Almanah 2018 03

CHESTIUNEA CALENDARULUI

Pascalia Bisericii Creştine Ortodoxe de Răsărit,

în conformitate cu calendarul îndreptat

de dr. Constantin Chiricescu

 

Referat către Sfântul Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române

1925

 

Înalt Prea Sfinţite Preşedinte,

Cu cel mai adânc respect prezint şi Pascalia pe care Sfântul Sinod m-a împuternicit s-o întocmesc în conformitate cu hotărârea pe care aţi avut înalta bunăvoinţă să mi-o comunicaţi prin adresa cu nr. 258 din 2 iulie 1924, de a transpune vechea noastră Pascalie în cadrele de curând îndreptatului calendar iulian, fără a schimba vechea rânduială stabilită de Sfântul Întâiul Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325.

Pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii Sfântului Sinod, văd două modalităţi: ori urcarea datelor din Pascalia Părinţilor cu cele 13 zile suprimate din calendar, ori adaptarea şi introducerea acelei Pascalii în pervazul calendarului iulian de curând îndreptat.

* * *

Prima modalitate.

Suprimarea celor 13 zile a atras după sine trecerea fiecărei date lunare asupra zilei următoare a săptămânii.

Zilele suprimate au fost acestea:

După calendarul iulian, 14 octombrie ar fi căzut luni. După acelaşi calendar, de curând îndreptat, a căzut marţi. Trecerea datei lunare de la o zi a săptămânii la alta este, deci, evidentă.

Toate datele lunare sunt supuse acestei mutări, de la o zi a săptămânii la cea următoare. Sunt supuse, deci, şi datele cuprinse în Pascalia Părinţilor; aşa că aceste din urmă date nemaicăzând duminică, ci luni, vechea Pascalie nu se mai poate întrebuinţa în forma actuală.

S-ar putea întrebuinţa numai dacă i-am urca datele cu cele 13 zile suprimate din calendarul de curând îndreptat, zicând, adică: 4 aprilie în loc de 22 martie, 5 aprilie în loc de 23 martie … 8 mai în loc de 25 aprilie: cea mai târzie dată în care este rânduit a ne prăznui Paştile, data de 22 martie fiind cea mai timpurie.

În felul acesta fiind concepută transpunerea Pascaliei în calendarul de curând îndreptat, iată cum ni se prezintă pe anii 1926-1935, adică pe 10 ani:

Toate datele Paştilor, după vechea Pascalie, cuprinse în această tabelă, cad acum lunea, după de curând îndreptatul calendar; dar aceleaşi date fiind urcate cu 13 zile, cad duminica, căci în anul 1926, de exemplu, 19 aprilie fiind luni, ziua a 13-a de după acea dată, adică 2 mai, va cădea duminică, căci: 19 şi 26 aprilie, luni; 30 aprilie, vineri; 1 mai, sâmbătă; 2 mai, duminică.

Am întocmit, cu toate acestea, şi ţin la dispoziţia Sfântului Sinod textul detaliat al Pascaliei pe anii 1926-1935, în care arăt data Paştilor în calendarul de curând îndreptat, numirea fiecărei duminici, datele lunare în care cad duminicile, glasurile respective şi locurile din Noul Testament, unde se găsesc bucăţile de citit, din Evanghelie şi Apostol, în toate duminicile, cum şi Tipice specialepentru anii: 1926, 1929, 1932 şi 1935, în care Paştile vor cădea după 25 aprilie, şi anume între 28 aprilie şi 5 mai, precum se arată în Pascalia de mai sus.

Dar procedând în felul acesta, rânduiala de la Niceea de a prăznui Paştile în una sau în alta din duminicile dintre 22 martie şi 25 aprilie cade, înlocuindu-se, de astă dată, cu rânduiala după care Duminica Paştilor va cădea între 4 aprilie şi 8 mai.

Serbarea Paştilor între 4 aprilie şi 8 mai produce mare tulburare în rânduielile noastre canonice şi liturgice.

În şedinţa din 13/26 iunie 1924 a Sfântului Sinod am adus un exemplu de desfiinţarea Postului Sfinţilor Apostoli, în anul în care Paştile vor cădea la 25 aprilie, după calendarul iulian, în rama căruia este aşezată Pascalia Părinţilor, adică la 8 mai al calendarului de curând îndreptat.

Aici mai aduc acest exemplu: în anul 1929, cuprins în Pascalia de mai sus, Paştile căzând la 22 aprilie, după stilul vechi, adică la 5 mai al de curând îndreptatului calendar, Postul Sfinţilor Apostoli încă va rămâne desfiinţat, fiindcă praznicul Sfinţilor Apostoli (29 iunie) va cădea în sâmbăta întâia de după Rusalii, adică în ajunul Duminicii Tuturor Sfinţilor (întâia după Rusalii), în care este rânduit de către Sfânta noastră Biserică a fi lăsata secului pentru Postul Sfinţilor Apostoli.

În tabelele ce urmează se vede mai cu înlesnire desfiinţarea postului în chestiune, sau reducerea lui la mai puţin de 8 zile, câte trebuie să ţină acel post, în caz că Paştile cad la 25 aprilie. Anume:

Dacă Paştile cad între 26 aprilie şi 2 mai, Postul Sfinţilor Apostoli ţine între 1 şi 7 zile, deci redus, precum se arată în tabela ce urmează:

Iar dacă Paştile cad între 3 şi 8 mai, Postul Sfinţilor Apostoli se desfiinţează, afară de cazul în care s-ar hotărî ca acel post să ţină între 1 şi 6 zile, luate din săptămâna dintre Rusalii – Sfânta Treime şi Duminica Tuturor Sfinţilor, precum se vede în următoarea tabelă:

Dar luându-se o astfel de hotărâre, s-ar introduce o dispoziţiune, care ar desfiinţa hotărârea Bisericii de a nu se posti în prima săptămână de după Rusalii, şi cu atât mai mult în ziua în care este lăsata secului pentru Postul Sfinţilor Apostoli, cum va fi atunci când Paştile vor cădea la 3 mai.

Dacă, urcând Pascalia Părinţilor numai cu 13 zile, trecând peste limita de 25 aprilie, s-ar produce astfel de abateri grave de la rânduielile noastre canonice şi liturgice, dar atunci când urcarea va fi sporită ?

De nu s-ar fi făcut suprimarea celor 13 zile, urcarea ar fi cu 14 zile în 2100, cu 15 zile în anul 2200, cu 16 zile în anul 2300, cu 17 zile în anul 2500, şi aşa mai departe, din cauza neapăratei reduceri a anilor bisecţi seculari (care termină cu două nule), în măsură de 7 ani în fiecare grup de 900 ani, care reducere nu se făcuse de Sosigene, şi din care provine diferenţierea între datele vechii Pascalii şi calendarul de curând îndreptat.

Deşi s-a îndreptat calendarul, totuşi, Pascalia se ţine la vechile ei date, care rămân în urmă de calendarul îndreptat, cu aceleaşi zile ca şi calendarul iulian de până acum.

Urcarea datelor Pascaliei Părinţilor fiind ilimitată din cauza celor 11 m, 14 s., 02, cu care anul iulian este mai mare decât anul astronomic, ce privelişte va produce anomalia, în anul 9943, când urcarea Pascaliei se va face cu 77 zile, Paştile căzând atunci, după stilul vechi, la 1 aprilie, adică la 29 iunie, din calendarul îndreptat, deci în ziua de praznicul Sfinţilor Apostoli ?

Dar în anul 31.070, când urcarea Pascaliei se va face cu 240 de zile, Paştile căzând atunci, după stilul vechi, la 17 aprilie, adică la 25 decembrie, din calendarul îndreptat, deci în ziua de Crăciun ?

Dându-mi seama de acest trist adevăr, la care duce urcarea datelor Pascaliei noastre, mi-am permis să-mi exprim părerea înaintea Sfântului Sinod, în şedinţa din 13/26 iunie 1924, că măsura de a fi urcate datele Pascaliei cu zilele care se suprimă, potrivit ştiinţei astronomice, trebuie socotită ca provizorie, prin ea luându-ne timpul necesar pentru găsirea unei modalităţi definitive şi stabile, acceptabilă din toate punctele de vedere în întreaga Biserică Creştină Ortodoxă de Răsărit.

Din cele expuse rezultă, deci, că dacă Pascalia veche s-ar menţine în pervazul calendarului iulian, atunci s-ar nesocoti nu numai rezultatele la care a ajuns ştiinţa astronomică în privinţa măsurării timpului, ci şi hotărârea de la Niceea prin care, în prima linie, s-a restabilit echinocţiul de primăvară pe data de 21 martie şi s-a poruncit ca serbarea Paştilor creştineşti să se facă în prima duminică de după luna plină, din ziua echinocţiului sau următoare echinocţiului de primăvară.

Din cele expuse mai rezultă că, dacă acea Pascalie s-ar urca cu zilele ce se suprimă, se satisfac cerinţele ştiinţifice astronomice, deşi în formă neacceptabilă, dar se desfiinţează rânduielile canonice şi liturgice ale Sfintei noastre Biserici.

Din cele expuse rezultă, în sfârşit, că urcarea Pascaliei cu zilele ce trebuiesc suprimate nu satisface nici hotărârea Sfântului Sinod al nostru, de a se transpune vechea Pascalie în cadrele nou îndreptatului calendar, fără a se aduce vreo schimbare vechii rânduieli de la Niceea.

Urcarea, deci, urmează a fi înlăturată.

Altă modalitate trebuie găsită şi adusă în sprijinul hotărârii Sfântului Sinod al nostru, de a fi pusă în acord ştiinţa astronomică de azi cu hotărârea pascală de la Niceea.

Trebuie găsită o modalitate pentru ca străvechiul prestigiu al Bisericii Române, ca păstrătoare credincioasă a Ortodoxiei, să nu sufere vreo împuţinare în faţa Bisericilor surori într-o chestiune atât de importantă ca aceea a îndreptării calendarului iulian în chip ştiinţific, dar şi ortodox.

* * *

Înainte de a expune a doua modalitate prin care înţeleg eu să fie introdusă vechea Pascalie în cuprinsul calendarului de curând îndreptat, arăt câteva modalităţi propuse de alţii, la noi:

Inginerul Panaite Donici, fost ministru, a supus, în anul 1898, unei schimbări periodice originea ciclului lunar şi solar, cheia literei duminicale (mâinii anului) şi originea epactei (temeliei lunii), cu gândul de a menţine Pascalia Bisericii de Răsărit în stil vechi (calendarul iulian) şi stil nou (calendarul gregorian). A şi întocmit câteva Pascalii ortodoxe parţiale, în stil nou.

Dar afară de împrejurarea că repausatul Panaite Donici nu are în vedere un calendar îndreptat, cum este cel de azi al Bisericii noastre, el nu a reuşit în greaua sa întreprindere, fiindcă Paştile noastre din anul 1935, bunăoară, le pune la 24 martie, cu 25 de zile înainte de luna plină pascală şi de Paştile evreilor, şi cu 28 de zile înainte de Paştile creştinilor romano-catolici şi protestanţi. Încă de 5 ori face aşa, deşi în alte date ale lunii martie, până la sfârşitul veacului în care trăim, şi anume în anii: 1943, 1962, 1973, 1981 şi 1992.

