Psihologia totalitarismului (II)
Psihologia totalitarismului (II)
O solidaritate fanatică cu colectivitatea
De îndată ce oamenii care obişnuiau să se simtă singuri, neliniştiţi şi fără control încep să participe la strategia prezentată lor ca soluţia pentru anxietatea lor, apare o legătură socială nouă. Deci aceasta consolidează hipnoza de masă, deoarece acum ei nu se mai simt izolaţi şi singuri.
Această consolidare este un soi de intoxicaţie mintală, şi este adevăratul motiv pentru care oamenii cumpără relatarea, indiferent cât de absurdă este. ,,Ei vor continua să cumpere relatarea, deoarece ea creează această nouă legătură socială”, spune Desmet.
Exagerarea măsurilor preventive aveau scopul de a creşte anxietatea şi a produce panică
Deşi conectarea socială este un lucru bun, în acest caz ea devine extrem de distrugătoare, deoarece frustrarea şi agresivitatea fluctuante sunt încă acolo, şi necesită o gură de evacuare[1]. Aceste emoţii trebuie să fie îndreptate către cineva. Ceea ce este mai rău, sub vraja formaţiei de masă, oamenii îşi pierd inhibiţiile şi simţul măsurii.
Astfel, aşa cum am văzut în timpul pandemiei COVID, oamenii vor ataca şi vor arunca injurii în cele mai iraţionale moduri împotriva oricui nu cumpără relatarea. Agresivitatea subiacentă va fi întotdeauna îndreptată către partea populaţiei care nu este hipnotizată.
Vorbind în termeni generali, în mod tipic, de îndată ce are loc formaţia de masă, aproximativ 30% din populaţie va fi hipnotizată – şi aceasta include în mod specific liderii care rostesc relatarea hipnotizantă către public –, 10% rămân nehipnotizaţi şi nu cumpără relatarea, şi majoritatea, 60%, simt că ceva nu este în regulă cu relatarea, dar merg alături de ea pur şi simplu pentru că ei nu vor să dea de bănuit sau să cauzeze probleme.
Altă problemă care apare în ce priveşte legătura socială este că această legătură nu este între indivizi[2], ci este mai degrabă o legătură între individ şi colectivitate. Acest lucru dă naştere unui sentiment de solidaritate fanatică cu colectivitatea, dar nu există solidaritate faţă de nici un individ dat. Prin urmare, indivizii sunt sacrificaţi fără milă pentru ,,binele mai mare” al colectivităţii anonime.
,,Aceasta explică, de exemplu, de ce în timpul crizei COVID, toată lumea vorbea despre solidaritate, dar oamenii acceptau că dacă cineva avea un accident pe stradă, nu ţi se mai permitea să ajuţi acea persoană decât dacă aveai o mască chirurgicală şi mănuşi la dispoziţie.
Aceasta explică de asemenea de ce, în timp ce toată lumea vorbea despre solidaritate, oamenii acceptau că dacă tatăl sau mama lor era pe moarte, nu li se permitea să-i viziteze”, spune Desmet.
Un poliţist neliniştit încearcă să oblige o femeie în vârstă sceptică să poarte mască
În final, tu sfârşeşti într-o atmosferă radicală, paranoidă în care oamenii nu mai au încredere unii în alţii, şi în care oamenii sunt dispuşi să-i raporteze pe cei dragi guvernului.
,,Deci, aceasta-i problema cu formaţia de masă”, spune Desmet. ,,Este solidaritate a individului cu colectivitatea, şi niciodată cu alţi indivizi. Aceasta explică ce s-a întâmplat în timpul revoluţiei din Iran, de exemplu. Am vorbit cu o femeie care a trăit în Iran în timpul revoluţiei, care era de fapt începutul unui regim totalitar în Iran.
Ea a fost martoră oculară cum o mamă şi-a raportat fiul guvernului, şi cum ea a pus funia în jurul gâtului lui chiar înainte de a muri, şi susţinea că este o eroină pentru că a făcut aceasta. Acestea sunt efectele dramatice ale formaţiei de masă”.
Fără un duşman extern, ce se întâmplă ?
Noi ne confruntăm acum cu o situaţie care este mai complicată decât în oricare alte vremuri, deoarece totalitarismul care se naşte acum nu are duşmani externi, cu excepţia cetăţenilor care nu sunt hipnotizaţi şi nu cumpără relatările false. Germania nazistă, de exemplu, a fost distrusă de duşmanii externi care s-au ridicat împotriva ei.
Pe de altă parte, aceasta este un avantaj, deoarece statele totalitare au nevoie întotdeauna de un duşman. Acest fapt a fost foarte bine descris de George Orwell în cartea sa 1984. Pentru ca procesul de formaţie de masă să continue să existe, este nevoie de un duşman extern asupra căruia statul să poată concentra agresivitatea maselor hipnotizate.
