Patriarhul Athenagora al Constantinopolului si relatiile sale cu Lumea Noua

Patriarhul Athenagora al Constantinopolului şi relaţiile sale cu Lumea Nouă (XI)

Patriarhul Athenagora, CIA și Departamentul de Stat

I. Arhiepiscopul Athenagora al Americii către proto-CIA: ,,Instrucţiunile voastre vor fi executate cu exactitate”
II. Îndepărtarea patriarhului Maxim al V-lea potrivit dosarelor CIA (I) 
III. Îndepărtarea patriarhului Maxim al V-lea potrivit dosarelor CIA (II) 
IV. Declaraţiile patriarhului Athenagora de loialitate faţă de America 
V. Memorandumul secret al Departamentului de Stat despre patriarhul ecumenic, 1950 
VI. Un apostol al Evangheliei Americii pentru Ortodoxie ... 
VII. Guvernul american şi alegerea patriarhului Athenagora 
VIII. Cum a devenit Departamentul de Stat al SUA interesat de Ortodoxie 
IX. Imixtiunea turcă în alegerea patriarhului ecumenic în 1972 
X. Tulburare în Istanbul: anii de început ai patriarhului Athenagora

Unul din cele mai importante lucruri care se pot spune despre patriarhul Athenagora este că el iubea în mod absolut America: avea mitul Americii, ceea ce reprezenta în viziunea sa America. El credea într-un destin aproape mesianic, rânduit dumnezeieşte, al Statelor Unite ale Americii. În 1951, când era deja patriarh ecumenic, a avut o întrevedere cu consulul SUA la Istanbul. Iată cum a descris consulul ce a spus Athenagora: ,,Ca de obicei, el a vorbit câtăva vreme despre convingerea sa că Statele Unite ale Americii trebuie să rămână în Orientul Apropiat câteva secole pentru a-şi împlini misiunea care i-a fost dată de Dumnezeu de a da libertate, prosperitate şi fericire tuturor popoarelor etc”[1].

În martie 1942, pe atunci arhiepiscopul Athenagora [al Americii de Nord şi Sud] s-a întâlnit cu un agent OSS (care a fost precursorul CIA). El i-a spus agentului: ,,Am 3 episcopi, 300 preoţi şi o organizaţie mare şi vastă. Toţi cei aflaţi sub autoritatea mea sunt sub autoritatea voastră. Le poţi cere orice serviciu ai nevoie. Nu vor fi puse nici un fel de întrebări şi instrucţiunile tale vor fi executate în mod fidel”[2]. Era profund preocupat de faptul că Aliații ar trebui să fie învingători.

O lună mai târziu, arhiepiscopul Athenagora – care avea 56 de ani – a încercat să se înroleze în armata SUA. El a fost refuzat, dar a continuat să lucreze îndeaproape cu OSS. Una dintre sarcinile sale a fost de a identifica greco-americani eligibili pentru a servi în armată. La ordinele lui Athenagora, episcopii și preoții Arhiepiscopiei Grecești au strâns cam 100.000 de nume în scurt timp, ceea ce a uimit OSS. Acest lucru a atras atenția lui William Donovan, șeful OSS, care a început comunicații directe cu arhiepiscopul. În mai 1942, Athenagora îi scria lui Donovan: ,,Cred că nu fac multe pentru SUA, faţă de care sunt profund îndatorat. Cu toate acestea, sunt pregătit să mă supun oricărei îndatoriri şi să fac orice sacrificiu posibil pentru ţara noastră iubită, care luptă pentru libertate şi dreptate universală şi pentru Ziua Nouă care va să vină”[3].

În 1943, patriarhul Athenagora a anunțat planuri pentru un seminar în limba engleză. Motivația principală din spatele acestui seminar era mai mult politică decât pastorală, și avea ca scop formarea preoților pentru a sluji în Europa, nu în SUA. Iată cum descria planul Athenagora însuşi: „Când preoții formați la seminar se întorc în țările lor, ei vor ajuta mai departe la bunăvoinţa şi înţelegerea dintre Biserica din America și Biserica Ortodoxă din Europa. Vorbind în general, americanii interesați de problemele postbelice nu realizează că Bisericile Ortodoxe din Rusia, Grecia, Siria și alte țări vor avea o mare influență în eforturile de reabilitare după război. Scopul nostru nu este doar să-i instruim pe viitorii preoți în precepte democratice, ci să-i convingem că democrația reală constă în mult mai mult decât o simplă slujire din buze”.

În final, ideea de seminar nu s-a concretizat niciodată, dar ea arată modalitatea în care Athenagora se folosea de rolul său de arhiepiscop în beneficiul idealurilor politice americane.

Când cel de-al doilea război mondial a făcut loc Războiului Rece, scaunul ecumenic a trecut în alte mâini: bătrânul patriarh Veniamin a murit, şi mâna sa dreaptă, Maxim de Calcedon, a fost ales patriarh. Maxim a fost socotit de mulţi omul nepotrivit la momentul nepotrivit: el a fost văzut ca fiind prea slab pentru a face faţă unei Patriarhii a Moscovei susținute de sovietici în ascensiune, și se spunea pretutindeni că era instabil mintal. Între timp, legătura arhiepiscopului Athenagora cu America devenea tot mai strânsă. Pe 28 ianuarie 1947, Athenagora a avut o întâlnire neoficială, privată, cu președintele Harry Truman și câțiva oficiali greci însemnaţi. Trei săptămâni mai târziu, Athenagora i-a dat lui Truman o bucată din Sfânta Cruce, ocazie cu care a fost făcută o fotografie care a făcut înconjurul lumii, cu Athenagora sărutând capul lui Truman.

