Stiri nr. 85

Guvernare şi societate

Tendinţe şi reglementări noi cu privire la alimentaţie şi grădinărit

În toate vremurile, legile unei împărăţii, regat sau stat au reflectat credinţa generală a societăţii. Ele cuprindeau rânduieli conforme cu religia dominantă şi preceptele morale ale acesteia. Imperiul Roman avea înscris în codice păgânismul, legile sale reglementând fiecare aspect al vieţii: felul în care era constituită familia, educaţia copiilor, privilegiile celor care serveau în armată, scoaterea bolnavilor în afara cetăţii, sinuciderea, înmormântarea etc.

Ulterior, creştinismul a luat locul păgânismului şi codurile de legi ale împărăţiilor au început să reflecte învăţăturile şi obiceiurile creştine. Astfel, religia creştină a pătruns în ţesătura societăţii până în cele mai îndepărtate colţuri ale sale şi a creştinat toate cutumele altădată păgâne: întemeierea familiei şi educaţia copiilor, grija faţă de cei săraci şi bolnavi, înfiinţarea de bolniţe şi spitale, interzicerea sinuciderii, sodomiei etc.

Astăzi, după secole de luptă împotriva creştinismului, duşmanii lui Dumnezeu au reuşit să distrugă temelia creştină a societăţii şi să introducă la baza ei alte rânduieli prin care Dumnezeu a fost detronat din cinstea Sa de Ziditor şi în locul Său a fost înscăunat omul. Ca urmare, guvernarea creştină – a cărei preocupare principală era să slujească omului pe parcursul vieţii sale, să-i fie de folos în întemeierea unei familii şi în desăvârşirea sa aici, în această viaţă, ca şi în cea viitoare – a fost izgonită din codicele lumii. Ei i-a luat locul un nou tip de guvernare care, în pofida faptului că-l socoteşte pe om drept măsură a tuturor lucrurilor, este anti-creştină şi esenţialmente anti-umană.

Această formă de guvernare, care îşi face simţită tot mai mult prezenţa în societatea contemporană, stabileşte ce este bine pentru cetăţenii săi, din punctul de vedere al unei minorităţi elitiste, şi impune acest ‘bine’ prin intermediul codului său de legi. Principiile de bază ale unui asemenea cod nu aparţin unei filozofii superioare, nu deţin o morală, nici precepte călăuzitoare, ci slujesc doar scopurilor mârşave ale câtorva oameni care ţin în mâinile lor puterea acestei lumi. Pe zi ce trece, ei stabilesc noi legi şi reguli constrângătoare, îndreptate împotriva voinţei libere a individului şi chiar a existenţei sale trupeşti. O astfel de guvernare atacă omul şi societatea cu multă ferocitate şi cuprinde încet întreg mapamondul, ca în îmbrăţişarea ei să curme orice fărâmă de libertate.

Ca nicicând în istoria omenirii, legiuitorii vor să ne spună astăzi ce să mâncăm, cum să mâncăm, ce să vorbim, cum să gândim, ce e bine să gândim şi ce nu, eventual să fim pedepsiţi dacă nu gândim corect, câţi copii să avem sau dacă ne este permis sau nu să avem copii, cât să călătorim, ce să învăţăm şi de la cine să învăţăm, ce să credem şi în ce sau cine să credem, într-un cuvânt vor să ne controleze pe deplin vieţile.

Să vedem ce vor să ne impună în privinţa alimentaţiei. Ştirile care dezvăluie un amestec tot mai mare al statului în acest domeniu ar suna de-a dreptul ridicol, dacă nu am lua aminte cu seriozitate la consecinţele lor.

 

» Potrivit noilor concepte promovate de guvernarea actuală, dacă te străduieşti să mănânci sănătos, poţi fi diagnosticat ca bolnav mintal. Recent, psihologii zilelor noastre au avansat ideea că ,,obsesia unei persoane de a mânca sănătos poate fi semnul unei tulburări psihologice grave”. Potrivit cotidianului britanic The Guardian, în 1997, medicul californian Steven Bratman a dat un nume acestei ‘tulburări’: orthorexia nervosa, expresie latină care înseamnă ,,nervos în ce priveşte a mânca corect”. Experţii în tulburări psihologice de alimentaţie afirmă că numărul persoanelor care suferă de această boală a crescut mult în ultimii ani, iar aceasta se manifestă cu predilecţie la persoanele de peste 30 ani, de clasă medie şi bine educate.

Conducătorul Grupului pentru sănătate mintală al Asociaţiei Dietetice Britanice, Ursula Philpot, prezintă simptomele acestor ‘bolnavi’: ,,Ei sunt preocupaţi numai de calitatea mâncării pe care o ingeră, perfecţionând şi restricţionând dietele lor potrivit înţelegerii personale despre care mâncăruri sunt cu adevărat ‘curate’”. The Guardian notează: ,,În general, orthorexicii au reguli rigide despre mâncare. Refuzul de a atinge zahărul, sarea, cafeaua, alcoolul, grâul, glutenul, drojdia, soia, porumbul şi produsele lactate este doar începutul restricţiilor lor de dietă. Orice mâncare care a intrat în contact cu pesticidele, ierbicidele sau conţin aditivi artificiali sunt de asemenea excluse”.

Prin urmare, după spusele ‘specialiştilor’, cei care încearcă să evite alimentele rafinate – despre care sute de studii arată că în timp conduc la apariţia unor boli cronice şi de metabolism grave, precum obezitate, diabet, cancer etc – sunt bolnavi mintal. De asemenea, cine se străduieşte să se ferească de alimentele pline de pesticide, aditivi şi alte chimicale toxice, ca şi de alimentele care conţin ingrediente modificate genetic necesită internare într-un spital de boli nervoase şi administrarea de medicamente, şocuri electrice sau alte tratamente specifice.

Este notabil faptul că, în timp ce critică încercarea unora de a mânca sănătos, articolul nu menţionează motivele care stau la baza acestei concepţii de viaţă. Nu se suflă o vorbă despre ,,mâncarea gunoi” (junk food), puternic prelucrată şi plină de aditivi şi alte substanţe chimice, care este o adevărată otravă lentă; nici despre alte tipuri de alimente extrem de larg răspândite, dar slabe nutriţional şi chiar toxice; nici despre metodele de prelucrare a hranei disponibile în magazine, unele dintre ele extrem de controversate. Se trasează doar un soi de demarcaţie de natură ideologică: cei care se hrănesc cu ceea ce oferă societatea contemporană de larg consum sunt normali, sănătoşi şi bine hrăniţi, iar cei care caută să mănânce sănătos şi curat sunt anormali, malnutriţi şi bolnavi mintal.

