Stiri nr. 29
Martie 2007. Ştiri
Campanie pentru dezincriminarea incestului în Germania
Prozelitism catolic mascat în Transilvania şi nu numai …
Profesor de biologie concediat pentru că a citat din Scriptură
Ce preocupări duhovniceşti mai are Biserica Catolică
Campanie pentru dezincriminarea incestului în Germania
În luna februarie a.c., la Leipzig, Germania, doi tineri, frate şi soră, au iniţiat o campanie care urmăreşte anularea legislaţiei care incriminează incestul, informează agenţia catolică americană CWNews. Patrick Stubing, de 30 de ani, s-a născut într-o familie cu opt copii şi la vârsta de 3-4 ani, după ce a fost atacat de tatăl său, a fost dat spre adopţie.
În anul 2000, el şi-a regăsit mama biologică, care suferea la acea vreme de o boală de inimă. Ea avea încă în grija ei pe sora mai mică a lui Patrick, Susan, de 16 ani. Între timp, tatăl lor murise, ca şi alţi cinci fraţi şi surori, unii dintre ei handicapaţi mental şi decedaţi în copilărie.
După moartea rapidă a mamei lor, cei doi fraţi s-au îndrăgostit, iar în octombrie 2001, Susan l-a născut pe Eric, primul lor copil. Băiatul, împreună cu două surori care s-au născut ulterior, au fost preluaţi de statul german şi daţi în grija asistenţilor maternali, iar Patrick a primit o pedeapsă de doi ani de închisoare, pentru ,,încălcarea legilor germane privitoare la relaţiile incestuoase”.
El a declarat unui ziar german că ,,a decis să aibă cât mai mulţi copii după ce autorităţile l-au luat pe Eric de lângă ei”. Doi dintre copiii lor au însă probleme de dezvoltare, dar nu se ştie dacă acestea sunt efecte ale incestului sau ale faptului că s-au născut prematur.
Autorităţile au îngăduit ca Susan să o păstreze pe cea de-a treia fiică a lor, deoarece Patrick era în închisoare în acel moment, pentru a doua oară, din acelaşi motiv. În prezent, el riscă o nouă condamnare dacă nu reuşeşte să convingă autorităţile să modifice legislaţia. Curtea Constituţională, cea mai înaltă instanţă din Germania, va dezbate problema luna viitoare.
Conducătorii Partidului Verde din Germania s-au exprimat în favoarea cauzei celor doi fraţi, purtătorul de cuvânt al partidului, Jerzy Montag declarând: ,,Trebuie să abolim o lege care îşi are originea în secolul trecut şi care astăzi este inutilă”.
Mai mulţi politicieni, dar şi organizaţii non-guvernamentale au cerut ca Germania să urmeze exemplul altor ţări, precum Franţa, Belgia sau Olanda, unde incestul nu mai este pedepsit. Avocatul celor doi fraţi susţine că ,,legea este arhaică, datând din timpul celui de-al treilea Reich şi are legătură cu obsesia din acea vreme pentru rasa pură”. De asemenea, el mai afirmă că ,,relaţiile dintre cei doi trebuie să îi privească numai pe ei”.
De-a lungul secolelor, legile ţărilor creştine s-au întemeiat pe învăţătura Bisericii, pe însăşi legea lui Dumnezeu revelată oamenilor în Sfânta Scriptură. Problemele morale, etice şi de conduită socială ce apăreau în sânul societăţii umane se raportau la legea creştină. Aceasta are ca scop sfinţirea şi îndumnezeirea omului, şi aşează relaţia omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi pe principii înalte şi nobile, pe măsura menirii sale în lume.
Odată cu îndepărtarea Occidentului de esenţa creştinismului şi ralierea lui la curentele din ce în ce mai ateiste ale vremii, legile care guvernau societatea creştină occidentală au început să pară nepotrivite, stânjenitoare, învechite şi chiar de neînţeles pentru oameni. Acest proces de descreştinare a fost îndelungat, şi este în derulare în zilele noastre, când încă există rămăşiţe ale alcătuirii creştine a moralei şi eticii societăţii occidentale.
