Noutati editoriale nr. 13

Misiunea socială a Bisericii

de Î.P.S. Hristodul, Arhiepiscop al Atenei şi Primat al Greciei

Tipărită la Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Trinitas, cartea ,,Misiunea socială a Bisericii” a apărut anul acesta cu ocazia vizitei înaltului ierarh grec în România, când i-a fost decernat titlul Doctor honoris causa al Facultăţii de Teologie şi Medalia de onoare a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Iaşi. Această lucrare reuşeşte să contureze personalitatea autorului său, schiţând, de asemenea, conceptele şi ideologia noii generaţii de ierarhi ortodocşi modernişti.

Născut în 1939, Înalt Prea Sfinţitul Hristodul a absolvit Facultatea de Drept în 1962 şi pe cea de Teologie în 1967. În 1968, la numai un an de la terminarea facultăţii, el este numit secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei, pentru ca la 35 de ani să fie ales Mitropolit al Demetrias-ului. Ca o încununare a activităţii şi ideilor sale ecumeniste, în 1998 este ales Arhiepiscop al Atenei şi Primat al întregii Grecii.

Cartea ,,Misiunea socială a Bisericii” este o colecţie reprezentativă de ,,cuvântări selectate dintr-o gamă largă de conferinţe şi discursuri ale sale”, printre care se numără discursuri ţinute în faţa avocaţilor, medicilor, tinerilor, etc. Cartea începe cu discursul rostit la ceremonia de înscăunare a sa ca Primat al Greciei la 9 mai 1998, ce poate fi considerată un program al intenţiilor sale în calitate de conducător al Bisericii Ortodoxe a Greciei.

Enunţând direcţiile principale către care va călăuzi Biserica, ,,organizarea duhovnicească interioară, tineretul şi problemele lui, ţara şi neamul, grija socială (numită ,,marele sector al iubirii”) şi realizarea unor noi lucrări ştiinţifice”, el îşi declară deschis adeziunea faţă de poziţia Patriarhiei Constantinopolului. Mărturisirea acestei adeziuni duhovniceşti ne face să privim ca de la sine înţeleasă adeziunea sa politică pentru Uniunea Europeană, el fiind tranşant în opiniile sale: ,,Biserica are obligaţia să înţeleagă noua viziune asupra spaţiului european, să arate înţelegere în ceea ce priveşte procedurile de unificare a Europei şi să aibă o poziţie pozitivă în ceea ce priveşte materializarea scopurilor ei. Ca Biserică sprijinim eforturile poporului nostru, ale guvernului, ale conducerii noastre, în ceea ce priveşte aderarea completă a ţării noastre la Comunitatea Europeană”.

Deşi se doreşte un ierarh modern care să exprime poziţia Bisericii faţă de problemele actuale ale omenirii, printre care se numără clonarea sau eutanasia, prin discursurile sale, el nu realizează acest lucru. Astfel, într-o cuvântare adresată medicilor şi farmaciştilor asupra acestor chestiuni, ca şi în cuvântul rostit în aula Universităţii de Medicină şi Farmacie din Iaşi, ierarhul grec face doar o prezentare generală a problemei, dând exemple concrete, expunând doar poziţia Bisericii Catolice şi ,,uitând” să precizeze modul în care priveşte, din punct de vedere dogmatic, Biserica Ortodoxă aceste chestiuni.

Chiar dacă nu expune misiunea socială a Bisericii, cartea sa atrage atenţia asupra acestei faţete, autorul considerând insuficient exploatată importanţa socială a Ortodoxiei. Discursurile sale trădează o persoană autoritară, care doreşte, uzitând de poziţia pe care o deţine, să îşi impună ideologia. Este de notat faptul că Î.P.S. Hristodul este dur şi vehement în aprecierile sale, mai ales la adresa Bisericii şi moralei, pe care le priveşte conform mentalităţii protestante. Cuvintele şi tonul folosite de el sugerează existenţa unei crize a Ortodoxiei greceşti, pe care autorul o atribuie clerului ce nu reuşeşte să adere în ritmul dorit la ideile moderniste. ,,Ceea ce se prezintă astăzi ca Biserică şi ceea ce se oferă omului contemporan este o pură concepţie lumească despre viaţă cu o mască eclezială. Chiar şi conducerea noastră bisericească şi întreaga ei structură piramidală atât la nivel de coordonare, cât şi la nivel spiritual, pare într-o mare măsură a fi ancorată într-un conglomerat de ţeluri umane şi sub influenţa practicilor protestante”.

Umanismul renascentist al lui Hristodul reiese şi din modul în care alătură, în aceeaşi frază, sfinţii creştini şi zeii păgâni ai Greciei antice: ,,sărbătorim amintirea Sfântului Dionisie Areopagitul, episcopul şi cunoscutul protector al slujitorilor lui Themidos” sau din numirea sfinţilor ca ,,protectori” ai diferitelor categorii sociale. Oare în calendarul Bisericii Greciei există vreun Themidos ?

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 14-15/mai-iunie 2000