Se merită specificat faptul că astăzi se cunosc efectele pe care le au unele ingrediente existente în alimentele de pe rafturile supermarketurilor asupra creierului şi capacităţii de a gândi. Printre acestea se numără înceţoşarea gândirii, docilitatea şi amorţirea simţurilor. Sau tocmai o astfel de hrană, cu asemenea efecte, este dezirabilă pentru omenire, transformând-o într-o pradă mai uşoară pentru hienele zilelor noastre ?

 

» Diverse agenţii guvernamentale nu se limitează la a face declaraţii şi a avertiza că cei care consumă alimente sănătoase sunt bolnavi mintal, ci acţionează prompt împotriva posibilităţii de a te hrăni sănătos, încercând să o curme definitiv. O astfel de acţiune este campania tot mai drastică şi mai extinsă ca pe ambalajele suplimentelor alimentare sau produselor naturiste să nu mai scrie ce efecte au asupra sănătăţii.

Administraţia pentru Alimente şi Medicamente (Food & Drug Administration, FDA) din Statele Unite ale Americii duce un război crunt împotriva firmelor de alimente, suplimente alimentare, produse naturiste sau altele de acest gen şi a informării cetăţenilor despre beneficiile produselor lor pentru sănătate. Această agenţie federală susţine oficial că nu există aliment, supliment alimentar, produs naturist sau plantă medicinală care să fie binefăcătoare pentru sănătate. Simpla afirmaţie a acestui lucru califică produsul ca ,,medicament nou şi neaprobat”. FDA pretinde că toate produsele naturiste sunt inerte şi nu au proprietăţi tămăduitoare şi că există o singură clasă de substanţe care au efecte asupra metabolismului: substanţele farmaceutice. Cu alte cuvinte, agenţia nu permite să existe pe piaţă decât substanţele patentate sub auspiciile sale şi socotite de ea ca având beneficii asupra sănătăţii umane. Astăzi, în Statele Unite ale Americii, este ilegal chiar să sugerezi că un produs, cu excepţia medicamentelor aprobate de FDA, ,,vindecă, tratează, alină, diagnostichează sau previne vreo boală”.

În consecinţă, firmele care indică pe ambalajele produselor lor foloasele pentru sănătate, tipăresc pliante şi broşuri de popularizare sau prezintă mărturii ale consumatorilor, sau deţin site-uri de prezentare a produselor şi eventual a studiilor ştiinţifice care atestă potenţialul lor curativ sunt avertizate, amendate şi supuse unor presiuni susţinute fie pentru a renunţa la a informa clienţii despre produsele lor, fie pentru a-şi înceta cu totul activitatea.

În 2006, 32 de cultivatori de cireşe şi producători de suplimente alimentare pe bază de cireşe au primit scrisori de avertizare de la FDA pentru că au informat publicul că cireşele sunt binefăcătoare pentru sănătate. Agenţia guvernamentală a ameninţat chiar să închidă industria cireşelor deoarece aceste afirmaţii duc la clasificarea cireşelor şi suplimentelor pe bază de cireşe ca medicamente.

Compania FruitFast, care vindea suc de cireşe natural şi indica pe produs că ajută la vindecarea gutei, a fost înştiinţată de FDA că încalcă regulamentele în vigoare. FDA a clasificat sucul de cireşe ,,medicament neaprobat” şi ,,etichetat eronat” şi a cerut modificarea etichetei.

Pe 3 martie 2010, agenţia a anunţat 17 producători de alimente că etichetele de pe unele produse încalcă Actul Federal pentru Alimente, Medicamente şi Cosmetice. În octombrie 2009, comisarul pentru alimente şi medicamente, Margaret Hamburg, ceruse companiilor să-şi revizuiască etichetele pentru a se asigura că respectă reglementările FDA.

Una dintre aceste companii, Diamond Foods, a fost amendată cu 2,5 milioane dolari fiindcă a desenat o inimă pe pungile de nuci decojite şi a scris că acestea protejează împotriva bolilor de inimă şi a unor tipuri de cancer. În scrisoarea oficială din partea FDA, firma era avertizată: ,,Din cauza acestor utilizări (n.r.: beneficiile pentru sănătate indicate pe ambalaj), produsele dvs. cu nuci sunt medicamente. (…) De asemenea, produsele dvs. cu nuci sunt medicamente noi, (…) pentru că ele nu sunt recunoscute în general ca sigure şi eficiente pentru situaţiile de mai sus. Prin urmare, (…) ele nu pot fi vândute în mod legal în SUA cu indicaţiile de mai sus fără o cerere de aprobare a unui nou medicament. În plus, produsele dvs. cu nuci sunt oferite pentru situaţii care nu pot fi diagnosticate şi tratate de persoane care nu sunt medici; în consecinţă, nu pot fi notate direcţii adecvate de utilizare pentru ca un civil să le poată folosi în mod sigur pentru scopurile sale”. Firmelor sesizate de FDA li s-au dat 15 zile pentru a răspunde la scrisorile de avertizare şi a-şi modifica etichetele şi pliantele.

Trimiterea scrisorii de avertisment este primul pas al campaniei FDA împotriva firmelor de alimente, suplimente alimentare, produse naturiste. Apoi, agenţii federali fac presiuni ca firma să semneze un ,,act de consimţământ” prin care ,,admite” că a comis diferite infracţiuni şi plăteşte sute de mii de dolari către FDA; dacă directorii firmei refuză să semneze, agenţii îi ameninţă cu arestarea şi confiscarea produselor.

Prin ,,actul de consimţământ”, compania se angajează să nu mai publice informaţii nutriţionale şi de sănătate privind produsele lor, să nu mai ofere articole ştiinţifice care susţin informaţiile lor, şi să trimită spre verificare la FDA toate materialele promoţionale, etichetele, ambalajele şi site-urile deţinute. Ulterior, FDA va cere companiei să angajeze un expert care să verifice aplicarea tuturor măsurilor cu care a fost de acord; acesta va fi remunerat substanţial şi va face inspecţii surpriză în birourile administrative, depozitele şi alte clădiri ale companiei.