În campania sa de eliberare de ,,tirania” moralei creştine, omul contemporan sapă cu înverşunare rădăcinile civilizaţiei care l-a adus până în acest punct al istoriei. Şi la ,,arhaismele” cu care se luptă Occidentul, precum sodomia, gomoria, pedofilia şi altele, se adaugă astăzi incestul …
Prozelitism catolic mascat în Transilvania şi nu numai …
Biserica Catolică a căutat, de-a lungul secolelor, să dobândească o supremaţie lumească asupra creştinătăţii şi, în mod special, asupra Bisericii Ortodoxe. Urmărind acest ţel, Vaticanul nu a avut nici un fel de scrupule, nimic nu a fost nepotrivit sau necreştinesc. Conducătorii săi s-au folosit de metodele cele mai josnice şi infame, precum înşelătoria, minciuna, trădarea, crima, şi mai recent, manipularea mediatică şi alte metode de ,,cosmetizare” a imaginii proprii.
Nici România, Biserica Ortodoxă Română şi credincioşii ei nu au scăpat de campaniile de cucerire iniţiate de-a lungul timpului de Sfântul Scaun. Cei mai afectaţi au fost românii din Transilvania, care au fost asupriţi de catolici şi forţaţi să treacă la catolicism. Autorităţile civile şi bisericeşti i-au persecutat aprig pe ardelenii ortodocşi care nu au vrut să se lepede de credinţa strămoşească pentru a se uni cu papa.
Una dintre cele mai mari manipulări ale istoriei la care s-a dedat propaganda catolică în România a fost afirmarea, în ciuda dovezilor istorice, a faptului că Biserica Română a fost la origine catolică şi a trecut la Ortodoxie prin intervenţia bulgarilor, începând cu secolul al IX-lea. În cuvântarea din 23 martie 1991, de la Roma, ţinută în faţa episcopilor greco-catolici, Papa Ioan Paul al II-lea, considerat ,,prieten” al României, spunea: ,,Evanghelizarea în România a avut origine latină până în Evul Mediu târziu, când teritoriile româneşti au căzut sub dominaţia bulgară şi când s-a introdus limba slavă, cu ritul bizantin, ca limbă liturgică. Făcând parte din Biserica Bulgară, românii s-au simţit, de fapt, în orbita Bizanţului, deja separat de Roma”.
Într-un discurs din anul 1930, canonicul Ioan Bălan exprima aceleaşi teze: ,,Timp de opt secole, românii au avut nu numai aceeaşi credinţă ca şi romanii, dar şi acelaşi rit, aceeaşi disciplină şi aceeaşi limbă liturgică … Când, în 870, regele Boris al Bulgariei ne-a impus ritul grec, soarele Bisericii şi al naţiunii noastre a început să se întunece”.
Incalificabil este modul în care acest cleric prezintă istoria uniaţiei din Ardeal: victimele au devenit călăi, iar călăii victime, metodele cumplite ale catolicilor fiind atribuite fără cea mai mică jenă … ortodocşilor !
,,Satana l-a trimis deci pe îngerul său exterminator, în persoana unui impostor, aşa-zisul călugăr Visarion. Armele sale erau minciuna, calomnia şi violenţa, până la homicid sacrileg”. El prezintă în continuare ,,suferinţele” catolicilor români din Ardeal: ,,Nu vreau să abordez seria de nedreptăţi ce se făcea românilor catolici, luându-li-se bisericile, cimitirele, casele parohiale şi pământurile comunităţii ca şi veniturile parohiale. Mulţi au murit fără sfintele sacramente şi au fost înmormântaţi fără preoţi; copiii erau botezaţi de către femei în vârstă … bieţii români catolici nu aveau nici măcar dreptul de a se plânge autorităţilor ţării ”.
Având aceeaşi idee de bază, răstălmăcirea istoriei românilor, episcopul greco-catolic Ioan Ploscaru încearcă să explice apariţia greco-catolicismului, afirmând că Biserica Ortodoxă din Ardeal ,,adoptase în parte Crezul calvinesc”, iar credinţa ortodoxă a ardelenilor ,,ajunsese calvinească în credinţă şi bizantină în rit” ! În concluzie, catolicii le-au făcut un bine românilor, întorcându-i de la calvinism la catolicism !
