Din lumea animalelor nedarwiniene …
Din lumea animalelor nedarwiniene …
Un hipopotam salvează o antilopă de un crocodil
De aproape un secol, oamenii de ştiinţă evoluţionişti încearcă cu tărie să impună paradigma darwiniană potrivit căreia în lumea animală, dar şi în cea a omului – socotit de ei apogeul evoluţiei –, ‘supravieţuieşte cel mai adaptat’. La rândul lor, sociologii moderni, care îşi întemeiază ştiinţa pe darwinism, afirmă că oamenii vor acţiona întotdeauna în ,,interesul lor superior”, ca parte a instinctului ‘supravieţuirea celui mai adaptat’.
Biologul englez Thomas Henry Huxley (1825-1895), care a popularizat ideile lui Charles Darwin despre evoluţie, spunea cândva: ,,Lumea animală se aseamănă puternic cu o luptă în arenă de gladiatori … unde cel mai puternic, cel mai rapid şi cel mai isteţ trăieşte pentru a lupta încă o zi”.
De-a lungul timpului, toţi aceşti ‘oameni de ştiinţă’ s-au străduit să ne facă să credem că stă în însăşi natura omului şi animalului de a se lupta unul împotriva altuia. Cu toate acestea, există nenumărate dovezi în lumea animală, dar şi în societatea omenească, ce arată că ele se întemeiază mai degrabă pe altruism şi cooperare. Însuşi Darwin începuse să studieze acest fenomen interesant – al animalelor şi oamenilor care, în realitate, pun nevoile altora mai presus decât pe cele proprii, în lucrarea Originea omului şi selecţia în legătură cu sexul, însă nu a dus ideile la concluziile lor logice.
Într-o argumentare împotriva darwinismului, Robert Augros şi George Stanciu au publicat Noua biologie – descoperirea înţelepciunii naturii, în care afirmă că mai degrabă cooperarea şi nu competiţia este norma în natură. Ei au descoperit că ,,natura utilizează tehnici extrem de ingenioase pentru a evita conflictul şi competiţia, iar colaborarea este extraordinar de răspândită în întreaga natură”. Exemplele abundă în natură, în rândul albinelor, furnicilor; cuibul bufniţei cu urechi lungi (pasărea are smocuri mari de pene la urechi şi trăieşte în pădurile de conifere din Europa, America de Nord şi Asia) este păzit de un şarpe orb (şarpe mic neveninos care are un fel de solzi peste ochi) care apără puii bufniţei de muşte, păsări şi alte neplăceri. Există mii de demonstraţii în natură şi oamenii nu sunt diferiţi, putând găsi multe exemple de altruism la oameni.
Pe lângă aceste cooperări care au devenit un lucru de la sine înţeles, în lumea animală şi nu numai, există gesturi care uluiesc şi impresionează în mod deosebit. Într-o rezervaţie din Africa, cercetătorii au filmat anii trecuţi o scenă specială: la marginea unei ape, un pui de bivol s-a răzleţit de turma sa şi a fost atacat de un crocodil şi de un grup de lei. Soarta puiului era pecetluită în mod firesc, căci bivolii, chiar dacă sunt animale mari şi au putere, nu se luptă cu animalele carnivore. În acest caz însă, după ce bivolii s-au temut şi s-au retras, lăsând puiul în ghearele răpitorilor lui, ei s-au regrupat şi au atacat în forţă grupul de lei, ca un pluton organizat de ostaşi. Frontul de bivoli furioşi care i-a atacat i-a buimăcit pe lei, care au fugit, eliberând puiul.
Un alt caz recent este cel al unui hipopotam care a ajutat o antilopă. Pe lângă reputaţia lor de a fi mereu flămânzi, hipopotamii sunt de asemenea cunoscuţi că sunt mai degrabă cruzi şi unul dintre cele mai periculoase animale din Africa.
În 2012, fotograful Vadim Onişcenko aflat în vizită în rezervaţia Masai Mara din Kenia a reuşit să surprindă o scenă neobişnuită. Un hipopotam a ajutat o antilopă gnu să scape de un crocodil care o vâna, a alungat crocodilul şi a ajutat-o pe antilopa rănită să ajungă la mal, împingând-o cu botul.
Fotograful a declarat: ,,Am auzit de cazuri în care instinctul animalului este de a proteja animale din altă specie; cred că instinctele parentale ale hipopotamului au predominat”.
Acestea sunt doar două exemple surprinse de cercetători şi fotografi în lumea animală …
