Lumea in deriva nr. 17

,,Socotiţi, drept aceea, cum să umblaţi cu pază” !

(Efeseni 5, 15)

de Arhiepiscop Averchie de Jordanville

 

Articol apărut în ,,The Just Shine like the Stars”

Supliment ortodox, 1983

 

În limbaj contemporan, aceste cuvinte ale apostolului sunt traduse astfel: ,,Vedeţi să vă comportaţi cu grijă”. Această traducere nu sună la fel de puternic, nici nu este atât de expresivă, însă pentru unii ar putea fi mai uşor de înţeles.

În primul veac al erei noastre, Sfântul Apostol Pavel a scris aceste cuvinte locuitorilor din Efes, anticul oraş din Asia Mică, care se convertiseră la credinţa în Hristos. Dar, bineînţeles, acest avertisment extrem de important al marelui ‘Apostol al neamurilor’, ca în general toate scrierile apostolice, sunt valabile şi pentru noi, pentru creştinii din toate timpurile şi naţiunile.

Este îndeosebi important pentru noi, ‘ultimii creştini’, care trăim pretutindeni în lume în actualul secol al XX-lea, să ne aducem aminte acest avertisment. În prezent, orice om care doreşte să rămână credincios Mântuitorului Hristos şi să fie un creştin adevărat este împresurat din toate părţile de o mulţime nenumărată de toate felurile posibile de ispite şi încercări, de la cele mai brute până la cele mai subtile, care sunt uneori greu de desluşit, dar care sunt deosebit de periculoase şi devastatoare.

Întreaga istorie a omenirii din ultimele 20 de secole, din ziua în care Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos a venit în lume, nu este nimic altceva decât lupta intensă a vrăjmaşului, prin oameni care s-au supus lui voit sau nevoit, împotriva adevăratei credinţe în Hristos şi a roadelor mântuitoare ale jertfei răscumpărătoare a Domnului săvârşită de El pentru noi pe crucea Golgotei. Este o luptă de a aduce în lume domnia duşmanului lui Hristos, a antihristului, cât mai curând posibil.

Din acest punct de vedere, toate evenimentele din istoria universală a omenirii, toate maşinaţiile aşa-ziselor ‘politici’ devin mai clare şi mai inteligibile. Fără îndoială, multe dintre ele sunt isteţ mascate, ‘negrul’ este numit ‘alb’, iar ‘albul’ este ‘negru’, însă apostolul ne-a avertizat despre aceasta când a scris că însuşi satana se preface în înger de lumină; nu este dar lucru mare de se prefac şi slujitorii lui ca slujitorii dreptăţii (II Corinteni 11, 14-15). Noi am văzut aceasta neîncetat în toată istoria trecută a umanităţii, iar astăzi se remarcă în mod special adesea şi cu limpezime. Cu toate acestea, dacă nu suntem orbiţi duhovniceşte de aceşti ‘slujitori ai satanei’ şi nu-i slujim noi înşine lui satan cu bună ştiinţă sau neştiind, atunci, prin cunoaşterea acestui adevăr esenţial al istoriei universale, putem să înţelegem destul de uşor ce se petrece în prezent şi să nu fim atraşi în această luptă teribilă ‘până la moarte’, care se duce în timpurile noastre cu intensitate şi asprime deosebită împotriva Domnului şi Mântuitorului nostru şi a tuturor slujitorilor credincioşi şi urmaşilor sinceri ai Lui.

Dar vai de cei care rămân orbi şi nu văd nimic, sau de cei orbiţi de slujirea propriilor patimi, care sunt atât de buimăciţi de ele, încât pur şi simplu nu vor să vadă nimic !

Însă, ‘slujitorii lui satan’, sau – este acelaşi lucru – slujitorii antihristului ce va să vină, se folosesc de această orbire duhovnicească a majorităţii oamenilor moderni şi îşi săvârşesc lucrarea cu îndărătnicie şi perseverenţă cu o energie satanică autentică. Prin strădanii deosebite şi prin toate mijloacele existente, cu ajutorul tuturor resurselor aflate sub controlul lor, îi înlănţuiesc cu forţă pe adepţii care – cu bună ştiinţă sau neştiind, voit sau nevoit – colaborează cu ei pentru a crea în lume circumstanţele şi condiţiile potrivite pentru foarte apropiata venire a antihristului ca domn al întregii lumi şi stăpân al tuturor oamenilor.

Cum se face aceasta ?