De asemenea, în viziunea proprie catolicismului, tot greco-catolicii au avut de suferit, căci ,,după unire sârbii au încercat să tulbure poporul din Ardeal”, iar ,,lupta episcopilor uniţi cu Roma a fost grea şi nu a încetat niciodată”. Mai mult, generalul Nicolai Adolf, baron de Buccow, comandant militar al Transilvaniei nu a distrus nici o biserică ortodoxă din Ardeal, cum în mod ,,greşit” susţine istoria: ,,Sofronie a instigat poporul cu atâta vehemenţă încât a trebuit guvernul, prin generalul Buccow să restabilească liniştea, fără să distrugă însă mânăstirile, cum greşit se afirmă din partea unora”.
Cum bine le stă impostorilor şi farsorilor de carieră, Biserica Catolică îşi continuă astăzi matrapazlâcurile caracteristice, sub o aparentă mască de suferinţă şi sfinţenie. În prezent, Biserica Greco-Catolică din România face mare caz de faptul că, după 1948, majoritatea episcopilor săi au fost arestaţi şi au murit în închisori, devenind ,,martiri”. Ca urmare, Biserica Greco-Catolică se consideră ,,biserică martiră”, cerând, cu multă neruşinare (n.r.: este, într-adevăr, o neruşinare să ne ceară orice nouă, românilor, pe care i-a asuprit, i-a forţat să-şi lepede credinţa, le-a distrus bisericile, le-a confiscat pământurile şi însăşi istoria ! De altfel, atitudinea Bisericii Catolice faţă de România şi faţă de credincioşii ortodocşi a fost exprimată cu multă claritate de actualul arhiepiscop romano-catolic de Bucureşti, Ioan Robu, precum vom arăta în continuare), restituirea privilegiilor şi bunurilor sale pe care le-a deţinut în timpul Imperiului Austro-Ungar, precum şi în perioada interbelică.
Este cunoscut faptul că Biserica Catolică a fost favorizată financiar şi funciar şi puternic susţinută în plan religios de conducerea imperială, şi, ulterior, prin semnarea unor acte, în perioada interbelică, între România şi Vatican. Ţinând cont de acestea, Biserica Romano-Catolică revendică, prin instituţia sa cu o legalitate îndoielnică, Statusul romano-catolic din Ardeal, bunuri în valoare de 10 miliarde de euro, unele făcând obiectul unor procese înainte de instaurarea comunismului în ţară.
Întrebat despre această chestiune, arhiepiscopul Robu a afirmat că legalitatea statusului este dată în primul rând de legile imperiale din secolul al XVII-lea, care stabileau că ,,naţiunea valahă are o stare inferioară”, iar ,,neamul valahilor nu a fost socotit nici între stări, nici între religii”. El continuă: ,,Este cert că Statusul catolic a existat legal în baza legilor care erau în vigoare, când cu extinderea Imperiului Român asupra Transilvaniei (n.r.: se referă la Marea Unire de la 1 decembrie 1918 !), a ajuns sub legislaţia României”.
Oricum, când este vorba de recuperarea proprietăţilor, catolicii uită orice norme elementare de comportare şi folosesc metode ,,catolice”. Spre exemplu, episcopia greco-catolică de Oradea a făcut cerere de retrocedare pentru terenuri şi păduri întinse (mii de hectare) din cadrul episcopiei. Cu ajutorul unor magistraţi corupţi şi a altor persoane, proprietăţile au fost retrocedate, aflându-se ulterior că acestea au fost expropriate de statul român în 1928-1931, care a plătit despăgubiri pentru ele în acea perioadă. Ar mai fi de precizat faptul că o parte a acestora au aparţinut în trecut românilor ortodocşi şi le-au fost confiscate pentru refuzul de a trece la catolicism.
Cotă-parte din terenuri au primit toate persoanele implicate, precum avocatul greco-catolicilor, protopopul greco-catolic, fiul judecătorului care a dispus retrocedarea, inginerii cadastrali, ca şi oamenii de presă care au susţinut cauza uniaţilor.
