Talcuire la canonul sfintei si maritei duminici a Pastilor (VII)

Tâlcuire la canonul sfintei şi măritei duminici a Paştilor,

adică a Învierii celei purtătoare de lumină a Domnului,

alcătuire a lui Ioan Damaschinul (VII)

de Sfântul Nicodim Aghioritul

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum şi te bucură, Sioane ! Iar tu, curată Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru Învierea Celui născut al tău.

 

Auzindu-l dumnezeiescul melod pe profetul Isaia zicând: Scoateţi apă cu veselie din izvoarele mântuitorului (Isaia 12, 3) (după tâlcuitori, prin izvoare se înţeleg dumnezeieştile Scripturi), a cercetat şi el până acum multe înţelesuri din dumnezeieştile Scripturi şi a udat cu ele grădinile duhovniceşti ale canoanelor psaltice; acum însă ,,a scos” din acelaşi prooroc versetul acela care spune: Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta, şi slava Domnului preste tine a răsărit (Isaia 60, 1); şi în irmosul de faţă i-a dat o formă muzicală, modificându-l puţin, şi grăieşte: O, Noule Ierusalim, Biserica sobornicească a lui Hristos, luminează-te, luminează-te.

Poetul repetă de două ori acest verb, în primul rând pentru a adeveri ideea de luminare, iar în al doilea, datorită bucuriei peste măsură; căci şi cei ce dau mărturie pentru un lucru, şi cei ce se bucură peste măsură obişnuiesc să repete de două ori pricina [pe care o adeveresc şi de care se bucură]; de aceea şi marele Grigorie a spus: ,,Înnoirea, înnoirea ne este praznicul; să se rostească de nenumărate ori din pricina desfătării [pe care ne-o trezeşte]”. Zic ,,luminează-te”, fiindcă slava Domnului a răsărit asupra ta: iar slava Domnului este, după Teodor, crucea lui Hristos: Acum s-au preaslăvit Fiul Omului (Ioan 13, 31); însă după Grigorie Teologul este dumnezeirea lui Hristos, aşa cum a spus Pavel: Tatăl slavei (Efeseni 1, 17), adică al dumnezeirii; sau, după alţii, slava Domnului este lumina dumnezeiască şi strălucirea feţei Sale, în acord cu şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor (Luca 2, 9). Într-adevăr, toate acestea trei au strălucit peste tine, o, Biserică dintre neamuri (Romani 16, 4).

 

Slava Sfintei Cruci. Frescă din biserica Mânăstirii Decani, Serbia

 

Pentru ca iudeii care păreau că văd să nu vadă, după profeţia lui Isaia, iar poporul care stătea în întuneric (adică idolatru) să vadă marea lumină a cunoştinţei de Dumnezeu; iar în ce-i priveşte pe iudeii aceştia, Hristos, Soarele Dreptăţii, mai degrabă S-a ascuns de ei din pricina necredinţei lor întrucât, omorât fiind de ei, S-a ascuns şi a asfinţit în cele dedesubt, apunând în mormânt şi iad; iar nouă, celor dintre neamuri care am crezut, ne-a răsărit întrucât am cunoscut răsăriturile dumnezeirii Sale şi ne-am luminat cu lumina dreptei credinţe şi a virtuţii. Iar melodul îi zice Noului Sion să dănţuiască duhovniceşte şi să se bucure pentru învierea Mielului său Hristos pentru că bucuria şi veselirea lui Hristos sunt ale lui.

Apoi îşi îndreaptă cuvântul către Născătoarea de Dumnezeu într-un chip deloc zadarnic sau nefiresc, ci pentru a arăta că irmosul acesta aparţine odei a noua, a cărei izvoditoare şi începătoare şi poetă a fost Doamna noastră, de Dumnezeu Născătoarea, şi de aceea spune către ea: Iar tu, Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te şi te bucură pentru învierea Fiului tău; căci precum mai înainte sabia întristării ţi-a străpuns inima din pricina pătimirilor şi morţii Fiului, după profeţia lui Simeon, aşa acum este drept ca tu să fii cea dintâi care, înaintea celorlalţi, să te bucuri şi să te veseleşti pentru învierea Fiului tău, după cum ai şi profeţit în oda ta, zicând: S-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu (Luca 1, 47)[1].

