Urmandu-L pe Domnul pe Golgota (VI)

Urmându-L pe Domnul pe Golgota (VI)

Sfântul Ierarh Ioan Maximovici şi procesul său într-un tribunal public

 

Partea a V-a

Fragmente din raportul arhiepiscopului Ioan cu privire la procesul său într-un tribunal public (I)

Înalt prea sfințitului președinte și prea sfințiților membri ai Sinodului Arhiepiscopal al Bisericii Ruse din Diaspora:

Potrivit hotărârii Sinodului Arhiepiscopal din 7/20 noiembrie și hotărârii Sinodului din 20 noiembrie/3 decembrie 1963, în ajunul praznicului Intrării Prea Curatei Maicii Domnului în Biserică, am sosit în San Francisco și am preluat administrarea eparhiei …

În martie, trecuseră două săptămâni de la trecerea la Domnul a prea alesului arhiepiscop Tihon. Potrivit cererii pe care a făcut-o în timpul vieții, am fost numit episcop conducător al Americii de Vest de către Sinodul Arhiepiscopal pe 1/14 martie, cu toate drepturile unui episcop eparhial. S-a decis a fi întrebaţi toți episcopii despre confirmarea mea finală în scaun.

Postul mare a trecut în San Francisco cu un număr mare de închinători; şi Sfintele Paşti au fost întâmpinate cu multă râvnă duhovnicească. Relaţiile din comunitate erau în mod perceptibil aplanate, şi ei vorbeau despre dificultățile anului precedent ca ,,trecute”. Hotărând că era timpul să continui construcția noii catedrale, în timpul săptămânii Tomei, am făcut un apel în acest sens, amintindu-le de asemenea de întrunirea adunării generale care se apropia. Necesitatea continuării construcției catedralei era sporită și de faptul că autorizația de construire fusese dată doar până la 1 iunie, și doar datorită cererii mele personale. Altfel, permisiunea de a construi din partea oraşului se încheiase deja pe 1 aprilie; şi răgazul suplimentar de 2 luni fusese dat doar la cererea mea, având în vedere schimbarea apărută în administrarea eparhiei.

În sâmbăta din săptămâna Tomei era stabilită, într-un loc general, o mare adunare pentru strângerea de donații pentru construirea catedralei. În lunea din săptămâna Tomei am primit de la întâistătătorul Bisericii o înştiinţare că miercuri va avea loc o ședință a Sinodului, și am ajuns acolo miercuri dimineață. Arhiepiscopul Serafim de Chicago a apărut acolo „întâmplător” … El a sosit la şedinţă împreună cu alți ierarhi; și la aluzia mea că el nu ar trebui să participe, el a răspuns că fusese invitat de întâistătător.

A doua zi era pe ordinea de zi o audiere despre opiniile episcopilor cu privire la scaunul de San Francisco, și mi s-a cerut să părăsesc şedinţa. Am aşteptat în clădirea Sinodului mai mult de 4 ore, până când a început pauza de masă. La reînceperea şedinţei, după o vreme m-au invitat să intru din nou [în sala de şedinţe] şi se discuta deja altă chestiune. La cererea mea de a anunța decizia privind San Francisco, a fost citită decizia Sinodului, dar la întrebarea câte voci au fost pentru și câte împotrivă răspunsul nu a fost dat imediat, deoarece s-a făcut o nouă numărătoare. Aceasta a arătat limpede că au fost înregistrate un număr de 8 voturi pro şi 11 contra care nu au avut o semnificație decisivă; și s-au discutat alte subiecte.

Noaptea, la scurt timp după încheierea ședinței de seară, oamenii m-au sunat din San Francisco, pentru a ști cât de adevărate erau informațiile emise de membrii consiliului parohial, că fusesem demis din administrația Eparhiei Americii de Vest. Decizia le era deja bine cunoscută.

În seara următoare, întorcându-mă în San Francisco, am fost întâmpinat de câteva sute de oameni la aeroport. După aceasta, mulți s-au adunat în Casa Sfântului Tihon de Zadonsk. Emoția era de nedescris. În acest moment s-a răspândit vestea despre scrisoarea membrilor consiliului parohial către ierarhi, care a fost acceptată ca motivul pentru care se întrunise sinodul (scrisoarea – menţionată în articolele din ziare de mai sus – în care arhiepiscopul Ioan era acuzat că are ,,simpatii comuniste”, fiind ,,în general instabil” etc).

