Ortodoxia si religia viitorului (XII)
Ortodoxia şi religia viitorului (XII)
de ieromonah Serafim Rose († 1982)
5. Noua ’spiritualitate’ versus creştinism
S-ar putea da numeroase alte exemple de noi culte orientale în Apus; în fiecare an apar unele noi, sau noi transformări ale celor vechi. Pe lângă cultele făţiş religioase, îndeosebi în ultimul deceniu s-a remarcat o creştere a ,,cultelor de conştiinţă” seculare, aşa cum le numeşte o revistă populară[1]. Aceste grupuri de ,,terapie mintală” includ mişcări precum ,,Erhard Seminars Training” fondată în 1971, ,,Rolfing”, ,,Silva Mind Control” şi felurite forme de ,,întâlnire” şi bio-reacţie//răspuns”, care oferă o ,,eliberare a tensiunilor” şi o ,,tatonare a capacităţilor ascunse” ale omului, exprimate într-un jargon ,,ştiinţific” de secol XX mai mult sau mai puţin plauzibil. Se amintesc şi alte mişcări ,,de conştiinţă” care sunt mai puţin la modă astăzi, de la ,,ştiinţa creştină” şi ,,ştiinţa minţii” până la ,,scientologie”.
Toate aceste mişcări sunt incompatibile cu creştinismul. Creştinii ortodocşi trebuie să stea cât se poate de departe de ele.
De ce vorbim atât de categoric ?
1. Aceste mişcări nu au nici o temelie în tradiţia sau practica creştină, ci sunt pur şi simplu produsul religiilor păgâne orientale sau al spiritismului modern, mai mult sau mai puţin diluat şi adeseori prezentat ca ,,ne-religios”. Ele nu numai că învaţă în mod eronat, neconform cu învăţătura creştină, cu privire la viaţa duhovnicească; ci, de asemenea, ele îl conduc pe om, fie prin experienţele religioase păgâne sau experimentele psihice, pe o cale duhovnicească greşită al cărei sfârşit este dezastrul spiritual şi psihic, şi în cele din urmă pierderea veşnică a sufletului.
2. În mod specific, experienţa ,,liniştii duhovniceşti”, care este dată de diferite tipuri de meditaţie, fie fără conţinut religios specific (aşa cum pretind meditaţia transcendentală, unele forme de yoga şi zen, şi cultele seculare) sau cu conţinut religios păgân (precum Hare Krishna, ,,Divine Light Mission”, ,,3HO” etc), este o poartă către tărâmul spiritual ,,cosmic” unde partea mai profundă a personalităţii umane intră în contact cu fiinţe spirituale reale. Aceste fiinţe, pentru omul căzut, sunt în primul rând demonii sau duhurile căzute care sunt cele mai apropiate de om[2]. Înşişi cei care practică meditaţia zen-budistă, în pofida tuturor precauţilor lor cu privire la ,,experienţele” spirituale, descriu întâlnirile lor cu aceste duhuri (amestecate cu fantezii umane), toţi între timp subliniind că ei nu sunt ,,agăţaţi” de ele[3].
3. ,,Iniţierea” în experienţele de pe tărâmul psihic pe care o oferă ,,cultele de conştiinţă” implică o persoană în ceva [aflat] dincolo de controlul conştient al voinţei umane; astfel, odată ,,iniţiat”, adeseori este un lucru foarte dificil a te desprinde de experienţele psihice nedorite.
În acest fel, ,,noua conştiinţă religioasă” devine un duşman al creştinismului care este mult mai puternic şi periculos decât oricare din ereziile trecutului. Când experienţa este reliefată mai presus decât învăţătura, precauţiile creştine normale care-l protejează pe om împotriva atacurilor duhurilor căzute sunt îndepărtate sau neutralizate, şi pasivitatea şi ,,deschiderea” ce caracterizează noile culte expun pur şi simplu pe cineva spre a fi folosit de demoni. Studierea experienţelor multor ,,culte de conştiinţă” arată că există un progres regulat în ele de la experienţe care la început sunt ,,bune” sau ,,neutre” la experienţe care devin bizare şi înspăimântătoare şi în final vădit demonice. Chiar latura pur fizică a disciplinelor psihice precum yoga este periculoasă, deoarece ele provin din şi predispun pe cineva către atitudini şi experienţe psihice care sunt scopul original al practicii yoga.
Puterea de seducţie a ,,noii conştiinţe religioase” este atât de mare astăzi, încât ea poate pune stăpânire pe cineva chiar atunci când el crede că rămâne creştin. Aceasta este adevărat nu numai în cazul celor care se complac în sincretisme superficiale sau combinaţii ale creştinismului şi religiilor orientale care au fost menţionate mai sus; este adevărat şi în cazul unui număr crescând de oameni care se consideră creştini fervenţi. Necunoaşterea profundă a adevăratei trăiri creştine duhovniceşti în vremurile noastre produce o ,,spiritualitate” creştină falsă a cărei natură este strâns înrudită cu ,,noua conştiinţă religioasă”.
În capitolul VII noi vom studia cu atenţie cel mai răspândit curent de ,,spiritualitate creştină” de astăzi. În el noi vom vedea perspectiva înspăimântătoare a unei ,,noi conştiinţe religioase” care pune stăpânire pe creştini bine intenţionaţi, chiar creştini ortodocşi, într-o asemenea măsură încât noi nu putem să nu vedem [în acest fenomen] spiritualitatea lumii contemporane în termenii apocaliptici de ,,înşelare atât de mare”, care va amăgi aproape întreaga omenire înainte de sfârşitul veacului. Asupra acestui subiect vom reveni la sfârşitul acestei cărţi.
Traducere: Catacombele Ortodoxiei
[1] U.S. News and World Report, 16 februarie 1976, p. 40.
[2] A se vedea expunerea episcopului Ignatie Briancianinov a învăţăturii ortodoxe despre perceperea spirituală şi senzorială a duhurilor şi deschiderea ,,porţilor percepţiei” omului, în The Orthodox Word, nr. 82, 1978.
[3] A se vedea Jiyu Kennett, Cum să creşti o floare de lotus, Mânăstirea Shasta, 1977 – descrierea unui maestru Zen a viziunilor sale din pragul morţii.