Scrierile pastorilor ortodocsi din diaspora rusa
Scrierile păstorilor ortodocşi din diaspora rusă
În episodul XIII al scrierii sale, Ecumenismul – calea către pierzare, intitulat ,,Teolog este cel care se roagă cu adevărat …”, Ludmilla Perepiolkina face o deosebire netă între scrierile ortodoxe contemporane, ruse şi nu numai, îmbibate cu tot felul de idei străine Ortodoxiei, pe care le-am putea grupa într-adevăr sub numele de ’teologie’ a apostaziei, şi scrierile autentic ortodoxe ale scriitorilor ruşi contemporani, care se înscriu în duhul şi tradiţia Bisericii.
Ea schiţează în mod inedit mentalitatea inovatorilor din sânul Bisericii Ortodoxe, ca şi preocupările, metodele şi scopurile lor. Cel mai frapant aspect al perspectivei pe care o desfăşoară înaintea ochilor noştri este coerenţa: atât coerenţa de care dau dovadă aceşti inovatori în scopurile lor anti-creştine, cât şi coerenţa de care dau dovadă cei care luptă pentru a apăra Biserica lui Hristos. Această coerenţă ne poate fi de un real folos în a înţelege cine se află de o parte a baricadei şi cine de cealaltă; şi fiindcă noi suntem interesaţi în primul rând de a ne zidi duhovniceşte, să luăm aminte la pleiada de personalităţii ale lumii ortodoxe contemporane, ale căror scrieri sunt edificatoare pentru acest veac plin de apostazie.
Ludmilla Perepiolkina ne face, ca să spunem aşa, o listă incipientă: arhiepiscopul Serafim Sobolev şi ucenicii lui bulgari Serafim Alexiev şi Serghie Jazadjiev, arhiepiscopul Averchie Tauşev, arhimandritul Constantin Zaiţev, Sfântul Ioan Maximovici, întâistătătorii diasporei ruse mitropoliţii Antonie Hrapoviţki, Anastasie Gribanovski, Filaret Voznesenski, Vitalie Ustinov, şi mulţi alţii. Pe unii îi cunoaştem deja, pe alţii nu.
Vă prezentăm mai jos scrierile acestor călăuze duhovniceşti care există la noi pe site. Coerenţa – fiindcă ceea ce ne învaţă Biserica: dogmă, canoane, tradiţie scrisă sau nescrisă, nu se contrazice în nici un punct, toate curg lin unele din altele şi aduc linişte şi pace sufletului şi îi dau tăria de a înfrunta orice adversitate –, plinătatea care există în scrierile lor, ne oferă acea temelie trainică, de nezdruncinat pe care ne putem întemeia viaţa în Hristos:
Sfântul Ierarh Ioan Maximovici († 1966)
Păstor luminat al Bisericii şi apărător al adevărului Sfintei Scripturi şi Tradiţii, Sfântul Ioan Maximovici nu a încetat să se ridice împotriva curentului modernist şi a inovaţiilor prin care adepţii acestuia au încercat să strice predania Bisericii. El s-a opus rând pe rând oricărei abateri de la învăţătura Sfinţilor Părinţi, încercând de fiecare dată să aducă lumină în confuziile pe care noii ,,propovăduitori” le semănau în sânul Bisericii
Cinstirea Maicii Domnului în Tradiţia ortodoxă (Episoadele I-VII) Împreună-lucrând cu Hristos Cuvântul arhiepiscopului Ioan Maximovici cu ocazia hirotonirii lui ca episcop de Shanghai 27 mai 1934, Belgrad Despre cinstirea sfinţilor care au strălucit în Apus Raport al arhiepiscopului Ioan Maximovici către sinodul arhieresc rus, 1952 Decăderea Patriarhiei Constantinopolului Un discurs despre iconografie Biserica ca Trup al lui Hristos Cine era Zaheu ? Ziua judecăţii de apoi Pentru ce a fost miluit tâlharul cel înţelept Despre Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel
Arhiepiscopul Averchie de Jordanville († 1976)
Scrierile ierarhului rus sunt un izvor de informaţii pentru noi care necesită atenţia noastră deoarece ele ne ajută să înţelegem importanţa credinţei noastre ortodoxe. Ele ne dezvăluie că puterea şi duhul autentice ale adevăratei Ortodoxii sunt lucrătoare în noi când ne trăim credinţa zi de zi, când o mărturisim şi vorbim deschis în apărarea ei. El ne aminteşte că mântuirea noastră este cu putinţă doar acceptând cu toată inima întreaga credinţă ortodoxă, nealterată, aşa cum a fost ea neschimbată din vremea lui Hristos
Marea apostazie. Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov şi scrierile sale (Episoadele I-V) Un om în faţa apostaziei (Episoadele I-VII) Despre monahism (Episoadele I-IX) Nevoinţa pentru virtute (Episoadele I-XII) Ce este Ortodoxia ? Adevărata Ortodoxie ,,Că trebuie să fie şi eresuri între voi …” Sunt termenii ’creştin’ şi ’ortodox’ folosiţi în mod corect în vremurile noastre ? Râvna sfântă Ar trebui să fie Biserica ,,în pas cu vremurile” ? ,,Socotiţi, drept aceea, cum să umblaţi cu pază” ! Împărăţia lui Dumnezeu: ,,progres” sau cruce ? De ce creştinilor nu le este îngăduit să plănuiască distracţii în ajunul duminicilor şi praznicelor Maica Domnului meu Pentru ce scop a fost întemeiată şi există Biserica ? (Memento pentru oricine se consideră a fi creştin ortodox) Rânduiala ortodoxă În ce constă cel mai mare rău ? Creştinismul înseamnă purtarea crucii Duhul lui antihrist şi înaintemergătorul lui antihrist Marii Dascăli şi Ierarhi Ecumenici: Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur Aspecte deosebit de instructive din vieţile celor trei mari ierarhi Păstraţi credinţa ortodoxă lăsată moştenire nouă de Sfântul Cneaz Vladimir Despre apostazie Despre Naşterea Domnului Se poate vorbi de unirea creştinilor neţinând seama de har şi adevăr ? ,,În Biserica slavei tale stând, în cer a sta ni se pare, Născătoare de Dumnezeu” Cum ar trebui să ţinem postul Adormirii Maicii Domnului
Arhiepiscopul ILARION TROIŢKI († 1929)
Creştinism sau Biserica ?
(Episoadele I-IX)
Sfânta Scriptură şi Biserica
(Episoadele I-VII)
Unitatea Bisericii şi Conferinţa Mondială a Comunităţilor Creştine
- Scrisoare către dl. Robert Gardiner, secretar al Comisiei pentru organizarea unei Conferinţe Mondiale a Comunităţilor Creştine -
a Arhiepiscopului Ilarion Troiţki († 1929), scrisă în 1916, pe când era arhimandrit
(Episoadele I-XI)
Lupta ecumenismului împotriva Bisericii este mai veche de un secol
Corespondenţa dintre ierarhii ruşi Antonie Hrapoviţki şi Ilarion Troiţki şi Robert Gardiner, secretar al Comisiei pentru organizarea unei Conferinţe Mondiale a Comunităţilor Creştine
Postfaţă la Unitatea Bisericii şi Conferinţa Mondială a Comunităţilor Creştine
Arhiepiscopul Ilarion Troiţki – un titan al Ortodoxiei
Creştinism şi socialism
(Episoadele I-II)
Despre îndeplinirea unui plan monstruos: unirea lui Hristos cu Veliar
(Episoadele I-II)
Biserica persecutată şi Biserica de stat
De ce este necesar a restaura patriarhia ?