 

[1] Există şi alte pricini în virtutea cărora Născătoarea de Dumnezeu trebuie să se bucure astăzi mai mult şi decât apostolii, şi decât celelalte purtătoare de mir. Mai întâi, fiindcă ea dintre toţi oamenii a primit cea dintâi vestea bună a Învierii Fiului ei; în al doilea rând, pentru că ea a fost cea dintâi care L-a văzut pe Fiul ei şi a vorbit cu El şi s-a atins de preacuratele Sale picioare; în al treilea rând, fiindcă pentru ea a fost deschis mormântul; şi în al patrulea rând, fiindcă Învierea Domnului a fost binevestită ei de Arhanghelul Gavriil cu care ea era obişnuită.

Toate acestea sunt dovedite şi adeverite de marele Grigorie, mitropolitul Thessalonicului, în ,,Cuvântul la Duminica Mironosiţelor”, unde zice aşa: ,,Există ceva spus de evanghelişti în chip ascuns, pe care-l voi descoperi iubirii voastre, anume că buna vestire a Învierii Domnului, aşa cum era de cuviinţă şi după dreptate, a primit-o de la înger cea dintâi dintre toţi oamenii Născătoarea de Dumnezeu; tot ea este cea dintâi care L-a văzut pe Cel înviat şi s-a bucurat înainte de toţi de dumnezeiasca vorbire cu El; şi nu L-a văzut doar cu ochii, nu L-a auzit doar cu urechile, ci L-a şi atins cu mâinile cea dintâi, fiind singura care I-a atins picioarele, chiar dacă evangheliştii nu spun toate acestea în mod explicit, nevoind să o aducă pe Maica Lui ca martoră, spre a nu da necredincioşilor prilej de suspiciune; fiindcă acum, prin harul Celui înviat, cuvântul este adresat către cei credincioşi (…), să dăm cuvântul Celui ce a spus: Nimic nu este acoperit, care să nu se descopere, şi ascuns, care să nu se cunoască (Matei 10, 26)”.

Iar în continuare, sfântul arată prin intermediul multor altor lucruri şi prin punerea în acord a evangheliştilor, care fac referiri la mironosiţe, că Născătoarea de Dumnezeu a fost cea dintâi care s-a învrednicit de cele mai sus amintite; apoi spune următoarele: ,,Mie mi se pare că mai întâi pentru ea trebuia să se deschidă mormântul; pentru că prin ea pentru prima dată ne-au fost deschise toate, şi cele câte sunt în cer, sus, şi cele câte sunt pe pământ, jos, şi pentru ea îngerul a strălucit atât de tare, încât la ceasul la care întunericul stăpânea peste toate, în lumina atât de bogată a îngerului, ea să vadă nu doar mormântul gol, ci şi giulgiurile cele lumeşti, care zăceau la pământ şi mărturiseau atât de puternic Scularea celui îngropat acolo; aşadar, îngerul acesta, Gavriil, a fost şi evanghelist”.

În acord cu acesta şi Nichifor Calist, în sinaxarul Duminicii Paştilor, zice: ,,Iar mai întâi Învierea a fost făcută cunoscută Maicii lui Dumnezeu, care şedea înaintea mormântului, cum spune Evanghelistul Matei, dimpreună cu Magdalena; dar pentru ca nu cumva învierea să fie adumbrită de îndoială din pricina familiarităţii faţă de Maica Sa, evangheliştii au spus că mai întâi S-a arătat Mariei Magdalena”.

Din aceeasi categorie...