Scriptura nr. 04

Cuvânt la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Panteleimon

Câtă slavă lui Dumnezeu aduce toată făptura ! Şi nu numai făptura, ci întreaga creaţie ! Căci Dumnezeu este slăvit în toată creaţia Sa, prin desăvârşire şi înţelepciune negrăită !

Pe Dumnezeu îl laudă în cântece păsările cerului dintâi, şi copacii şi florile în unduirea lor, mângâiate de vânt, şi animalele, şi întreg pământul, luna şi stelele în drumul lor, iar soarele în strălucirea lui. Iar omul slăveşte pe Dumnezeu prin fapte şi credinţă, şi Dumnezeu slăveşte, la rândul Lui, pe cuvioşii săi. Căci ,,prin Mine cei mari se măresc, şi stăpânii prin Mine stăpânesc pământul.” (Pilde 8, 16).

Prin sfinţii Săi, Dumnezeu se lasă priceput de om, căci cum ar putea altfel mintea omului să priceapă dumnezeirea ? Dumnezeu cel neîncăput s-a făcut încăput ca, fiind asemenea, pe cel asemenea Lui să-l mântuiască. Şi totodată, Dumnezeu slăveşte pe sfinţii Lui, iar slava cu care Domnul împodobeşte pe sfinţii Săi este atât de mare, că dacă oamenii ar vedea un sfânt aşa cum este el ar cădea la pământ cu frică şi cutremur, neputând să îndure în trup slava unei arătări cereşti.

Dar cine sunt sfinţii ? Adevăraţii robi ai lui Dumnezeu. Cine spunem că sunt cei ce slujesc ca robi împăratului pământesc ? Cei care petrec în casele lor sau cei ce urmează acestuia pretutindeni ? Cei care zac acasă în desfătări şi belşug sau cei ce merg bărbăteşte la război, şi îndură lovituri, precum şi lovesc şi, nimicind mulţi vrăjmaşi, îi eliberează pe cei împreună cu ei slujitori din robie şi-i ruşinează pe vrăjmaşi ? Căci aşa sunt sfinţii lui Dumnezeu, precum nişte generali şi comandanţi ai unui împărat, cu toţii cunoscuţi şi robi ai lui, prieteni ai împăratului şi mari conducători de oşti. Sfinţii sunt robi, prieteni ai împăratului, dar şi mai mult, sunt fii şi moştenitori, căci ,,nu mai sunt robi, ci fii” (Galateeni 4, 7), ,,iar dacă sunt fii sunt şi moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori ai lui Hristos” (Romani 8, 17). Chiar Iisus Hristos spune apostolilor Săi: ,,Voi prietenii Mei sunteţi, de veţi face câte Eu poruncesc vouă, iar de acum nu vă mai zic vouă slugi, că sluga nu ştie ce face Domnul său.” (Ioan 15, 14-15).

Iar dacă Creatorul tuturor se numeşte Împăratul împăraţilor, Domnul domnilor, Dumnezeul dumnezeilor, negreşit că şi sfinţii se numesc dumnezei, domni şi împăraţi, iar Dumnezeul acestora este şi se numeşte Dumnezeu, Domn şi Împărat. ,,Căci Eu, spune Dumnezeu lui Moise, sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov” (Ieşirea 3, 6), iar pe Moise Dumnezeu l-a făcut dumnezeul lui Faraon, dumnezeu prin har ceea ce El este prin fire.

Pentru ce dar nu trebuiesc cinstiţi cei care au ajuns slujitori şi prieteni şi fii ai lui Dumnezeu ? Căci ,,scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor lui” (Psalmi 115, 6) şi ce este mai cinstit decât a fi în mâna lui Dumnezeu ?

Generalii şi ofiţerii împăratului sunt cu toţii slujitori, iar prin mijlocirea lor şi trupa aflată sub comanda fiecăruia dintre ei; aceştia din urmă, chiar dacă nu văd pe împărat şi nu se întâlnesc cu el, dar slujind bine generalului sau comandantului lor ca însuşi împăratului, nădăjduiesc să primească prin ei de la împărat daruri şi demnităţi, ceea ce şi primesc punându-i înainte ca mijlocitori pe ofiţerii lor.