FDA poate confisca toate bunurile companiei şi aresta conducerea; poate dispune încetarea producţiei, depozitarea şi distribuirea de produse; poate cere inspecţii surpriză şi forţa compania să plătească mii de ore experţilor, aducând-o în pragul falimentului.

În prezent, Senatul american dezbate proiectul de lege S 3767, aşa-numitul Act de răspundere a siguranţei alimentare. Actualul proiect îi incriminează pe producătorii de suplimente alimentare care dau detalii despre produsele lor sau fac trimiteri către studii ştiinţifice publicate care descriu beneficiile produselor lor. O astfel de ‘infracţiune’ este pedepsită cu până la 10 ani închisoare. Un jurnalist american comenta că ,,astăzi, adevărul trebuie aprobat de FDA” …

 

» În SUA, au loc chiar raiduri înarmate ale autorităţilor împotriva producătorilor şi a celor care vând alimente neprelucrate, suplimente alimentare şi produse naturiste. Multe din raidurile şi percheziţiile realizate la sediile acestora au fost făcute de agenţi FDA înarmaţi, în colaborare cu alte agenţii federale, precum FBI, sau cu autorităţile locale. Scopul lor este instaurarea unui regim de teroare în rândul companiilor de alimente şi suplimente alimentare, pentru a se supune măsurilor abuzive ale FDA.

Agenţii înarmaţi împreună cu şerifii şi poliţiştii locali pătrund în birourile, magazinele, fabricile şi depozitele companiilor şi realizează percheziţii care pot dura şi peste 12 ore. Ei confiscă produse, dosare ale pacienţilor şi alte documente, computere, utilaje şi echipamente. Se poate întâmpla ca aceştia să efectueze raiduri şi percheziţii chiar în casele proprietarilor şi angajaţilor unor astfel de firme, iar oamenii să fie terorizaţi. În multe cazuri, ei sunt ameninţaţi să nu relateze presei evenimentele. Ulterior, uneori contrafăcând probele, compania este dată în judecată pentru diferite infracţiuni, în procese care pot dura ani de zile şi au puţini sorţi de izbândă.

Pe 26 februarie 1987, a avut loc un astfel de raid la sediul Fundaţiei Life Extension, o fundaţie non-profit care publică informaţii despre puterea tămăduitoare a suplimentelor nutritive şi ştiri despre acţiunile FDA. FDA a deschis proces cu 56 capete de acuzare împotriva fundaţiei, care a fost sfătuită să nu lupte împotriva agenţiei federale. Însă, în urma unui proces care a durat 11 ani, fundaţia a avut câştig de cauză.

În 1990, sediul companiei Laboratoarele Highland din Oregon a fost supus unui raid înarmat efectuat de 9 agenţi FDA, 11 şerifi şi 8 poliţişti. Proprietarul Ken Scott şi angajaţii au fost ameninţaţi. În cele din urmă, Ken Scott a făcut o înţelegere cu procuratura care i-a acordat o perioadă de 5 ani de verificare de către FDA pentru ‘infracţiunea’ sa – comercializarea de suplimente cu coenzima Q10.

În 1992, în statele California şi Texas a fost arestată conducerea a 3 companii europene care se ocupau cu importul de suplimente alimentare. FDA a deschis proces împotriva lor cu 198 capete de acuzare, printre care conspiraţie şi încălcarea legilor privind importul de suplimente nutritive.

Unul dintre cele mai revoltătoare cazuri, care din nefericire nu este singular, este cel al lui Jimmy Keller. El s-a vindecat de cancer prin tratamente naturiste şi ulterior a făcut studii de medicină naturistă. Deoarece în SUA este ilegal să tratezi cancerul prin metode alternative, practicienii deschid clinici în Mexic sau ţări din America Latină. Şi Jimmy Keller a înfiinţat în Mexic Clinica Tijuana, unde trata în mod legal pacienţi americani suferinzi de cancer. Succesul clinicii a atras atenţia autorităţilor americane, care au hotărât să-i pună capăt ‘colaborând’ cu poliţia mexicană. În 1991, Keller a fost răpit de poliţişti mexicani – care nu au avut mandat sau vreo plângere împotriva lui – şi predat agenţilor americani care l-au adus în SUA. Statul american l-a acţionat în instanţă şi el a fost condamnat la 2 ani de închisoare.

Aprilie 2002. Protestatari în faţa Curţii Federale a SUA cerând ca FDA să înapoieze extractul de Aloe vera (Albarin) confiscat

De o soartă asemănătoare a avut parte Greg Caton, proprietarul unei firme de produse naturiste care vindea remedii pe bază de plante medicinale pentru tratarea cancerului. După ani de zile de hărţuiri din partea agenţilor FDA şi o condamnare la 3 ani de închisoare, el a părăsit SUA pentru a face acelaşi lucru în Ecuador. În 2009, Greg Caton a fost răpit de agenţi americani, fără a ţine cont de protestele autorităţilor ecuadoriene, dus în SUA şi închis într-o închisoare federală în aşteptarea procesului.

Nutriţionistul Joe DiStefano şi medicii Daniel Mayer şi Ivan Danhoff, ultimul fiind autor a peste 80 de articole de specialitate şi consultant FDA şi al mai multor institute de cercetare farmaceutică, au elaborat un preparat pe bază de Aloe vera pentru tratarea cancerului, numit Albarin, folosit cu succes în mai multe clinici din statul Florida. În octombrie 2001, agenţii FDA au realizat percheziţii în clinicile care aplicau metoda de tratament cu Albarin şi la farmaciile care preparau extractul şi au confiscat toată cantitatea de extract, ca şi dosarele pacienţilor trataţi.

 

» Un alt război purtat de autorităţi este cel împotriva comercializării de lapte crud şi produse lactate obţinute din lapte crud. În ultimele decenii, companiile producătoare de alimente folosesc metode tot mai sofisticate pentru conservarea produselor lor; metodele utilizate conservă într-adevăr alimentele pe termen lung, însă reduc substanţial calitatea nutritivă a acestora.

Ca urmare, americanii avizaţi au început să evite să cumpere alimentele prelucrate din supermarketuri, căutând produse neprelucrate de la producătorii locali. Printre acestea se numără laptele crud şi produsele lactate obţinute din lapte crud. Ţinând cont de cererea existentă, fermierii au înfiinţat grupuri şi cluburi particulare, unde diferite persoane se pot înscrie şi deveni membri şi pot cumpăra produse locale specializate, în general inexistente în magazine. Fiind vorba de asociaţii particulare, limitate la consumatorii care devin membri, acestea evită de obicei să obţină licenţe de vânzare cu amănuntul şi de sănătate publică, cerute vânzătorilor care comercializează produse pentru publicul general.