Cuvânt rostit la Adunarea Generală a Sinodului Bisericii din 1917-1918
Să nu ai alţi dumnezei
(Episoadele I-II)
ArhiepiscopUL Serafim Sobolev († 1950)
Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev), Arhiepiscopul Boguciarului şi făcătorul de minuni din Sofia, părintele duhovnicesc al creştinilor ortodocşi de stil vechi din Bulgaria Cugetarea rusă, de Sfântul Ierarh Serafim Sobolev Stilul nou şi stilul vechi, zise gregorian şi iulian, referat prezentat de arhiepiscopul Serafim Sobolev, întâistătător al parohiilor ruse din Bulgaria
Arhimandritul Serafim Alexiev († 1993)
Arhimandritul Serafim Alexiev – fiu credincios şi păstrător al testamentului duhovnicesc al Sfântului Serafim Sobolev(Episoadele I-III) Cărţile părintelui Serafim Alexiev Ce se întâmplă cu sufletul din ceasul morţii până în ziua a 40-a Ceasurile de dinaintea plecării sufletului de pe pământ Calea rătăcirilor - Adevăr şi minciună despre viaţa de după moarte - Meşteşugul rugăciunii Despre moarte şi înviere ORTODOXIA SI ECUMENISMUL De ce un creştin ortodox nu poate fi ecumenist de arhimandriţii Serafim Alexiev şi Serghie Jazadjiev
Mitropolitul Filaret Voznesenski († 1985)
NOI MOAŞTE SPRE SLAVA LUI DUMNEZEUA fost deschis mormântul primului ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Mitropolitul Filaret Mai 2007. De Înălţarea Domnului, Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora s-a reunit cu Biserica Ortodoxă Rusă, condusă de Patriarhul Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii Scurtă istorie a Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora Apel al Mitropolitului Filaret al Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora către Înalt Prea Sfinţitul Patriarh Athenagora al Constantinopolului, 15 decembrie 1965 EPISTOLELE MITROPOLITULUI FILARET Introducere 1965 Epistola mitropolitului Filaret către episcopii ortodocşi şi către toţi cei cărora le este dragă soarta Bisericii Ruse 1969 Scrisoare deschisă către Arhiepiscopul Iacov de America de Nord şi Sud - cu privire la participarea acestuia la Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor şi ,,doxologia ecumenistă” 1969 Prima epistolă îndurerată a mitropolitului Filaret - despre cea de-a IV-a Adunare Generală a Consiliului Mondial al Bisericilor de la Uppsala, Suedia (4-20 iulie 1968) 1971 A doua epistolă îndurerată a mitropolitului Filaret - o continuare a primei epistole, despre pericolul participării la mişcarea ecumenistă 1975 ,,Mărturisirea de la Thyateira”, sau A treia epistolă îndurerată a mitropolitului Filaret - despre ,,Mărturisirea de la Thyateira, sau Credinţa şi rugăciunea creştinilor ortodocşi”, de Î.P.S. Athenagoras Kokkinakis, Arhiepiscop de Thyateira şi Marea Britanie, publicată cu binecuvântarea şi aprobarea Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, Editura Credinţa, 1975 O scrisoare a mitropolitului Filaret către Mânăstirea Sfântul Tihon 6/19 octombrie 1970 O scrisoare a mitropolitului Filaret către maica Magdalena (contesa Grabbe), stareţa Mânăstirii Lesna, Franţa 26 noiembrie/9 decembrie 1979 O scrisoare a mitropolitului Filaret către preotul Victor Potapov, despre părintele Dimitrie Dudko şi Patriarhia Moscovei 26 iunie/9 iulie 1980
IEROMONAHUL SERAFIM ROSE († 1982)
Perspectiva ortodoxă asupra lumii(Episoadele I-III) Renaşterea harismatică ca un semn al vremurilor (Episoadele I-IX) Semnele vremurilor (Episoadele I-V) NIHILISMUL Rădăcina revoluţiei epocii moderne (Episoadele I-XIX)
Articole scrise de alţi clerici ortodocşi ruşi contemporani
Raport către Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora Mai 1998 de protoiereu Lev Lebedev († 1998) Dialogul dintre ROCOR şi Patriarhia Moscovei de protoiereu Lev Lebedev († 1998) Vatican şi Rusia de diacon Herman Ivanov-Treenadszaty (Episoadele I-V)
Să luăm aminte !
Imaginea pusă la temă:
ni-i înfăţişează pe ierarhii ruşi din diaspora în 1934 – o perioadă în care diaspora rusă înflorea – printre care, în mijloc, în prim plan, se află Mitropolitul Evloghie [Gheorghievski] de Paris, care conducea Eparhia Europei Occidentale, şi a provocat o schismă cumplită în sânul diasporei, de care s-a desprins pentru a merge în jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice; despre mitropolitul Evloghie şi ‘iniţiativele’ sale vorbeşte Ludmilla Perepiolkina, în Şcoala pariziană de ,,Ortodoxie” – un laborator de învăţături false şi erezii, ca şi mitropolitul Filaret într-o scrisoare adresată maicii Magdalena, stareţa Mânăstirii Lesna.