Părintele Constantin Popovici (azi Clement Popovici), profesor universitar onorar în Cernăuţi, a scris, în anul 1900, că ,,odată şi Biserica Ortodoxă va trebui să cugete cu tot adinsul la îndreptarea calendarului şi canonului pascal cel vechi şi să învingă toate obstacolele şi greutăţile ce s-ar opune acestei îndreptări”.

Nu dă însă nici o modalitate de îndreptare.

Zice totuşi că ,,reforma gregoriană este o lucrare eminentă a geniului omenesc şi în comparare cu calendarul şi computul pascal cel vechi, un progres foarte însemnat. Negreşit are şi ea scăderile sale, dar acestea dispar faţă de erorile calendarului şi computului pascal celui vechi”.

Nu a propus, repet, vreo modalitate de îndreptare a Pascaliei. Nici nu a avut înainte altă îndreptare a calendarului iulian, afară de cea făcută de Luigi Lilio, care poartă numele de ,,calendar gregorian”.

În anul 1901, generalul P. Vasiliu-Năsturel, pe atunci colonel, un cald susţinător şi apărător al celor apucate din bătrâni, se gândea la întocmirea unei Pascalii pe baza unificării calendarelor întrebuinţate de creştini, unificare ce trebuia însă mai întâi realizată, după părerea sa, prin înlăturarea deosebirii dintre ciclul solar şi lunar, răsăritean şi apusean, şi prin nivelarea datelor, compromisă însă, adaugă repausatul general, prin divergenţa în zile, căci dacă ortodocşii zic duminică, gregorienii zic luni.

Dar generalul P.V.-Năsturel nu a arătat practic drumul care ar duce la înfăptuirea gândului său de a se întocmi o Pascalie în care să rămână neatinsă hotărârea de la Niceea, pe baza unificării calendarelor.

Chiar Sinedriul numit panortodox de la Constantinopole, din anul 1923, a recomandat îndreptarea calendarului iulian prin suprimarea celor 13 zile şi prin punerea pe altă bază a sistemului de bisectare a anilor seculari; dar prin acestea a desfiinţat Pascalia Bisericii Creştine Ortodoxe de Răsărit, fără a pune în locul ei altă Pascalie, tot ortodoxă.

Mai mult: a pomenit numai de duminica în care se prăznuiesc Paştile noastre, dar obligaţiunea de a nu ne serba Paştile în aceeaşi zi cu evreii, nici înainte de aceştia, a învălit-o în cea mai adâncă tăcere.

S-au şi ridicat împotriviri din partea multor Biserici Ortodoxe. Rezultatul a fost: menţinerea vechii Pascalii.

Drept aceea, Biserica Constantinopolei şi Biserica Greciei, deşi au suprimat cele 13 zile la 10/23 martie 1924, totuşi, Paştile şi le-au serbat după vechea Pascalie, urcată cu 13 zile, adică la 27 aprilie, deci după 25 aprilie, ceea ce, precum mai sus am arătat, nu este în conformitate cu rânduielile canonice şi liturgice ale Bisericii Creştine Ortodoxe de Răsărit.

Cât pentru noi, românii, deşi în anul 1925 vom serba Paştile tot cu 13 zile mai târziu de data vechii Pascalii, ca şi Biserica de la Constantinopole şi din Grecia – cred – totuşi, data Paştilor noastre pentru anul viitor (1925) va cădea între 22 martie şi 25 aprilie, adică potrivit rânduielii stabilite la Niceea.

Dar dacă ne-am însuşi pentru totdeauna modul acesta de procedare, nu este departe vremea în care şi noi vom cădea în greşeala de a serba Paştile după 25 aprilie. De se va menţine urcarea datelor Pascaliei, vom serba şi noi Paştile nu mai departe decât în anul 1926 la 2 mai, dată corespunzătoare vechii date 19 aprilie.

Să căutăm ca acea vreme să nu ne apuce nepregătiţi, căzând în greşeala pe care alţii au săvârşit-o.

Eu, de cum s-a reîmprospătat ideea, în timpul din urmă, de a ne îndrepta calendarul, am fost de părere contrară, căci am avut în vedere faptul că cele 13 zile de diferenţă nu vor fi sporite cu vreo zi până în anul 2100, deci încă 175 de ani de acum înainte, prea destui pentru meditaţiune paşnică şi gândire netulburată la îndreptarea calendarului iulian. Am mai avut în vedere şi nenorocitele dezbinări ce s-ar putea produce în însuşi sânul Bisericii Ortodoxe – şi aşa destul de neliniştită din partea ,,prietenilor” ei văzuţi şi nevăzuţi – pe o chestiune foarte gingaşă, care nu ar trebui ridicată decât după adânci cercetări şi temeinică soluţionare, şi după îndelungată şi vajnică pregătire a tuturor creştinilor ortodocşi pentru primirea acelei îndreptări, fără şovăire şi cu adâncă încredinţare că nu sunt siliţi să-şi părăsească Legea strămoşească.

De astă dată, însă, Sfântul Sinod, în şedinţa din 26 iunie 1924, revizuind hotărârea sa de la 13 noiembrie 1923, pe care a completat-o prin rânduirea ca Paştile să se prăznuiască după vechea Pascalie transpusă în cadrele de curând îndreptatului calendar, fără a se aduce vreo schimbare rânduielii de la Niceea, şi luând apoi măsurile trebuincioase pentru aducerea la îndeplinire a acelei ortodoxe hotărâri, am acceptat greaua împuternicire cu care Sfântul Sinod m-a onorat, pentru care îi aduc cele mai respectuoase mulţumiri, şi, în vederea celor hotărâte şi a motivelor articulate de Sfântul Sinod pentru îndreptarea calendarului, încerc să adaptez şi să aşez vechea noastră Pascalie în pervazul calendarului iulian de curând îndreptat.

Până aici am examinat atât prima modalitate, pe care am arătat-o ca improprie, cât şi încercările infructuoase ale predecesorilor mei români, pentru menţinerea vechii Pascalii, şi am ajuns la a doua modalitate, de care am pomenit la început şi pe care o consider proprie pentru adaptarea şi introducerea vechii Pascalii în cuprinsul calendarului de curând îndreptat.

Bazele de la care plec şi pe care îmi clădesc lucrarea sunt acestea:

1. Menţinerea echinocţiului de primăvară la 21 martie, cum au hotărât Sfinţii Părinţi întruniţi în Sinodul Întâi Ecumenic de la Niceea, adică la data lunară în care ziua are tot atâtea ceasuri câte are şi noaptea, primăvara, aşa cum s-a chibzuit ştiinţificeşte a fi şi în calendarul îndreptat la 1/14 octombrie 1924, când în loc de 1 octombrie s-a zis 14 octombrie.

2. Prăznuirea Paştilor numai între 22 martie şi 25 aprilie inclusiv, în calendarul de curând îndreptat, adică în intervalul de 35 de zile hotărât la Niceea, pentru data duminicii Paştilor.

3. Rânduielile canonice şi liturgice, hotărâte de Biserică în legătură cu sărbătoarea Paştilor, se păstrează neştirbite.

4. Duminica în care se prăznuiesc Paştile, în intervalul de la 22 martie până la 25 aprilie, este întâia de după luna plină astronomică, ce cade în ziua echinocţiului de primăvară (21 martie), sau în zilele următoare, până în ziua de 18 aprilie inclusiv, afară de cazul în care acea duminică ar coincide cu ziua serbării Paştilor evreieşti, când, ca şi în cazul în care Paştile noastre ar cădea înainte de cele evreieşti, noi ni le vom serba în duminica de după Paştile evreieşti, dacă acea duminică nu trece – nu poate să treacă – de 25 aprilie, adică peste hotarul stabilit şi poruncit de Sfântul Întâiul Sinod Ecumenic de la Niceea.

Înainte de a concretiza modalitatea a doua, într-o tabelă pascală corespunzătoare acestor baze, dau câteva lămuriri asupra elementelor constitutive ale Pascaliei, ce prezint, în legătură cu restabilirea şi menţinerea echinocţiului de primăvară la 21 martie, îndeosebi asupra ,,mâinii anului” şi ,,temeliei lunii”, care urmează a fi revizuite şi puse în concordanţă în nou îndreptatul calendar atât cu cerinţele ştiinţifice, cât şi cu rânduielile noastre bisericeşti.

Prin suprimarea celor 13 zile, în calendarul acum îndreptat, s-a reaşezat echinocţiul de primăvară la 21 martie, ca la Niceea, spre a nu mai fi la 8 martie, ca până acum, în secolul prezent; iar pentru menţinerea lui la aceeaşi dată, s-a păstrat bisectarea anilor din 4 în 4 din calendarul iulian, dar nu şi bisectarea tuturor anilor seculari (care termină cu două nule), ca în acel calendar, ci numai a unora din ei.

Pentru dobândirea unei preciziuni cât mai mari şi mai îndelungate, în menţinerea echinocţiului de primăvară la 21 martie, prin prefacerea în ani comuni a celor mai mulţi din anii seculari, nu s-a admis, în noua îndreptare a calendarului iulian, sistemul gregorian de bisectare a anilor seculari, adică: anii seculari divizibili prin 400 (nu şi cei din 4000 în 4000 de ani) sunt ani seculari bisecţi, ci s-a admis că numai aceia rămân ani seculari bisecţi care, împărţiţi prin 9, dau rest 2 sau 6.

Potrivit acestei rânduieli ştiinţifice, iată, pentru epoca de la anul 1900 până la anul 3000, bunăoară, lista anilor seculari deveniţi comuni şi a anilor seculari rămaşi bisecţi:

Am reamintit această bază ştiinţifică a de curând îndreptatului calendar iulian, fiindcă îmi este de trebuinţă în lămurirea elementelor constitutive ale Pascaliei, care urmează a fi transpusă în cadrele de curând îndreptatului calendar.

Suprimarea celor 13 zile a făcut, repet, ca fiecare dată lunară să treacă asupra zilei următoare a săptămânii.

Pentru dovedirea acestei constatări, dau mai întâi calendarul perpetuu, bazat pe ,,mâna anului”:

De acest calendar ne putem sluji ori întrebuinţând calendarul iulian, ori întrebuinţând de curând îndreptatul calendar, dacă ţinem seamă de următoarele instrucţiuni:

,,Mâna anului” – una din aceste 7 litere sau cifre: A, B, C, D, E, F, G, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, după numărul celor 7 zile ale săptămânii – totdeauna coincide cu o duminică, în fiecare an, de la începutul lunii martie până la sfârşitul lunii februarie (anul pascal). Aşa că ziua săptămânală a datei lunare (în calendarul perpetuu de mai sus), lângă care stă ,,mâna anului”, este duminică.

Când una sau alta din cele 7 litere sau cifre serveşte ca ,,mână a anului”, adică serveşte pentru arătarea duminicii, în tot decursul anului şi în fiecare an, celelalte 6 litere sau cifre servesc pentru arătarea celorlalte zile ale săptămânii, repartizate prin repetare necontenită pe celelalte date lunare.

Literele sau cifrele, luate ca ,,mână a anului”, îşi urmează ordinea lor alfabetică sau numerică, atunci când sunt luate pe rând câte una într-un an (martie-februarie), în şirul neîntrerupt al anilor. Ordinea se întrerupe numai înainte de anul bisect (din 4 în 4 ani), când se păşeşte peste litera sau cifra care vine la rând: A, B, C, E sau: 1, 2, 3, 5; B, C, D, F sau: 2, 3, 4, 6; etc.