Asemenea grupuri sunt din ce în ce mai răspândite, deranjând tot mai mult industria lactatelor şi autorităţile civile, care au declanşat un adevărat război împotriva acestei tendinţe. Sub pretextul că laptele crud şi produsele obţinute din el sunt contaminate şi în consecinţă periculoase pentru sănătatea consumatorilor, FDA a interzis comercializarea lor. De asemenea, agenţii FDA împreună cu forţele poliţieneşti efectuează raiduri înarmate la ferme, magazine de comercializare, restaurante etc. Agenţii confiscă şi distrug sau silesc pe proprietari să distrugă produse – uneori chiar mii de kilograme –, confiscă alte bunuri din case, depozite, birouri, fabrici ale companiilor, îi arestează pe angajaţi şi uneori închid cluburile.

La sfârşitul anului 2008 şi începutul anului 2009, reprezentanţii agenţiilor guvernamentale agricole din statele Wisconsin, Indiana, Michigan şi Illinois au purtat conferinţe telefonice cu agenţii FDA pentru a stabili un plan împotriva cluburilor de lapte crud din aceste state. Existenţa şi conţinutul acestor conferinţe au fost dezvăluite de Max Kane, proprietarul unui club de lapte care a fost somat de autorităţile din Wisconsin să divulge numele clienţilor şi furnizorilor săi. Printr-o petiţie conformă cu Actul de liberă circulaţie a informaţiei, către Departamentul de Agricultură, Comerţ şi Protecţia Consumatorului din Wisconsin, el a cerut procesele verbale ale conferinţelor purtate de agenţiile guvernamentale. De atunci, Kane este urmărit în justiţie pentru sfidarea tribunalului, deoarece a refuzat să dezvăluie numele solicitate; cazul său este în recurs după ce, în decembrie 2010, a fost declarat vinovat.

În decurs de 3 luni, acelaşi departament din Wisconsin a lansat 3 raiduri asupra fermei de lactate şi magazinului fermei lui Vernon Hershberger. Fermierul afirmă că vinde numai consumatorilor cu care are un acord individual pentru produsele sale.

În iunie 2010, agenţii de la Departamentul de Agricultură al statului Minnesota, însoţiţi de poliţie şi având mandat de percheziţie, au invadat şi închis Traditional Foods Warehouse, un club popular din Minneapolis specializat în alimente produse local. În plus, ei au percheziţionat două ferme suspectate că vând ilegal lapte crud.

Tot în vara anului 2010, au avut loc mai multe raiduri în statul California. De pildă, Sharon Palmer deţine o fermă în districtul Ventura, unde creşte capre, vaci, porci şi pui. Ea comercializează lapte crud şi produse lactate din lapte crud de capră şi carne de porc şi pui. În decurs de 18 luni, la ferma sa au avut loc 3 raiduri, Sharon Palmer nereuşind să-şi explice motivele autorităţilor. La cel de-al treilea raid au participat 20 de agenţi care au realizat o percheziţie de 5 ore a casei şi hambarului, şi au confiscat calculatorul şi laptele cu care hrănea puii şi porcii. În aceeaşi zi, a avut loc un raid la Rawesome Foods, un club particular de alimente din Venice, California, condus de nutriţionistul Aajonus Vonderplanitz. Pentru o cotizaţie de 25 de dolari, clienţii pot cumpăra produse lactate nepasteurizate, ouă de la păsări hrănite natural şi o gamă largă de fructe şi legume şi alte produse.

Pe 26 august 2010, agenţii FDA şi Departamentului Laptelui din statul Missouri au percheziţionat Lăptăria Morningland, una dintre fermele furnizoare de produse ale clubului Rawesome Foods. Lăptăria Morningland cuprinde o fermă de animale şi o fabrică de brânză, deţinută de Joseph şi Denise Dixon. Aceştia fac brânză din lapte crud de la vacile crescute în ferma lor de peste 30 ani şi nimeni nu s-a îmbolnăvit până în prezent de la produsele lor. Cu toate acestea, agenţii FDA i-au somat pe soţii Dixon să distrugă toată brânza din depozit, adică 22.600 kg valorând 250.000 dolari, fără a efectua nici o analiză. În plus, ferma a primit interdicţie să producă şi să transporte produse lactate.

Brânză din lapte crud, preparată la Lăptăria Morningland

Hăituit de autorităţi, Joseph Dixon a îndrăznit să publice o obiecţie faţă de măsurile autorităţilor, o dezaprobare a acestora şi o soluţie rezonabilă pentru ferma şi fabrica sa de brânză. Departamentul Laptelui a respins toate acestea şi, ca urmare, Dixon intenţionează să deschidă proces în apărarea fermei sale.

David Gumpert comenta: ,,Cred că raidul de la clubul Rawesome Foods, săvârşit de agenţi dintr-o jumătate de duzină de agenţii federale şi locale, cu armele în mâini, a avut scopul de a trimite un mesaj puternic fermierilor şi consumatorilor că guvernul intenţionează să descurajeze distribuţia particulară de alimente. (…) Închiderea Lăptăriei Morningland a fost o încercare patetică a FDA, acţionând prin Departamentele de Agricultură din California şi Missouri, de a justifica raidul de la Rawesome Foods. Nici un producător de alimente din această ţară nu este închis pentru că s-au găsit urme de Listeria în produsele sale (n.r.: lucru afirmat de autorităţi, însă fără nici o dovadă), atâta vreme cât nimeni nu s-a îmbolnăvit şi firma este dispusă să lucreze cu agenţiile în domeniu, aşa cum a făcut Morningland”.

Gumpert este autorul cărţii Revoluţia laptelui crud: Dincolo de bătălia care se dă astăzi în America cu privire la drepturile alimentare (foto), în care prezintă într-amănunt câteva cazuri de urmărire răuvoitoare de către autorităţi a producătorilor de lapte crud, ca şi mituri, exagerări şi înşelări de care se folosesc autorităţile în această bătălie. Printre altele, el prezintă biografiile şi activităţile conducătorilor unor departamente ale FDA şi legăturile lor cu diferite firme din industria alimentară. El notează şi modul discriminatoriu în care aceştia procedează cu diferite ferme şi fabrici de produse alimentare, reieşind încă o dată că în această confruntare nu se dispută siguranţa alimentară a cetăţenilor, ci interesele financiare şi politice a unor terţe părţi.