Întrunirea privind construcţia catedralei, care trebuia să aibă loc a doua zi, s-a dovedit a fi o întrunire cu privire la ceea ce avusese loc, cu mai mult de 600 persoane. O delegație a fost trimisă la Sinod cu o cerere de schimbare a deciziei. După ce delegația s-a întors din New York, fiindu-i respinsă cererea de schimbare a deciziei, a fost programată o a doua întrunire cu reprezentanți din întreaga eparhie. Emoția și tumultul într-o mare parte a populației ruse din San Francisco au continuat, cu o tensiune puternică, pe parcursul a mai mult de două săptămâni, tulburând cu totul echilibrul unei părți considerabile a acesteia.

O indignare extraordinară a izbucnit împotriva celor care semnaseră denunţul deja emis, cu pericolul unor lupte cu pumnii, care ar fi putut ajunge la mari proporţii. Am domolit oamenii cât de mult am putut, deoarece prezenţa mea stăvilea oarecum râzna nu după cunoştinţă; dar spre profunda mea întristare, ceea ce fusese făcut pentru a statornici pacea în turmă pe parcursul a 4 luni a fost distrus într-o singură zi, cu o singură lovitură …

 

Raportul arhiepiscopului Ioan continuă cu o descriere a evenimentelor pe care le-am recapitulat aici:

După ce s-a întors din New York, arhiepiscopul Ioan a vorbit la telefon mai mult de o oră cu mitropolitul Anastasie. Datorită influenței mitropolitului, decizia Sinodului a fost schimbată și autoritatea temporară a arhiepiscopului Ioan în San Francisco a fost prelungită pentru 6 luni.

Pe 3/16 mai 1963, arhiepiscopul Ioan a anunțat că duminică, 27 mai/9 iunie vor avea loc alegeri pentru consiliul parohial urmate de o întrunire a adunării generale privind construcția noii catedrale, care a fost oprită de consiliul parohial existent. El a repetat public acest anunț în două ocazii, şi a fost publicat zilnic în ziarul rus.

Pe 16/29 mai, arhiepiscopul Ioan a primit o scrisoare urgentă de la Sinod care afirma că alegerile trebuie amânate până pe 30 iunie. Trei zile mai târziu a primit încă o telegramă de la Sinod, plină de amenințări în cazul în care nu ar fi îndeplinit ordinele date în mesajul anterior și punând asupra lui toată responsabilitatea pentru situația care apăruse.

Aceste telegrame au fost primite simultan sau înainte de adversarii arhiepiscopului Ioan din parohie, care simțeau acum că aceste directive îi eliberau de autoritatea episcopului conducător. La următoarea întrunire a consiliului parohial, sub președinția arhiepiscopului Ioan, aceștia au vorbit liber, fără să li se dea cuvântul. „Şedinţa – scrie arhiepiscopul Ioan – a fost distrusă de un discurs abuziv, amar … Având în vedere strigătele haotice care au izbucnit, am fost silit să suspend ședința”.

 

În seara zilei următoare, prietenul arhiepiscopului Ioan, episcopul Sava a sosit în San Francisco pentru a-l ajuta.

Joi [24 mai/6 iunie 1963], slujba dumnezeiască de seară abia se terminase când a sosit un funcţionar al tribunalului american, însoţit de un rus. De îndată ce am părăsit biserica, el mi-a înmânat o copie a unei plângeri a 16 membri ai consiliului parohial și a colaboratorilor lor, împotriva a 16 membri ai fostului consiliu parohial[1], a MEA și a protopopului Nicolae Dombrovski. Mi s-a înmânat o hotărâre judecătorească care îmi interzicea să fac numiri, să întrunesc adunarea [pentru o nouă alegere a consiliului parohial] şi să semnez contracte [cu antreprenorii de construcții pentru a continua construcția catedralei]. Împreună cu aceasta era o citație de a mă prezenta în instanță pe 31 mai/13 iunie. Fostul consiliu parohial era acuzat că a cauzat pierderi bisericii în chivernisirea chestiunilor ei economice, şi eu eram acuzat că am acoperit [acțiunile] acelui consiliu, şi că am organizat noi alegeri care vor întoarce la putere pe delegaţii consiliului anterior.