Iar celelalte litere sau cifre, arătând celelalte zile următoare, în şir neîntrerupt, ale săptămânii, se întrebuinţează în ordine inversă (G, F, E, D … 7, 6, 5, 4 …), plecând de la litera sau cifra ,,mâna anului”, fiindcă tot în ordine inversă urmează şi datele lunare ale aceloraşi zile ale săptămânii, în şirul neîntrerupt al anilor, cu excepţia arătată mai sus cu ,,mâna anului”, înainte de anul bisect, precum se arată în următorul exemplu:

Iată şi tabela în care, plecând de la ,,mâna anului”, se arată celelalte 6 litere sau cifre în ordine inversă, corespunzătoare celorlalte zile ale săptămânii:

Motivul pentru care, în calendarul perpetuu de mai sus, lângă data 1 martie stă litera C, l-am arătat în al meu Calendar bisericesc ortodox pe toţi anii (Bucureşti, 1922-1923), pagina 160 şi 161.

Când anul nu este bisect, litera B de lângă 29 februarie nu contează, aşa că lângă data 1 martie rămâne şi în acest caz tot litera C.

Prin urmare, în calendarul perpetuu, bazat pe ,,mâna anului”, literele din dreptul fiecărei date lunare rămân pururea neschimbate, numai că însemnarea lor le-o determină ,,mâna anului”, adică litera sau cifra care coincide cu ziua duminică.

Până la 1/14 octombrie 1924, când s-a pus în aplicare nou îndreptatul calendar, ,,mâna anului” se afla prin formula: (A + A/4 – 3)/7.

Pentru anul 1924, operaţiunea: (1924 + 1924/4 – 3)/7 ne dă restul 1, adică cifra corespunzătoare literei A, care, deci, este mâna anului 1924, şi anume de la 1 martie 1924 până la 28 februarie 1925.

Rezultatul este că, în anul 1924 (martie-februarie), zilele săptămânii au primit următoarele litere:

Uitându-ne acum în calendarul perpetuu bazat pe ,,mâna anului”, constatăm că, după calendarul iulian, 1 octombrie, lângă care stă litera F, trebuia să cadă marţi; 14 octombrie, lângă care stă litera G, trebuia să cadă luni; 20 octombrie, lângă care stă litera A (,,mâna anului”) trebuia să cadă duminică.

Dar suprimându-se cele 13 zile, şi în loc de marţi 1 octombrie s-a zis marţi 14 octombrie, urmează că, în calendarul de curând îndreptat, 14 octombrie nu a mai căzut luni, ci marţi; iar 20 octombrie nu a mai căzut duminică, ci luni, precum se constată şi din următoarea tabelă paralelă:

Precum se vede, 14 octombrie din calendarul iulian şi-a păstrat litera G şi în nou îndreptatul calendar, tot aşa şi 20 octombrie şi-a păstrat litera A.

Dar în de curând îndreptatul calendar, litera G nu mai este semn al zilei luni (în anul 1924), ca în calendarul neîndreptat, ci al zilei marţi. Litera A nu mai este semn al zilei duminică, ci al zilei luni. Aceasta se datoreşte împrejurării că ,,mâna anului” – litera ce coincide cu o duminică – a trecut, în cazul acesta, de la A la B[1], şi prin aceasta şi celorlalte litere li s-a dat altă însemnare, în raport cu zilele săptămânii, precum se arată în următoarea tabelă:

Aşa că, în anul îndreptării calendarului (1924), din martie până la sfârşitul lunii septembrie, ,,mâna anului” a fost A; iar de la 14 octombrie (1924) până la 28 februarie (1925) ,,mâna anului” este B.

Sau, ceea ce este totuna, dacă o dată cu suprimarea celor 13 zile, făcută la începutul lunii octombrie 1924, suprimăm şi literele corespunzătoare acelor zile, atunci de la F, care este litera constantă a datei 1 octombrie, ajungem la G, care este litera constantă a datei 14 octombrie, numai că, precum am arătat, în calendarul de curând îndreptat, 14 octombrie nu a căzut luni ca în vechiul calendar, ci marţi.

Este clar deci că în urma suprimării celor 13 zile, ,,mâna anului” a trecut la litera (sau cifra) următoare, şi fiecare dată lunară s-a mutat în ziua următoare a săptămânii.

Menţinerea echinocţiului de primăvară la 21 martie se obţine prin prefacerea în ani comuni a celor mai mulţi din anii seculari, potrivit noului sistem de bisectare de care am amintit şi în vederea căruia am adus mai sus o listă de ani seculari comuni şi bisecţi (1900-3000).

De câte ori va fi comun vreun an secular (care termină cu două nule), de atâtea ori se va produce schimbarea sau mutarea ,,mâinii anului”, cu urmările ei.

Ca atare, precum mutarea ,,mâinii anului” devine periodică, tot aşa şi formula pentru aflarea ei.

Iată acele formule periodice cu începere din octombrie 1924 până în anul 2999, adică pentru un interval de 1075 ani de acum înainte, în care se cuprinde şi prima epocă (1924-2799) în care bisectarea anilor seculari este la fel atât în îndreptarea de la 1582, cât şi în cea de la 1924 a calendarului iulian:

Restul de la împărţirea anului (A) prin 4 nu se ţine în seamă.

Restul ultimei operaţiuni (suma împărţită prin 7) este cifra ,,mâinii anului” în chestiune. De nu rămâne rest, cifra ,,mâinii anului” este 7, adică litera G.

Rezultatul operaţiunilor, prin formulele de mai sus, rezultat distribuit pe cei 28 de ani ai ciclului solar[2] şi pe secole, este acesta:

La ianuarie şi februarie scădem cu o unitate anul respectiv al ciclului solar, pentru ca să aflăm ziua săptămânală a zilei întâia a acestor două luni, fiindcă ambele aparţin anului precedent pascal.

Am arătat chipul în care putem citi zilele săptămânii în datele lunare ale nou îndreptatului calendar, în diferite epoci.

Dintre aceste date, cea care are rol hotărâtor în întocmirea Pascaliei este data lunii pline pascale astronomice, de a cărei cunoaştere atârnă determinarea datei prăznuirii Paştilor după nou îndreptatul calendar.

La cunoaşterea datei lunii pline pascale din martie sau aprilie, căci alte luni pline nu intră în întocmirea Pascaliei, ajungem cu ajutorul ,,ciclului lunar” şi al ,,temeliei lunii”.

Prin ciclul lunar se înţelege un şir de 19 ani care se repetă neîncetat, fazele lunii (lună nouă, lună plină, lună ştirbită etc) căzând din nou aproape la aceeaşi dată a lunii, în fiecare ciclu.

Restul operaţiunii (A – 2)/19 arată anul din ciclul lunar. De nu este rămăşiţă, anul din ciclul lunar este al 19-lea.

Cifra 2 reprezintă anii care lipsesc din ciclul lunar al 290-lea de la facerea lumii până la Hristos (5508 = 19 x 289 + 17). De aceea se mai întrebuinţează şi formula (A + 17)/19 pentru aflarea anului din ciclul lunar.

Nici pe acest ciclu nu l-am modificat. A rămas cum era.

Fiecare an al ciclului lunar (ciclul sau crugul lunii) are câte o cifră numită ,,temelia lunii” (adică temelia cutărui sau cutărui an al ciclului lunar). Cifra aceea arată câte zile trebuiesc adause anului lunar – care are 354 zile, 8 ore, 48 minute şi 36 secunde – pentru a-l face să fie deopotrivă cu anul solar, pe care Sosigene l-a calculat a fi de 365 zile şi 6 ore (pe când, după calculul de acum, este de 365 zile, 5 ore, 48 m. şi 45 s., 98).

Diferenţa aproximativă între anul lunar şi anul solar (al lui Sosigene) este socotită drept 11 zile, pe când în realitate acea diferenţă este de 10 zile, 21 ore, 11 minute şi 24 secunde.

Diferenţa de 11 zile se adună cu temelia anului precedent, spre a se afla temelia anului următor. Dacă suma trece de 30 (trece de 7 ori într-un ciclu lunar), se scade o lună lunară plină (30 de zile) ca să obţinem temelia necesară.

De exemplu: la temelia 6 a anului lunar 3, adăugând 11, obţinem cifra 17, care este temelia anului lunar 4. Sau: la temelia 26 a anului lunar 13, adăugând 11, obţinem temelia 37, pe care reducând-o cu 30, dăm de cifra 7, care este temelia anului lunar 14.

Numai la temelia anului lunar al 16-lea se adaugă cifra 12, în loc de 11, ca să obţinem temelia anului lunar al 17-lea.

Acea unitate, sau mai bine acea zi adausă la cele 11, în anul lunar al 17-lea, reprezintă saltul (proemptoza) lunii, pe care astronomii îl socotesc a fi de 1 zi, 1 oră, 28 minute şi 15 secunde în fiecare ciclu lunar, ca diferenţă cu care cele 235 lunaţiuni (luni lunare sinodice: de la o lună nouă la alta) ale ciclului lunar se sfârşesc mai degrabă decât 19 ani solari. Ziua aceea se operează în temelia anului lunar al 17-lea, mai prisosind 1 oră, 28 minute şi 15 secunde, care, în 304 ani, fac 1 zi fără 28 minute (23 ore şi 32 minute), care nu s-au notat până acum şi nu s-au operat în registrul Pascaliei Bisericii Creştine Ortodoxe de Răsărit. Îndreptarea cea nouă a calendarului iulian cere a se înlătura, pe cât este cu putinţă, şi acest neajuns provenit din mişcarea cu repeziciune neuniformă a lunii.

Iată ,,temeliile lunii”, de până la 30 septembrie 1924 (calendarul iulian), puse în dreptul anilor ciclului lunar:

Această tabelă a fost întrebuinţată până acum în Biserica Ortodoxă de Răsărit în chipul următor, pentru a se afla data medie a lunii noi pascale din martie, a lunii pline, a terminului pascal şi data duminicii Paştilor:

Cifra ,,temeliei lunii” se scădea din numărul zilelor unei luni lunare de 29 zile (lună lunară goală), sau de 30 zile (lună lunară plină), şi se obţinea data medie a lunii noi. Se adăugeau apoi mai întâi 15 zile spre a se ajunge la data medie a ştirbirii lunii, şi în urmă 3 zile în cazul întrebuinţării unei luni lunare de 29 zile, sau 2 în cazul întrebuinţării unei luni lunare de 30 zile, şi se ajungea la data terminului pascal (sau lunii pline pascale), după care urma în prima duminică prăznuirea Paştilor.

Cele 2 sau 3 zile reprezentau saltul sau proemptoza lunii, iar nu zilele în care Domnul a suferit moartea şi a stat în mormânt, cum socotea inginerul Panaite Donici.

De exemplu: când au căzut Paştile în anul 1924 ?

Ştim cu toţii că au căzut duminică 14 aprilie, stil vechi.

Să vedem dacă metodul de mai sus de calculare a dus la acest rezultat.

Anul 1924 coincide cu anul 3 al ciclului lunar, ,,temelia lunii” fiind 6.

30 – 6 = 24 martie: luna nouă pascală.

24 + 15 = 39 sau 8 aprilie: ştirbirea lunii.

8 + 2 = 10 aprilie: terminul pascal (luna plină pascală).

Anul 1924 coincide cu anul 12 al ciclului solar, ,,mâna anului” fiind A.

Rezultă deci că 10 aprilie stil vechi a căzut miercuri. În duminica imediat următoare – 14 aprilie stil vechi – au fost Paştile.