Astfel, există numeroase exemple de firme ale căror produse constituie un pericol pentru siguranţa alimentară a populaţiei, însă FDA nu ia măsuri drastice împotriva lor. De exemplu, în perioada raidurilor împotriva producătorilor şi vânzătorilor de lapte crud, în SUA a izbucnit un scandal legat de ferma Wright County Egg, producătoare de ouă. După ce 1.500 de persoane s-au îmbolnăvit de salmoneloză, consumând ouă de la Wright County Egg, ferma a fost nevoită să retragă de pe piaţă jumătate de miliard de ouă, însă nu i s-a ordonat să distrugă toate produsele existente în depozite, nici nu a avut loc un raid înarmat la sediul fermei.

În plus, se ştie de ani de zile că produsele acestei ferme constituie un pericol pentru consumatori, agenţia de ştiri Associated Press afirmând că numai în ultimii 2 ani s-a depistat de sute de ori prezenţa salmonelei în fermă. De asemenea, cotidianul New York Times nota că, vreme de decenii, această companie a primit avertisment după avertisment, însă a continuat să facă milioane de dolari vânzând ouă contaminate. Publicaţia The Atlantic scria: ,,Timp de decenii, proprietarul Wright County Egg, Jack DeCoster a lăsat o dâră de boală, pagubă, maltratare şi moarte în urma sa. Faptul că a fost lăsat în voia sa atât de multă vreme este o dovadă uluitoare a ineficacităţii agenţiilor federale care se ocupă de siguranţa alimentară”.

Poziţia autorităţilor nu se mărgineşte la aceste acţiuni vădit discriminatorii, ci depăşeşte orice imaginaţie. Într-un proces din 2010, FDA şi Departamentul pentru Servicii şi Sănătate Umană (de care aparţine FDA) au declarat că ,,americanii nu au nici un drept fundamental la libertatea de acord” şi au negat că oamenii au dreptul să mănânce alimente după propria alegere. Parcă anticipând ce va urma, fermierul Joel Salatin se întreabă: ,,Nu este libertatea de a alege ce mâncăm un drept la fel de fundamental ca libertatea de a ne închina cui voim ?”

 

» Nici persoanele particulare nu sunt scutite de hărţuiri în ce priveşte modul de viaţă şi alimentele pe care le preferă. Un american, tată a două fete, a fost ‘turnat’ de un vecin autorităţilor că îşi hrăneşte fetele cu mâncare necontaminată cu pesticide, nu le dă voie să bea apă de la robinet şi a refuzat ca ele să fie vaccinate.

Ca urmare a acestor ‘fărădelegi’, care sunt etichetate drept ,,activitate suspectă” de către autorităţile americane, el a fost investigat şi hărţuit de Serviciile pentru Protecţia Copilului (SPC). Împotriva sa a fost deschis un caz de abuz împotriva copiilor, iar o angajată a SPC însoţită de un ofiţer de poliţie l-a bombardat cu întrebări şi a făcut o percheziţie în casă, inclusiv în frigider, fără a avea mandat. Tatăl a afirmat că angajata părea nervoasă, ca şi cum el ar fi putut constitui o ameninţare fizică. Investigaţia a durat o lună de zile şi apoi cazul a fost închis.

Nu ar fi de mirare ca, în viitor, în virtutea unei legislaţii anti-umane pe măsura formei de guvernare care pune stăpânire pe lume pe zi ce trece, serviciile pentru protecţia copilului să dobândească autoritatea de a lua copiii de la părinţii care procedează în acest fel, iar părinţii să fie socotiţi abuzatori de copii şi un pericol pentru întreaga societate …

 

» Un domeniu strâns legat de cel al alimentaţiei, în care guvernul american încearcă să impună reguli stricte, este cel al cultivării de legume în grădina proprie. De pildă, Steve Miller deţine un teren de peste 2 acri în Clarkston, Georgia, pe care cultivă de peste 15 ani legume şi fructe fără să utilizeze pesticide, pe care le vinde vecinilor şi pe pieţele de fermieri locale. În ianuarie 2010, ofiţerii de aplicare a legii din districtul Dekalb, Georgia, au început să-l amendeze deoarece creşte prea multe culturi pe un teren care este înscris ca având altă utilizare şi are angajaţi nepermişi de lege pentru acest teren.

În vara anului 2010, Steve Miller a încetat să mai cultive legume şi fructe şi acuzaţiile au fost suspendate deoarece a schimbat zonarea proprietăţii sale. Cu toate acestea, după două săptămâni de la aprobare, districtul a reluat vechile acuzaţii, susţinând că el călca în principiu legea înainte de re-zonare. Avocatul lui Steve Miller a afirmat că atitudinea autorităţilor districtuale se învecinează cu hărţuirea.

Măsuri la fel de disproporţionate se iau în privinţa peluzelor netunse sau năpădite de buruieni. În Albany, Louisiana, poliţiştii au afirmat că vor urmări peluzele cu iarbă înaltă sau cu buruieni şi dacă iarba depăşeşte 20 cm, proprietarul va primi o scrisoare de avertizare. Apoi acesta va încasa fie o amendă de până la 500 dolari, fie până la 60 zile detenţie.

Un alt incident care a făcut înconjurul programelor de ştiri americane s-a petrecut în Orem, statul Utah. O femeie nu şi-a udat peluza, care s-a îngălbenit, şi din acest motiv a intrat în conflict cu un poliţist. Acesta a târât-o la secţia de poliţie pentru că a refuzat să-şi dea numele; în cele din urmă, autorităţile au deschis proces împotriva ei. Poate că situaţia ar fi fost mai rezonabilă dacă evenimentele s-ar fi petrecut într-alt colţ al Americii, însă ea frizează absurdul pentru că Utah este un stat deşertic, care este mereu în conflict intern şi cu statele vecine din pricina consumului de apă. Eventual, dacă femeia şi-ar fi udat gazonul, ar fi putut fi acuzată că a consumat apa comunităţii …

 

» Pe măsură ce trece timpul, aceste măsuri opresive sunt înscrise în lege. Ele nu se rezumă la a controla activităţile gospodăreşti ale cetăţeanului, ci chiar la a controla ce anume mănâncă el. În toamna anului 2010, Senatul american a dezbătut şi votat proiectul de lege S 510, sau Actul de Modernizare a Siguranţei Alimentare.