Catedrala Bucuria tuturor scârbiţilor din San Francisco are 3 altare

Episcopul Sava i-a comunicat rapid acest lucru întâistătătorului Bisericii, ca şi despre imposibilitatea amânării întrunirii. În dimineaţa următoare, episcopul Sava a primit un răspuns de la mitropolitul [Anastasie], care afirma că el era de acord cu desfășurarea întrunirii dacă episcopul Sava o socotea necesară.

A doua zi a avut loc o scurtă audiere în instanţă, la care am participat eu și episcopul Sava, împreună cu avocații ambelor părți. Judecătorul a ridicat ordinul de restricție privind organizarea întrunirii …

 

Duminică, 27 mai/9 iunie, a avut loc întrunirea adunării generale organizată de arhiepiscopul Ioan și au avut loc alegeri bisericești. În ciuda obiecțiilor consiliului parohial existent că această întrunire era ilegală, au fost aleși un nou epitrop al bisericii (Eugene Hrapov) și un nou consiliu parohial, alcătuit din oameni care susțineau construirea catedralei.

Joi, 31 mai/13 iunie a avut loc [următoarea] înfăţişare la tribunal. Mai sus amintiţilor episcopi Sava şi Nectarie şi mie ni s-a permis să rămânem în biblioteca tribunalului şi să nu participăm. Hotărârea a fost amânată, pentru ca tribunalul să se familiarizeze mai bine cu problema sa.

Sâmbătă, 2/15 iunie, am primit o telegramă din Caracas [Venezuela], de la episcopul Serafim, care afirma că el protestează împotriva desfășurării întrunirii și o consideră ilegală.

Luni, 4/17 iunie, după ce am săvârşit liturghia în catedrală, am aflat că Episcopul Serafim al Caracas-ului sosise cu o seară înainte și stătea în casa bisericii pentru cler de lângă catedrală. El nu mă înştiinţase anterior de venirea lui, nici nu mi-a făcut-o cunoscută la sosirea lui; în schimb, el înştiinţase în mod evident pe cineva din consiliul parohial care s-a ocupat de cazare. În cursul acestei zile, precum și în următoarea, episcopul Serafim nu a considerat necesar să mă viziteze sau să ia legătura cu mine, fiind astfel situat în casa bisericii.

În aceeași seară de luni, 4/17 iunie, am primit o telegramă de la Arhiepiscopul Vitalie de Montreal cu privire la călătoria sa ca reprezentant al mitropolitului. Puţin mai târziu, arhiepiscopul Vitalie a comunicat telefonic că tocmai sosise; el a sunat din aceeaşi casă a bisericii şi m-a rugat să-l primesc. Când am ajuns acolo, el mi-a spus că venise la cererea personală a mitropolitului, și că el scrisese o împuternicire dar uitase s-o ia cu el. El a mai spus că plângerea în instanță nu fusese împotriva mea, ci a fostului consiliu parohial; şi el a fost surprins când i-am arătat plângerea în care eram plasat în numărul inculpaţilor.

Episcopul Serafim mi s-a prezentat abia în cea de-a treia zi, și nu a explicat suficient cauza unei asemenea întârzieri. I-am propus să se familiarizeze cu pregătirea și conducerea întrunirii adunării generale şi dintr-un motiv oarecare a evitat acest lucru, aşa cum a evitat şi mai târziu când l-am întrebat după aceea. Cu toate acestea, înainte de vizita mea, el și arhiepiscopul Vitalie s-au întâlnit cu avocatul reclamanților, și el a participat împreună cu arhiepiscopul Vitalie la o întâlnire a avocaților care-i susţineau pe cei care depuseseră plângerea.