La acelaşi rezultat am ajunge dacă am întrebuinţa o lună lunară de 29 zile şi proemptoza 3.

Dar în Biserica din Constantinopole şi Grecia, calendarul de curând îndreptat introducându-se, repet, în martie 1924, zicându-se 23 martie în loc de 10 martie, acolo nu s-au putut prăznui Paştile la 14 aprilie, care după nou îndreptatul calendar a căzut luni, ci după 13 zile: duminică 27 aprilie, adică peste termenul de 25 aprilie hotărât la Niceea.

Dacă ţinem seamă numai de această împrejurare, trecând cu vederea altele (precum luna plină, după ştirbirea ei) urmează că cifrarea de până acum a ,,temeliei lunii” nu se mai poate menţine, ca şi Pascalia care se bazează pe ea, şi că, prin urmare, trebuieşte înlocuită, cum am înlocuit şi ,,mâna anului”, fiindcă aşa cere înlăturarea proemptozei lunii şi reaşezarea echinocţiului de primăvară şi menţinerea lui pe ziua de 21 martie. În altfel, calendarul iulian trebuia să rămână neîndreptat. Îndreptându-se, următoarea modificare în cifrarea de până acum a ,,temeliei lunii” este neapărat trebuincioasă pentru ca să cunoaştem data cea mai apropiată de adevăr a lunii pline pascale:

În anul întâi al ciclului lunar, ,,temelia lunii” este 11, care, sporită cu cele trei zile de proemptoză a lunii – calculate în secolul al 16-lea şi recunoscute ca adevărate şi de către ştiinţa de azi, cu ocaziunea îndreptării celei noi, căreia a fost supus calendarul iulian – ne dă cifra 14[3].

Scăzută cu cele 10 zile suprimate din calendar de către învăţaţii din secolul al 16-lea – înaintea ştiinţei cărora se pleacă şi învăţaţii de azi – se preface în cifra 4.

În anii comuni 1700 şi 1900[4], ,,temelia lunii” s-a redus cu câte o unitate, ajungând la cifra 2.

Această reducere nu este stabilă, nici perpetuă, ci este pentru o vreme, după care ,,temelia lunii” se va reduce din nou sau se va spori potrivit următoarelor norme:

1. Când anul începător de secol este comun, ,,temelia lunii” se scade cu o unitate.

2. Când intervine o zi de proemptoză a lunii[5], ,,temelia lunii” se urcă cu o unitate.

3. Când anul începător de secol este bisect, adică de 366 zile, şi proemptoza de o zi a lunii nu intervine, ,,temelia lunii” nu se schimbă, ci rămâne aceeaşi.

4. Când proemptoza de o zi a lunii coincide cu îndreptarea de o zi a lungimii anului solar calendaristic (în anii seculari comuni), spre a fi egalat cu anul solar tropic, cifra ,,temeliei lunii” nu se schimbă.

Această tabelă, împreună cu cea de mai sus privitoare la ,,Mutarea periodică a mâinii anului”, formează cheia Pascaliei pe timp de 1075 ani de acum înainte.

Pentru aflarea datei medii a lunii pline pascale din martie sau aprilie, de la care plecând ne putem orienta în determinarea datei lunare a duminicii Paştilor potrivit hotărârii de la Niceea, tabela cu noua cifrare periodică a ,,temeliei lunii”, impusă şi de noua îndreptare ştiinţifică a calendarului iulian, se întrebuinţează aşa:

Din zilele unei luni lunare pline (30) se scade cifra respectivă a ,,temeliei lunii” şi se obţine data medie a lunii noi pascale. Adăugând 14 (două săptămâni), se obţine cifra care reprezintă data medie a lunii pline pascale din martie, dacă cifra din urmă nu este mai mare de 31. În duminica imediat următoare se prăznuiesc Paştile.

De exemplu:

30 – 16 = 14 martie: luna nouă pascală.

14 + 14 = 28 martie: data lunii pline pascale.

Dacă operaţiunea dă o cifră superioară cifrei 31, se scad din ea cele 31 de zile ale lunii martie şi se obţine data din aprilie a lunii pline pascale.

De exemplu:

30 – 0 = 30 martie: luna nouă pascală.

30 + 14 = 44.

44 – 31 = 13 aprilie: data lunii pline pascale.

Dacă operaţiunea dă rezultatul care ne arată că luna plină pascală cade înainte de 21 martie, adică înainte de echinocţiul de primăvară, se adaugă o lună lunară plină, adică 30 de zile, şi se obţine data medie a lunii pline pascale.

De exemplu:

30 – 27 = 3.

3 + 14 = 17 martie.

17 + 30 = 47.

47 – 31 = 16 aprilie: data lunii pline pascale.

Această din urmă operaţiune dă şi 19 aprilie ca dată medie a lunii pline pascale (30 – 24 = 6; 6 + 14 = 20 martie; 20 + 30 = 50; 50 – 31 = 19 aprilie).

Dar cea mai târzie dată medie a lunii pline pascale neputând fi decât 18 aprilie, în cazul arătat data lunii pline pascale trece de la 19 la 18 aprilie; iar cea de la 18 (30 – 25 = 5; 5 + 14 = 19; 19 + 30 = 49; 49 – 31 = 18 aprilie) trece la 17 aprilie[6], spre a înlătura căderea de două ori în aceeaşi zi a datei medii a lunii[7] pline, în acelaşi ciclu lunar.

Iată acum, cu ajutorul tabelelor de mai sus referitoare la mutarea periodică a ,,mâinii anului” şi a ,,temeliei lunii”, cum putem cunoaşte în decursul veacurilor viitoare data duminicii Paştilor:

Anii	Ciclul solar	Mâna anului	Ciclul lunar	Temelia lunii	Data lunară medie a lunii pline pascale şi ziua săptămânii	Duminica Paştilor
2063	11	G	9	0	Aprilie 13 vineri	15 aprilie
2109	1	A	17	29	Aprilie 14 duminică	21 aprilie
2220	28	F	14	24	Aprilie 18 marţi	23 aprilie
2315	11	D	14	23	Martie 21 duminică	28 martie
2437	21	C	3	23	Martie 21 sâmbătă	22 martie
2527	27	B	17	27	Aprilie 16 miercuri	20 aprilie
2619	7	D	14	22	Martie 22 luni	28 martie
2749	25	E	11	19	Martie 25 vineri	27 martie

Teoria de mai sus s-o aplicăm, mai în detaliu, la doi ani din secolul prezent: 1927 şi 1933:

 

1. Când vor cădea Paştile în anul 1927 după calendarul de curând îndreptat ?

Anul 1927 coincide cu anul al 6-lea al ciclului lunar (1927 – 2 = 1925; 1925/19 = 101 + 6), ,,temelia lunii” fiind 27, trecută în tabela respectivă cu noua cifrare periodică a temeliilor lunii.

30 – 27 = 3.

3 + 14 = 17 martie: luna plină nepascală.

17 + 30 = 47.

47 – 31 = 16 aprilie: luna plină pascală.

Deci, cu ajutorul ciclului (crugului) lunar şi al ,,temeliei lunii”, am constatat că, în anul 1927, luna plină pascală va fi la 16 aprilie.

În care zi a săptămânii va cădea 16 aprilie 1927 ?

Răspunsul ni-l dă ciclul solar şi ,,mâna anului”.

Anul 1927 coincide cu anul al 15-lea al ciclului solar (1927 – 8 = 1919; 1919/28 = 68 + 15).

În tabela cu mutarea periodică a ,,mâinii anului” vedem că lângă al 15-lea an al ciclului solar stă ,,mâna anului” E, pe care o putem afla şi prin aplicarea formulei respective: (A + A/4 – 2)/7. Această literă E este semnul duminicii în anul 1927 (martie-februarie).

Cercetând calendarul perpetuu, de mai sus, vedem că 16 aprilie 1927 va cădea sâmbătă; prin urmare, a doua zi este duminica Paştilor. Romano-catolicii şi protestanţii îşi vor serba Paştile în acea duminică – 17 aprilie 1927 – iar noi, după 7 zile (la 24 aprilie), spre a nu ne serba Paştile în aceeaşi zi cu evreii, căci şi aceştia vor avea aşa numita primă zi de Paşti (15 Nissan), în anul 1927, tot duminică 17 aprilie.

 

2. Când vor cădea Paştile în anul 1933 după calendarul de curând îndreptat ?

Anul 1933 coincide cu anul 12 al ciclului lunar (1933 – 2 = 1931; 1931/19 = 101 + 12), ,,temelia lunii” fiind 3, trecută în tabela cu noua cifrare periodică a ,,temeliilor lunii”.

30 – 3 = 27.

27 + 14 = 41.

41 – 31 = 10 aprilie: luna plină pascală.

În care zi a săptămânii va cădea 10 aprilie 1933 ?

Anul 1933 coincide cu anul 21 al ciclului solar (1933 – 8 = 1925; 1925/28 = 68 + 21).

În tabela de mai sus cu mutarea periodică a ,,mâinii anului” vedem că lângă al 21-lea an al ciclului solar stă litera F, care este ,,mâna anului”, semn al duminicii.

Cercetând calendarul perpetuu de mai sus, constatăm că 10 aprilie 1933 va cădea luni.

În duminica imediat următoare – 16 aprilie – vom serba Paştile, în aceeaşi zi cu creştinii romano-catolici şi protestanţi, dar nu şi cu evreii, care, în anul 1933, aşa numita primă zi de Paşti (15 Nissan) o vor avea marţi 11 aprilie.

Şi înainte de noua îndreptare a calendarului iulian serbam Paştile în aceeaşi zi cu creştinii apuseni, cum a fost acum de curând – în anul 1922 – şi până la sfârşitul secolului în care trăim, aveam a le serba în aceeaşi zi încă de 19 ori, şi anume în anii: 1930, 1933, 1936, 1939, 1942, 1943, 1946, 1950, 1953, 1957, 1960, 1963, 1966, 1974, 1977, 1980, 1984, 1987 şi 1990.

Prin urmare, coincidenţa din 1933 nu trebuie privită ca o noutate şi cu atât mai puţin nu urmează a fi socotită ca o abatere de la Legea strămoşească.

În urma noii îndreptări a calendarului iulian, coincidenţa între Paştile creştinilor ortodocşi şi ale creştinilor romano-catolici şi protestanţi devine mai deasă, atât din cauza reaşezării echinocţiului de primăvară pe ziua de 21 martie potrivit hotărârii pascale de la Niceea, cât şi din cauza înlăturării proemptozei lunii, care, de la anul 325 s-a observat, în vremuri, în Răsărit mai întâi, dar creştinii ortodocşi nu au înlăturat-o până acum, când a venit vremea suprimării, spre a se face pe cât este cu putinţă apropierea între cele pământeşti şi cele cereşti sub raportul măsurării vremii, aşa cum făcuse şi Sinodul Întâi Ecumenic de la Niceea.

Coincidenţa totuşi nu este generalizată. Dovada ne-o dă anul 1927, adus mai sus ca exemplu, în care an romano-catolicii şi protestanţii vor serba Paştile în aceeaşi zi cu evreii, iar noi nu, fiindcă am moştenit de la bătrâni să nu ne prăznuim Paştile decât după ce evreii şi-au prăznuit pe ale lor, deoarece potrivit Evangheliei Mântuitorul – Paştile noastre, după dumnezeieştile cuvinte întrebuinţate de Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 5, 7) – a înviat din morţi a doua zi după sâmbătă 14 Nissan[8], când evreii şi-au serbat Paştile în anul 30 al corectei ere creştine – anul răstignirii Mântuitorului – a înviat adică duminică 15 Nissan, corespunzător lui 9 aprilie al calendarului iulian de atunci.

