Almanah 2015 07

DOCUMENTE ALE BISERICII

Răspunsul Bisericii Ortodoxe Române la Enciclica patriarhală din 1902

I.

Sanctitatea Sa Patriarhul de Constantinopol, cu consimţământul unanim al membrilor Sfântului Sinod de pe lângă Biserica Patriarhală, a trimis scrisoare tuturor patriarhilor şi tuturor înalt prea sfinţiţilor preşedinţi ai Sinoadelor Bisericilor Ortodoxe autocefale, prin care le cere părerea asupra câtorva chestiuni cu caracter religios.

Iată care sunt aceste chestiuni:

A) Ce trebuie, şi ce poate să se facă, ca popoarele ortodoxe să se întâlnească în unitatea credinţei, în dragoste şi în concordie, şi pe urmă, ce este de făcut în comun, spre întărirea credinţei noastre ortodoxe şi spre mai buna apărare a Sfintelor Biserici ale lui Dumnezeu, în contra spiritului potrivnic al lumii acesteia ?

B) Care este părerea Bisericilor autocefale asupra raporturilor cu cele două mari vlăstare ale creştinismului, adică cu Biserica Romano-Catolică şi protestantă ?

Este timpul potrivit să se prepare terenul pentru o apropiere amicală cu Biserica Romano-Catolică şi cea protestantă ? Înrudită cu această unire este şi chestiunea creştinilor catolici, care s-au despărţit de Biserica Romană nu de mult, şi care numindu-se vechi catolici şi zicând că primesc învăţăturile Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică de până în secolul al IX-lea şi hotărârile celor şapte sfinte şi prea cinstite Sinoade, declară că sunt în Biserica Ortodoxă în genere, şi cer unirea şi comuniunea cu dânsa numai ca o lucrare de formalitate.

C) Nu de mai mică importanţă este şi chestiunea calendarului comun, despre care se vorbeşte şi se scrie de câtva timp; în special, sistemele propuse de a se reforma calendarul iulian, adoptat de veci de Biserica Ortodoxă, sau de a adopta pe cel gregorian, cel dintâi fiind considerat ca neexact, cel de-al doilea ca mai potrivit cercetărilor ştiinţifice, şi despre transformarea Pashaliei noastre bisericeşti.

II.

La aceste întrebări, Sfântul Sinod al Sfintei Bisericii noastre, în sesiunea sa de primăvară din anul acesta, răspunde că prima datorie a creştinătăţii fiind de a păstra dumnezeiasca doctrină, pe care ne-a dat-o Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, neschimbată, neamestecată, neîmpărţită şi nedespărţită până la finitul veacurilor, Biserica Ortodoxă ţine ca sfânta ei învăţătură să se păstreze neştirbită, aşa cum s-a hotărât de Sfinţii şi de Dumnezeu purtătorii Părinţi ai Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică în cele şapte Sinoade Ecumenice.

Biserica Ortodoxă de Răsărit, rămânând statornică numai în învăţătura creştină, astfel lămurită şi hotărâtă, şi nu în alta, ierarhii Bisericii Autocefale Ortodoxe Române, plini de râvnă duhovnicească, o înmulţesc, o întăresc, şi cu ea luminează în povăţuire pe cei ce merg acum în rătăcire de calea, adevărul şi viaţa, pe care ne-a arătat-o Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca să se îndrumeze spre această sfântă şi dumnezeiască cale.

Mulţimea heterodocşilor, care prin regulile prescrise de Biserică şi de ritualul ei se primesc în sânul Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, este dovada cea mai elocventă că corpul Bisericii creşte şi se întăreşte pe unica temelie, care este pusă, şi care este Iisus Hristos.

