Talcuiri la Noul Testament (LXXXVII)

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXXXVII)

 

Episoadele anterioare

 

33. ,,Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta” (Matei 24, 20). De vreme ce Domnul va veni în Ziua Judecăţii, El înaintea căruia va merge focul (potrivit Psalmi 96, 3); dar puterea focului arde întotdeauna în acelaşi fel, mai grozav decât arşiţa de vară; de ce spune El că trebuie să ne rugăm ca nu cumva fuga noastră să fie iarna, decât dacă, probabil, deoarece cel care fuge către munţi trebuie să nu se teamă de frig şi gheaţă, furtuni şi grindina ofenselor, ci să aleagă seninătatea unei zile de vară, ca nu cumva paşii slabi să se năruiască odată cu nesiguranţa trupului ?

34. De aici, ea (Biserica), de asemenea, acum sigură în înaintarea ei, acum rezemându-se pe rădăcini ferme, se bucură, spunând: ,,Iarna a trecut, (…) vremea plivelii a sosit” (Cântarea Cântărilor 2, 11-12); într-adevăr, iarna vântul jefuieşte copacii de frumuseţea lor şi asprimea frigului distruge crenguţele delicate cu ivirea morţii; cu adevărat, seminţele răsar din nou, şi, ca să spunem aşa, o nouă vară a naturii înverzite înmugureşte. Cu adevărat, este Paştele când eu am fost mântuit; în vară, este Cincizecimea, când noi prăznuim slava Învierii potrivit asemănării celor viitoare.

35. Tu trebuie de asemenea să te rogi, ca nu cumva Domnul la Venirea Sa să te prindă sâmbăta (potrivit Matei 24, 20), cu alte cuvinte, odihnindu-te de lucrări. Şi, prin urmare, potrivit Legii, lucrează zi cu zi, şi fii cu duh fierbinte şi cu osteneală veşnic veghetoare. Fiindcă nici nu este scris fără scop: ,,Aceasta va fi Sâmbăta cea mai mare spre odihnă vouă, şi veţi smeri sufletele voastre” (Leviticul 16, 31), şi deoarece oamenilor le-au împietrit inimile în robia de 70 ani (potrivit III Esdra 1, 58), atunci religia a fost pângărită, libertatea a fost nimicită, şi decenţa a fost rănită. Astfel, tu trebuie să pleci din această viaţă, când virtuţile înfloresc şi păcatele sunt robite, nu când sufletul este robit, tăria şi virtutea sa nelucrătoare, şi păcatele trupului stăpânesc.

36. ,,Şi vor fi semne în soare şi în lună şi în stele” (Luca 21, 25). Atât o succesiune adevărată a proorociei şi o pricină recentă a tainei, deoarece evreii vor fi duşi robi pentru a doua oară în Babilon şi Asiria; acei din întreaga lume care L-au tăgăduit pe Hristos vor fi robi, şi Ierusalimul care este văzut va fi călcat în picioare de o armată duşmană fiindcă evreii sunt trecuţi prin sabie, şi toată Iudeea va fi trecută prin sabia duhovnicească, care este sabia cu două tăişuri (potrivit Evrei 4, 12), de neamurile care vor crede; şi voi fi felurite semne în soare, şi în lună, şi în stele (potrivit Ioil 2, 10, 30-31; 3, 15).

37. Aceste semne sunt exprimate mai precis potrivit lui Matei. Deci, el spune: ,,Soarele se va întuneca, şi luna nu-şi va da lumina sa, şi stelele vor cădea din cer” (Matei 24, 29). Fiindcă atunci când foarte mulţi se îndepărtează de religie, credinţa luminoasă va fi întunecată de un nor de necredinţă, deoarece pentru mine acel Soare Ceresc (potrivit Maleahi 4, 2) este fie micşorat, fie crescut de credinţa mea. Exact aşa cum, dacă foarte mulţi privesc ţintă la razele soarelui pământesc, soarele pare strălucitor sau şters în raport cu capacitatea văzătorului, tot aşa lumina duhovnicească este împărtăşită fiecăruia potrivit devotamentului credinciosului. Şi exact aşa cum în cursele sale lunare luna, cu toate că în opoziţie faţă de pământ, descreşte la pătrar, tot aşa Sfânta Biserică, când păcatele trupului blochează Lumina Cerească, nu poate împrumuta strălucirea Luminii dumnezeieşti de la razele lui Hristos. Căci într-adevăr în prigoane dragostea acestei vieţi singură foarte adeseori împiedică lumina lui Dumnezeu.

