Invierea si minunile pe care le-a facut Domnul (II)

Învierea şi minunile pe care le-a făcut

Domnul nostru Iisus Hristos în iad (II)

,,Noi – zic ei – eram în iadul cel întunecos, împreună cu toţi cei din veac adormiţi, iară pe la miezul nopţii întru cele întunecate de acolo a strălucit ca lumina soarelui şi ne-am luminat toţi şi ne-am văzut unii cu alţii. Şi numaidecât părintele nostru Avraam, împreună cu patriarhii şi proorocii toţi, de bucurie umplându-se, au zis unii către alţii: ‘Această lumină este de la marele luminător’; iar Proorocul Isaia, fiind de faţă, a zis: ‘Lumina aceasta este de la Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt pentru care am proorocit eu încă în viaţă fiind şi zicând: Pământul Zavulonului şi pământul Neftalimului, norodul cel ce şedea întru întuneric, a văzut lumină mare (potrivit Isaia 9, 1-2)’.

După aceea a venit în mijloc altul, după vedere pustnic, şi întrebându-l patriarhii cine este, el a răspuns: ‘Eu sunt Ioan, sfârşitul proorocilor, care am făcut netede căile Fiului lui Dumnezeu şi am propovăduit noroadelor pocăinţa spre iertarea păcatelor, şi Fiul lui Dumnezeu a venit către mine, pe care de departe văzându-l am zis către norod: Iată mielul lui Dumnezeu cel ce ridică păcatele lumii (Ioan 1, 29). Şi cu mâna mea l-am botezat pre dânsul în râul Iordanului. Şi am văzut pre Duhul Sfânt în chip de porumb viind peste dânsul şi glas am auzit de la Dumnezeu Tatăl aşa zicând: Acesta este fiul meu cel iubit, întru care bine am voit, pre acesta să-l ascultaţi (potrivit Matei 3, 17 şi 17, 5). Şi pentru aceasta m-a trimis şi către voi să propovăduiesc că vine Fiul lui Dumnezeu aicea şi cel ce va crede într-însul va fi viu în veci, întru viaţa cea veşnică. De aceea vă zic vouă tuturor, că numai acum este către noi vremea pocăinţei, iar altă dată nu o vom mai găsi’.

Deci aşa învăţând Ioan pe cei din iad, auzind şi cel întâi zidit, strămoşul Adam, zice către Sit fiul lui: ‘Când te-am trimis încă în viaţă fiind eu bolnav, ce ţi-a spus îngerul ? Iară Sit a răspuns: ‘Tatăl meu Adam căzând oarecând la boală, aproape la sfârşit, m-au trimis să fac rugăciune aproape de uşile Raiului, ca să fiu povăţuit prin înger la copacul milostivirii şi să iau untdelemn dintr-însul, ca să ung pe tatăl meu ca să se scoale din boală. Şi după ce m-am dus şi am făcut rugăciunea cum mi-a zis tatăl meu, a venit îngerul Domnului şi mi-a zis: ‘Untdelemn care ceri din copacul milostivirii, acesta nu se află acum, ci mergi şi spune tatălui tău, că după ce se vor împlini de la zidirea lumii 5508 ani, atunci se va pogorî Unul-născut Fiul lui Dumnezeu şi se va întrupa şi acela îl va unge pe el cu astfel de untdelemn care îl va ridica, şi de toată boala îl va tămădui, iar acum a se face aceasta este cu neputinţă’.

Acestea zicând Sit, a răspuns Adam, strămoşul între toţi patriarhii şi proorocii: ‘Socotesc, o, fraţilor, că această milostivire acum a sosit, de a ne scoate pe toţi de aici’. Şi se bucurau cu toţii împreună, aşteptând izbăvirea lor. Într-această bucurie a lor a venit satana, moştenitorul întunericului, şi zice Iadului: ‘A toate mâncătorule şi nesăţiosule ! Ascultă cuvintele mele. Oarecarele din neamul iudeilor, ce se cheamă Iisus şi se numeşte pe sine Fiu al lui Dumnezeu, acesta om fiind, şi prin mijlocirea mea răstignindu-l pe el iudeii, acum s-a săvârşit. Tu dar fii pregătit ca aici să-l închizi pe el, pentru că am cunoscut că om este şi l-am auzit zicând: Întristat este sufletul meu până la moarte (Matei 26, 38). Acesta mi-a făcut mie multe rele în lume cât a petrecut cu oamenii, căci unde găsea pe slugile mele le gonea, şi pe câţi oameni îi făceam noi gârbovi, orbi, leproşi, şchiopi şi altele de acest fel, numai cu cuvântul îi vindeca pe ei. Şi pe mulţi gătindu-i eu spre îngropare, el pe aceştia iar prin cuvânt îi făcea vii’.