Sfânta Biserică Autocefală Ortodoxă Română crede că este cu neputinţă a găsi puncte de întâlnire şi de atingere sau diferenţe cu bisericile heterodoxe romano-catolică şi protestantă, care puncte să se poată trece cu vederea, fiindcă nimic nu este de prisos în alcătuirea doctrinală a Bisericii Ortodoxe. Calea Sfintei Biserici Ortodoxe este foarte netedă şi fără nici un obstacol. Nu este nevoie de a o face mai curată decât este. La această cale dacă vor voi aceste două vlăstare ale creştinismului să vină, noi, precum de mult le-am arătat calea, le-o arătăm şi acum. Nu primim însă propuneri în privinţa felului de a intra, căci numai unul singur este felul de intrare pe calea, adevărul şi viaţa, şi acesta este credinţa sinceră, fără pată şi statornică, aşa după cum am primit-o de la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi Sfinţii Săi Ucenici, dogmatisită în cele şapte Soboare Ecumenice, atât sub raportul doctrinei, cât şi al disciplinei canonice bisericeşti.

Dorinţa noastră este ca toţi heterodocşii să vină în sânul Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, singura, care le poate da mântuirea. Dar dacă aceştia arată dorinţe cu condiţii, după cum zice Sanctitatea Sa, cu care concordia dogmatică dorită şi comunicarea este neadmisibilă, atunci constatând faptul, nu ne rămâne decât să trecem înainte şi să vedem şi mai departe cu acelaşi zel şi cu aceeaşi evlavie, ca sfânta noastră doctrină ortodoxă să o păstrăm şi să o facem cunoscută – ca şi până acum – celor însetaţi de dreptate şi de adevăr.

Cu privire la a doua chestiune la care se referă scrisoarea Sanctităţii Sale şi anume a creştinilor romano-catolici, care s-au despărţit de Biserica Romei şi care se numesc acum catolici vechi, credem că uniunea lor cu Biserica Ortodoxă de Răsărit este iarăşi imposibilă, dacă şi aceştia vor tinde spre unire cu noi, pe baze de condiţii şi concesiuni, fiindcă Biserica Ortodoxă nu poate primi condiţiuni şi nu poate să facă concesiuni. Pe lângă aceasta, catolicii vechi, formând o mică minoritate în mijlocul Bisericilor reformate şi romano-catolice, ei se găsesc sub influenţa lor. Când vor scăpa de această influenţă şi când vor cere cu stăruinţă ca să fie primiţi în sânul Bisericii Ortodoxe, îmbrăţişând cu totul doctrina noastră atât dogmatică cât şi canonică, cu bucurie vor fi primiţi.

În chestiunea calendarului, Sfântul Sinod al Bisericii noastre răspunde astfel: «Fără a ne raporta la rezultatele oamenilor de ştiinţă, care au studiat chestiunea măsurării timpului, din care unele sunt favorabile sistemului nostru calendaristic, altele celuilalt sistem, Sfântul Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române crede şi cere ca să rămânem în ceea ce ne găsim astăzi, fiindcă este cu neputinţă fără a atinge dispoziţiunile canonice, dacă ne-am gândi la o schimbare sau o reformare a calendarului iulian, cu care Biserica Ortodoxă trăieşte de atâta timp, fără ca să se simtă vreo strâmtorare.Deosebit de aceasta, nici cu degetul nu este permis a ne atinge de hotărârile străvechi, care fac gloria noastră bisericească.

Dumnezeu, marele Stăpânitor al vremilor, va rândui şi în această privinţă, ceea ce voieşte El şi ceea ce va crede că este bun ca să se facă. Până acum însă n-a vorbit decât o singură dată prin acei ce au primit acest calendar în vechimea noastră bisericească, iar când va binevoi altfel, desigur că ne va lumina prin Duhul Sfânt, ca şi în această privinţă să ştim ce să voim şi ce să facem».

Acesta este răspunsul Sfântului Sinod al Bisericii noastre Creştine Ortodoxe la întrebările puse de Sanctitatea Sa, Patriarhul de Constantinopol şi de Sfântul Sinod de pe lângă Biserica Patriarhală.

Din lucrările Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, sesiunea de primăvară din anul 1903

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 95/Almanah 2015