Una dintre utilizările cu succes ale bunurilor este prozelitismul aprig. Astfel, părintele Eftimie Mitra, stareţul schitului ortodox Huta, înconjurat numai de proprietăţi ale episcopiei greco-catolice de Oradea, a fost ,,asediat” şi cu vorbe bune şi cu ameninţări să treacă la greco-catolici sau măcar să cedeze terenul pe care se află schitul şi să plece.
Cel care i-a propus acest târg josnic este Dumitru Sălăjan. Fost preot ortodox, caterisit pentru apostazie, acesta a trecut la greco-catolici, împreună cu majoritatea enoriaşilor săi (358 de oameni), înainte de Învierea Domnului din 2006. Imediat ce a devenit greco-catolic, Sălăjan ,,a fost numit inspector peste pădurile şi domeniile recent redobândite de greco-catolicii din Bihor”.
Sălăjan i-a declarat stareţului: ,,Hai şi tu la noi, te fac administrator pe tot ce vezi aici. Trebuie să dispară cărţile funciare, care ne încurcă, după care primeşti o maşină ca lumea. Tu eşti naiv, nu vezi că Dumnezeu e doar în predici ? Restul se rezumă numai la bani …” Apoi, văzând că amăgirile nu dau roade, l-a ameninţat că îl va alunga de la schit, pe care îl va confisca.
Părintele Eftimie cunoaşte şi alte ,,afaceri” de-ale greco-catolicilor: ,,Din pădurile respective li se dau ţăranilor, în mod gratuit, lemne de foc sau pentru construcţii, pentru a trece la greco-catolicism”. Şi măsurile dau roade. Un ţăran declara cu naivitate: ,,Eu tot ortodox am rămas, am semnat pe tabelul catolicilor doar de formă”. Altul afirma: ,,Dacă şi catolicii se mântuiesc, de ce să nu beneficiem şi de ceea ce ne oferă ?”
În aceste chestiuni odioase este implicat şi episcopul greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea. Astfel, în martie 2007, Informaţia de Vest scria: ,,Episcopul greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea, a înstrăinat în folos propriu o parte din averea episcopiei, sute de hectare de teren din Oradea, Salonta, Vadu Crişului şi opt case din Beiuş. (…) Episcopia greco-catolică de Oradea, recent înălţată la rang de arhiepiscopie, este cea mai bogată din ţară”.
Pe de altă parte, Virgil Bercea pedalează pe discriminarea la care este supusă Biserica Greco-Catolică. În martie 2004, el îi scria lui Günter Verheugen, la Comisia Europeană din Bruxelles: ,,Au trecut 14 ani de la căderea comunismului. Am constatat că nu există nici un interes din partea statului român pentru a rezolva problema proprietăţilor Bisericii noastre. Biserica noastră este în continuare supusă presiunilor şi discriminărilor. De la intimidări la violenţe şi acte de injustiţie, trăim în permanentă presiune, împiedicaţi să redobândim ce este al nostru …”
Un alt lucru semnificativ cu privire la intenţiile şi planurile greco-catolicilor este următorul: ,,Biserica Greco-Catolică duce o politică ofensivă de construire de biserici în Oltenia, Muntenia şi Moldova, cu o creştere a investiţiilor girate de Vatican. Din anul 2000, uniaţii au construit 172 de biserici noi şi 108 capele, 54 de biserici fiind în construcţie. Locaţiile acestora sunt, preponderent, în afara Ardealului, la Craiova, Râmnicu Vâlcea, Slatina, Reşiţa, Oţelul Roşu, Caransebeş, Brăila, Neamţ, pe Valea Prahovei etc”.
De ce construiesc greco-catolicii biserici în zone unde nu au enoriaşi ? Merg credincioşii ortodocşi la ei pentru a cere acest lucru ? Sau fac acelaşi prozelitism mascat dintotdeauna ? După ce şi-au plasat în Ardeal capul de pod, acum, sprijiniţi de imperiul financiar al Vaticanului, cine ştie cum construit, merg spre cucerirea a noi teritorii …
Notă: Pentru cei care doresc să cunoască adevărata istorie a uniaţiei în Transilvania, a se vedea serialul nostru Uniatismul: Trambulina Vaticanului spre Ortodoxie din cadrul rubricii ,,Lumea în derivă”.
