Trambita sihastrilor (VI)

Epistolie

sau

Trâmbiţa sihaştrilor din Sfântul Munte Athos (VI)

Din Pateric

Fila 201. Al 15-lea cuvânt al lui Avva Pamvo

Avva Pamvo au trimis pre ucenicul său ca să vândă rucodelia sa, şi făcând zile 16 (după cum ne spunea nouă) noaptea dormea în tinda Bisericii Sfântului Apostol Marcu; şi văzând slujba bisericii, s-a întors la bătrânul. A învăţat încă şi câteva tropare. Deci a zis lui bătrânul: ,,Te văz fiule turburat, nu cumva vreo ispită ţi s-au întâmplat în cetate ?” Răspuns-a fratele: cu adevărat avvo, cu lenevire cheltuim zilele noastre în pustia aceasta şi nici canoane, nici tropare nu cântăm; că mergând în Alexandria, am văzut cetele bisericii cum cântă, şi am fost în mâhniciune multă, căci nu cântăm şi noi canoanele şi troparele.

I-a zis lui bătrânul: amar nouă, fiule, că au ajuns zilele în care vor lăsa călugării hrana cea tare, cea zisă prin Sfântul Duh, şi vor urma cântărilor şi glasurilor, căci, care umilinţă, care lacrimi se nasc din tropare ? Când stă cineva în biserică sau în chilie şi îşi înalţă glasul său ca boii ? Că dacă înaintea lui Dumnezeu stăm, suntem datori să stăm cu multă umilinţă, şi nu cu răspândire, că n-au ieşit călugării în pustia aceasta ca să stea înaintea lui Dumnezeu şi să se răspândească şi să cânte cântări cu vers şi să puie glasuri la rânduială cu meşteşug şi să-şi clatine mâinile tărană picioarele, ci suntem datori cu frica lui Dumnezeu şi cu cutremur, cu lacrimi şi suspinuri, cu glas evlavios şi umilit şi măsurat şi smerit să aducem lui Dumnezeu rugăciune. Că iată îţi zic ţie fiule, că vor veni zile când vor strica creştinii cărţile Sfintelor Evanghelii şi ale Sfinţilor Apostoli şi ale dumnezeieştilor Prooroci, ştergând Sfintele Scripturi şi sfintele canoane, şi scriind tropare şi cuvinte elineşti, şi se va revărsa mintea la acestea; iar de la acelea se va depărta, şi pentru aceasta părinţii noştri au zis: în anul 400 de la Hristos, cei ce sunt în pustia aceasta, să nu scrie vieţile şi cuvintele părinţilor pe membrană, că este scumpă, ci pre hârtii, că va să şteargă neamul cel de pre urmă vieţile sfinţilor părinţilor noştri şi vor scrie după voia lor, căci mare este nevoia ceea ce va să vie.

Şi au zis lui fratele: aşa dar, se vor schimba obiceiurile şi aşezămintele creştinilor şi nu vor fi preoţi în biserică ca să se facă acestea ? Şi au zis bătrânul: într-acest fel de vremi se va răci dragostea la mulţi şi va fi necaz nu puţin năpădirile păgânilor şi poruncile noroadelor neastâmpărate ale împăraţilor, desfătare a preoţilor, lenevire a călugărilor. Vor fi egumeni, nebăgând seamă de mântuirea lor şi de a turmei, osârdnici toţi şi silitori la mese şi gâlcevitori, leneşi la rugăciuni şi la clevetiri osârdnici, gata spre a osândi vieţile bătrânilor şi vieţile lor nici urmându-le, nici auzindu-le ci mai vârtos ocărându-le şi zicând: hă, hă, de am fi fost şi noi în zilele lor, ne-am fi nevoit şi noi. Iar episcopii în zilele acelea vor fi sfiindu-se de feţele celor puternici, judecând judecăţi cu daruri, nepărtinind săracul la judecată, necăjind pre văduve, şi pre săraci chinuindu-i. Va intra încă şi în norod necredinţa, curvie, urâciune, vrajbă, zavistie, întărâtări, furtişaguri şi beţie.

