Talcuire la canonul sfintei si maritei duminici a Pastilor (VI)

Tâlcuire la canonul sfintei şi măritei duminici a Paştilor,

adică a Învierii celei purtătoare de lumină a Domnului,

alcătuire a lui Ioan Damaschinul (VI)

de Sfântul Nicodim Aghioritul

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

Această aleasă şi sfântă zi, una a sâmbetelor, Împărăteasă şi Doamnă, al praznicelor praznic şi sărbătoare este a sărbătorilor, întru care binecuvântăm pre Hristos întru toţi vecii.

 

Zilei celei purtătoare de lumină a Învierii Domnului, care poartă şi numele de Sfânta Duminică, melodul îi atribuie în troparul acesta multe, înalte şi slăvite nume şi epitete; căci este numită aleasă şi sfântă de către Moisi din două motive: întâi, întrucât este a opta zi, care este prefigurare a veacului viitor, apoi, întrucât este ziua Paştilor; în ce priveşte primul motiv, Moisi spune aşa: Iar ziua a opta numită sfântă va fi vouă (Leviticul 23, 36).

Cât priveşte cel de-al doilea, acelaşi Moisi zice următoarele: Acestea sunt sărbătorile Domnului numite sfinte pe care le veţi vesti la vremea lor. În luna dintâi, în a paisprezecea a lunii către seară este Pasha Domnului (Leviticul 23, 4-5), şi, de asemenea, pentru sărbătoarea Cincizecimii şi pentru sărbătoarea corturilor. Acum, dacă sărbătoarea Paştelui mozaic este numită aleasă şi sfântă, cu cât mai mult nu trebuie numită aleasă şi sfântă Duminica purtătoare de lumină, care ne aduce pe Stăpânul Hristos, Paştile cel adevărat şi nemincinos ? Aşadar, din aceste pricini a numit melodul Duminica aceasta purtătoare de lumină a Paştilor aleasă şi sfântă[1].

 

Pogorârea la Iad. Frescă din biserica Mânăstirii Decani, Serbia

 

Se mai numeşte ziua aceasta a duminicii Paştilor şi una a sâmbetelor, pentru că aici prin cuvântul una se subînţelege prima, după cum este numită aşa în Cartea Facerii: Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă; zi una (Facerea 1, 5). Şi de ce s-a numit una, şi nu întâia ? Pentru că această zi, cu alte cuvinte duminica, este de acum prefigurare a veacului ce va să fie; atunci va fi acel al optulea veac, având o lumină continuă şi neînserată şi fiind asemenea unei singure zile; de aceea şi Vasilie cel Mare, întrebându-se de ce Moisi a numit ziua aceasta una, şi nu cea dintâi, zice: ,,Pentru ca să ne ducă cu gândul la viaţa ce va să fie a numit-o una pe icoana veacului, începutul zilelor, pe aceea ce este de o vârstă cu lumina, pe sfânta duminică, pe cea cinstită prin Învierea Domnului”.

În acord cu acesta spune şi dumnezeiescul Grigorie al Thessalonicului: ,,Duminica nu este doar a opta, în şirul celorlalte zile premergătoare ei, ci împreună cu cele ce îi urmează este prima astfel încât, prin rotaţie, aceasta este aceeaşi, ziua cea dintâi şi nouă, pe care noi o numim duminică şi pe care Moisi o desemnează ca fiind nu cea dintâi, ci una, ca cea mai înălţată dintre celelalte, preambul al zilei celei una şi neînserate a veacului ce va să fie” (,,Cuvânt la Duminica Nouă”).

Aşadar, duminica însăşi este prima dintre toate celelalte zile ale săptămânii, care sunt supranumite toate sâmbete, plecând de la ziua de căpetenie, care este sâmbăta; Duminica Paştilor este numită şi prima între celelalte praznice amintite în Sfânta Scriptură, ca aceea în care se prăznuieşte Învierea din morţi a Domnului şi prin aceasta a întregului neam omenesc.

Duminica aceasta purtătoare de lumină melodul o numeşte şi ,,Împărăţie”, preluând acest nume din cuvintele lui Grigorie Teologul: ,,Împărăteasa anotimpurilor (adică primăvara) iese înaintea Împărătesei zilelor şi îi aduce în dar tot ceea ce are ea mai frumos şi mai desfătător”; că precum soarele este numit regele celorlalte stele şi cugetul regele celorlalte puteri ale sufletului, primăvara este al celorlalte trei anotimpuri, şi trandafirul al celorlalte flori, şi diamantul al celorlalte pietre preţioase, şi vulturul al celorlalte zburătoare, şi leul al celorlalte patrupede, la fel ziua aceasta purtătoare a luminii Învierii Domnului este numită Împărăteasa tuturor celorlalte zile ale anului.