Iată cum ! Prin şcoli, presă şi propaganda orală, ei răspândesc scepticismul şi ateismul printre oameni, îndepărtându-i în orice chip de credinţa în Hristos şi de adevărata Biserică, chiar înlocuind, acolo unde este necesar şi folositor pentru ei, adevărata Biserică doar cu aparenţa ei, adică cu o ‘pseudo-biserică’. Ei subminează toate punctele de sprijin ale vieţii morale, batjocorind şi negând conceptele conştiinţei, ale binelui şi răului. Ei infiltrează şi încurajează sistematic împrăştierea, mai cu seamă printre generaţiile mai tinere; distrug familia permiţând divorţuri uşoare şi legalizând avorturile; proclamă înclinaţiile spre curvie nefirească, inclusiv sodomia, ca fiind legale şi permise; răspândesc feluri de pornografie.

Sub pretextul ‘libertăţii’ şi ‘democraţiei’, ei slăbesc guvernele stabile peste tot unde acestea sunt întemeiate pe bazele puternice şi sănătoase ale credinţei şi moralităţii, surpând autoritatea lor prin răspândirea a tot felul de calomnii şi insinuări. Ei organizează prigonirea directă sau măcar ascunsă a credinţei şi Bisericii, hărţuindu-i şi oprimându-i pe credincioşi, care sunt supuşi câteodată unei persecuţii foarte crude. Ei favorizează creşterea criminalităţii necondamnându-i şi nepedepsindu-i pe criminali. În cele din urmă, ei încearcă să surpe chiar temeliile bunăstării şi prosperităţii materiale a oamenilor creând crahuri în economiile naţionale, inflaţie şi deprimare, pentru a aduce poporul la disperare totală şi o stare de anarhie generală etc.

Dar pentru ce motiv fac ei toate acestea ?

Ca omenirea adusă la deznădejde, lipsită de orice speranţă, să se agaţe de antihrist când el va apărea ca salvator al lor din toate aceste rele şi necazuri, să i se închine şi să-i încredinţeze deplinătatea puterii asupra întregii omeniri ca un dictator, un conducător şi stăpân necontrolat, cu puterea de a conduce viaţa şi moartea lor şi chiar sufletele lor.

În ce fel îşi ating scopurile lor slujitorii lui antihrist ?

Prin faptul că iau în mâinile lor, în totala şi exclusiva lor stăpânire, pe principalii formatori ai vieţii umane moderne şi a ceea ce îşi răspândeşte influenţa pretutindeni şi are putinţa de a stăpâni oamenii cu fermitate – prin acapararea puterii guvernamentale, finanţelor şi mass-mediei din toate ţările.

Şi în ultima vreme, când ei au fost siliţi să recunoască că credinţa în Dumnezeu şi în Hristos este încă puternică în oameni şi nu poate fi dezrădăcinată şi distrusă atât de uşor, ei au preluat, nu fără rost, controlul Bisericii în mâinile lor, şi au încercat să devină conducători totali şi nestăpâniţi şi controlori ai vieţilor religioase şi bisericeşti ale oamenilor, şi chiar au aplicat disciplina ecleziastică celor care refuză să li se supună pentru a-i putea ţine pe toţi în puterea lor, fără opoziţie sau răzvrătire.

Vedem în lumea modernă toate lucrurile expuse până acum.

Iată de ce ceea ce se petrece acum atât de clar şi limpede ne dă nouă dreptul incontestabil şi deplin de a vorbi, scrie şi propovădui apropierea timpului domniei lui antihrist. Încă, pentru a spune adevărul, antihrist conduce deja lumea modernă şi luptă fără milă împotriva lui Hristos şi a adevăraţilor Lui ucenici pentru influenţa şi puterea sa asupra oamenilor.

Dar unde este el, vei întreba.

Deşi nu-l vedem pe el întrupat într-o singură persoană, clară, el conduce deja lucrarea sa satanică prin intermediul numeroşilor lui slujitori. Şi astfel de oameni încep să apară încă din timpurile apostolice. Să ne aducem aminte ce a scris despre aceasta ucenicul cel iubit al lui Hristos, Sfântul Ioan Teologul, în prima sa epistolă: Şi precum aţi auzit că antihrist vine, şi acum antihrişti mulţi s-au făcut (I Ioan 2, 18).