La o lună după aceea, Truman s-a adresat Congresului SUA și a articulat în mod oficial, pentru prima dată, ceea ce a devenit cunoscut ca doctrina Truman: „Politica Statelor Unite ale Americii de a sprijini popoarele libere care se opun tentativelor de subjugare de către minorități armate sau prin presiuni externe”. Acesta este un fapt destul de binecunoscut, dar ceea ce se uită adeseori este că motivul imediat al discursului lui Truman era ştirea că britanicii vor înceta să ofere ajutor guvernului grec, care era implicat într-un război civil împotriva Partidului Comunist Grec. Britanicii ajutaseră și Turcia, şi în discursul său, Truman cerea de asemenea Congresului SUA să ofere ajutor turcilor. În total, Truman cerea Congresului să aprobe un ajutor de 400 milioane de dolari pentru guvernele grec și turc, și să autorizeze trimiterea de personal și echipament militar american în regiune. Aşadar, doctrina Truman era concepută la origine în contextul Greciei şi Turciei.

Apoi, în mai, la scurtă vreme după enunțarea doctrinei Truman, New York Times relata că patriarhul Maxim avea o „cădere nervoasă acută”, şi arhiepiscopul Athenagora era numit principalul candidat pentru a-i succeda. Interesul serviciilor de informaţii americane cu privire la această chestiune nu a trecut neobservat de Times, care scria: ,,Nu a fost exprimată susţinerea oficială a arhiepiscopului Athenagora de către americani cu toate că serviciile de spionaj militare urmăresc cursa”. Times adăuga: ,,Turcii îl numesc pe arhiepiscop ambasadorul neoficial al Turciei în Statele Unite ale Americii, atât de cordiale sunt relaţiile sale cu guvernul turc … Guvernul grec este favorabil arhiepiscopului Athenagora, dar este şovăitor că un emisar atât de eficient trebuie să părăsească Statele Unite şi contribuabilii săi bogaţi la cauzele greceşti”[4].

Deci, Athenagora era soluția perfectă pentru problema patriarhală: el era favorizat de Statele Unite ale Americii, Turcia și Grecia. Patriarhul Maxim a demisionat în cele din urmă în octombrie 1948, după un mandat extrem de dificil de 32 luni ca patriarh. Generalul George Marshall, secretarul de stat al SUA, a făcut lobby personal ca Athenagora să devină următorul patriarh ecumenic. Puternicul om de afaceri greco-american Spyros Skouras, pe care Marshall l-a consultat în timpul acestui proces, scria: ,,Generalul Marshall, în calitatea sa de secretar de stat, nu a ezitat să-l susţină pe arhiepiscop şi datorită îndeosebi eforturilor şi influenţei sale, Sfântul Sinod a decis să-l aleagă pe arhiepiscopul Athenagora ca patriarh şi guvernul turc a fost de acord cu alegerea sa”[5].

După alegerea sa, dar înainte de a părăsi Statele Unite, Athenagora s-a întâlnit cu președintele Truman. Probabil la această întâlnire Truman s-a oferit să-l lase pe Athenagora să zboare la Istanbul cu un avion pus la dispoziție de guvernul SUA. Se spunea pretutindeni că acesta era de fapt avionul prezidențial, care avea numele bizar ,,Vaca sfântă”. S-a mai spus că avionul era doar un avion militar american, şi nu cel prezidențial. În orice caz, mesajul era limpede: Athenagora și America erau aliniate.

Această alianță strategică a fost clădită în decursul anilor în care Athenagora a fost arhiepiscop al Americii de Nord și de Sud. Dar pentru Athenagora, cel puțin, relația era mult mai mult decât strategică. Dragostea sa pentru America era profundă, chiar pasională. În 1953, consulul SUA la Istanbul scria despre o vizită cu Athenagora: ,,Patriarhul a consacrat mare parte din timpul său pentru a-şi exprima dragostea şi admiraţia pentru Statele Unite şi pentru toate lucrurile pe care le reprezintă ţara noastră. El a mers atât de departe încât a afirmat că piatra de temelie a politicii pe care şi-a stabilit-o ca patriarh era de a promova idealurile americane. Expresiile sale de admiraţie pentru Statele Unite erau uneori atât de nestăpânite încât deveneau aproape stânjenitoare”[6].

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

[1] A se vedea episodul IV. Declaraţiile patriarhului Athenagora de loialitate faţă de America.

[2] A se vedea episodul I. Arhiepiscopul Athenagora al Americii către proto-CIA: ,,Instrucţiunile voastre vor fi executate cu exactitate”.

[3] Idem.

[4] A se vedea episodul II. Îndepărtarea patriarhului Maxim al V-lea potrivit dosarelor CIA (I).

[5] A se vedea episodul VII. Guvernul american şi alegerea patriarhului Athenagora.

[6] A se vedea episodul VI. Un apostol al Evangheliei Americii pentru Ortodoxie ….