhii.

[7] Autorul se referă la schisma provocată de decizia Sfântului Sinod al Patriarhiei Constantinopolului din 11 octombrie 2018 de a acorda autocefalie Bisericii Ortodoxe din Ucraina. Pe 15 octombrie 2018, întrunindu-se la Minsk, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a decis să rupă toată relaţiile cu Patriarhia Constantinopolului. Această decizie interzicea oricărui membru al Bisericii Ortodoxe Ruse – cleric sau laic – să participe la taine în orice biserică din întreaga lume aflată în jurisdicţia Constantinopolului.

[8] Noi am comentat la vremea respectivă eseul ,,Primul fără egali” în articolul Ianuarie-februarie 2014. Ştiri bisericeşti (I) – Chestiunea primatului în Biserica Ortodoxă – poziţii actuale ce duc către erezie. Mitropolitul Elpidifor încheie în mod şocant: ,,Dacă vrem să vorbim despre un singur izvor de primat (în Biserica Ortodoxă), atunci acesta este persoana Arhiepiscopului de Constantinopol, care, ca arhiereu, este primus inter pares (primul între egali), însă, ca arhiepiscop de Constantinopol şi, implicit, patriarh ecumenic, este primus sine paribus (primul fără egali)”.

[9] A se vedea https://www.catholic.com/magazine/online-edition/does-god-pick-the-pope

Această observaţie a autorului necesită o lămurire. Nu este adevărat că aceasta este o îndepărtare radicală de tradiţia ortodoxă: lucrurile sunt mai nuanţate. Atunci când oamenii nu respectă voia lui Dumnezeu, Dumnezeu nu caută să-Şi impună voia, nu trece peste liberul arbitru, ci îi lasă pe oameni să se manifeste liber, nu le îngrădeşte libertatea. În acest caz, spunem că Dumnezeu nu binevoieşte un lucru, dar îl îngăduie. Îngăduie să se întâmple un lucru care este alegerea omului, manifestarea liberului său arbitru, a voinţei sale libere. Astfel se face o distincţie foarte fină şi totuşi limpede între ceea ce binevoieşte şi binecuvântează Dumnezeu şi ceea ce El îngăduie să se întâmple.

Aşadar, succesiunea este hotărâtă de Dumnezeu, fie că este binecuvântată de El, fie că este doar îngăduită. De nu ar îngădui Dumnezeu ca un lucru să aibă loc, nu ar avea !

[10] A se vedea https://risu.ua/en/special-representative-of-the-united-states-department-of-state-for-ukraine-us-does-not-participate-in-resolving-religious-issues-in-ukraine_n93274

[11] Mai degrabă, să zicem, conducătorul duhovnicesc al tuturor ortodocşilor aflaţi pe teritoriile fostului Imperiu Rus, care s-au aflat în jurisdicţia sa. Ortodoxia slavă îi cuprinde şi pe sârbi, bulgari, cehi şi slovaci, polonezi etc.

[12] Kallistos Ware (1934-2022) – mitropolit de Diocleea, aparţinând de Patriarhia Ecumenică, şi profesor de teologie ortodoxă la Universitatea din Oxford – a devenit cunoscut mai ales prin scrierile sale The Orthodox Church (1963), despre istoria şi organizarea Bisericii Ortodoxe, şi The Orthodox Way (1995), o introducere în dogmele Bisericii Ortodoxe. El este socotit un nume de referinţă în Ortodoxia oficială, datorită scrierilor şi prelegerilor sale despre Ortodoxie.

[13]  Orthodox Christianity, 13 decembrie 2018, Met. Kallistos (Ware): “I am not at all happy about the position taken by Patriarch Bartholomew”

[14] Orthodox Christianity, 22 octombrie 2018, U.S. Secretary of State backs bid for Ukrainian autocephaly

[15] The American Conservative, 25 ianuarie 2023, Zelensky vs. the Ukrainian Orthodox Church. The UOC has opposed the invasion and supported the Ukrainian cause. So why is the government calling them Russian agents?

[16] Orthodox Christianity, 5 aprilie 2023, Violent church seizures continue throughout Ukraine, priest hospitalized (+VIDEO).

[17] Orthodox Christianity, 17 decembrie 2019, Orthodox Times website received $100,000 grant from U.S. State Department