Cum este posibil să-i deosebim neabătut pe aceşti ‘antihrişti’, care sunt ei înşişi nişte ‘înaintemergători’, ca să spun aşa, ai antihristului care se va întrupa la sfârşitul veacurilor într-o singură persoană, bine definită ?

Sfântul Ioan Teologul ne dă un indiciu şi cu privire la acest lucru, avertizându-ne pe toţi: Iubiţilor, să nu credeţi pre tot duhul, ci să ispitiţi duhurile de sunt de la Dumnezeu; că mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. Întru aceasta să cunoaşteţi Duhul lui Dumnezeu: tot duhul care mărturiseşte pre Iisus Hristos că au venit în trup, de la Dumnezeu este; şi tot duhul care nu mărturiseşte pre Iisus Hristos că au venit în trup, de la Dumnezeu nu este; şi acela este al lui antihrist, de care aţi auzit că va veni; şi acum în lume este (I Ioan 4, 1-3). Fireşte, fiecare trebuie să-şi amintească că în persoana ‘înaintemergătorului’ său sunt aceşti antihrişti mulţi de care vorbea Apostolul mai înainte, în capitolul 2 al epistolei sale.

Astăzi, noi vedem – mult mai bine decât am văzut vreodată până acum ! – o împlinire extrem de clară a tot ceea ce scria sfântul apostol în primul secol creştin ! De atunci încoace, cât de mulţi ‘antihrişti’ au apărut care nu L-au mărturisit pre Iisus Hristos că au venit în trup sau care L-au mărturisit eronat, în chip înşelător, conducând oamenii în eroare şi luptând în realitate împotriva adevăratei credinţe în Hristos – sau tăgăduind-o cu totul, sau denaturând-o şi stricând-o. Dar un număr deosebit de mare de asemenea ‘antihrişti’ a apărut în aceste vremuri cu adevărat rele, când aceşti ‘antihrişti’, pe faţă şi într-ascuns, au pus mâna în totalitate sau aproape în totalitate pe întreaga putere laică şi bisericească, pe tot venitul omenirii şi toată mass-media, în timp ce au înlăturat în mod hotărâtor, şi uneori chiar distrugând fizic, pe oricine le-a stat în cale, care i-a stânjenit în împlinirea intenţiilor şi dorinţelor lor.

Şi ei se mişcă cu totul intenţionat şi decisiv către orice obiectiv pe care nu l-au realizat încă, neşovăind să folosească cruzimea, înşelăciunea şi violenţa în orice grad, atâta vreme cât îşi ating ţelul.

Aceşti ‘antihrişti’ şi susţinătorii lor, ajutaţi de puterea guvernamentală, finanţe şi presă, supun loruşi şi influenţei lor pe oricine este orb din punct de vedere spiritual sau este înrobit de patimile sale. Astfel de oameni se gândesc doar la satisfacerea nestânjenită a propriilor patimi, închid ochii în faţa adevărului curat, neîntinat al lui Hristos şi nu vor să citească sau să audă avertismentele cuvântului lui Dumnezeu şi ale oamenilor sfinţi, purtători de Dumnezeu, şi ale învăţătorilor în ale credinţei – ei nu mai sunt liberi din punct de vedere spiritual, ci într-un fel sau altul au fost înrobiţi de aceşti ‘antihrişti’ pe care-i slujesc şi îi mulţumesc, întrebuinţând în acest scop acele bunuri pământeşti pe care ei le doresc atât de mult: putere, onoare, bani, bogăţie şi plăceri şi satisfacţii trupeşti dezonorante, în care ei nu-şi găsesc nici o limită.

Nici unul din oamenii de acest fel nu doreşte să audă sau să citească despre antihrist; ei râd, înjură şi te scuipă când le aduci aminte de el, fiindcă în inimile lor ei l-au primit deja pe antihrist ca povăţuitor şi binefăcător al lor, chiar dacă unii dintre ei au fost chiar preoţi şi episcopi ai Bisericii. În cuvintele Apostolului, aceia din lume sunt; pentru aceea din lume grăiesc, şi lumea pre dânşii ascultă (I Ioan 4, 5).

Între timp, toţi creştinii adevăraţi şi mai cu seamă adevăraţii slujitori ai Bisericii nu sunt din lume, precum a subliniat Domnul Iisus Hristos în cuvântul Său de rămas bun către ucenicii Săi la cina cea de taină. Iată cuvintele Sale concrete pe care oricine care ar fi un adevărat creştin trebuie să le cunoască şi să şi le amintească: De vă urăşte pre voi lumea, ştiţi că pre mine mai înainte decât pre voi m-a urât. De aţi fi din lume, lumea ar iubi pre al său, iar căci din lume nu sunteţi, ci eu v-am ales pre voi din lume, pentru aceasta urăşte pre voi lumea (Ioan 15, 18-19).