Deci i-a zis Iadul: ‘Şi atât de puternic este acesta, încât numai prin cuvânt să facă unele ca acestea ? Şi dacă astfel este, mie mi se pare că nici tu, nici eu, sau oricare altul, nu va putea să i se împotrivească; iar pentru că l-ai auzit pe el temându-se de moarte, după cum ai zis, acestea grăia batjocorindu-te şi înşelându-te, vrând ca să te răpească pe tine cu mână tare. Şi vai ţie în veci nesfârşiţi’. Atunci satana îi zice: ‘A toate mâncătorule şi nesăţiosule Iad ! Atât te-ai înfricoşat auzind de vrăjmaşul nostru cel de obşte ? Eu de dânsul nu m-am temut nicidecum, ci am lucrat prin iudei, ca să se răstignească el şi a fi adăpat cu fiere şi oţet. Deci găteşte-te ca venind să-l ţii pe dânsul tare’.

A răspuns Iadul: ‘Moştenitorule al întunericului şi fiule al pierzării diavole, acum îmi spuseşi că gătindu-l tu spre îngropare, el numai cu cuvântul i-a făcut iar vii, iar pe alţii de îngropare izbăviţi. Deci cum pe acesta, şi cu care putere îl vom ţine ? Eu cu puţin mai înainte am înghiţit pe oarecarele mort cu numele Lazăr şi, după puţin timp, oarecare din cei vii numai cu cuvântul, cu sila dintru cele dinlăuntru ale mele, pe acesta l-a răpit, mie mi se pare că acesta pentru care tu zici este. Şi dacă pe acesta aicea îl vom primi, mă tem ca nu cumva să fim lipsiţi şi de ceilalţi pe care îi avem. Pentru că pe toţi care din veac i-am înghiţit, iată că îi văd tulburându-se, şi mă doare pântecele meu. Deci mi se pare că nu este semn bun Lazăr, cel ce mai înainte s-a răpit de la mine, căci nu ca un mort, ci ca un vultur a zburat. Pentru aceasta te jur pe tine şi pe toate darurile tale şi ale mele, să nu-l aduci pe dânsul aici, căci mie mi se pare că vine să-i scoată pe toţi de la noi. Şi acestea îţi zic ţie, jurându-mă pe întunericul pe care îl avem, căci dacă aici îl vei aduce pe el, nimenea din cei morţi nu va rămâne’.

Acestea satana şi cu Iadul vorbind între ei, s-a făcut glas mare ca de un tunet strigând: Ridicaţi boieri porţile voastre ! (Psalmi 23, 7) Şi auzind Iadul, zice satanei: ‘Ieşi acum dacă poţi, să te împotriveşti lui ?’ Atunci a ieşit satana. Iară Iadul a zis dracilor lui: ‘Asiguraţi bine şi tare porţile cele de aramă şi zăvoarele de fier şi ţineţi încuietorile bine şi fiţi cu băgare de seamă toţi, stând în picioare, căci dacă va intra acela aicea, vaiul (durerea) ne va cuprinde pe toţi !’