În anii ’1990, preşedintele Bill Clinton a introdus metoda HACCP (n.r.: puncte de control critice de analiză aleatorie) pentru a preîntâmpina contaminarea în industria cărnii. Această măsură a favorizat corporaţiile care prelucrau carne deoarece le-a permis să realizeze inspecţii, eliminând mii de prelucrători locali de alimente, fără probleme de contaminare. Metoda HACCP a fost promovată de binecunoscutul gigant agro-industrial Monsanto.

În 2008, Hillary Clinton a susţinut ideea creării unei agenţii pentru siguranţa alimentară. Mass-media americană a remarcat din nou conexiuni între această acţiune şi Monsanto: unul dintre consilierii lui Hillary Clinton este Mark Penn, director executiv al companiei Burson Marsteller, o firmă uriaşă de publicitate care reprezintă Monsanto; o altă apropiată de-a ei, parlamentara Rosa DeLauro, al cărei soţ are legături cu Monsanto, a introdus versiuni timpurii ale proiectului de lege S 510; unul dintre foştii angajaţi ai Monsanto, Michael Taylor, se numără printre persoanele care au conceput proiectul legislativ (am arătat în articolul Binefacerile alimentaţiei şi medicinei moderne” (IV), cum funcţionează sistemul suveică în America: persoane din conducerea corporaţiilor, mai ales a companiei Monsanto, îşi părăsesc posturile, pătrund în agenţiile guvernamentale americane, iau măsuri favorabile politicii agricole a companiei şi apoi revin în posturile anterioare). Mai mult, în urma adoptării proiectului de lege S 510, se va înfiinţa un departament pentru controlul şi siguranţa alimentelor, urmând ca Michael Taylor să fie nominalizat preşedinte. Nu ne mai întrebăm ale cui interese le va promova în această calitate …

(N.r.: Soţia lui Michael Taylor, Christine Lewis Taylor, lucrează pe acelaşi front cu soţul ei. Ea este angajata FDA de mulţi ani şi încearcă să justifice ‘ştiinţific’ introducerea unei limitări a cantităţii de substanţe nutritive pe care oamenii o consumă zilnic. În acest scop, în mod pervers, substanţele nutritive sunt definite ca toxine şi, prin urmare, consumarea lor în cantităţi mai mari decât cele prescrise este dăunătoare pentru organism.

Christine Taylor susţine că oamenii sunt ‘expuşi’ la prea multe substanţe nutritive şi doreşte stabilirea unui set standard internaţional care să specifice cantitatea zilnică din fiecare substanţă nutritivă de care are nevoie un om (doza zilnică recomandată). Dacă acest concept va găsi susţinere, oamenii nu vor mai putea cumpăra suplimente alimentare decât cu reţetă şi în cantităţi insuficiente. Nouă, românilor, această idee ne aminteşte de ‘alimentaţia raţională’ pe care o introdusese Nicolae Ceauşescu în anii ‘1980).

În 2010, după o serie de cazuri intens mediatizate de contaminare a cărnii cu bacteria Escherichia coli, a laptelui pentru bebeluşi şi hranei pentru animale cu melamină, a untului de arahide şi ouălor DeCoster cu Salmonella, publicul a fost pregătit pentru introducerea unui act privind siguranţa alimentară. Pe 30 noiembrie 2010, proiectul de lege S 510 a fost votat de Senat cu o oarecare întârziere. Votul a fost amânat din cauza telefoanelor şi mailurilor critice despre care presa nu suflă o vorbă. În decembrie, Camera Reprezentanţilor a renunţat la propriul proiect de siguranţă alimentară, votat în urmă cu un an, şi a acceptat versiunea Senatului, iar în ianuarie 2011, actul a fost semnat de preşedintele Barack Obama şi a devenit lege.

Susţinătorii lui îl consideră ,,cea mai mare revizuire a siguranţei alimentare din SUA din ultimii 70 ani”, lăudându-l ca pe o ,,realizare revoluţionară”. Ei au afirmat că această lege va rezolva nenumăratele probleme de siguranţă alimentară apărute mai ales în ultimii ani. Criticii îl consideră ,,cea mai periculoasă lege din istoria SUA” şi îl compară cu faimosul Patriot Act – care dă guvernului american şi agenţiilor sale puteri discreţionare în ce priveşte urmărirea, supravegherea şi tratarea cetăţenilor americani, ca şi cu reforma sănătăţii introdusă de preşedintele Obama, denumită ironic Obamacare – o lege dezastruoasă care naţionalizează companiile de asigurări de sănătate, oficializează voalat eutanasia, îngrădeşte ajutorul statului privind plata tratamentelor costisitoare etc.

Se presupune că acest Act de Modernizare a Siguranţei Alimentare are drept scop, aşa cum îi spune numele, creşterea siguranţei alimentare şi rezolvarea problemelor din această sferă a comerţului. Urmărind însă textul legii se remarcă că nu acesta este ţelul actului, ci controlul total în domeniul alimentar şi agricol şi acordarea de puteri foarte mari şi susţinere financiară Administraţiei pentru Alimente şi Medicamente (Food & Drug Administration, FDA).

Legea urmăreşte 3 direcţii majore: controlul agriculturii şi fermelor americane cu eliminarea micilor producători şi încredinţarea lor corporaţiilor agro-industriale, controlul alimentelor şi suplimentelor alimentare şi armonizarea legislaţiei americane în domeniul agricol-alimentar cu prevederile internaţionale din Codex Alimentarius.

În domeniul agriculturii, legea dă FDA autoritatea de a inspecta şi închide grădini amenajate în spatele casei, sere şi ferme locale mici, şi de a interzice transportul şi comercializarea produselor acestor grădini, sere şi ferme în pieţele fermierilor. Producătorii de alimente vor fi nevoiţi să-şi înregistreze grădina, sera sau ferma la guvern, care va alcătui o bază de date a cultivatorilor şi fermierilor pentru a putea realiza inspecţii surpriză.

Jurnaliştii afirmă că aceste prevederi vor duce la ruinarea fermelor mici, dar şi la interzicerea cultivării plantelor pentru consum propriu în grădina casei. Agenţii FDA vor avea autoritatea de a aresta orice producător de alimente în grădina casei ca pe un infractor sau traficant, doar pentru că are în grădină salată sau cireşe şi le vinde pe piaţa locală. Persoanelor arestate li se intentează apoi proces într-un fel de tribunal al FDA, fără avocat, protecţie constituţională sau drept.