Şi a zis fratele: ce dar va face cineva în vremile şi anii aceia ? Şi a zis bătrânul: fiule, întru acest fel de zile, cel ce mântuieşte, îşi mântuieşte sufletul său, şi mare se va chema întru Împărăţia Cerurilor.

Până aici, cuvântul al 15-lea al lui Avva Pamvo din Pateric.

Vedeţi, creştinilor, ce spune Sfântul Pamvo că de 1531 de ani au proorocit ceea ce va să fie în zilele noastre, dar acei oameni sfinţi cu 1531 de ani mai înainte au ştiut ce are să fie şi ne-au lăsat în scris ca să nu ne rătăcim cei ce vom vrea să credem în sfintele lor cuvinte, dar voi nicidecum nu voiţi să credeţi în cuvintele sfinţilor care cu mii de ani ne-au spus nouă mai înainte cele ce vor să fie astăzi, dar vai pre aceia îi defăimaţi cu batjocuri şi credeţi acestor antihrişti de astăzi care nu mai este vrednic ca nici nume de creştin să mai aibă, şi nu ştie de la mână până la gură. Cum, omule, ai putut orbi aşa de straşnic creştin fiind, dar neştiind de cine te povăţuieşti. Citeşte cuvântul de mai sus cu înţeles şi vei vedea singur că toate cele proorocite în acest cuvânt s-au împlinit astăzi, şi de popi şi de norod, dar mult mai adevărat s-au împlinit la viclenii călugări, căci au adus în biserică nu boi cum zice avva Pamvo, ci adevărat pe diavol, dar îl ţin acoperit cu rogojina, căci ca să facă mai mare urlet în biserică şi zgomot, pentru cor au adus organe la Mânăstirea Neamţ, Agapia şi Văratec, dar în loc de organ, îi zice orgă, adică nu au adus pre diavolul cel bătrân, ci un drac mai mic, şi nu l-au vârât încă în biserică ci în şcoala de cântări alături cu biserica. Văzut-aţi cum îl păstrează sub rogojină, pentru că este puiul diavolului, dar când va creşte mare, atunci îl scot afară de sub rogojină şi îl vâră în biserică, aceasta este cât mai curând. Văzut-aţi că laudă pre Dumnezeu cu organele lui. Nabucodonosor, cu care cânta el la praznicele cele idoleşti la care nu au vrut cei trei coconi din Vavilon să se închine, şi i-au vârât în cuptorul cel cu foc, tot aşa fac şi aceştia de moda nouă la cei care nu se supun la eresurile lor cele din nou scornite.

O, creştinilor, pentru ce nu credeţi lui Dumnezeu, pentru ce nu credeţi Sfinţilor Apostoli, pentru ce nu credeţi Sfinţilor Părinţilor noştri, prin care s-au lucrat cârma Bisericii Ortodoxe, Pedalionul, temelia Bisericii lui Iisus Hristos, fără care cârmă şi canoane nu se poate să se mântuiască nici o suflare omenească de sub cer, măi creştine şi călugăre nebun, dacă Sfânta Evanghelie îţi porunceşte, că dacă mai-marele tău au orbit să nu mai mergi după el, că orb pre orb povăţuindu-se, amândoi vor cădea în groapă, dar vai nu vedeţi că mai-marii bisericii voastre au orbit de 3 ori, nu o dată, nu mai păzesc nici un singur cuvânt al Mântuitorului, nici evanghelia, nici apostolul, nici canoanele, toate le-au socotit gunoaie neruşinate, toate le-au batjocorit, cu tot felul de destrăbălări, cum mai puteţi voi zice că aveţi conducători care vă conduc la calea mântuirii.