În două zile, arhiepiscopul Vitalie mi-a arătat împuternicirea scrisă de întâistătătorul Bisericii, datată 4/17 iunie, de a veni în San Francisco și a lua măsuri pentru stabilirea păcii. Practic, aceasta s-a manifestat printr-un contact viu al arhiepiscopului Vitalie cu avocații reclamanților și prin prezentarea unor declarații la tribunal că el, ca reprezentant al Sinodului, a atestat ilegalitatea întrunirii din 9 iunie …

Luni, 11/24 iunie … a avut loc o şedinţă a noului consiliu parohial. La această şedinţă a fost semnat un acord temporar cu antreprenorul de construcții privind realizarea unei mici lucrări la noua catedrală înainte de data de 29 iunie/12 iulie, după care ar trebui încheiat contractul lucrării principale a structurii …

Arhiepiscopul Vitalie a plecat în aceeași seară la New York. I-am raportat imediat mitropolitului despre confirmarea noului consiliu. A doua zi am primit o telegramă semnată de întâistătătorul Bisericii: „Nu vă grăbiți cu deciziile și așteptați instrucțiuni”.

Hotărârile privind înființarea noului consiliu și despre scutirea de îndatoriri a celui vechi, au fost publicate în ziar și distribuite membrilor consiliului care pleca. Cei din urmă nu au acceptat aceste aranjamente și nu au făcut nimic; dar episcopul Serafim mi-a trimis o scrisoare în care își exprima nemulțumirea că am publicat hotărârea fără a-l informa pe el.

Pe 14/27 iunie, membrii demiși ai consiliului parohial au depus o nouă plângere ca o anexă la cea dintâi. Membrii nou-aleşi ai consiliului parohial au fost adăugaţi la lista inculpaţilor: Comunitatea ,,Bucuria tuturor scârbiţilor” şi Eparhia Rusă Vest-Europeană.

În temeiul plângerii de mai sus, judecătorul a impus din nou o interdicție asupra oricăror decizii ale oricăruia dintre inculpați cu privire la afacerile bisericești, până la pronunțarea hotărârii judecătorești. Înfăţişarea a fost fixată pe 25 iunie/8 iulie. În ziua în care noua plângere a fost prezentată judecătorului, mi s-a arătat o telegramă, semnată de mitropolitul Anastasie, care confirma autoritatea aici a mai sus amintitului arhiepiscop Vitalie şi afirma că întrunirea din 9 iunie părea inutilă şi ilegală de vreme ce avusese loc încălcând instrucţiunile date mie, și că, în consecință, consiliul parohial a făcut recurs. Telegrama începea cu cuvintele „Domnule preşedinte” şi nu făcea nici o referire la chestiunea tribunalului. În esență, era o adeverire a plângerilor fostului consiliu parohial sau o plângere a întâistătătorului privind ierarhul eparhial.

Nu mi-a fost trimisă o copie a acestei telegrame, sau orice informaţie despre ea. [Ea] ne-a fost arătată de curte. Ea a fost publicată mai târziu într-un periodic cu un caracter ostil și de asemenea tipărită în buletinul care este trimis de secretarul Sinodului episcopilor. În acelaşi mod, am aflat din tribunal că arhiepiscopul Vitalie, înainte de plecarea sa, declarase curții „în calitate de reprezentant al Sinodului” că întrunirea din 9 iunie era ilegală.

Este de remarcat că, în ziua sosirii sale, arhiepiscopul Vitalie mi s-a prezentat ca reprezentant personal al mitropolitului, neprimind o împuternicire specială, dar în tribunal el a depus mărturie ca ministru plenipotențiar al Sinodului cu privire la ilegalitatea întrunirii, deși el nu era reprezentantul Sinodului, ci alții.

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

 

[1] Fostul consiliu parohial, adică susţinătorii arhiepiscopului Ioan care au fost inițial în consiliu și au strâns bani pentru construirea catedralei. Când arhiepiscopul Antonie de Los Angeles a venit și a oprit construcţia catedralei, el şi-a pus propriii susţinători la o alegere la care el a cerut ca oamenii să cumpere bilete pentru a merge la biserică şi a vota. Aceşti susținători ai arhiepiscopului Antonie au alcătuit consiliul parohial care a depus plângerea. La câteva zile după transmiterea acestei plângeri, situația se schimbă, susținătorii arhiepiscopului Ioan sunt aleși din nou în consiliul parohial, moment în care încep să fie numiți „noul consiliu parohial”, iar susținătorii arhiepiscopului Antonie „fostul consiliu parohial”.