Printre păstorii adevăraţi s-au aflat întotdeauna lupi, ceea ce face din discernământul duhovnicesc ,,cel mai important lucru pe care îl dobândeşte creştinul din citirea unei astfel de literaturi ortodoxe fundamentale”, precum spune ieromonahul Serafim Rose.
* * *
Ce s-a întâmplat cu diaspora rusă când s-a abătut de la coerenţa şi plinătatea cugetării ortodoxe autentice şi a început să facă concesii ’teologiei’ apostaziei, vedem în:
Mai 2007 De Înălţarea Domnului, Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora s-a reunit cu Biserica Ortodoxă Rusă, condusă de Patriarhul Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii » Scurtă istorie a Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora » Scurtă cronologie a strângerii relaţiilor dintre Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora şi Patriarhia Moscovei MAREA TRĂDARE Ademenirea Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora către Patriarhia Moscovei Partea I şi partea a II-a
Cele scrise în acest ultim serial nu dezvăluie nici măcar în parte fenomenul apostazierii lente a diasporei ruse, care a început să aibă loc cu mult înainte de 2000. Urme ale acestei apostazieri lente, dar progresive se văd încă din anii ‘1960, dacă nu şi mai devreme, dar mai izolat. Arhiepiscopul Averchie scria despre acest fenomen:
Desigur, studenţii arhiepiscopului Averchie şi monahii de la Seminarul/Mânăstirea Sfânta Treime preţuiau oportunitatea avertismentelor lui. Dar era totuşi dificil pentru mulţi să pătrundă raţiunea pentru care el stăruia neîncetat şi vorbea atât de negativ pe o temă. Odată, când arhiepiscopul dezbătea ca de obicei semnele îndepărtării de Hristos, un student i-a pus întrebarea: ,,Fără îndoială, apostazia este înspăimântătoare şi noi trebuie să auzim de ea, dar de ce atât de mult ? La urma urmei, noi suntem adăpostiţi de influenţele ei prin faptul că suntem ortodocşi, prin aderarea la tradiţii. Noi suntem în Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora – nu suntem ecumenişti, nu avem nimic de-a face cu trădarea Ortodoxiei care este întreprinsă în alte jurisdicţii. Noi suntem în adevărata Biserică – Biserica Ortodoxă. Nu suntem noi în siguranţă ? Hristos a spus că porţile iadului nu vor birui asupra Bisericii Sale”.
Privind pătrunzător către interlocutorul său, arhiepiscopul Averchie l-a întrebat la rându-i: ,,Dar ce va stabili dacă tu eşti sau nu în acea Biserică ?” El folosea persoana a II-a singular, fiindcă intenţiona să se adreseze auditorilor săi ca indivizi.
Toţi studenţii prezenţi erau botezaţi creştini ortodocşi; omul care pusese această întrebare surprinzătoare era propriul lor ierarh, legătura lor cu Apostolii. Ei se aflau nu numai în aceeaşi Biserică cu el, ci şi în aceeaşi ,,jurisdicţie”. Prin urmare, cum putea pune la îndoială apartenenţa lor la adevărata Biserică fără să o pună la îndoială pe a sa ?
Întrebarea arhiepiscopului Averchie era încărcată de semnificaţie. El le spunea adeseori studenţilor lui că antihrist va ,,recunoaşte”, ,,adopta” şi astfel va deţine înfăţişarea exterioară a Bisericii Ortodoxe – cu tradiţiile ei, arta, dogmele, validitatea canonică, puritatea liturgică şi succesiunea apostolică. Prin urmare, apartenenţa exterioară la Biserică şi aderarea la tradiţii – deşi sunt paşi necesari pentru cei care cunosc adevărul Ortodoxiei şi doresc să se împărtăşească din plinătatea harului său – nu oferă, precum a spus el, ,,nici o garanţie”. Întrebându-i pe studenţii săi ce a stabilit dacă sunt (sau nu) membri ai adevăratei Biserici, el accentua necesitatea ca ei să dezvolte fiecare în parte înlăuntrul său un sentiment de autenticitate care le va da posibilitatea să identifice duhul creştinătăţii ortodoxe fundamentale şi imitaţiile sale înşelătoare … [Un om în faţa apostaziei]
