Pruncul pe care Craciunul l-a uitat (I)
Pruncul pe care Crăciunul l-a uitat (I)
de John Whitehead
Global Research, 27 decembrie 2024
John Whitehead este un avocat care a scris, dezbătut şi practicat pe scară largă în domeniul dreptului constituţional şi al drepturilor omului. În 1982, el a înfiinţat Institutul Rutherford, care a devenit unul din cei mai importanţi susţinători ai libertăţilor civile şi drepturilor omului, pledând în instanţe şi educând publicul cu privire la un spectru larg de chestiuni care afectează libertatea individuală în Statele Unite ale Americii și în întreaga lume.
În 2015, John Whitehead a lansat cartea sa Battlefield America: The War On The American People, care constituie un portret terifiant al unei naţiuni aflate în război cu ea însăşi. În schimbul siguranţei în şcoli şi a unor rate mai scăzute ale criminalităţii, americanii au deschis porţile poliţiei militarizate, politicilor de toleranţă zero în şcoli şi raidurilor echipelor SWAT. Poporul american a devenit inamicul care trebuie spionat, urmărit şi percheziţionat; cine se împotriveşte, se confruntă cu ameninţarea închisorii sau chiar a morţii …
Articolul de mai jos este o critică la adresa unei naţiuni creştine care L-a uitat pe Pruncul a cărui naştere o prăznuieşte de Crăciun. Perspectiva este a unui protestant – impregnată de spiritul concret, pragmatic al lumii protestante – dar neîndoios având rădăcini profund creştine. Dincolo de aspectele juridice pe care le reliefează datorită profesiei şi preocupărilor sale civice, autorul vădeşte ciocnirea de proporţii dintre a fi creştin, a avea o mentalitate şi o vieţuire după principiile creştine, şi a trăi în societatea actuală – ciocnire de proporţii care se poate solda cu excluderea din societate, categorisirea ca ’extremist’, şi în final cu moartea.
Cele de mai jos ne aduc cu picioarele pe pământ arătându-ne cât de nebună este lumea în care trăim, cât de descreştinată – deşi acesta a devenit un termen nepotrivit, care nu mai reuşeşte câtuşi de puţin să reflecte realitatea, cât de rece este totul în jurul nostru, cât de greu este să fii creştin în astfel de vremuri fiindcă fărădelegea a răcit dragostea multora (potrivit Matei 24, 12), făcând tot mai limpede către ce ne îndreptăm.
Orice i S-ar întâmpla Mântuitorului într-o societate ca cea de astăzi, ni S-ar întâmpla şi nouă, oricăruia dintre noi care dorim să călcăm pe urmele Lui …
Notele de subsol aparţin redacţiei şi aduc lămuriri privind multitudinea de informaţii pe care o foloseşte autorul pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra societăţii americane contemporane.
* * *
„Odată, într-un miez de noapte senin, se auzea plânsul unui prunc, o stea luminoasă zăbovea deasupra unui grajd, şi înţelepţii veneau cu daruri de ziua de naştere. Noi nu am uitat acea noapte de-a lungul veacurilor. O sărbătorim cu stele în brazi de Crăciun, cu sunet de clopoței și cu daruri … Nu uităm pe nimeni, adult sau copil. Toți ciorapii sunt umpluți, toţi cu excepţia unuia. Și noi am uitat chiar să-l atârnăm. Ciorapul pentru pruncul născut în iesle. Ziua lui de naştere o sărbătorim acum. Haideţi să nu uităm asta niciodată. Haideţi să ne întrebăm ce Şi-ar dori El cel mai mult. Și apoi fiecare să pună în dreptul lui bunătate plină de dragoste, inimă caldă și o mână întinsă de toleranță. Toate darurile strălucitoare care fac pace pe pământ”. – Soţia episcopului (1947)
Povestea de Crăciun a unui prunc născut în iesle este una binecunoscută.
Imperiul Roman, un stat polițienesc de sine stătător, ordonase efectuarea unui recensământ. Iosif și soția sa însărcinată, Maria, au călătorit către orășelul Betleem pentru a putea fi înregistrați. Nefiind loc pentru cuplu la nici unul din hanuri, ei au stat într-un grajd (staul), unde Maria a născut un băiețel, Iisus. Avertizată că guvernul plănuia să-l omoare pe prunc, familia lui Iisus a fugit cu El în Egipt până când a fost în siguranță să se întoarcă în țara lor natală.
Dar dacă Iisus S-ar fi născut 2.000 de ani mai târziu ?