Veţi şti, creştinilor, că din cauza conducătorilor voştri bisericeşti, care sunt dezbrăcaţi de darul Duhului Sfânt, nici voi nu mai puteţi să ştiţi în cine să mai credeţi, pentru că toţi popi holdei sunt fără de dar şi vă botează pre voi şi vă cunună amăgindu-vă că vă blagoslovesc cu darul Duhului Sfânt, dar ei neavând Duh Sfânt, voi rămâneţi tot nebotezaţi şi neînţelepţiţi, şi nu vă puteţi lumina ca să ştiţi în cine să credeţi. Pentru că toată înţelepciunea omului de la Duhul Sfânt este, dar mi se pare că se întâmplă cu voi ceea ce s-au întâmplat Sfântului Mucenic Hristofor, cel cu capul de câine, că după multa lui mărturisire înaintea păgânilor, neputând păgânii să înţeleagă cuvântul adevărului din pricina păgânătăţii care era încuibată în inimile lor, au zis Sfântul Hristofor către ei: În zadar mai spui orbului de răsăritul soarelui, pentru că la omul orb nu foloseşte soarele, dar luna nici atâta şi de stele nu mai zicem. Pentru că de la Iisus Hristos şi până astăzi niciodată nu au fost Biserica noastră zguduită din temelii ca acuma. Că ori şi câte ispite au venit asupra Bisericii, întotdeauna au fost sprijinită de câţiva stâlpi ai credinţei, dar astăzi Biserica noastră creştină ortodoxă la noi în ţară este zguduită din temelii fără să mai poată fi sprijinită de vreun stâlp al credinţei, adecă de vreun arhiereu, dar în toată ţara noastră au mai rămas numai 4 preoţi care mai păstrează adevărata credinţă, şi prin aceştia se mai mângâie puţin creştinii cei înţelepţi care mai sunt povăţuiţi pe cărarea cea adevărată care se luminează de la cele 4 stele ce clipesc printre haosul cel mare întunecos, întru a căruia mijloc domneşte pre scaun antihrist.

Iubiţilor fraţi creştini, după cum se spune la hronograf şi la Scriptură, că Dumnezeu au întemeiat cerul şi pământul pe cele 4 stihii: adecă răsăritul, asfinţitul, miazăzi şi miazănoapte. Aceste 4 stihii sprijineau cerul şi pământul ca 4 stâlpi, dar cei 4 evanghelişti, adică cei 4 stâlpi ai Bisericii Creştine Ortodoxe, aceştia sprijinesc credinţa cea în Hristos, aceştia sunt cei 4 stâlpi ai Bisericii noastre de care se sprijină Biserica noastră de toate ispitele care vin asupra ei de la eretici, dar să nu ne deznădăjduim nici noi în aceste zile de necaz, că vedeţi prea bine că milostivul Dumnezeu nu ne-au părăsit cu totul, că tot ne-au păstrat 4 stâlpişori ai credinţei ca să avem de unde a ne rezema de această furtună papistăşească, şi cine voieşte să fie creştin şi voieşte să nu se prăbuşească, să alerge din toate laturile ţării ca să se sprijinească de stâlpişorii credinţei măcar o dată în an, până când Dumnezeu va voi.

Fraţilor creştini, vă rog pre voi pre toţi şi oricare din voi veţi ceti această carte, să nu faceţi cum vă este obiceiul, că o cetiţi o dată şi pre urmă o aruncaţi după sobă. Vă rog să cetiţi mai de multe ori şi cu înţeles, ca să puteţi înţelege puterea cuvintelor, ca să vă folosiţi sufleteşte, ca să nu vă mai amăgească fiii pierzării cu eresul lor.

Iubiţilor şi fraţilor creştini, eu păstorul şi smeritul între monahi, deşi mă aflu în mare depărtare de frăţiile voastre, dar înţelegând suferinţele voastre cele în 7 ani care aţi suferit cei drept slăvitori creştini, cu lacrimi şi cu toată dragostea, încheind această carte, voiesc a vă lăsa. Aceste puţine cuvinte de mângâiere, atât vouă cât şi urmaşilor voştri, celor ce or bine voi a urma sfintelor canoane ale Sfinţilor Părinţi, tuturor vă poruncesc să păstraţi această carte, ca o amintire să o ţineţi. Că în această carte se află toate suferinţele creştinilor ortodocşi din anul 1924 până în anul 1931, care s-au întâmplat în zilele noastre. Să vă fie ştiut tuturor creştinilor ortodocşi, că toate suferinţele şi necazurile cele arătate în această carte, şi destrăbălări care se văd scrise aici, s-au lucrat în timpul ateilor şi neîndumnezeiţilor mitropoliţi, Miron al Bucureştilor şi Pimen al Iaşiului, în anii arătaţi mai sus, stăpânind ei în aceşti ani aceste două scaune mitropolitane.