Precum aceştia din urmă, aşa a fost şi marele mucenic şi tămăduitor Panteleimon. El s-a învrednicit a-L vedea pe Hristos şi a-I sluji Lui făcându-se astfel ucenic Marelui Învăţător. Să-l cinstim pe mucenicul Domnului, căci el este ostaş al lui Hristos şi a băut paharul Lui atunci când s-a botezat cu botezul morţii Lui făcătoare de viaţă, aşa că a ajuns părtaş patimilor şi slavei Lui. Şi cinstindu-l pe el, îl vom cinsti pe Dumnezeu, căci Domnul a toate se proslăveşte în sfinţii Săi. Să-i ridicăm stâlpi, icoane văzute şi noi înşine să ne facem, prin imitarea virtuţilor lui, stâlpi şi icoane însufleţite ale lui, aşa cum şi el imitând viaţa Domnului, s-a făcut lăcaş binecuvântat al Sfântului Duh. Să-l primim în inima noastră şi să-i urmăm căci ,,Cela ce vă primeşte pre voi, pre mine mă primeşte, şi cela ce mă primeşte pre mine, primeşte pre cela ce m-au trimis pre mine” (Matei 10, 40) şi slujind sfântului ca un rob, şi prin el lui Hristos, să fim una cu Dumnezeu ,,precum tu, Părinte, întru mine, şi eu întru tine, ca şi aceştia întru noi una să fie; ca să crează lumea că tu m-ai trimis. (Ioan 17, 21)

Cui, deci, să slujim? Unui general sau ofiţer, căci poate mulţi dintre noi nu s-au învrednicit a-l vedea pe împărat sau a-l auzi. Să slujim unui mare conducător de oşti şi să facem voia lui, care este şi voia împăratului şi astfel să fim fraţi şi surori Aceluia ,,că oricine va face voia Tatălui meu celui din ceruri, acela este fratele meu şi sora şi mama mea.” (Matei 12, 50)

Vrednic slujitor al lui Dumnezeu este sfântul mucenic Panteleimon ! Cel din naştere numit Pantoleon – cu totul leu, el a fost cu bărbăţia asemenea leului, şi creştinat Panteleimon – cu totul milostiv, fiind cu totul asemenea numelui său. Şi slujind el împăratului pământesc, şi învăţând cele ale lumii, înţelepciunea cea din afară şi tămăduirea doftoricească, a cunoscut pe Împăratul cel ceresc, căruia i-a urmat degrabă. Şi mergând în palatele împărăteşti, el şi-a tămăduit sufletul bolnav, dar mult iubit de împărat, şi nu s-a îndepărtat de la El până nu s-a făcut sănătos. Căci Tatăl lui, cumpărând o moşie, l-a trimis acolo, fiind cumpărată cu mare preţ.

Şi cu câte daruri l-a copleşit pe el Dumnezeu ! Cu darul tămăduirii şi al milostivirii de oameni, el – căpetenia doctorilor fără de arginţi şi izgonitorul idolilor celor surzi şi fără suflare ! Cel ce a tămăduit orbul chemând numele lui Hristos şi spunând: ,,Vederea luminii ţi-o va da Tatăl luminilor” şi s-a făcut tată tatălui său descoperindu-i lui pe Tatăl cel ceresc ! Cel ce a vindecat slăbănogul, ca Însuşi Hristos, şi a ruşinat închinătorii la idoli ! Cu ce cununi de laudă îl vom încununa pe Panteleimon, pe sluga cea aleasă a lui Hristos Dumnezeu şi curăţitorul turmei creştine de tot felul de boli şi neputinţe ? Să ne întărim sufleteşte văzând minunile săvârşite de sfântul Panteleimon, de credinţa lui nestrămutată !

Şi mare conducător de oşti şi biruitor este sfântul Panteleimon ! Cel tânăr după vârstă şi bătrân întru înţelepciune, cel ce prin blândeţe a închipuit pe Mântuitorul Hristos cel blând şi lesne iertător ! Mare luptător a fost Panteleimon, cel ce nu s-a ruşinat a-L mărturisi pe Împăratul său ! Cel ce a stat cu trupul înaintea împăratului pământesc, iar cu mintea a stat înaintea Împăratului ceresc, zicând: ,,Pentru că a nu muri pentru Hristos, socotesc că este o pagubă, iar a muri pentru El dobândă îmi este”. Şi mare biruitor al idolatrilor care au încercat să închidă lumina sub obroc şi să pună hotar darului lui Dumnezeu ! Cel ce prin răbdarea muncilor a întrecut iscodirile minţii păgâneşti şi a obosit pe muncitori ca apoi să-i aducă la cunoştinţa lui Dumnezeu şi s-a asemănat astfel Stăpânului său ce S-au rugat pentru jidovii ce-l răstigneau!

Împodobitor al cetei mucenicilor este sfântul Panteleimon, cel ce a fost scos din cetate precum Hristos şi spânzurat pe lemn precum El a fost răstignit pe cruce ! Sfinte Mare Mucenice Panteleimoane, ţie îţi aducem slavă, cel ce te-ai învrednicit, prin viaţa ta, să te asemuieşti cu Însuşi Împăratul ! ţie, sfinte, cel ce te-ai lămurit prin foc, prin apă, prin sfânt sângele tău, ce eşti ucenic al Marelui Învăţător, ne rugăm să ne luminezi calea şi să ne tămăduieşti sufletele bolnave, nouă nevrednicilor robilor tăi ! Amin.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 4/iulie 1999