Şi o numeşte pe această zi purtătoare de lumină ,,praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor”, preluând expresia din ,,Cuvântul la Sfintele Paşti” al lui Grigorie Teologul; căci acolo spune aşa: ,,Aceasta ne este praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor, căci într-atât le întrece pe toate celelalte sărbători, nu doar pe cele omeneşti şi mai de jos (adică zilele de naştere, şi de majorat şi de aniversări matrimoniale ş.a.m.d.), ci şi pe celelalte praznice ale lui Hristos, închinate Lui, pe cât Soarele [întrece] stelele”. De asemenea, ziua Învierii este numită ,,praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor” şi ca prin intermediul anadiplozei să sporească întâietatea deţinută de aceasta în faţa celorlalte sărbători, după cum, cu alte cuvinte, se întâmplă şi în ce priveşte ,,Cântarea Cântărilor”, ,,Sfânta Sfintelor”, numite astfel cu ajutorul figurii de stil a anadiplozei, spre a se sublinia superioritatea absolută. Reiese, aşadar, că nici o altă sărbătoare nu este ,,praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor” în afara acestei zile de lumină purtătoare, în care lăudăm pe Hristos cel înviat în veci.

De ce însă melodul a numit-o pe această duminică ,,Doamnă” ? Din două pricini: în primul şi cel mai important rând, din pricină că aşa a fost numită de la Domnul, căci în această zi, şi nu în alta, a înviat Domnul; astfel că duminica a fost numită de la Domnul, prin paronimie; pentru că aceasta este afierosită Domnului mai mult decât celelalte zile ale săptămânii. Şi dacă Eusebiu a spus despre locaşurile de cult domneşti (Κυριακος) că s-au numit aşa de la Domnul (Κυριος), căruia I s-au afierosit (,,Lui Dumnezeu, Împăratului a toate şi, într-adevăr, Domnului tuturor, s-a socotit că este cuviincios să I se afierosească lăcaşuri sfinte, care au ajuns pe drept consacrate rugăciunilor nu din voia oamenilor, ci de la Însuşi Domnul a toate, de la care s-au şi învrednicit a-şi lua numele), repet, dacă şi Eusebiu a spus aceste lucruri despre locaşurile de cult ale Domnului, cu mai multă îndreptare trebuie să se spună aceste lucruri despre ziua duminicii, care nu de la oameni, ci de la Domnul tuturor şi-a primit numele.

În al doilea rând, i se spune ,,Doamnă” ca una ce domneşte şi este deasupra tuturor celorlalte zile ale săptămânii. Vedeţi care sunt marile şi înaltele privilegii ale sfintei duminici ?

 

[1] Şi dumnezeiescul Grigorie Palama, mitropolitul Thessalonicului, în cuvântul la Duminica Nouă spune: ,,Ceea ce este vinerea faţă de sâmbătă, aceasta este sâmbăta faţă de duminică – ziua care este în chip neîndoielnic mai presus de cea a sâmbetei; după cum desăvârşirea şi adevărul sunt superioare începutului şi prefigurării şi umbrei, tot aşa sunt superioritaea şi sfinţenia duminicii în virtutea sfârşitului binecuvântat şi a nădăjduitei învieri de obşte a tuturor petrecute în ea, a intrării dumnezeieşti a celor vrednici întru odihna desăvârşită şi a replăsmuirii întregii lumi (…). Căci Moisi a spus lămurit că ziua a opta numită sfântă va fi vouă, prevestind însemnătatea dumnezeiască şi totodată atotcinstită şi sfântă a duminicii ce va avea loc după trecerea tuturor prescripţiilor Legii mozaice”.

După dumnezeiescul Grigorie, duminica se mai numeşte ziua a opta nu doar pentru că în numărătoare urmează după ziua a şaptea, ci şi pentru că Învierea petrecută în ziua duminicii este a opta, numărată fiind după cele şapte învieri ale morţilor din decursul veacurilor trecute: trei învieri s-au petrecut în Vechiul Testament – una a lui Ilie şi două ale lui Elisei, iar patru în Noul Testament – a fiicei lui Iair, a fiului văduvei, a lui Lazăr şi cea din Vinerea Mare a multor altor sfinţi, a opta fiind a Domnului.

,,Aşadar – după cum spune Grigorie – Învierea Domnului nu doar s-a petrecut în ziua a opta, ci este şi a opta la număr, în raport cu celelalte de dinaintea ei, fiind şi prima în ce priveşte învierea de obşte a tuturor după Hristos, mai degrabă fiind ridicare – fiindcă învierea se referă la cei ce revin la viaţă şi care apoi vor muri din nou, precum celelalte şapte învieri, de care pomeneam mai devreme; ridicarea este în sens propriu a celor ce au înviat şi care nu vor mai muri, aşa cum este aceea a Domnului şi a celor ce vor învia la sfârşitul veacurilor, fapt pentru care şi Hristos este lăudat ca fiind începătură celor adormiţi (I Corinteni 15, 20) şi întâi născut din morţi (Coloseni 1, 18)”.

Duminica se numeşte ,,ziua a opta”, după acelaşi Grigorie, şi dintr-o a treia pricină, anume că Hristos, arătându-Se apostolilor în Duminica Paştilor, S-a arătat acestora din nou după opt zile, când Toma L-a pipăit. Astfel, Biserica lui Hristos, având acest motiv, sărbătoreşte duminica la fiecare opt zile şi, pe când celelalte sărbători sunt prăznuite o singură dată pe an, numai duminica se prăznuieşte de 43 ori pe an.

Din aceeasi categorie...