38. ,,Stelele vor cădea din cer” (Matei 24, 29), neîndoios aceia deja strălucind cu slava Învierii, acei oameni ,,ca nişte luminători în lume; cuvânt al vieţii cuprinzând” (Filippeni 2, 15-16), acei oameni despre care s-a spus lui Avraam că întocmai precum cerul străluceşte şi stelele, tot aşa va fi sămânţa lui (potrivit Facerea 15, 5; Daniil 12, 3). Astfel, patriarhii se vor depărta de oameni, proorocii se vor depărta, dacă asprimea prigoanei dobândeşte tărie. Aceasta trebuie să se întâmple, până când plinătatea virtuţilor este adunată în una şi toţi membrii Bisericii, fiindcă în acest fel cei buni sunt încercaţi, în acest fel cei slabi sunt trădaţi. Prin urmare, feluritele fervori ale duhurilor vor fi atât de puternice, încât prin mulţimea atacurilor, roua Sfântului Duh va seca în noi, cei care cunoaştem teama de Judecata viitoare; fiindcă necredinţa este pârjolită, dar credinţa înrourează.

39. ,,Că puterile cerurilor se vor clăti. Şi atunci vor vedea pre Fiul Omului venind pre nori” (Luca 21, 26-27). Probabil, exact aşa cum Venirea Domnului este aşteptată, astfel că prezenţa Sa va fi pe toată orbita omului sau a lumii, care, într-adevăr, are loc în indivizi când tu Îl primeşti pe Hristos cu toată bunăvoinţa, tot aşa puterile cerurilor trebuie să dobândească creşterea harului la cea de-A Doua Venire a Domnului şi Mântuitorului – fiindcă El este ,,Domnul puterilor” (Psalmi 23, 10) – şi să fie clătite când plinătatea dumnezeirii este împărtăşită în apropiere.

40. Sunt de asemenea puterile cerurilor care ,,spun slava lui Dumnezeu” (Psalmi 18, 1), şi care vor fi clătite de o insuflare deplină a lui Hristos, puterile duhovniceşti care Îl văd pe Hristos. David ne-a învăţat cum vor fi clătite aceste puteri, spunând: ,,Apropiaţi-vă către dânsul şi vă luminaţi” (Psalmi 33, 5). Pavel, de asemenea, a învăţat cum tu poţi vedea pe Hristos, deoarece ,,când se vor întoarce către Domnul, se va lua acoperământul” (II Corinteni 3, 16), şi tu priveşti pe Hristos.

41. Tu Îl vezi pe El pe nori. Cu adevărat, eu nu cred că Hristos va veni în întunericul negurii şi în răceala ploii – căci norii sunt văzuţi (potrivit Matei 24, 30) şi fără îndoială învelesc cerul în frig înceţoşat, şi cum ,,în soare au pus lăcaşul său” (Psalmi 18, 6) dacă Venirea Sa aduce ploaia ?

42. Dar există nori care, deoarece este potrivit, ascund strălucirea tainei cereşti; există nori care se umezesc cu roua harului duhovnicesc (potrivit Isaia 45, 8). Gândeşte-te la norul din Vechiul Testament (potrivit Ieşirea 13, 21; 33, 9): ,,În stâlp de nor – se zice – au grăit către dânşii” (Psalmi 98, 7). Într-adevăr, El a grăit prin Moisi, prin Isus fiul lui Navi, care a oprit soarele, astfel încât să primească strălucirea unei lumini mai desăvârşite (potrivit Isus Navi 10, 12-13; Înţelepciunea lui Isus fiul lui Sirah 46, 4; Avacum 3, 11). Astfel, Moisi şi Isus fiul lui Navi sunt nori. Gândeşte-te că sfinţii bărbaţi sunt nori, ,,care ca norii zboară, şi ca porumbii cu puii” (Isaia 60, 8). Isaia şi Iezechiil, care prin heruvim (potrivit Isaia 37, 16; Iezechiil 10, 1) şi serafim (potrivit Isaia 6, 2) mi-au arătat sfinţenia dumnezeieştii Treimi, sunt nori deasupra mea, toţi sunt nori.