Profesor de biologie concediat pentru că a citat din Scriptură
În Statele Unite ale Americii, încrâncenarea împotriva creştinismului capătă forme din ce în ce mai cumplite. Printre acestea se numără eliminarea simbolurilor creştine din spaţiile publice (crucea, ieslea catolică făcută de Naşterea Domnului etc), dar şi permiterea afişării simbolurilor religioase ale altor religii.
De asemenea, lupta împotriva creştinismului transpare în şcoli prin interdicţia de a face cea mai mică referire la teoria creaţionistă (n.r.: potrivit căreia Dumnezeu este creatorul lumii şi al omului) şi la legătura lui Dumnezeu cu lumea. Cea mai recentă ,,victimă” în acest război este profesorul de biologie Kris Helphinstine, de 27 de ani, deţinătorul unui master în ştiinţă în Statul Oregon.
Agenţia Associated Press relatează că acest profesor, angajat temporar la un liceu din localitatea Sisters, Oregon, a dat elevilor materiale suplimentare care includeau referinţe biblice şi o prezentare care făcea conexiuni între teoria evoluţiei, Germania nazistă şi planificarea familială.
Părinţii elevilor din clasa lui Helphinstine, generaţie deja afectată de propaganda anti-creştină din Statele Unite ale Americii, au reacţionat prompt şi au sesizat conducerea şcolii. John Rahm, părintele unei fete aflate în prima clasă de liceu, a declarat că ,,a început să fie preocupat când fiica sa a spus că este confuză din cauza materialului suplimentar oferit de profesor”. ,,El a luat fragmente care aveau tot felul de referinţe biblice. Astfel a împiedicat-o să înveţe ceea ce avea nevoie să înveţe”, a mai afirmat Rahm.
Ca urmare a sesizării părinţilor, conducerea şcolii din Sisters s-a întrunit şi a decis cu repeziciune, după o întâlnire de 90 de minute cu profesorul Helphinstine, să-l concedieze pentru că ,,s-a abătut de la programa cu privire la teoria evoluţiei”. Jeff Smith, membru în conducerea şcolii, declara: ,,Cred că acţiunea sa nu a fost doar puţin dincolo de linie. A fost o contradicţie serioasă faţă de ceea ce încredinţăm profesorilor să facă în clasele noastre”.
Într-un interviu telefonic pentru ziarul The Bulletin din Bend, profesorul a încercat să-şi explice poziţia, declarând că a inclus materialul suplimentar pentru a-i învăţa pe elevi despre subiectivismul surselor şi că singura sa idee a fost să-i înveţe gândirea critică. ,,Gândirea critică este vitală pentru cercetarea ştiinţifică. Singurul meu scop a fost să le ofer informaţie corectă şi să-i fac să gândească”. De asemenea, el a afirmat: ,,Niciodată nu am predat creaţionism. Ştiu ce este şi am făcut tot posibilul să nu predau această teorie”.
Într-o atitudine definitorie pentru americanii contemporani, Dan Harrison, părintele unui elev din clasa profesorului Helphinstine, s-a întrebat: ,,Câte minţi a mai poluat ? (…) Este o încercare puţin mascată de a-şi ascunde propria agendă”.
Câte minţi a mai poluat cu referiri la Scriptură … aceste cuvinte dovedesc cât de indezirabile au ajuns morala şi învăţătura creştină peste Ocean …
Sursa: www.cnn.com, 21 martie 2007, ,,Biology teacher fired for reffering to Bible”
Ce preocupări duhovniceşti mai are Biserica Catolică
De-a lungul ultimului secol, Biserica Catolică s-a luptat din răsputeri să nu-şi piardă credincioşii, afectaţi de secularizarea care pătrunde cu forţă în societatea contemporană. Pentru a-şi menţine imperiul bisericesc pe continentele lumii, Vaticanul a făcut nenumărate concesii în ce priveşte învăţătura creştină, permiţând introducerea a tot felul de idei şi concepte moderniste, păgâne, neprecupeţind nici un efort pentru a-şi atinge scopul şi sfidând cel mai elementar bun simţ în probleme de credinţă.