Urmează deci ca determinarea datei Paştilor creştineşti să fie pusă în legătură şi cu data Paştilor evreieşti.

În calea observării în întregime a acestei legături, însă, timpul şi împrejurările au pus nişte piedici care, neputând fi ocolite, trebuiesc date la o parte, pentru ca legea noastră pascală să nu fie tulburată prin vreo nepotrivită privire a lucrurilor.

Legea Veche poruncea evreilor ca în ziua de 14 Nissan – care din anul 1924 până la anul 2000, bunăoară, cade între 13/26 martie şi 11/24 aprilie[9] – să-şi serbeze Paştile; iar în cele 7 zile următoare (15-21 Nissan) să ţină a doua sărbătoare: a Azimelor (Ieşirea 12, 3-20; Leviticul 23, 5-8; Numerii 27, 16-25).

Dar după ce nu s-au mai bucurat de neatârnarea politicească şi au rămas fără centru religios, cu organele respective, evreii, în dezorientarea ce-i stăpânea, calculau greşit data Paştilor lor, după mărturiile autentice ale vremii, fiindcă nu totdeauna erau cu luare aminte la data în care era echinocţiul de primăvară şi, în consecinţă, se întâmpla să-şi serbeze Paştile de două ori în acelaşi an, adică atunci când în vreun an îşi serbau Paştile la 14 Nissan după echinocţiu, iar în anul următor înainte de echinocţiu.

În vederea acestei împrejurări, Aşezămintele Sfinţilor Apostoli au obligat pe creştini să nu-şi serbeze Paştile în aceeaşi zi cu evreii, ci în duminica imediat următoare zilei de 14 Nissan, adică în duminica ce urmează după data lunii pline pascale de după echinocţiul de primăvară, dar fără ca acea duminică a Paştilor să cadă mai târziu de 21 Nissan. Puteau să fie, prin urmare, mai puţin de 7 zile între 14 Nissan şi duminica Paştilor, dacă 14 Nissan cădea marţi, joi, sâmbătă; dar dacă 14 Nissan ar fi căzut duminică, creştinii trebuiau să-şi prăznuiască Paştile duminică 21 Nissan, iar nu mai târziu.

Cu chipul acesta, Paştile creştineşti nu coincideau cu cele evreieşti.

Dar la câţiva ani după darea şi promulgarea legii pascale de la Niceea din anul 325, rabinii Samuel, Adda şi Hillel II au contribuit la îndreptarea calendarului ebraic de care evreii se ţin şi azi.

În noul calendar ebraic nu mai este trecută ziua de 14 Nissan ca dată a lunii pline şi deci ca dată a Paştilor evreieşti, ci ziua de 15 Nissan, adică chiar data în care Domnul nostru a înviat.

Aşa că prin noul calendar ebraic s-a zădărnicit necoincidenţa şi s-a făcut ca Paştile evreieşti să coincidă fie din când în când, fie cât de rar, cu Paştile creştineşti, iar legea de la Niceea să fie zătignită.

Dacă am admite prin imposibil că Legea Veche poruncea ca Paştile să se prăznuiască în ziua de 15 Nissan, iar Domnul nostru a înviat la 15 Nissan, avem norma după care trebuie să ne cârmuim, în caz de coincidenţă între Paştile noastre şi Paştile evreieşti: nesocotirea acelei coincidenţe.

În adevăr:

Legea pascală de la Niceea pune data de duminică 25 aprilie ca termenul din urmă în care ne putem prăznui Paştile.

După noul calendar ebraic, 15 Nissan, aşa numita primă zi de Paşti la evrei, cade în secolul prezent cu începere din anul 1925, între 27 martie şi 25 aprilie. Aceasta însemnează că noi ar trebui să ne prăznuim Paştile la 30 aprilie, când 15 Nissan ar cădea marţi 25 aprilie, cum va fi în anul 1967.

Putem fugi de coincidenţa cu Paştile evreieşti, pogorându-ne până la 25 aprilie. Mai departe de această dată nu putem trece, fiindcă am cădea în impasul pe care ni l-ar pricinui urcarea datelor din vechea Pascalie cu zilele pe care ştiinţa astronomică şi hotărârea pascală de la Niceea ne constrânge să le suprimăm din calendarul iulian.

Structura noului calendar ebraic este de aşa fel încât 15 Nissan – data lunii pline pascale de acum, prima zi de Paşti de acum la evrei – cade uneori chiar cu 31 de zile mai târziu de data lunii pline pascale astronomice, aşa cum va fi în secolul prezent în anii: 1929, 1940, 1959 şi 1967.

În anul 1929, bunăoară, prima zi de Paşti de acum la evrei – 15 Nissan – va fi joi 25 aprilie. Putea-vom noi să ne serbăm Paştile, duminică 28 aprilie ?

Sau: în anul 1967, aşa numita primă zi de Paşti la evrei va fi marţi 25 aprilie. Putea-vom noi să ne serbăm Paştile, duminică 30 aprilie ?

În anul 1910, prima zi de Paşti de acum la evrei (15 Nissan) a coincidat cu duminică 24 aprilie, stil nou. Repetându-se, sub imperiul de curând îndreptatului calendar iulian, putea-vom noi să ne serbăm Paştile duminică 1 mai ?

Nissan 15 va cădea, în anul 1981, duminică 19 aprilie. Fugi-vom noi chiar de data în care Domnul nostru a înviat, pentru ca să ne serbăm Paştile după 7 zile – duminică 26 aprilie – în contra adevărului istoric şi a hotărârii de la Niceea ?

Evident că nu !

De aceea, creştinii, îndată după introducerea noului calendar ebraic, în viaţa de toate zilele, nu s-au mai simţit obligaţi să se ferească de coincidenţa Paştilor lor cu Paştile evreieşti.

Mult stimatul meu coleg de la Universitate, domnul N. Coculescu, profesor de astronomie la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, comunică în conferinţa sa Cestiunea calendarului (Bucureşti, 1898) că ,,între anii 360 şi 500, adică într-un interval de 140 ani, au fost 13 coincidenţe între pascele creştin şi cel judaic”.

De multă vreme însă, Paştile noastre, ale creştinilor ortodocşi, nu au mai coincidat cu prima zi a Paştilor evreieşti.

Necoincidenţa aceasta nu se datoreşte faptului că vechea Pascalie, pe care în forma actuală o avem din secolul al optulea, ar fi întocmită pentru toate timpurile nu numai în vederea hotărârii de la Niceea, ci şi cu înlăturarea posibilităţii de coincidenţă între Paştile creştineşti şi evreieşti.

Necoincidenţa se datoreşte îndeosebi proemptozei lunii care este de câte o zi cam din 300 în 300 de ani, dar a rămas neînlăturată până acum în Răsărit.

Suprimarea celor 13 zile şi înlăturarea proemptozei lunii, ambele realizate prin de curând rectificatul calendar iulian, a pus din nou în evidenţă neajunsurile religioase pe care noul calendar ebraic le pune în calea creştinilor.

Sfântul Întâiul Sinod Ecumenic a dat legea pascală având în vedere adevărul istoric că Mântuitorul a fost răstignit vineri 13 Nissan, iar a treia zi – duminică 15 Nissan – a înviat, între ziua Răstignirii şi ziua Învierii fiind sâmbătă 14 Nissan, când evreii şi-au serbat Paştile în anul morţii şi învierii Mântuitorului (anul 30).

Sinodul niceean din anul 325, dând legea pascală, nu a putut avea în vedere noul calendar ebraic întocmit şi introdus ulterior. De şi-ar fi pus înainte eventualitatea modificării calendarului ebraic, în care 14 Nissan a fost înlocuit cu 15 Nissan, ca dată a Paştilor evreieşti, cum şi alte dificultăţi de care noi ne izbim azi în menţinerea legii pascale ce a dat, şi cine ştie de câte alte dificultăţi se vor lovi cei de după noi în viitorul mai apropiat sau mai depărtat, desigur că ar fi prevăzut în legea pascală excepţia privitoare la cazurile în care coincidenţa între Paştile creştineşti şi evreieşti trebuie trecută cu vederea, trebuie nesocotită.

Din momentul în care evreii s-au lepădat de 14 Nissan, ca dată a Paştilor Legii Vechi, pe baza cărei date Sfinţii Părinţi de la Niceea au luat hotărârea pascală, suntem în drept să ne considerăm dispensaţi de a ne mai feri de coincidenţa între Paştile creştineşti şi evreieşti, mai ales că ne vine în ajutor practica urmată de Biserică în timpul imediat următor epocii în care s-a ţinut Sinodul Întâi Ecumenic.

De aceea, creştinii apuseni se ţin de la anul 1582 numai de rânduiala aceasta: Paştile se prăznuiesc în prima duminică de după luna plină care urmează echinocţiului de primăvară.

Noi însă urmează să respectăm ceea ce am apucat din bătrâni, adică de a nu ne prăznui Paştile decât după ce evreii şi-au prăznuit pe ale lor, dar cu condiţia să nu călcăm legea, serbându-ne Paştile după 25 aprilie fiindcă uzul, oricât de îndelung ar fi fost practicat şi oricât de neinfirmat ar fi rămas din partea autorităţii în drept, încetează din momentul în care se constată că stă în împotrivire cu vreo lege scrisă, cum în cazul nostru este legea pascală de la Niceea.

Drept aceea, în Pascalia pe care o prezint, nu ţin seamă decât de coincidenţa care nu loveşte în legea pascală de la Niceea.

Stă în puterea Sfântului Sinod de a face cele de cuviinţă, a chibzui şi a hotărî dacă avem a ne mai feri sau nu de coincidenţa între Paştile creştineşti şi evreieşti.

Din momentul în care şi Biserica noastră a hotărât îndreptarea calendarului iulian şi a şi luat măsuri de punere în aplicare, s-au evidenţiat două lucruri:

1. S-a văzut că de multe ori nu ne serbam Paştile în datele cele proprii, fixate de Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din care cauză le serbam uneori, cum va fi şi în anul 1925, în a doua duminică de după luna plină următoare echinocţiului de primăvară, fără să fie sau să fi fost de trebuinţă[10], dar în acelaşi timp fără a păcătui cu ceva împotriva Ortodoxiei, al cărei sfânt tezaur îl păstrează Biserica Ortodoxă de Răsărit cu toată scumpătatea şi credincioşia.
2. După suprimarea celor 13 zile şi înlăturarea proemptozei lunii, s-a văzut din nou că îndreptarea de după anul 325 a calendarului ebraic a făcut netrebuincioasă ferirea de coincidenţa între Paştile creştineşti şi cele evreieşti.

Lucrarea trebuind dusă până la capăt, urmează a alege una din aceste două:

a). Ori să ne ţinem strict după legea pascală de la Niceea, susţinută şi de ştiinţele matematice şi astronomice;

b). Ori să nu ţinem seamă de acea lege – legea casei noastre – pentru ca să ne ferim de coincidenţa între Paştile creştineşti şi evreieşti, coincidenţă pe care noul calendar evreiesc a făcut-o să fie de prisos, şi va deveni şi mai nefolositoare când se va produce o nouă îndreptare a calendarului ebraic, cerută de cele 2 ore şi vreo 6 minute cu care ciclul lunar ebraic – ciclul lui Meton modificat de rabinul Hillel II – este mai mic decât 19 ani tropici, ceea ce însemnează că s-a împlinit sau se va împlini cât de curând o zi de întârziere în anul solar tropic, zi care face pe evrei să-şi serbeze Paştile cu întârziere proporţională.