Hristos vine pe aceşti nori (potrivit Daniil 7, 13; Apocalipsis 1, 7), El vine pe un nor, un nor liniştit, în Cântarea Cântărilor, strălucind cu bucuria unui mire (potrivit Cântarea Cântărilor 3, 6, 11); El vine de asemenea pe ,,nor uşor” (Isaia 19, 1), întrupat din Fecioara: fiindcă proorocul L-a văzut pe El ca un nor venind de la răsărit. Şi el a spus în chip potrivit ,,nor uşor”, pe care viciile pământeşti nu-l vor împovăra. Iată norul peste care S-a pogorât Sfântul Duh şi pe care l-a umbrit puterea Celui Preaînalt (potrivit Luca 1, 35).

43. Astfel, când Hristos va fi apărut pe nori (potrivit Luca 21, 27), ,,vor plânge înaintea lui toate seminţiile pământului” (Apocalipsis 1, 7; potrivit Zaharia 12, 10); aceasta este seria fărădelegilor şi neamul păcătoşilor care vor fi nimicite la Venirea lui Hristos.

44. ,,Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, văzând din voi înşivă, ştiţi că de acum aproape este vara” (Luca 21, 29-30). Cu adevărat, spusele evangheliştilor par pe căi diferite să fie de acord asupra unui lucru. Matei a vorbit despre un singur smochin, când mlădiţa lui este moale (potrivit Matei 24, 32), dar Luca (vorbeşte) de toţi copacii (potrivit Luca 21, 29). Într-adevăr, atunci când rodul se înverzeşte în toţi copacii şi smochinul este deja în plină floare, astfel că orice limbă mărturiseşte pe Dumnezeu (potrivit Isaia 45, 24; Romani 14, 11; Filippeni 2, 11), şi poporul iudeilor mărturiseşte deja pe Dumnezeu, noi trebuie să aşteptăm Venirea Domnului, deoarece roadele Învierii sunt adunate vara; sau când omul păcatului (potrivit II Tesaloniceni 2, 3) a îmbrăcat lumina şi imaginea vremelnică asemenea frunzelor de pe ramura sinagogii (potrivit Romani 11, 17-18), noi trebuie să ne grăbim să prevestim că Judecata este aproape, fiindcă Domnul Se zoreşte să răsplătească credinţa şi să pună capăt păcatului.

45. Deci smochinul, aici (potrivit Luca 21, 29), are o semnificaţie îndoită, sau când cel sălbatic este supus sau când păcatele abundă. Fiindcă aşa cum credinţa credincioşilor s-a veştejit înainte ca ea să înflorească, tot aşa păcătoşii vor slăvi prin darul fărădelegilor lor. Acolo este rodul credinţei, aici desfrânarea necredinţei. Chibzuinţa evanghelistului ca gospodar aduce pentru mine roada smochinului (potrivit Luca 13, 9). Noi nu trebuie să deznădăjduim dacă păcătoşii se acoperă cu frunzele smochinului ca şi cu un veşmânt al amăgirii, astfel că ei îşi pot ascunde conştiinţa; prin urmare, frunzele fără roadă sunt suspecte. Cei izgoniţi din Rai poartă astfel de veşminte (potrivit Facerea 3, 7).

46. ,,Iată, intrând voi în cetate, va întâmpina pre voi un om ducând un vas de lut cu apă” (Luca 22, 10). Este bine a cerceta unde va prăznui Domnul Paştele (potrivit Luca 22, 7-9). Potrivit lui Matei, tu ai: ,,Mergeţi în oraş la oarecine” (Matei 26, 18). Întâi observă măreţia dumnezeirii. El vorbeşte cu ucenicii şi ştie deja ce se va întâmpla în altă parte. Apoi, cugetă la bunăvoinţa Sa, deoarece nu este aleasă persoana unui om bogat sau puternic, ci este căutat un om sărac, şi ospitalitatea insuficientă a unui sărac este preferată caselor prospere ale nobililor.