Dar dacă, în loc să Se nască în statul roman polițienesc, Iisus S-ar fi născut în acest moment din istorie ? Ce fel de primire i S-ar fi făcut lui Iisus şi familiei Sale ? Am recunoaște noi umanitatea pruncului Hristos, ca să nu mai vorbim de dumnezeirea Lui ? L-am trata noi altfel decât a fost tratat de Imperiul Roman ? Dacă familia Sa ar fi silită să fugă de violența din țara natală și ar căuta adăpost şi azil în hotarele noastre, ce sanctuar le-am oferi noi ?
Un număr unic de biserici din întreaga ţară pun exact aceleași întrebări, şi concluziile lor sunt zugrăvite cu o acuratețe uluitoare în scene ale naşterii în care Iisus şi familia Sa sunt despărţiţi, izolaţi şi închişi în țarcuri individuale, acoperite cu gard de sârmă.
Los Angeles Times titra în decembrie 2019:
Biserica Metodistă Unită Claremont şi-a dezvăluit săptămâna aceasta scena anuală a Naşterii Domnului în aer liber: Iosif, Maria şi Pruncul au fost despărţiţi, izolaţi unul de altul şi închişi în ţarcuri individuale, acoperite cu gard de sârmă.
Oamenii din acest oraș nu au fost surprinşi de scenă în sine, obişnuiţi fiind cu tradiţiile activiste ale Bisericii, dar ceea ce s-a întâmplat în continuare i-a uluit: o fotografie a scenei postată online a făcut înconjurul ţării şi a provocat un amestec de indignare şi aplauze.
Această scenă a Naşterii Domnului avea menirea de a reflecta situaţia imigranților și solicitanților de azil ale căror familii au fost separate la granița de sud a SUA.
Aceste scene ale nașterii sunt o încercare vădită de a aminti lumii moderne că istoria naşterii lui Iisus vorbește pe fronturi multiple unei lumi care a permis ca viața, învățăturile și răstignirea lui Iisus să fie înecate de politica partizană, secularism, materialism și război.
Biserica modernă s-a ferit în mare măsură să aplice învățăturile lui Iisus la probleme moderne precum războiul, sărăcia, imigrația etc, dar, din fericire, au existat indivizi în decursul istoriei care se întreabă pe ei înșiși și lumea: ce ar face Iisus ?
Ce ar face Iisus – pruncul născut în Betleem, care a devenit un propovăduitor călător şi activist revoluționar, care nu numai că a murit provocând statul poliţienesc al vremii Sale (și anume, Imperiul Roman), ci și-a petrecut viața Sa de adult spunând adevărul puterii, contestând statutul quo-ul zilei Sale și luptând împotriva abuzurilor Imperiului Roman ?[1]
Dietrich Bonhoeffer[2] s-a întrebat ce ar fi făcut Iisus în privinţa ororilor comise de Hitler și asasinii lui. Răspunsul: Bonhoeffer și-a riscat viața pentru a submina tirania din inima Germaniei naziste.
Alexandru Soljeniţîn[3] s-a întrebat ce ar fi făcut Iisus în privinţa gulagurilor și lagărelor de muncă distrugătoare de suflet din Uniunea Sovietică. Răspunsul: Soljenițîn a găsit puterea de a vorbi despre opresiunea şi brutalitatea guvernamentale.
Martin Luther King Jr.[4] s-a întrebat ce ar fi făcut Iisus în legătură cu aţâţarea la război de către America. Răspunsul: declarând că „conștiința mea nu îmi lasă altă opțiune”, King a riscat condamnarea pe scară largă atunci când s-a opus public războiului din Vietnam pe temeiuri morale şi economice.
Chiar acum, în ciuda popularității frazei „Ce ar face Iisus ?” în cercurile creștine, există o separare în Biserica modernă între învăţăturile lui Hristos şi pătimirea la care se referă Iisus în Matei 25 a celor dintr-aceşti prea mici.
Precum spune pilda:
Atunci va zice împăratul celor de-a dreapta lui: veniţi binecuvântaţii Părintelui meu, moşteniţi împărăţia care este gătită vouă de la întemeierea lumii. Că am flămânzit şi mi-aţi dat de am mâncat, am însetat şi mi-aţi dat de am băut, străin am fost şi m-aţi primit, gol şi m-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi m-aţi cercetat, în temniţă am fost şi aţi venit la mine. Atunci vor răspunde lui drepţii, zicând: Doamne când te-am văzut flămând şi te-am hrănit ? Sau însetat şi ţi-am dat de ai băut ? Sau când te-am văzut străin şi te-am primit ? Sau gol şi te-am îmbrăcat ? Sau când te-am văzut bolnav, sau în temniţă şi am venit la tine ? Şi răspunzând împăratul, va zice lor: amin zic vouă: întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai mei prea mici, mie aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga lui: duceţi-vă de la mine, blestemaţilor în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi Îngerilor lui, că am flămânzit şi nu mi-aţi dat să mănânc, am însetat şi nu mi-aţi dat să beau, străin am fost şi nu m-aţi primit, gol şi nu m-aţi îmbrăcat, bolnav şi în temniţă şi nu m-aţi cercetat pre mine. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne când te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu am slujit ţie ? Atunci va răspunde lor, zicând: amin grăiesc vouă: întrucât nu aţi făcut unuia dintr-aceşti prea mici, nici mie nu aţi făcut (Matei 25, 34-45).