Anul acesta, acest ,,aggiornamento” pe toate planurile a căpătat noi valenţe. Pe 19 ianuarie 2007, cotidianul italian La Repubblica relata despre iniţiativa Vaticanului de a organiza propriul campionat de fotbal, Clericus Cup, la care vor participa 16 echipe ale colegiilor şi seminariilor pontificale din Roma.
La sfârşitul anului 2006, cardinalul Tarcisio Bertone, secretarul de stat al Vaticanului şi mare amator al acestui sport, anunţa înfiinţarea unei echipe de fotbal a Vaticanului. Ulterior, el a declarat că ideea sa a fost o glumă, însă iniţiativa sa a avut succes, deoarece firma Assitalia s-a oferit să sponsorizeze campionatul, iar la meciul de inaugurare vor fi prezenţi doi jucători italieni importanţi: Francesco Totti şi Angelo Peruzzi.
Turneul, intitulat Clericus Cup şi programat să debuteze pe 24 februarie a.c., are caracter internaţional, deoarece ,,vor participa numeroşi seminarişti provenind din ţări cu tradiţie în fotbal, precum Brazilia, Argentina, Uruguay, Venezuela, dar şi africani, asiatici şi europeni”, a precizat organizatorul competiţiei, Edio Constantini, preşedintele Centrului Sportiv Italian.
La Clericus Cup va juca o echipă ,,naţională” în culorile alb-galben ale Vaticanului şi o echipă a gărzilor elveţiene. Preoţii spanioli şi-au anunţat participarea la campionat cu o echipă care va concura cu echipe similare din Polonia, Italia, Austria, România, Portugalia, Slovenia, Ungaria, Bosnia şi Croaţia. ,,Nu înjurăm şi nu simulăm penaltiuri, deşi dacă am face acest lucru nu ar fi un păcat grav”, declara antrenorul jucător al echipei spaniole, Tomas Delgado, preotul paroh de Xinzo de Limia.
Într-o încercare de ,,adaptare” a sportului la circumstanţele ,,clericale”, organizatorii au afirmat că ,,va fi interzis să se joace duminica, în ziua Domnului. În plus, în timpul meciurilor, jucătorii care vor înjura sau, mai rău, vor spune o blasfemie, vor fi eliminaţi imediat”.
Clericii catolici, care, ca păstori, ar trebui să fie modele pentru credincioşi, oferă în prezent un alt fel de model: le arată credincioşilor că adaptarea la modernism nu are nici un fel de limită a bunului simţ. Evlavia şi sfiala sunt izgonite, virtutea este socotită învechită, căci înşişi cardinalii sunt amatori de fotbal şi de alte plăceri şi distracţii lumeşti. Şi, de vreme ce adevărata virtute devine desuetă, să se facă loc noilor ,,virtuţi catolice” !
De fapt, Biserica Catolică se adaptează spiritului lumesc, inclusiv în ce priveşte virtuţile pe care le propovăduieşte. Astfel, ea îşi arată aprecierea faţă de sporturi, modă, muzică laică, iar mai nou începe să preia din societatea laică chiar reguli de conduită necreştine. Un exemplu în acest sens l-a constituit gestul Papei Benedict al XVI-lea de a oferi angajaţilor de la Vatican prime şi zile libere de ziua sa de naştere.
Secretarul de stat Tarcisio Bertone, citat de agenţiile de presă, a anunţat că funcţionarii vaticani (în număr de peste o mie) vor primi câte o primă de 500 de euro, cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a papei. În plus, ziua de naştere a papei, 16 aprilie, şi ziua în care papa împlineşte doi ani de pontificat vor fi considerate nelucrătoare pentru administraţia Sfântului Scaun.
Recompensele băneşti şi oferirea de zile libere, spre slava unui om, sunt gesturi cu totul deplasate pentru o instituţie bisericească. Însă ele vorbesc cu limpezime despre ce fel de instituţie bisericească este Vaticanul şi cât de preocupată este aceasta de cele duhovniceşti.
Ioan Palea
Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 35/mai-iunie 2007