,,Mergeţi – se spune – la oarecine” (Matei 26, 18). Tu ştiai, Doamne, numele celui a cărui slujire o cunoşteai, Tu ştiai slujirea celui a cărui întâmpinare (întâlnire) o cunoşteai, dar el este amintit fără nume, ca el să poată fi crezut necunoscut. Nimic nu este aici complex, unde cauza, nu persoana este articulată. Deci ,,ducând un vas de lut cu apă” (Marcu 14, 13), potrivit lui Marcu.

47. Astfel, se porunceşte ca el să fie urmat de apostoli (potrivit Luca 22, 10). Şi de ce este el capul unei gospodării ? Pentru ca tu să poţi înţelege că descrierea este a sfinţeniei şi nu a bogăţiei. De ce, ca mai sus, având o povară ? Ca tu să poţi înţelege marea sa vrednicie, deoarece Domnul S-a odihnit cu ucenicii cu bucurie (privind) la virtuţile sale. Ce bine ar fi fost să fie şi partea mea a căra un ulcior cu apă; ce bine ar fi fost să fie partea mea să duc un vas de lut cu apă, pe care-l poartă stăpânul unei case, având o mare povară, potrivit celor de mai sus (potrivit Luca 22, 10-11). Căci ce este un ulcior, dacă nu o măsură mai desăvârşită care nu conţine o măsură obişnuită ? Domnul spune: ,,Măsură bună, îndesată şi clătită şi pre deasupra vărsându-se vor da în sânul vostru” (Luca 6, 38).

48. Dar ce voi spune eu despre apă ? Sfântul Duh, aşa cum tu citeşti, Se purta pe deasupra apei înainte de însăşi naşterea lumii (potrivit Facerea 1, 2). O apă, care ai spălat circumferinţa pământului, stropit cu sânge omenesc, pentru a prefigura botezurile actuale. O apă, care ai fost găsită vrednică a fi Taina lui Hristos, care spală toate (lucrurile) şi nu eşti spălată tu însăţi ! Tu ai început întâi, tu ai împlinit tainele desăvârşite. De la tine, începutul; în tine, sfârşitul, sau, mai degrabă, tu ai lucrat ca noi să nu putem cunoaşte sfârşitul. Prin tine, murdăria trupului stricat este îndepărtată şi părţile lăuntrice pieritoare prin neglijenţă sunt păstrate până la o vârstă înaintată. Prin tine, o băutură este împărtăşită trupurilor veştejite de căldură, dulce pentru dar, binevenită pentru viaţă, şi lină pentru desfătare; tu ai dat un nume proorocilor, şi apostolilor, şi Mântuitorului – proorocii sunt nori ai cerului (potrivit Isaia 60, 8; Daniil 7, 13), apostolii sunt sarea pământului (potrivit Matei 5, 13), Domnul este Izvorul vieţii (potrivit Psalmi 35, 9; Ioan 7, 38) -; tu care atunci când (eşti) frânată de munţi nu te împiedici; tu care atunci când (eşti) izbită de stânci nu te spargi; tu care atunci când (eşti) revărsată pe pământ nu lipseşti, dar vii curgând în părţile cele mai adânci; tu care atunci când cuprinzi adieri asupra duhului vieţii, sau când (eşti) risipită dai umezeală roditoare, sau când (eşti) răspândită asiguri udare cu măsură deplină, ca nu cumva pământul, sufocat de mijloacele veştejite ale vieţii, să se oprească din creşterea sa anuală (potrivit Psalmi 1, 3).

Esenţa tuturor elementelor, cerul, aerul, marea şi pământul te zămislesc pe tine. Pe tine te-a dat piatra, lovită de atingerea proorocului, te-a scos afară pentru a umezi inimile oamenilor însetaţi (potrivit Ieşirea 17, 6); tu, când ai curs din coasta Mântuitorului, ucigaşii au văzut şi au crezut (potrivit Ioan 19, 34), şi, prin urmare, tu eşti unul din cei trei martori ai renaşterii noastre; fiindcă ,,trei sunt care mărturisesc pre pământ: duhul şi apa şi sângele” (I Ioan 5, 8), apa pentru botez, sângele pentru preţ, Duhul pentru Înviere.

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

Din aceeasi categorie...