Legea numeşte infracţiune dreptul de a curăţa, depozita şi deţine seminţe fără acordul guvernului, dând monopolul seminţelor firmei Monsanto şi altor giganţi agro-industriali. Ea permite ca guvernul federal să oblige producătorii să folosească antibiotice, hormoni, deşeuri de abator, pesticide şi organisme modificate genetic, măsură care conduce la industrializarea tuturor fermelor americane şi eliminarea agriculturii locale organice, şi în realitate la pierderea siguranţei alimentare.

Referitor la fermele animale, legea prevede un program de urmărire a animalelor, care îi ameninţă pe toţi fermierii mici. Potrivit cu prevederile internaţionale înscrise în lege, este permisă măcelărirea în masă a raselor de animale chiar fără dovada existenţei unei boli epidemice. De asemenea, noile dispoziţii din lege sunt extrem de costisitoare – marile corporaţii îşi permit să le respecte, însă micii fermieri nu.

În domeniul alimentaţiei, legea cuprinde o mulţime de măsuri privind produsele naturale şi proaspete, ca şi cultivarea organică, pe seama cărora pune contaminarea, toxiinfecţiile alimentare, bolile şi chiar moartea. Sub pretextul siguranţei, autorităţile vor să interzică produsele naturale, care vor fi înlocuite pe piaţă cu produse sterilizate: pasteurizate, afumate, iradiate etc. În schimb, legea nu ia nici o măsură în ce priveşte contaminarea produsă de marile corporaţii agro-industriale, care reprezintă principala cauză a contaminării alimentelor şi bolilor alimentare.

Printre măsurile extreme ale acestui act se numără încredinţarea tuturor alimentelor şi fermelor producătoare Departamentului Securităţii Interne şi Departamentului Apărării, în caz de contaminare sau urgenţă, ca şi introducerea de ,,crime de alimente” – infracţiuni în domeniul alimentar, ai căror autori vor fi trataţi ca traficanţii de droguri sau teroriştii. De asemenea, această lege dă FDA autoritatea de a retrage de pe piaţă produse ,,despre care are motive să creadă” că sunt contaminate, adică nu mai sunt necesare ,,dovezi credibile”, ci doar opinii.

În al treilea, rând, votarea acestei legi reprezintă un pas înainte în armonizarea legislaţiei americane cu prevederile Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi Codex Alimentarius. Standardele create de Comisia Codex urmăresc să împuternicească interesele industriei să dicteze şi să controleze reglementările referitoare la vitamine, minerale, organisme modificate genetic, reziduuri toxice, antibiotice, medicamente, stimulatori de creştere şi hormoni, sterilizarea alimentelor etc.

Susţinătorii legii afirmă că aceasta va face ca rezerva alimentară americană să fie cea mai sigură din lume. În realitate, ca urmare a politicii duse deja în privinţa alimentaţiei şi pe care această lege o impune fără drept de apel, rezerva alimentară a SUA este a doua în lume, după cea a Chinei, ca grad de contaminare chimică. O consecinţă imediată a acestui fapt este că orice naţiune din lume care începe să consume dieta americană, în decurs de o generaţie va începe să aibă rate record ale bolilor degenerative, cronice şi de metabolism.

În plus, aplicarea legii este încredinţată FDA, o agenţie cu o istorie saturată de corupţie şi cunoscută pentru servilitatea sa faţă de interesele industriilor agricole, alimentare şi farmaceutice: a permis utilizarea unor pesticide toxice, a promovat organismele modificate genetic şi monopolul giganţilor agro-industriali asupra seminţelor, a permis lansarea pe piaţă a unor medicamente nocive, a introdus măsuri dure împotriva tratamentelor naturiste etc.

În 2009, un grup de oameni de ştiinţă din cadrul FDA a trimis preşedintelui Obama o scrisoare anonimă, de teama represaliilor conducerii agenţiei, în care descria ,,corupţia sistematică şi fărădelegile care străbat toate nivelurile FDA”. Ei şi-au susţinut afirmaţiile cu cazuri în care conducătorii FDA ,,au încălcat legi, reguli şi reglementări, au suprimat sau modificat descoperirile şi concluziile ştiinţifice sau tehnologice, au abuzat de puterea şi autoritatea lor şi s-au angajat în represalii ilegale împotriva celor care vorbesc”.

Acestei agenţii i s-a încredinţat acum o nouă armă pe care să o folosească împotriva americanilor. Prin acest act, controlul hranei va putea fi utilizat în detrimentul cetăţenilor în acelaşi fel în care Patriot Act este folosit pentru limitarea libertăţilor civile.

Încă înainte de votarea lui, jurnalistul canadian, dr. Shiv Chopra scria: ,,Dacă este votat proiectul de lege S 510, acesta va exclude dreptul publicului de a cultiva, deţine, comercializa, transporta, distribui şi mânca toate alimentele pe care le produce natura. Va deveni cea mai ofensivă autoritate împotriva cultivării, comercializării şi consumului de alimente şi produse agricole după bunul plac. Legea va fi neconstituţională şi contrară legii fireşti sau, dacă preferaţi, împotriva voinţei lui Dumnezeu”.

Notă: Statele americane încearcă să lupte împotriva acestei legi opresive. Ele au început să dea legi statale şi chiar locale prin care declară suveranitate alimentară pe teritoriul lor; acestea susţin că guvernul federal nu are dreptul să dicteze cetăţenilor ce produse alimentare pot cumpăra sau vinde local. În San Francisco s-a votat o măsură care permite agricultura pe scară mică în zonele rezidenţiale fără a fi necesar un permis. De asemenea, mai multe state intenţionează să reducă restricţiile privind laptele crud, în timp ce FDA luptă să le înăsprească.

 

» Guvernul american vrea să controleze foarte strict, în cele mai mici amănunte, vieţile cetăţenilor săi. Pe 10 iunie 2010, preşedintele american Barack Obama a semnat un ordin executiv prin care a înfiinţat un consiliu federal numit Consiliul de Sănătate Publică, Promovare a Sănătăţii şi Profilaxie Naţională, care se va ocupa de ,,modificările comportamentale de rutină” ale americanilor.