În zilele acestor blestemaţi mitropoliţi s-au surpat Biserica Ortodoxă din România. Prin eresul forţat cu abuz de putere, care l-au născocit ei cu 13 zile mai curând a sărbătorilor şi Paştele cu 5 şi 4 săptămâni mai curând ca după Pascalia întocmită şi aşezată de Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi, dar ştiut să vă fie tuturor creştinilor că cât va fi lumea nu se poate schimba nimic din cele aşezate. Pentru că după cum aţi cetit întru această carte mai sus. Că oricare nu se va supune sfintelor canoane, fie anatema.

 

Amin zic vouă, nu vă ştiu pre voi. Duceţi-vă de la mine blestemaţilor în focul cel veşnic.

Ai voştri şi ai tuturor de tot binele doritori mai mic între monahi Arsenie Cotea, vieţuitor în pustnicescul schit al Sfântului Ierarh Vasilie, Sfântul Munte Athos.

 

Preacuvântare înaintea cuvântului cel pentru suferinţele

monahilor şi cucernicilor creştini din România, judeţul Neamţ,

de către mitropoliţi şi popii ighemoni, care muncesc pre

creştini pentru dreapta credinţă

Atena, 1931, aprilie 25

Fraţilor creştini, vă aduc la cunoştinţă următoarele: cu data de 25 aprilie 1931, am primit în Atena plângerile monahilor şi ale creştinilor din România, judeţul Neamţ, şi din întreaga ţară, în care arată necazurile, muncile şi suferinţele care le suferă de către mitropoliţi, episcopi şi popi ighemoni, care poartă nume de creştini şi amăgesc lumea la pierzare, cu multe meşteşuguri drăceşti şi pre cei care nu se supun lor, îi muncesc cu tot felul de munci ca în timpul lui Diocleţian şi a lui Neron cel spurcat şi a lui Leon Armeanul şi Maximian cel cu nume de fiară.

Fraţilor creştini, în această puţină scriere, voiesc a vă aduce la cunoştinţă şi chiar vă rog din inimă ca să luaţi bine aminte la cele ce veţi ceti de aici înainte, că voiesc cu ajutorul bunului Dumnezeu să vă arăt toate meşteşugurile ighemonilor mitropoliţi sau mai bine a zice ale dracilor întrupaţi, care la vedere este om, dar într-însul este duh diavolesc, pentru care lucru veţi vedea mai bine şi vă veţi încredinţa, când veţi ceti toate isprăvile lor diavoleşti. Dar la începutul acestor suferinţe scrise ne face datoria, ca mai spre bine încredinţarea creştinilor, să scriem câteva proorocii ale Sfinţilor Prooroci, care le-au proorocit pentru popii de astăzi şi pentru faptele lor.

 

Din proorocia lui Miheea

Capitolul 3

Fărădelegile căpeteniilor lumeşti şi preoţeşti.