Acestea auzind strămoşii, au început să-l ocărască pe el zicând: ‘A toate mâncătorule şi nesăţiosule Iad ! Deschide ca să intre Împăratul slavei’. Atunci a zis Proorocul David: ‘Nu ştii, orbule, că eu când eram încă viu în lume, acest glas ca să ridicaţi porţile, am proorocit’. După care a răspuns Isaia, zicând: ‘Eu aceasta mai înainte văzând-o prin Duhul Sfânt, am scris: Învia-vor morţii şi se vor scula cei de pe pământ. Unde îţi este iadule biruinţa ? (potrivit Isaia 26, 19 şi I Corinteni 15, 55)’ Atunci a venit iar glas, zicând: Ridicaţi boieri porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei ! (Psalmi 23, 7) Şi auzind Iadul glasul al doilea, a răspuns ca şi cum neştiind, şi a zis: Cine este acesta Împăratul slavei ? (Psalmi 23, 8) Iară îngerii au zis: Domnul cel tare şi puternic în războaie (Psalmi 23, 8). Şi numaidecât cu cuvântul acesta, porţile cele de aramă s-au sfărâmat şi zăvoarele de fier s-au zdrobit, şi toţi morţii cei din veac legaţi s-au dezlegat din legături împreună cu care şi noi (zic cei înviaţi).

Pogorârea la Iad a Mântuitorului Hristos.

Frescă din biserica Mânăstirii Decani, Serbia

Atunci intrând Împăratul slavei, toate cele întunecate ale Iadului s-au luminat şi numaidecât Iadul a strigat: ‘M-am biruit ! Vai nouă ! Cine este Acesta carele are atâta stăpânire şi putere ? Şi cine este cel ce fără de păcat a venit aicea ? Cel mic privit, dar mult putând ? Cel smerit, însă Înalt ! Robul şi Stăpânul ! Ostaşul şi împăratul Cel ce stăpâneşte pe cei morţi şi pe cei vii ! Pironindu-Se pe cruce a stricat toată puterea noastră ! Oare tu eşti Iisus de care ne spunea nouă mai-marele dracilor satana, că prin cruce şi moarte vrei să moşteneşti toată lumea ?’ Atunci Mântuitorul nostru Hristos, apucând de creştet pe întâiul dracilor satana şi dându-l pe el îngerilor, a zis: ‘Ferecaţi cu lanţuri mâinile şi picioarele şi grumazul lui. După aceasta, dându-l pe el Iadului a zis: ‘Luându-l pe el, să-l ţii tare până la a doua Mea venire’.

Şi Iadul luând pe satana, zicea către dânsul: ‘Veelzevul ! Moştenitorule al focului şi al muncii, vrăjmaşule al sfinţilor, pentru care nevoie ai uneltit de a Se răstigni Împăratul slavei, ca să vină aicea şi să ne osândească pe noi ? Întoarce-te şi vezi că nimeni din cei morţi nu au rămas în mine, ci toate câte ai câştigat, prin lemnul crucii le-ai pierdut şi toată bucuria ta s-a întors întru întristare şi batjocură şi tânguire, căci pe Împăratul slavei vrând să-L omori, pe sine te-ai omorât, de vreme ce te-a dat El pe tine mie, ca să te ţin tare. Cu lucrul să te înveţi dar, câte rele am să-ţi fac ? O, începătorule al diavolilor şi al morţii pricinuitorule, rădăcina păcatelor şi săvârşitorule al tuturor relelor ! Ce rău ai găsit la Iisus de ai voit pierderea Lui ? Şi cum ai îndrăznit a cugeta rele asupra Lui, prin carele de toţi cei din veac morţi ne-am lipsit ?’

Unele ca acestea zicând Iadul către satana, a întins Împăratul slavei mâna Sa cea dreaptă şi a apucat pe strămoşul Adam. După aceasta, întorcându-se şi către ceilalţi a zis: ‘Veniţi după Mine toţi câţi prin lemn atingându-vă aţi murit, căci iată Eu prin lemnul Crucii iar vă înviez’. Şi acestea zicând, i-a scos pe toţi afară. Iar strămoşul Adam, umplându-se de veselie, zicea: ‘Mulţumesc slavei Tale, Doamne, că m-ai ridicat din Iadul cel mai de jos !’ Asemenea şi toţi proorocii şi sfinţii ziceau: ‘Mulţumim Ţie, Mântuitorul lumii, căci ai ridicat din stricăciune viaţa noastră !’ Acestea zicând ei, a binecuvântat Mântuitorul pe Adam, făcându-i cruce pe fruntea lui, şi pe a tuturor patriarhilor şi strămoşilor. Cu care şi pe toţi câţi eram în Iad, luându-ne Mântuitorul, mergeau cântând Sfinţii Părinţi şi urmând după Dânsul şi zicând: ‘Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului ! Aliluia ! Aceasta este slava tuturor sfinţilor !’