În formă de tabelă, lămuririle de mai sus asupra elementelor constitutive ale Pascaliei se prezintă astfel în următorii 10 ani, în care arăt şi duminica Paştilor după calendarul gregorian, împreună cu aşa numita primă zi de Paşti la evrei:

Anul	Ciclul lunar	Temelia lunii	Ciclul solar	Mâna anului	15 Nissan sau aşa numita primă zi de Paşti la evrei	Data medie a lunii pline pascale astronomice	Duminica Paştilor după calendarul gregorian	Duminica Paştilor după calendarul nostru de acum
1926	5	16	14	D	Marţi 30 martie	Duminică 28 martie	4 aprilie	4 aprilie
1927	6	27	15	E	Duminică 17 aprilie	Sâmbătă 16 aprilie	17 aprilie	24 aprilie
1928	7	8	16	G	Joi 5 aprilie	Joi 5 aprilie	8 aprilie	8 aprilie
1929	8	19	17	A	Joi 25 aprilie	Luni 25 martie	31 martie	31 martie
1930	9	0	18	B	Duminică 13 aprilie	Duminică 13 aprilie	20 aprilie	20 aprilie
1931	10	11	19	C	Joi 2 aprilie	Joi 2 aprilie	5 aprilie	5 aprilie
1932	11	22	20	E	Joi 21 aprilie	Marţi 22 martie	27 martie	24 aprilie
1933	12	3	21	F	Marţi 11 aprilie	Luni 10 aprilie	16 aprilie	16 aprilie
1934	13	14	22	G	Sâmbătă 31 martie	Vineri 30 martie	1 aprilie	1 aprilie
1935	14	25	23	A	Joi 18 aprilie	Joi 18 aprilie	21 aprilie	21 aprilie

Datele din coloana a 6-a a acestei tabele le-am luat din cartea amintită a rabinului S.W. Freund (p. 208).

Comparându-le cu datele din coloana a 7-a, se constată 6 deosebiri:

Cele din anii: 1929 şi 1932 se datoresc lunii intercalare (Veadar), care face ca în anul 1929 evreii să-şi serbeze Paştile cu 31 de zile mai în urmă de data lunii pline pascale de după echinocţiul de primăvară; iar în anul 1932 cu 30 de zile mai în urmă de acea dată.

Celelalte 4 deosebiri din anii: 1926, 1927, 1933 şi 1934 se datoresc faptului că, după regulile calendarului ebraic, 15 Nissan nu poate cădea în oricare zi a săptămânii, ci numai marţi, joi, sâmbătă sau duminică; dar şi din acestea, nu oricare s-ar întâmpla, ci numai în aceea pe care o determină ziua săptămânii (luni, marţi, joi sau sâmbătă) în care poate cădea 1 Tişri sau prima zi a anului nou (roş haşanah) ebraic, în aşa fel că în teză generală:

Dacă 1 Tişri cade luni                      15 Nissan cade sâmbătă

Dacă 1 Tişri care marţi                    15 Nissan cade duminică

Dacă 1 Tişri cade joi                        15 Nissan cade marţi

Dacă 1 Tişri cade sâmbătă               15 Nissan cade joi.

Din cauza aceasta, în anul 1927 bunăoară, 15 Nissan, în loc să cadă sâmbătă 16 aprilie, va cădea duminică 17 aprilie, fiindcă 1 Tişri al anului ebraic 5688 va cădea marţi.

Iată, prin urmare, cum la dificultatea produsă de mutarea Paştilor evreieşti de la 14 la 15 Nissan se adaugă şi cea aici semnalată, drept care în anul 1927 nu ar trebui să ne pogorâm cu Paştile la 24 aprilie, ci ar trebui să le prăznuim la 17 aprilie, deoarece coincidenţa între 15 Nissan şi duminică 17 aprilie 1927 este datorită unei legi calendaristice cu prepus.

După toate acestea, înfăţişez acum într-o tabelă modalitatea a doua pentru transpunerea sau introducerea vechii Pascalii în rama nou îndreptatului calendar.

Dată fiind necesitatea de a se rectifica aproape la fiecare început de secol lungimea anului calendaristic, spre a-l ţine deopotrivă pe cât este posibil cu lungimea anului tropic, nu mai poate fi vorba de o Pascalie perpetuă, ci de Pascalii periodice pe secole.

În tabela ce urmează prezint o parte din Pascalia pe 1075 de ani (a cărei cheie am dat-o în cele de mai sus), şi anume pe 30 de ani: 1926-1955:

Anii de la Adam	Anii de la Hristos	Indictionul	Ciclul lunar	Temelia lunii	Ciclul solar	Mâna anului	Mâncare de carne
							Săptămâni	Zile
7434	1926	9	5	16	14	D	6	3
7435	1927	10	6	27	15	E	9	2
7436	1928	11	7	8	16	G	7	1
7437	1929	12	8	19	17	A	5	6
7438	1930	13	9	0	18	B	8	5
7439	1931	14	10	11	19	C	6	4
7440	1932	15	11	22	20	E	9	3
7441	1933	1	12	3	21	F	8	1
7442	1934	2	13	14	22	G	6	0
7443	1935	3	14	25	23	A	8	6
7444	1936	4	15	6	24	C	7	5
7445	1937	5	16	17	25	D	5	3
7446	1938	6	17	29	26	E	8	2
7447	1939	7	18	10	27	F	7	1
7448	1940	8	19	21	28	A	5	0
7449	1941	9	1	2	1	B	7	5
7450	1942	10	2	13	2	C	6	4
7451	1943	11	3	24	3	D	9	3
7452	1944	12	4	5	4	F	7	2
7453	1945	13	5	16	5	G	6	0
7454	1946	14	6	27	6	A	8	6
7455	1947	15	7	8	7	B	6	5
7456	1948	1	8	19	8	D	9	4
7457	1949	2	9	0	9	E	8	2
7458	1950	3	10	11	10	F	7	1
7459	1951	4	11	22	11	G	9	0
7460	1952	5	12	3	12	B	7	6
7461	1953	6	13	14	13	C	6	4
7462	1954	7	14	25	14	D	9	3
7463	1955	8	15	6	15	E	7	2

[continuare]

Duminica Vameşului şi a Fariseului. Începutul Triodului	Lăsata secului de carne	Sfintele Paşti	Înălţarea Domnului	Rusaliile	Postul Sfinţilor Apostoli ţine
					Săptămâni	Zile
Ianuarie 24	Februarie 7	4 aprilie	Mai 13	Mai 23	4	1
Februarie 13	Februarie 27	24 aprilie	Iunie 2	Iunie 12	1	2
Ianuarie 29	Februarie 12	8 aprilie	Mai 17	Mai 27	3	4
Ianuarie 20	Februarie 3	31 martie	Mai 9	Mai 19	4	5
Februarie 9	Februarie 23	20 aprilie	Mai 29	Iunie 8	1	6
Ianuarie 25	Februarie 8	5 aprilie	Mai 14	Mai 24	4	0
Februarie 14	Februarie 28	24 aprilie	Iunie 2	Iunie 12	1	2
Februarie 5	Februarie 19	16 aprilie	Mai 25	Iunie 4	2	3
Ianuarie 21	Februarie 4	1 aprilie	Mai 10	Mai 20	4	4
Februarie 10	Februarie 24	21 aprilie	Mai 30	Iunie 9	1	5
Februarie 2	Februarie 16	12 aprilie	Mai 21	Mai 31	3	0
Ianuarie 17	Ianuarie 31	28 martie	Mai 6	Mai 16	5	1
Februarie 6	Februarie 20	17 aprilie	Mai 26	Iunie 5	2	2
Ianuarie 29	Februarie 12	9 aprilie	Mai 18	Mai 28	3	3
Ianuarie 14	Ianuarie 28	24 martie	Mai 2	Mai 12	5	5
Februarie 2	Februarie 16	13 aprilie	Mai 22	Iunie 1	2	6
Ianuarie 25	Februarie 8	5 aprilie	Mai 14	Mai 24	4	0
Februarie 14	Februarie 28	25 aprilie	Iunie 3	Iunie 13	1	1
Ianuarie 30	Februarie 13	9 aprilie	Mai 18	Mai 28	3	3
Ianuarie 21	Februarie 4	1 aprilie	Mai 10	Mai 20	4	4
Februarie 10	Februarie 24	21 aprilie	Mai 30	Iunie 9	1	5
Ianuarie 26	Februarie 9	6 aprilie	Mai 15	Mai 25	3	6
Februarie 15	Februarie 29	25 aprilie	Iunie 3	Iunie 13	1	1
Februarie 6	Februarie 20	17 aprilie	Mai 26	Iunie 5	2	2
Ianuarie 29	Februarie 12	9 aprilie	Mai 18	Mai 28	3	3
Februarie 11	Februarie 25	22 aprilie	Mai 31	Iunie 10	1	4
Februarie 3	Februarie 17	13 aprilie	Mai 22	Iunie 1	2	6
Ianuarie 25	Februarie 8	5 aprilie	Mai 14	Mai 24	4	0
Februarie 14	Februarie 28	25 aprilie	Iunie 3	Iunie 13	1	1
Ianuarie 30	Februarie 13	10 aprilie	Mai 19	Mai 29	3	2

În coloana a 8-a a acestei Pascalii parţiale, pe 30 de ani, sunt socotite şi cele 7 zile din urmă ale anului precedent, adică de la 25-31 decembrie.

În anii: 1927, 1932, 1948, 1951 şi 1954, data duminicii întâia de după luna plină (Sfintele Paşti) imediat următoare echinocţiului de primăvară este aceasta:

17 aprilie 1927

27 martie 1932

28 martie 1948

25 martie 1951

18 aprilie 1954

Cu toate acestea, în Pascalia parţială de faţă am notat data Sf. Paşti aşa cum se vede din cauza lui 15 Nissan, fiindcă epoca serbării Paştilor (22 martie – 25 aprilie) a îngăduit pogorârea datei Paştilor.

Nu tot astfel şi în anii 1929 şi 1940 pentru că în amândoi aceşti ani Sfintele Paşti ar fi căzut la 28 aprilie, adică după termenul hotărât la Niceea ca sfârşit al epocii serbării Paştilor.

Ţin la dispoziţiunea Sfântului Sinod textul detaliat zilnic al acestei Pascalii pe fiecare din anii 1926-1955, în care text arăt între altele data Paştilor în calendarul de curând îndreptat, numirea fiecărei duminici, datele lunare în care cad duminicile, glasurile respective, citirile din ,,Apostol” şi ,,Evanghelie” în toate duminicile, apoi posturile şi dezlegările lor, deniile etc.