1. Şi va zice: auziţi acestea căpeteniile casei lui Iacov şi cei rămaşi ai casei lui Israil; au nu este vouă a cunoaşte judecata ? 2. Cei ce urâţi cele bune, şi căutaţi cele rele, şi jefuiţi pieile lor, de la ei şi cărnurile lor de pre oasele lor. 3. Precum au mâncat cărnurile poporului meu, şi pieile lor le-au jupuit de pre dânşii şi oasele lor le-au frânt şi le-au împărţit ca trupurile în căldări, şi ca carnea în oală. 4. Aşa vor striga către Domnul şi nu va auzi pre ei, şi va întoarce faţa sa de către ei în vremea aceea, pentru că au făcut vicleşug întru izvodirile sale asupra lor. 5. Aceasta zice Domnul asupra proorocilor celor ce amăgesc pre poporul meu: cei ce muşcă cu dinţii săi, şi mărturisesc pace peste ei, dar nu s-au dat în gura lor, ridicat-au asupra lor război. 6. Pentru aceea noapte va fi vouă din vedere şi întuneric va fi vouă din vrăji, şi va apune soarele peste prooroci şi va întuneca peste ei ziua. 7. Şi se vor ruşina cei ce văd vise, şi se vor batjocori vrăjitorii, şi vor grăi asupra lor toţi, că nu este cine să-i asculte pre ei. 8. De nu voi umplea eu tăria cu duhul Domnului şi cu judecată şi cu putere, ca să vestesc lui Iacov păgânătăţile sale şi lui Israil păcatele sale. 9. Auziţi acestea povăţuitorii casei lui Iacov şi ceilalţi ai casei lui Israil, cei ce urâţi judecata şi toate cele drepte le răzvrătiţi. 10. Cei ce zidiţi Sionul cu sângiuri, şi Ierusalimul cu strâmbătăţi. 11. Povăţuitorii lui pentru daruri judecau, şi preoţii lui pentru plată răspundeau, şi proorocii lui pentru argint vrăjeau, şi pre Domnul se odihneau, zicând: au nu este Domnul întru noi ? Nu vor veni asupra noastră rele. 12. Pentru aceea pentru voi, Sionul ca o ţarină se va ara, şi Ierusalimul ca o păzitoare de poame va fi, şi muntele casei întru desiş de dumbravă.

 

Din proorocia Zahariei

Capitolul 11

4. Acestea zice Domnul Atotţiitorul: paşteţi oile junghierii, 5. Care cei ce le-au câştigat le junghiau şi nu le păreau rău, şi cei ce le vindeau ziceau: bine este cuvântat Domnul, că ne-am îmbogăţit, şi păstorii lor nu pătimeau nimic pentru ele. 9. Şi am zis: nu voi paşte pre voi, ce moare moară, şi ce lipseşte lipsească, şi ceilalţi mănânce cărnurile aproapelui său. 16. Că iată eu voiu ridica păstor pre pământ, pre ceea ce lipseşte nu o va cerceta, şi pre cea rănită nu o va căuta, şi pre cea zdruncinată nu o va vindeca, şi pre cea întreagă nu o va îndrepta, şi cărnurile celor alese le vor mânca, şi încheieturile lor le va sfărâma.

 

Din proorocia Ieremiei

Capitolul 15

15. Doamne, adu-ţi aminte de mine, şi mă cercetează, şi mă apără de cei ce mă gonesc, nu-i răbda îndelung, cunoaşte, că am luat pentru tine ocară. 16. De la cei ce defaimă cuvintele tale, pierde-i pre ei, şi va fi cuvântul tău mie spre veselie, şi bucurie inimii mele, că s-a chemat numele tău peste mine, Doamne Atotţiitorule ! 17. Nu am şezut întru adunarea celor batjocoritori, ci mă temeam de către  faţa mâniei tale, deosebi şedeam, că de amărăciune m-am săturat.

Cap. 17: 5. Acestea zice Domnul: blestemat este omul, care are nădejde spre om, şi va rezema de dânsul trupul braţului său, şi de la Domnul se va depărta inima lui. 9. Adâncă este inima decât toate, şi este om, cine îl va cunoaşte pre el ? 10. Eu sunt Domnul cel ce cerc inimile, şi ispitesc rărunchii, ca să dau fiecăruia după căile lui şi după rodurile izvodirilor lui. 11. Precum potârnichea cloceşte fără să scoată pui, aşa cel ce adună avuţia sa cu nedreptate, la jumătatea zilelor lui o va pierde şi în cele mai de pre urmă va fi nebun.

Cap. 18: 14. Au lipsi-vor de la piatră colţuri, sau zăpadă din Livan, au abate-se-va apa cu sila în sus ducându-se ? 15. Dar poporul meu m-a uitat pre mine, tămâiat-a în deşert şi a ocolit în căile lor, potecile veşnice, ca să bată cărările, ce nu au cale de umblat. 16. Ca să facă pământul lor spre pustiire şi spre batjocură veşnică.

Până aici sunt puţine proorocii, pentru vremile de astăzi şi isprăvile popilor de acum.