Acest consiliu are sarcina de a întocmi un raport care să cuprindă ,,o listă cu priorităţile naţionale privind promovarea sănătăţii şi profilaxia bolii pentru a trata modificarea comportamentului de rutină (incluzând nutriţie adecvată, comportament sedentar, sănătate comportamentală, sănătate mintală, tulburări de folosire a substanţelor, fumatul şi analiza violenţei domestice) şi măsuri pentru prevenirea celor 5 boli ucigaşe de frunte din SUA”. Herb Titus, expert constituţional cu experienţă şi consilier la firma de avocatură William J. Olson P.C. din Virginia, declara: ,,Cine nu va urma recomandările federale cu privire la nutriţie, exerciţii fizice etc va fi pedepsit. Acesta este modul în care ordinul este conceput să lucreze; în cele din urmă să aducă totul sub umbrela federală. Singura cale de a realiza acest lucru este prin forţă. În final într-acolo se îndreaptă. Oamenii au fost avertizaţi cu privire la acest lucru. Acum îl au”.

Pe forumurile diferitelor site-uri, oamenii şi-au exprimat nemulţumirea faţă de dispoziţiile ordinului şi noua încercare a guvernului de a modifica comportamentul cetăţenilor săi. ,,Este acesta un lucru pentru care trebuie să ne îngrijorăm ? Încearcă Obama şi consilierii săi să ne modifice comportamentul prin legislaţie ?”, se întreba o persoană.

Amestecul guvernului şi agenţiilor sale în vieţile oamenilor este vizibil de ceva vreme. De exemplu, în 2010, în statul Iowa, a avut loc un proces în care a fost luată în discuţie interdicţia FDA referitoare la vânzarea interstatală de lapte crud. Pe 26 aprilie, procurorul general al Statelor Unite ale Americii, Stephanie Rose, asistentul său Martha Fagg şi procurorul Roger Gural de la Departamentul de Justiţie au depus scurta expunere a dovezilor apărării. În acest document, reprezentanţii guvernului scriau negru pe alb:

,,Nu există nici o tradiţie istorică ‘profund înrădăcinată’ a accesului liber la hrana de toate felurile. Afirmaţia reclamanţilor la un ‘drept fundamental la sănătatea lor fizică şi trupească proprie, care include ce mâncăruri aleg şi nu aleg să consume ei înşişi şi familiile lor, este în mod similar inutilă, pentru că reclamanţii nu au dreptul fundamental de a obţine orice hrană doresc” …

 

» Lupul – paznic la oi. Astfel de fenomene au loc nu numai pe continentul american, ci şi în Europa sau în ţara noastră. Ele îmbracă alte forme în funcţie de particularităţile zonei şi vin cu o oarecare întârziere faţă de cele petrecute peste ocean, însă ţelurile urmărite sunt aceleaşi.

Pe 14 decembrie 2010, Senatul canadian a votat o lege similară Actului de Modernizare a Siguranţei Alimentare din SUA. Proiectul C-36, prezentat înşelător de presa canadiană ca legea protecţiei consumatorului, aliniază Canada la măsurile draconice ale Codex Alimentarius. El permite autorităţilor guvernamentale şi inspectorilor de sănătate să invadeze proprietăţile particulare şi să confişte arbitrar şi fără mandat orice produs considerat nesigur.

Proiectul nu ţine cont de dreptul la intimitate şi confidenţialitate, înscris în legislaţia canadiană, care protejează cetăţenii de un asemenea amestec în viaţa particulară şi restricţionează accesul cetăţenilor la tribunale pentru a deschide proces împotriva acestei imixtiuni. Mai mulţi senatori canadieni au criticat legea, socotind că este o încălcare a libertăţilor civile. Unul dintre ei, Tommy Banks a afirmat chiar că proiectul ,,anulează 400 ani de drept comun”.

Şi Marea Britanie ia în discuţie modificarea comportamentului cetăţenilor săi. În toamna anului 2010, prim-ministrul britanic David Cameron şi ministrul sănătăţii Andrew Lansley au înfiinţat 5 reţele pentru a elabora reforme privind politicile de sănătate şi nutriţie ale ţării. Însă, într-un mod extrem de vizibil, aceste reţele sunt dominate de interesele marilor companii precum McDonald’s şi PepsiCo. Articolul din cotidianul The Guardian care prezenta ştirea nota: ,,Noul guvern britanic conservator predă controlul politicilor de sănătate ale ţării producătorilor multinaţionali de alimente şi băuturi şi comercianţilor de fast-food. Fiecare dintre cele 5 grupuri este dominat de interesele corporatiste despre care se aşteaptă să pună propriile profituri deasupra politicii sănătoase”.

Profesorul Ian Gilmore, specialist de frunte în hepatologie şi până recent preşedintele Colegiului Regal al Medicilor, afirmă că este foarte îngrijorat de importanţa acordată parteneriatelor voluntare cu industria. Membru în reţeaua privind alcoolul, el se îndoieşte că ar putea exista ,,o convergenţă semnificativă între interesele industriei şi sănătatea publică, de vreme ce prioritatea industriei alcoolului este să facă bani pentru acţionari, în timp ce sănătatea publică cere reducerea consumului”.

De asemenea, Jeanette Longfield, conducătorul grupului de campanie alimentară, spune: ,,Acest lucru este echivalent cu a pune industria tutunului să se ocupe de spaţiile în care fumatul este interzis. Ştim că această ‘abordare la masa discuţiilor’ nu funcţionează pentru că toţi am încercat-o anterior, inclusiv fostul guvern conservator. Aceasta nu este ‘societate mare’, ci afaceri mari”.

De modificarea comportamentului se ocupă cea de-a cincea reţea. Conceptul de bază al acesteia este o teorie economică mai vastă, numită ,,paternalism libertar” – care are adepţi atât în Europa, cât şi printre membrii administraţiei Obama, potrivit căreia comportamentul oamenilor poate fi schimbat prin modificarea subtilă a mediului.

Cotidianul britanic mai nota că ,,reformele de sănătate publică ale lui Lansley sunt privite ca un test pentru politici conservatoare mai largi referitor la înlocuirea intervenţiei statului cu acţiunea corporatistă”. Aceasta înseamnă că marile companii multinaţionale vor avea toată libertatea de a-şi impune metodele de manipulare şi a vărsa pe gâtul cetăţenilor produsele lor otrăvitoare, cu scopul de a-i tâmpi şi înrobi tot mai mult.

Precum spunea Franklin D. Roosevelt, ,,mâncarea este o armă nu mai puţin bună decât tunurile, armele şi avioanele”. Într-adevăr, hrana se transformă pe zi ce trece într-o armă puternică de opresiune.

Iosif Mocanu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 61/ianuarie-februarie 2011