Astfel, ura lumii care stă în păcat este principalul semn că noi ne aflăm pe calea cea dreaptă – că suntem adevăraţi ucenici ai Domnului nostru Iisus Hristos. Şi viceversa: Oricare va vrea să fie prieten lumii, vrăjmaş lui Dumnezeu se face (Iacov 4, 4).

Iată de ce orice strădanie din partea noastră de a ajuta această ‘autoritate stăpânitoare’ în timpul de faţă, când antihrişti mulţi care luptă pe faţă sau într-ascuns împotriva lui Hristos şi a Bisericii Sale adevărate sunt atât de evident la cârmă, orice efort servil de a-i mulţumi, linguşi şi de a face ce vor ei, chiar de a căuta să obţină un anumit grad de legalizare din partea lor este o trădare a Mântuitorului nostru Hristos şi o vrăjmăşie faţă de El, chiar dacă cei care acţionează în acest fel poartă veşmintele unui cleric.

De fapt, şi-ar putea imagina cineva Apostolii lui Hristos, sau chiar creştinii de rând, prânzind la aceeaşi masă cu Anele şi Caiafele sau cu Iuda Iscarioteanul după răstignire ? Dar ce vedem noi adesea astăzi ?

Nu în van ne-a avertizat Sfântul Apostol Pavel, când vorbea efesenilor: Socotiţi, drept aceea, cum să umblaţi cu pază, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi. Răscumpărând vremea, că zilele rele sunt (Efeseni 5, 15-16). Cu alte cuvinte, ,,Purtaţi-vă cu grijă, nu ca nişte oameni neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi, folosind bine timpul, fiindcă zilele sunt rele”.

Se pare că de la apariţia creştinismului pe pământ nu au existat nicicând ‘zile mai rele’ ca cele pe care le trăim noi astăzi. ,,Acum, totul pretutindeni este pătruns şi plin de păcat de la un capăt la celălalt” – făţărnicie, înşelătorie, viclenie şi trădare, şi din partea oamenilor de la care cineva nu s-ar aştepta, judecând după poziţia pe care o deţin şi profesia pe care o au.

Dar iată ceva neobişnuit şi trist ! Mulţi, foarte multi oameni, chiar dacă văd şi cunosc toate acestea, se poartă mai degrabă ca nişte ‘neînţelepţi’ decât ca nişte oameni ‘înţelepţi’, aruncându-se atât pe ei înşişi, cât şi pe alţii ispitiţi de ei în adâncurile pierzaniei nu doar vremelnice şi pământeşti, ci veşnice.

Nu trebuie să ne temem de ura lumii faţă de noi, fiind mângâiaţi pururea de cuvintele lui Hristos pomenite mai sus, ci mai degrabă să ne temem ca nu cumva să ne aflăm şi noi pe calea păcatului şi a trădării. Fiindcă există o mulţime nenumărată de ademeniri către aceasta în lumea modernă. Cât de adesea, pur şi simplu la orice pas, poate întâlni cineva oameni care trăiesc doar prin păcat şi trădare pentru a obţine prosperitate, toate felurile de bunuri pământeşti şi o viaţă potrivit propriilor voi !

Se gândesc ei – aceşti oameni – la ce răspuns vor trebui să dea înaintea scaunului de judecată înfricoşător a lui Hristos, mai cu seamă dacă ei se află în posturi de răspundere de conducători ai Bisericii sau ai vieţii guvernamentale ? Cel puţin însuşi faptul că ei nu vor să audă sau să-şi aducă aminte sau să vorbească despre aceasta cu un fel de batjocură respingătoare este o dovadă a celui din urmă lucru – a lipsei lor de credinţă ! Dar nici măcar cele mai isteţe şi rele ‘politici’ şi ‘diplomaţii’ nu-i vor salva acolo !

Dar se cuvine ca fiecare dintre noi să ne gândim foarte profund şi serios la tot ceea ce s-a spus în legătură cu avertismentul Sfântului Apostol Pavel, care este cât se poate de potrivit pentru timpurile noastre:

,,Socotiţi, drept aceea, cum să umblaţi cu pază”.

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 47/ianuarie-februarie 2009