Deci mergând în Rai, ţinând şi pe strămoşul Adam de mână, l-a dat pe el Arhanghelului Mihail, de asemenea pe toţi drepţii. Şi intrând ei pe poarta Raiului, i-au întâmpinat pe dânşii doi oameni bătrâni. Către care Sfinţii Părinţi au zis: ‘Cine sunteţi voi, care moarte n-aţi gustat, şi în Iad nu v-aţi pogorât, ci cu sufletele în trupuri locuiţi în Rai ?’ Şi răspunzând unul dintr-înşii, a zis: Eu sunt Enoh, care am plăcut Domnului Dumnezeu şi m-am mutat aicea de Dânsul. Iar acesta este Tesviteanul Ilie, care vom trăi până la sfârşitul veacului acestuia, iar atunci ne vom trimite, de la Domnul Dumnezeu, spre mustrarea lui antihrist şi vom fi omorâţi de dânsul, şi după trei zile vom învia şi ne vom răpi în nor, spre întâmpinarea Domnului’.

Acestea zicând ei, a venit alt om smerit, ţinând pe umerii lui cruce, căruia i-au zis Sfinţii Părinţi: ‘Cine eşti tu, care ai vedere de tâlhar, şi ce cruce este aceasta pe umerii tăi ?’ Iar el a răspuns: ‘Eu, după cum ziceţi, am fost tâlhar şi fur în lume, pentru care prinzându-mă iudeii, la moarte de cruce m-am dat dimpreună cu Domnul nostru Iisus Hristos. Şi pe cruce fiind spânzurat, văzând eu semnele cele înfricoşate ce s-au făcut la răstignirea Lui, am crezut într-Însul. Şi rugându-L pe El, am zis: Doamne, când vei împărăţi, să nu mă uiţi ! Şi îndată Mântuitorul a zis: Amin, Amin, zic ţie, astăzi cu Mine vei fi în rai ! (potrivit Luca 23, 42-43) Şi găsind pe Arhanghelul Mihail, i-am zis lui: ‘Domnul nostru Iisus Hristos cel răstignit m-a trimis aici’. Iar el m-a adus la poarta Edenului, şi văzând semnul crucii, sabia cea de foc mi-a deschis şi am intrat. Apoi a zis către mine arhanghelul: ‘Aşteaptă puţin, că vine strămoşul neamului omenesc, Adam, dimpreună cu toţi drepţii, ca să intre şi ei înlăuntru, cu Stăpânul nostru Hristos Dumnezeu’. Pentru aceea, văzându-vă acum pe voi, am venit spre întâmpinarea voastră’. Acestea auzindu-le Sfinţii Părinţi, au strigat toţi cu mare glas: ‘Mare este Domnul nostru şi mare este puterea Lui’.

Toate acestea le-am văzut şi le-am auzit noi cei înviaţi cu bătrânul Simeon, şi pe care ne-a trimis Arhanghelul Mihail înapoi la lume, poruncindu-ne să propovăduim Învierea Domnului. Şi mai întâi ne-am zis să mergem la Iordan şi să ne botezăm într-însul, unde am şi mers şi ne-am botezat cu toţi ceilalţi câţi am înviat din morţi. Apoi am venit la Ierusalim şi am săvârşit sărbătoarea Paştelui Învierii Domnului. Iar acum neputând să petrecem aicea, mergem”.

Şi cu acestea sfârşind scrierea, au închis scrierile, şi le-au dat: una arhiereilor, una lui Iosif şi una lui Nicodim. Apoi numaidecât s-au făcut nevăzuţi. Iar iudeii citindu-le pururea acestea şi mirându-se, au rămas în mare nedumerire şi scârbă, neştiind ce vor face. Că tot norodul era tulburat asupra lor, pentru moartea lui Hristos Dumnezeul nostru, căruia să-I fie slava în veci. Amin.