Talcuire la canonul sfintei si maritei duminici a Pastilor (IV)

Tâlcuire la canonul sfintei şi măritei duminici a Paştilor,

adică a Învierii celei purtătoare de lumină a Domnului,

alcătuire a lui Ioan Damaschinul (IV)

de Sfântul Nicodim Aghioritul

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Să mânecăm cu mânecare adâncă, şi în loc de mir cântare să aducem Stăpânului, şi să vedem pe Hristos, Soarele Dreptăţii, tuturor viaţă răsărind.

 

Şi în acest irmos melodul leagă oda a cincea de praznicul Învierii; aşa că, dacă Isaia, părintele odei a cincea, foloseşte cuvântul ,,mânecare” (De noapte mânecă duhul meu către tine Dumnezeule (Isaia 26, 9)), la fel Evanghelistul Luca, relatând Învierea, zice: Iar întru una din Sâmbete, la mânecare adâncă, au venit la mormânt, aducând miresmele cele ce gătise (Luca 24, 1); de dragul acestui lucru şi scriitorul de cântări, reunind ambele mărturii, se întoarce spre poporul dreptcredincios al creştinilor şi spune aşa:

Haideţi şi noi, iubitorii de prăznuire, să urmăm acelor femei purtătoare de mir şi, ridicându-ne din pat foarte de dimineaţă, să-I aducem Stăpânului înviat imnurile cuvenite Învierii Sale, aşa cum mironosiţele şi-au adus mirurile, şi să nu lenevim dormitând întreaga noapte; să priveghem, fraţilor, în noaptea aceasta a Duminicii luminatei Învieri, prin cântarea de imnuri şi slavoslovii până în zori; căci aşa făceau acei creştini de demult care, aprinzându-şi lumânările, privegheau întreaga noapte, până la al şaptelea ceas, în aşteptarea Învierii Domnului, precum spune şi Grigorie Teologul: ,,Frumoasă, aşadar, a fost prăznuirea noastră în haine sărbătoreşti şi aprinderea tuturor luminilor, pe care atât fiecare în parte, cât şi cu toţii împreună le-am săvârşit, umplând noaptea de îmbelşugată lumină”. Dar dacă voi, creştini fiind, nu puteţi priveghea întreaga noapte, treziţi-vă măcar cât mai de dimineaţă, după miezul nopţii, spre a prăznui Învierea Domnului. Şi, după cum este firesc, dacă în zorii zilei răsare soarele, noi priveghem pentru că voim a vedea prin credinţă pe Hristos, Soarele nematerialnic al Dreptăţii, ieşind din mormânt ca din spatele orizontului şi răsărind adevărata viaţă nouă, credincioşilor.

 

Răstignirea Domnului (detaliu). Frescă din biserica Mânăstirii Decani, Serbia

 

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Pogorâtu-te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase, şi a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt.

 

Aşadar, melodul adaptează irmosul acesta atât la oda a şasea, a lui Iona, cât şi la praznicul Învierii; preluând cuvântul acela al lui Iona, care spune: M-am pogorât în pământul ale căruia încuietorile sunt zăvoare veşnice (Iona 2, 7), şi întorcându-se spre Hristos, I Se adresează Acestuia astfel: O, Dumnezeu-Omule, Iisuse Hristoase, Tu Te-ai pogorât întru cele mai de jos ale pământului, în iad; şi pogorându-Te acolo ai zdrobit încuietorile cele veşnice, care ţineau din veac pe cei ferecaţi în iad. ,,Încuietorile cele veşnice” ne arată că drugii aceia erau fixaţi bine şi sigur şi că nu au putut fi zdrobiţi din veac de nici un om.

Aşa că şi Sever pune acest verset biblic în legătură mai degrabă cu Hristos decât cu Iona; căci nu Iona s-a pogorât cu adevărat în acest loc de sub pământ, ci Domnul care, potrivit proorociei lui Isaia, a zdrobit porţile cele de aramă şi a sfărâmat zăvoarele cele de fier: Eu înaintea ta voiu merge şi munţii voiu face şes, uşile cele de aramă voiu zdrobi şi zăvoarele cele de fier voiu sfărâma. Şi voiu da ţie vistierii întunecate, ascunse, nevăzute voiu deschide ţie (Isaia 45, 2-3); prin urmare, sfărâmarea zăvoarelor de fier a fost preluată din Isaia, şi nu din versetul de mai sus al cărţii lui Iona, dat fiind că acolo nu se face referire la sfărâmare.

Aşadar, melodul încheie astfel: De vreme ce Tu, Doamne, ai sfărâmat zăvoarele iadului, ai înviat din mormânt a treia zi, în chipul în care şi Iona a ieşit din chit, aşa cum şi Tu ai prezis: Precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi (Matei 12, 40). Iar purtătorul de Dumnezeu Maxim tâlcuie anagogic versetul de mai sus, zicând: ,,Prin pământul cel gras (Isaia 45, 3) a înţeles deprinderea înrădăcinată a răutăţii, prin încuietorile veşnice alipirea pătimaşă de cele materiale, care statornicesc deprinderea cea mai rea”.

Din aceeasi categorie...