Dacă însă, în vederea celor expuse, se va renunţa la ferirea de coincidenţa Paştilor noastre cu cele evreieşti, precum şi la serbarea Paştilor noastre după serbarea celor evreieşti şi se va accepta ca Paştile noastre să se prăznuiască constant în prima duminică de după luna plină care urmează echinocţiului de primăvară, atunci întâia Pascalie parţială – de la anul 1926 până la anul 2099 – bazată pe combinarea anilor ciclului lunar cu anii ciclului solar este aceasta:

Anii ciclului lunar	Anii ciclului solar
	1 7 12 18	2 13 19 24	3 8 14 25	9 15 20 26	4 10 21 27	5 11 16 22	6 17 23 28
1	13 aprilie	12 aprilie	18 aprilie	17 aprilie	16 aprilie	15 aprilie	–
2	6 aprilie	5 aprilie	4 aprilie	–	2 aprilie	1 aprilie	7 aprilie
3	–	19 aprilie	25 aprilie	24 aprilie	23 aprilie	22 aprilie	21 aprilie
4	–	12 aprilie	11 aprilie	10 aprilie	9 aprilie	15 aprilie	14 aprilie
5	30 martie	29 martie	4 aprilie	3 aprilie	–	1 aprilie	31 martie
6	20 aprilie	–	18 aprilie	17 aprilie	23 aprilie	22 aprilie	21 aprilie
7	6 aprilie	12 aprilie	11 aprilie	10 aprilie	9 aprilie	8 aprilie	7 aprilie
8	30 martie	29 martie	28 martie	27 martie	26 martie	–	31 martie
9	20 aprilie	19 aprilie	–	17 aprilie	16 aprilie	15 aprilie	14 aprilie
10	6 aprilie	5 aprilie	4 aprilie	3 aprilie	9 aprilie	8 aprilie	–
11	23 martie	29 martie	28 martie	27 martie	26 martie	25 martie	–
12	13 aprilie	12 aprilie	11 aprilie	–	16 aprilie	15 aprilie	14 aprilie
13	–	5 aprilie	4 aprilie	3 aprilie	2 aprilie	1 aprilie	31 martie
14	20 aprilie	19 aprilie	18 aprilie	24 aprilie	–	22 aprilie	21 aprilie
15	13 aprilie	12 aprilie	11 aprilie	10 aprilie	–	8 aprilie	14 aprilie
16	30 martie	–	28 martie	3 aprilie	2 aprilie	1 aprilie	31 martie
17	20 aprilie	19 aprilie	18 aprilie	17 aprilie	16 aprilie	–	21 aprilie
18	6 aprilie	5 aprilie	–	10 aprilie	9 aprilie	8 aprilie	7 aprilie
19	30 martie	29 martie	–	27 martie	26 martie	25 martie	24 martie

Data din punctul în care se întâlneşte linia din dreptul anului respectiv al ciclului lunar cu linia din dreptul anului respectiv al ciclului solar este data Paştilor în anul (de la Hristos) coincident cu anul ciclului lunar şi solar.

De exemplu: potrivit regulilor arătate mai sus, anul 1926 coincide cu anul 5 al ciclului lunar şi cu anul 14 al ciclului solar. Din combinarea, în Pascalia 1926-2099, a acestor 2 ani rezultă că în anul 1926 Sfintele Paşti vor fi la 4 aprilie, aşa cum se arată atât în Pascalia de pe pagina 32, cât şi în cea de pe pagina 34-35, în lucrarea de faţă.

Această Pascalie parţială ar putea deveni perpetuă, ca şi cea a Părinţilor, comunicată în secolul al 14-lea de monahul Isaac Arghirul, dacă nu ar interveni din timp în timp trebuincioasa rectificare a anului calendaristic spre a-l avea deopotrivă cu lungimea anului astronomic.

Pentru aceea, din cauza anilor seculari reductibili, acestei Pascalii parţiale pe anii 1926-2099 îi va mai veni rândul tocmai în anii: 2800-2999, 3700-3899, 4600-4799 … 8200-8399 … 10.000-10.199 şi aşa mai departe, sub raportul ,,mâinii anului”.

A doua Pascalie parţială va fi pe anii: 2100-2199 şi se va repeta în anii 3000-3099, 3900-3999, 4800-4899, 5700-5799 … 8400-8499 … 10.200-10.299 şi aşa mai departe, având în vedere tot ,,mâna anului”.

Alte serii de ani pentru alte Pascalii parţiale nu mai înşir.

Arăt însă deosebirea dintre prima şi a doua Pascalie parţială, luând numai un exemplu:

După întâia, anul 8 al ciclului lunar combinat cu anul 20 al ciclului solar ne dă 27 martie ca dată a Paştilor. După a doua, aceiaşi ani (8 şi 20) ne dau 28 martie ca dată a Paştilor.

Deosebirea provine din schimbarea ,,mâinii anului” ca în anii comuni în anii seculari calculaţi a fi reductibili, când 3 ani de la sfârşitul secolului precedent şi 4 ani de la începutul secolului următor sunt comuni, cum vor fi bunăoară anii: 2097, 2098 şi 2099 ai secolului al 21-lea şi anii: 2100, 2101, 2102 şi 2103 ai secolului al 22-lea.

Iată mutarea de la o dată a lunii la alta a duminicii Paştilor în primele 7 Pascalii parţiale (a: 1100-2099; b: 2100-2199; c: 2200-2299; d: 2300-2499; e: 2500-2599; f: 2600-2699; g: 2700-2799), şi anume în anii (de la Hristos) coincidenţi cu anul 1 şi 2 al ciclului lunar şi cu anii respectivi ai ciclului solar:

Pascalia	Ciclul lunar	Ciclul solar
		1 7 12 18	2 13 19 24	3 8 14 25	9 15 20 26	4 10 21 27	5 11 16 22	6 17 23 28
a	1	13 aprilie	12 aprilie	18 aprilie	17 aprilie	16 aprilie	15 aprilie	–
b		–	13 aprilie	12 aprilie	–	17 aprilie	16 aprilie	15 aprilie
c		15 aprilie	–	13 aprilie	19 aprilie	–	17 aprilie	16 aprilie
d		16 aprilie	15 aprilie	14 aprilie	20 aprilie	19 aprilie	–	17 aprilie
e		17 aprilie	16 aprilie	15 aprilie	–	20 aprilie	19 aprilie	–
f		–	17 aprilie	16 aprilie	–	21 aprilie	20 aprilie	19 aprilie
g		–	18 aprilie	17 aprilie	16 aprilie	–	21 aprilie	20 aprilie
a	2	6 aprilie	5 aprilie	4 aprilie	3 aprilie	2 aprilie	1 aprilie	7 aprilie
b		–	6 aprilie	5 aprilie	4 aprilie	–	2 aprilie	1 aprilie
c		8 aprilie	–	6 aprilie	5 aprilie	–	3 aprilie	2 aprilie
d		9 aprilie	8 aprilie	–	6 aprilie	5 aprilie	4 aprilie	3 aprilie
e		3 aprilie	9 aprilie	8 aprilie	–	6 aprilie	–	–
f		–	10 aprilie	9 aprilie	8 aprilie	–	6 aprilie	5 aprilie
g		5 aprilie	–	10 aprilie	9 aprilie	–	7 aprilie	6 aprilie

Înainte de a termina, repet pe scurt cele cuprinse în referatul de faţă:

Transpunerea vechii Pascalii în cadrele de curând îndreptatului calendar fără schimbarea rânduielii de la Niceea s-ar putea face ori prin urcarea datelor vechii Pascalii cu cele 13 zile suprimate, ori prin adaptarea acelei Pascalii la calendarul de curând îndreptat.

În ce priveşte urcarea. S-a recurs la aceasta din cauză că datele Pascaliei Părinţilor nu mai cad acum duminică, în urma păşirii peste cele 13 zile de întârziere.

Dar urcarea datelor are neajunsul că ne va face să ne prăznuim Paştile după 25 aprilie, ceea ce va avea ca rezultat nu numai reducerea, ci chiar desfiinţarea Postului Sfinţilor Apostoli, adică lepădarea rânduielilor noastre canonice şi liturgice.

Deci, urcarea trebuie înlăturată.

În ce priveşte adaptarea. Aceasta este acceptabilă dacă prin ea se menţine echinocţiul la 21 martie şi dacă Paştile se prăznuiesc în conformitate cu legea pascală de la Niceea, între 22 martie şi 25 aprilie, păzindu-se în acelaşi timp toate rânduielile canonice şi liturgice în legătură cu sărbătoarea Paştilor.

Adaptarea se poate înfăptui prin revizuirea periodică a ,,mâinii anului” în ce priveşte soarele, şi ,,temeliei lunii” în ce priveşte luna.

Revizuirea ,,mâinii anului” se face atunci când anul începător de veac este comun (2100, 2200, 2300, 2500, 2600, 2700, 2800, 3000 etc), adică atunci când se face rectificarea anului calendaristic, prin reducerea de câte o zi, spre a-l ţine deopotrivă pe cât posibil cu lungimea anului astronomic.

Revizuirea ,,temeliei lunii” se face în chipul acesta:

Temelia se scade cu o unitate când anul începător de veac este comun (2200, 2300, 2500, 2600, 2800, 3100 etc).

Se urcă cu o unitate în anul începător de veac, an în care proemptoza lunii ajunge a fi de 24 ore, adică o zi (precum în anii: 2400, 3300, 7400 etc).

Nu se schimbă ,,temelia lunii” când anul comun începător de veac coincide cu proemptoza de o zi a lunii (2100, 2700, 3000 etc), ca şi atunci când anul începător de veac este bisect şi proemptoza de o zi a lunii nu se iveşte (2000, 2900, 3800, 4200, 4700 etc).

,,Temelia lunii” scăzută din cele 30 de zile ale unei luni lunare pline ne dă data lunii noi pascale, la care adăugând două săptămâni (14 zile) obţinem data lunii pline pascale.

Când operaţiunea ar da o sumă inferioară cifrei 21 (martie), se adaugă o lună lunară plină (30 de zile) spre a da de data lunii pline pascale, care nu poate cădea mai târziu de 18 aprilie după scăderea celor 31 de zile ale lunii martie, scădere care se face şi atunci când, fără a fi necesar să se adauge o lună lunară plină, suma obţinută din prima operaţiune ar covârşi cifra 31.

,,Temelia lunii” ne arată data lunii pline pascale. Ziua săptămânală a acelei date ne-o arată ,,mâna anului”. În duminica următoare prăznuim Paştile.

Dacă în această duminică se întâmplă să fie Paştile evreieşti, noi prăznuim pe ale noastre în duminica următoare.

Nici înainte de Paştile evreieşti nu ne serbăm Paştile noastre, ci în duminica următoare.

Dar dacă coincidenţa, ca şi după serbarea, ne-ar face să ne prăznuim Paştile după duminică 25 aprilie, nu suntem obligaţi să ne ferim nici de coincidenţă, nici de înainte serbare, deoarece evreii nu mai au calendarul din anul 325 când s-a făcut şi s-a promulgat legea pascală, ci altul potrivit căruia ei nu-şi mai serbează Paştile la 14, ci la 15 Nissan, care coincide uneori cu 25 aprilie al de curând îndreptatului calendar, deci cu data cea mai târzie în care noi ne putem serba Paştile.

Numai aşa făcând se poate zice că vechea Pascalie este adaptată calendarului de curând îndreptat ştiinţificeşte, păzindu-se în acelaşi timp întreaga lege pascală de la Niceea şi toate rânduielile canonice şi liturgice ale Sfintei noastre Biserici.

Mai pe scurt:

Pascalia Părinţilor fiind încadrată în calendarul iulian, datele ei au rămas înapoi în acelaşi timp cu datele anului acelui calendar faţă cu anul ceresc.

Calendarul iulian fiind îndreptat, anul lui coincide acum cu anul ceresc.