Aceasta nu este o zonă teologică gri: Iisus a vorbit răspicat despre multe lucruri, dintre care nu în ultimul rând era milostenia, compasiunea, războiul, tirania și dragostea.
La urma urmei, Iisus – preacinstitul propovăduitor, învăţător, radical şi prooroc – S-a născut într-un stat polițienesc care nu diferă de amenințarea crescândă a statului polițienesc american. Când a crescut, El a avut lucruri profunde, puternice de spus, lucruri care vor schimba modul în care privim oamenii, vor modifica politicile guvernamentale și vor schimba lumea. Fericiți cei milostivi, fericiți făcătorii de pace și Iubiţi pre vrăjmaşii voştri sunt doar câteva exemple ale celor mai profunde și revoluționare învățături ale Sale.
Da, Iisus ar fi fost stigmatizat ca fiind extremist domestic astăzi.
Când a fost înfruntat de cei cu autoritate, Iisus nu s-a sfiit să spună adevărul în fața puterii. Într-adevăr, învățăturile Sale au subminat instituția religioasă şi politică din vremea Sa. L-a costat viața. El a fost în cele din urmă răstignit ca un avertisment pentru alții să nu conteste puterile care ocârmuiesc lumea.
Traducere: Catacombele Ortodoxiei
[1] Aşa se văd lucrurile dintr-un punct de vedere politic, însă Mântuitorul nu a avut nici una din aceste intenţii. Dar a fi creştin în zilele noastre, şi nu numai în zilele noastre, conduce la astfel de provocări – acest fapt nu se poate nega.
[2] Dietrich Bonhoeffer (1906-1945) a fost un pastor luteran german, ale cărui scrieri despre rolul creştinismului în lumea seculară au avut un mare impact. El este cunoscut pentru opoziţia sa fermă faţă de dictatura nazistă, programul de eutanasie al lui Hitler şi persecuţia evreilor. El a fost arestat în aprilie 1943 de Gestapo; acuzat că a fost asociat la tentativa de asasinare a lui Hitler din 20 iulie 1944 şi judecat împreună cu alţi acuzaţi, a fost spânzurat pe 9 aprilie 1945.
[3] Alexandru Soljeniţîn (1918-2008), scriitor rus şi disident sovietic, a fost condamnat la 8 ani în gulag şi apoi la exil intern pentru criticarea liderului sovietic Iosif Stalin într-o scrisoare particulară. A scris o serie de romane vorbind răspicat despre represiunea din Uniunea Sovietică, culminând cu Arhipelagul Gulag, în care relatează întemniţarea, brutalizarea, şi foarte adesea uciderea a zeci de milioane de cetăţeni sovietici nevinovaţi de către propriul guvern, mai ales în timpul guvernării lui Stalin, între anii 1929-1953.
[4] Martin Luther King Jr (1929-1968) a fost un pastor baptist nord-american, activist politic, cunoscut mai ales ca luptător pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare din SUA. El a organizat şi a condus marşuri în favoarea dreptului la vot, pentru desegregaţie rasială şi alte drepturi civice elementare pentru cetăţenii de culoare nord-americani. King a fost asasinat pe 4 aprilie 1968, în Memphis, Tennessee.
În ianuarie 1966, într-o predică ţinută la Biserica Baptistă Ebenezer, el a descris agresiunea americană drept o încălcare a Acordului de la Geneva din 1954 care promitea auto-determinare. Pe 4 aprilie 1967, el a ţinut un cuvânt la Biserica Riverside din New York în faţa a peste 3.000 persoane, condamnând războiul din Vietnam. El a declarat: ,,Conştiinţa mea nu îmi lasă altă opţiune”. Apoi a făcut o schiţă istorică subliniind devastarea Vietnamului din cauza „aroganței occidentale mortale” şi remarcând: „Suntem de partea celor bogați și a celor în siguranță, în timp ce creăm un iad pentru cei săraci”. Pentru King, războiul din Vietnam era doar cel mai presant simptom al colonialismului american la nivel mondial.