Împotrivirea non-violentă şi sinceritatea sunt cruciale
Aceasta ne duce într-un punct cheie, şi acesta este necesitatea împotrivirii non-violente şi a vorbirii împotriva relatării. Împotrivirea violentă te face în mod automat o ţintă a agresivităţii, deci ,,împotrivirea în cadrul unui sistem totalitar trebuie să adere întotdeauna la principiile rezistenţei non-violente”, spune Desmet. Dar trebuie de asemenea să continui să vorbeşti deschis într-un mod limpede, raţional şi neabuziv. Desmet explică:
,,Cel dintâi principiu la care trebuie să adere rezistenţa în timpul unui proces de formaţie de masă şi a unui totalitarism născând este că oamenii care nu merg alături de mase trebuie să continue să vorbească. Acesta este cel mai important lucru.
Deoarece totalitarismul se bazează pe formaţia de masă, şi formaţia de masă este un soi de hipnoză, formaţia de masă este întotdeauna provocată de glasul liderului, care ţine populaţia într-un proces de hipnoză. Şi când voci distonante continuă să vorbească tare, ele nu vor fi capabile să trezească masele, dar vor tulbura[3] în mod constant procesul de formaţie de masă.
Ele vor interfera în mod constant cu hipnoza. Dacă există oameni care continuă să vorbească deschis, formaţia de masă nu va deveni de obicei atât de profundă încât să existe o consimţire în populaţie de a distruge oamenii care nu merg alături de mase. Acest fapt este crucial.
Vorbind din punct de vedere istoric, dacă te uiţi la ce s-a întâmplat în Uniunea Sovietică şi în Germania nazistă, este limpede că exact în momentul în care opoziţia a încetat să vorbească deschis în public sistemul totalitar a început să devină crud.
Uciderea în masă a milioane de oameni de Stalin în anii ’1930
În 1930, în Uniunea Sovietică, opoziţia a încetat să vorbească deschis, şi într-o perioadă de 6 până la 8 luni, Stalin a început marile sale epurări, care cereau zeci de milioane de victime. Şi apoi, în 1935, exact acelaşi lucru s-a întâmplat în Germania nazistă.
Opoziţia a fost redusă la tăcere, sau a încetat să vorbească deschis. Ei au preferat să meargă în ilegalitate. Credeau că aveau de-a face cu o dictatură clasică, dar nu era aşa. Ei aveau de-a face cu ceva cu totul diferit. Aveau de-a face cu un stat totalitar.
Iar decizia de a merge în ilegalitate a fost o decizie fatală pentru ei. Deci, de asemenea în Germania nazistă, într-o perioadă de un an după ce opoziţia a încetat să vorbească deschis în public, a început cruzimea şi sistemul a început să distrugă întâi pe opozanţii săi. Această schemă este întotdeauna aceeaşi.
În prima fază, sistemele totalitare sau masele încep să atace pe cei care nu merg împreună cu ei. Dar, după o vreme, ei chiar încep să atace şi să distrugă pe oricine, grup după grup.
Şi în Uniunea Sovietică, unde procesul de formaţie de masă a mers foarte departe, mult mai departe decât în Germania nazistă, Stalin a început să elimine aristocraţia, fermierii mici, fermierii mari, bijutierii, evreii, toţi oamenii care potrivit lui nu vor deveni niciodată buni comunişti.
Dar după o vreme, el chiar a început să elimine grup după grup fără nici o logică. Pur şi simplu pe oricine. Deci, iată de ce Hannah Arendt a spus că un stat totalitar este întotdeauna un monstru care-şi devorează propriii copii. Şi că procesul distrugător începe când oamenii încetează să vorbească deschis.
Acesta este probabil motivul pentru care, la începutul secolului XX, existau câteva ţări unde exista formaţie de masă, dar unde nu a existat niciodată un stat totalitar pe deplin dezvoltat.
Protestele paşnice împotriva statului totalitar ajută la spargerea hipnozei colective
Probabil, existau îndeajuns de mulţi oameni care nu tăceau, care continuau să vorbească. Acest lucru este crucial de înţeles. Când apare formaţia de masă, în mod tipic oamenii simt că nu are sens să vorbească deoarece oamenii nu se trezesc. Oamenii nu par sensibili la contraargumentele lor raţionale.
Dar, noi nu trebuie să uităm niciodată că a vorbi deschis are un efect imediat. Poate că nu trezeşte masele, dar perturbă procesul de formaţie de masă şi hipnoza. Şi pe acea cale, preîntâmpină ca masele să devină deosebit de distrugătoare faţă de oamenii care nu merg alături de ele.
Altceva se petrece de asemenea. Masele încep să se epuizeze. Ele încep să se distrugă pe ele însele înainte de a începe să distrugă oamenii care nu merg alături de ele. Deci, aceasta-i strategia care trebuie utilizată pentru rezistenţa internă faţă de regimurile totalitare”.
Traducere: Catacombele Ortodoxiei
[1] N.r.: Fiindcă, în realitate, strategia propusă nu rezolvă problema anxietăţii. De ar rezolva-o, ar dispărea frustrarea şi agresivitatea.
[2] N.r.: Altă problemă care dovedeşte falsitatea soluţiei, faptul că nu aduce ceva real, autentic, ci introduce doar o altă minciună, care acoperă minciunile anterioare, şi tot aşa. Cine vrea să priceapă …
[3] N.r.: Tocmai de aceea se merge în paralel pe cenzură, pentru a pune capăt vocilor distonante. Precum se remarcă la începutul articolului, Google a manipulat rezultatele motorului de căutare pentru a anihila vocea distonantă a lui Mattias Desmet.