Pentru ca şi datele Pascaliei Părinţilor să fie în armonie cu anul ceresc, urmează ca şi acea Pascalie să fie îndreptată, căci în urma rectificării calendarului datele ei nu mai cad acum duminica şi, prin urmare, ea nu mai poate fi întrebuinţată în forma de acum.

Scăzute cu o unitate, datele Pascaliei Părinţilor ar cădea duminica acum. Dar în cazul acesta, duminica Paştilor ar fi uneori în ziua echinocţiului de primăvară, alteori ar fi după acea zi, însă înainte de luna plină pascală sau o dată cu aceasta, ceea ce ar fi împotriva hotărârii pascale universale de la Niceea.

Îndreptarea Pascaliei Părinţilor nu se poate face prin urcarea datelor ei cu cele 13 zile cu care calendarul iulian a fost dat înainte, fiindcă Sfintele Paşti nu ar mai cădea numai între 22 martie şi 25 aprilie şi, ca urmare, Postul Sfinţilor Apostoli s-ar reduce uneori până la o zi numai, iar alteori s-ar desfiinţa.

Îndreptarea Pascaliei Părinţilor trebuie făcută în aşa mod încât datele ei să cadă tot duminică, numai între 22 martie şi 25 aprilie, şi acea duminică să fie cea care urmează mai întâi după luna plină astronomică imediat următoare echinocţiului de primăvară.

Data lunii în care cade luna plină astronomică de după echinocţiul de primăvară o cunoaştem pe cât se poate cu ajutorul ,,temeliei lunii”. Ziua din săptămână a acelei date ne-o spune ,,mâna anului”. În duminica imediat următoare se prăznuiesc Sfintele Paşti, dacă nu intervine vreo împiedicare canonică.

Dacă ,,temelia lunii” şi ,,mâna anului” sunt puse şi menţinute în acord cu calendarul rectificat, problema îndreptării Pascaliei Părinţilor este rezolvată.

Acordul pentru acum a trebuit să fie făcut odată cu îndreptarea calendarului, precum am arătat.

În viitor, anii seculari reductibili şi proemptoza lunii vor da prilej la menţinerea acelui acord.

A suprima cele 13 zile şi în acelaşi timp a menţine vechea Pascalie, în forma ei nepotrivită de acum, sunt două lucruri care se exclud unul pe altul.

A suprima cele 13 zile de diferenţă şi a potrivi vechea Pascalie ca să poată intra în pervazul calendarului iulian de curând îndreptat sunt cerinţe categorice nu numai ale adevărului ştiinţific, ci şi ale Sfântului Întâiului Sinod Ecumenic de la Niceea.

Nu pot avea pretenţiunea că am spus ultimul cuvânt în chestiune. Asigur însă pe Sfântul Sinod că lucrarea de faţă am întocmit-o cu toată râvna şi buna credinţă de a-mi servi Biserica într-o problemă atât de grea cum este aceasta: adaptarea vechii Pascalii şi introducerea ei în cadrele calendarului iulian de curând îndreptat, cu respectarea hotărârii de la Niceea şi a cerinţelor ştiinţifice.

Al Înalt Prea Sfinţiei Voastre supus fiu duhovnicesc,

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 116/Almanah 2018

---

[1] Iată cum s-a făcut trecerea:

Literelor                         A   G   F   E   D   C   B   A   G   F   E   D   C

le-au luat locul literele     B   A   G   F   E   D   C   B   A   G   F   E   D

Deci, odată cu suprimarea celor 13 zile, s-au suprimat şi literele respective, şi aşa de la A s-a păşit la B.

[2] Prin ciclul solar se înţelege un şir de 28 ani care se repetă neîncetat, duminicile şi celelalte zile ale săptămânii căzând din nou şi regulat în aceleaşi date ale lunii, în fiecare ciclu.

Nu l-am modificat. A rămas cum era.

Restul operaţiunii (A – 8)/28 arată anul ciclului solar. De nu este rămăşiţă, anul ciclului solar este 28.

Cifra 8 reprezintă anii care lipsesc din ciclul solar al 197-lea de la Adam până la Hristos (5508 = 28 x 196 + 20). De aceea se mai întrebuinţează şi formula: (A + 20)/28 pentru aflarea coincidenţei unui an oarecare cu anul respectiv din ciclul solar.

Fiecare an al ciclului solar are una sau alta din cele 7 litere sau cifre ,,mâna anului”. Care anume literă sau cifră urmează a se atribui unuia sau altuia din anii ciclului solar, pe aceea o arată formula respectivă, pentru aflarea ,,mâinii anului”, dar mai cu înlesnire se poate afla în tabela ce urmează, cu ,,Mutarea periodică a mâinii anului”.

[3] De fapt, cifra 14 este temelia de azi a anului întâi al ciclului lunar, în Răsărit, agonisită nu din privirea la proemptoza lunii, ci din combinaţiuni puse în legătură cu zilele facerii lumii, spre a se obţine calcule calendaristice cât mai apropiate de adevăr.

[4] În anul 1800, tot an comun, adică de 365 zile, nu s-a redus ,,temelia lunii”, dar nici nu s-a sporit, fiindcă, potrivit aranjamentului ştiinţific din secolul al 16-lea, în anul 1800 a coincidat suprimarea unei zile din anul calendaristic cu înlăturarea unei proemptoze de o zi a lunii, şi s-a anulat una prin alta.

[5] Regula ştiinţifică admisă în calendarul gregorian (de care, după declaraţiunea din 13 noiembrie 1923 a Sfântului Sinod al nostru, nu ne vom deosebi ca măsurare a vremii până în anul 2800), este aceasta: după o zi de proemptoză a lunii la 400 de ani, urmează de 7 ori în şir câte o zi de proemptoză a lunii din 300 în 300 ani.

Prima proemptoză, la 400 de ani, a fost socotită cea din anul 1800. Aşa că întâia proemptoză de o zi, din prima serie de 7, va fi în anul 2100; a doua în anul 2400; a treia în anul 2700; a patra în anul 3000, şi aşa mai departe.

[6] Iată operaţiunea ce se face în fiecare an al ciclului lunar, în prima epocă a schimbării ,,temeliei lunii”, adică de la 1900-2199:

Ciclul:

1. 30 – 2 = 28; 28 + 14 = 42; 42 – 31 = 11 aprilie: luna plină pascală.

2. 30 – 13 = 17; 17 + 14 = 31 martie: luna plină pascală.

3. 30 – 24 = 6; 6 + 14 = 20; 20 + 30 = 50; 50 – 31 = (19) 18 aprilie: luna plină pascală.

4. 30 – 5 = 25; 25 + 14 = 39; 39 – 31 = 8 aprilie: luna plină pascală.

5. 30 – 16 = 14; 14 + 14 = 28 martie: luna plină pascală.

6. 30 – 27 = 3; 3 + 14 = 17; 17 + 30 = 47; 47 – 31 = 16 aprilie: luna plină pascală.

7. 30 – 8 = 22; 22 + 14 = 36; 36 – 31 = 5 aprilie: luna plină pascală.

8. 30 – 19 = 11; 11 + 14 = 25 martie: luna plină pascală.

9. 30 – 0 = 30; 30 + 14 = 44; 44 – 31 = 13 aprilie: luna plină pascală.

10. 30 – 11 = 19; 19 + 14 = 33; 33 – 31 = 2 aprilie: luna plină pascală.

11. 30 – 22 = 8; 8 + 14 = 22 martie: luna plină pascală.

12. 30 – 3 = 27; 27 + 14 = 41; 41 – 31 = 10 aprilie: luna plină pascală.

13. 30 – 14 = 16; 16 + 14 = 30 martie: luna plină pascală.

14. 30 – 25 = 5; 5 + 14 = 19; 19 + 30 = 49; 49 – 31 = (18) 17 aprilie: luna plină pascală.

15. 30 – 6 = 24; 24 + 14 = 38; 38 – 31 = 7 aprilie: luna plină pascală.

16. 30 – 17 = 13; 13 + 14 = 27 martie: luna plină pascală.

17. 30 – 29 = 1; 1 + 14 = 15; 15 + 30 = 45; 45 – 31 = 14 aprilie: luna plină pascală.

18. 30 – 10 = 20; 20 + 14 = 34; 34 – 31 = 3 aprilie: luna plină pascală.

19. 30 – 21 = 9; 9 + 14 = 23 martie: luna plină pascală.

Cifra 28 din dreptul anului 1 al ciclului lunar este data lunii noi pascale din martie. Este mai mică cu o unitate decât în calendarul gregorian. Tot astfel şi datele lunilor noi din următorii ani ai ciclului lunar: 2, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15, 16, 18 şi 19.

În anul 3 al ciclului lunar, cifra 6 (considerată ca 6 aprilie) se micşorează cu o unitate spre a se da de data lunii noi pascale după calendarul gregorian. Tot astfel se face şi cu cifra 5 din dreptul anului 14 al ciclului lunar, când este necesar ca data lunii pline pascale să treacă de la 18 la 17 aprilie.

Cifra 3 – din dreptul anului 6 al ciclului lunar şi cifra 1 – din dreptul anului 17 al ciclului lunar, considerate ca date ale lunii aprilie, nu trebuiesc nici micşorate, nici adause cu vreo unitate, spre a se da de coincidenţa cu datele lunilor noi pascale notate în calendarul gregorian.

Mai simplu: spre a cunoaşte data lunii noi pascale în calendarul gregorian, data lunii pline pascale, obţinută în chipul arătat, se scade cu 13 în toate cazurile.

După cum luna plină pascală este numai aceea care cade între 21 martie şi 18 aprilie inclusiv, tot aşa luna nouă pascală este aceea care cade între 8 martie şi 5 aprilie.

[7] Întrebuinţez şi eu expresiunile: ,,data medie a lunii”. Nici astronomii nu pot vorbi decât de ,,durata medie” a lunii siderice, tropice, sinodice etc.

În faptă, data medie a lunii pline pascale, care se determină în chipul arătat cu ajutorul temeliei lunii, poate diferi cu o zi, două, chiar trei zile, de luna plină pascală astronomică, aşa cum diferă şi în calendarul gregorian, de care nou îndreptatul calendar iulian se va diferenţia, de la anul 2800 înainte, ca sistem de rectificare a lungimii anului solar calendaristic. Aşa că întrebuinţarea expresiunilor: ,,data medie a lunii” este îndreptăţită.

De altfel tot ,,medie” este nu numai lungimea anului calendaristic, ci şi a anului tropic. Aceasta se datoreşte relativităţii observărilor şi calculelor omeneşti bazate pe interminabilele încercări de a se realiza concordanţă deplină şi definitivă între lungimea anului calendaristic şi a anului tropic, date fiind mijloacele perfectibile de care fragila ştiinţă omenească dispune azi pentru precizare în chestiune de măsurarea vremii.

Sporirea acestei precizări este rezervată viitorului.

[8] Ziua ţinea, la evrei, de seara până a doua zi, seara. Acest 14 Nissan a început deci vineri, de la ora 3 (15) după amiază, şi s-a terminat a doua zi la aceeaşi oră.

[9] Vergleichende Datum-Tabellen …, p. 207, de rabinul Salomon W. Freund, Wien, 1885.

[10] În anul 1925, aşa numita primă zi de Paşti la evrei (15 Nissan) va fi joi 9 aprilie. Romano-catolicii şi protestanţii vor avea Paştile la 12, iar noi la 19 aprilie.