Stiri nr. 77

Ştiri de pe mapamond 

Probleme sociale in Europa

Ne aflăm în plină criză: criză economică, culturală, morală, spirituală; societatea se află într-un impas general care îi atinge cele mai profunde fibre. În această lume în derivă îşi fac apariţia fenomene tot mai aberante, iar oameni tot mai inconştienţi cu privire la ei înşişi şi la ceea ce-i înconjoară săvârşesc lucruri care nu mai pot fi considerate normale.

Criza dezvăluie încă o dată faptul că omenirea a scăpat frâiele; unii încă mai caută soluţii pentru a ieşi din criză, alţii nu vor ca ele să fie găsite, alţii nici nu mai ştiu cum să cugete pentru a le găsi …

 

» În ultimele decenii, învăţământul şi pedagogia au suferit la nivel mondial transformări care au condus, nu în mod surprinzător, la scăderea performanţei şcolare, la generaţii întregi de tineri slab pregătiţi, fără cultură generală şi fără cunoştinţe minime pentru a se descurca în viaţă. Criza actuală dă încă o lovitură învăţământului prin scăderea fondurilor alocate la nivel european şi mondial. Diverse articole din cotidienele româneşti schiţează o imagine sumbră: ,,Pe întregul continent au loc reduceri de buget, concedieri de personal şi tăieri de investiţii”. Potrivit unui studiu realizat de Guntars Catlaks, coordonator de cercetare la Organizaţia Internaţională a Educaţiei, sistemele de învăţământ ale multor ţări europene au fost afectate de criză.

Guvernele au acţionat pe mai multe planuri. În primul rând, au fost reduse salariile profesorilor, ca în Lituania (cu 30%), Cehia, Ungaria şi Letonia (cu 25%). Şi în România, la începutul anului 2010, guvernul a desfiinţat sporurile de merit sau de doctorat, ceea ce a determinat o scădere a veniturilor profesorilor în medie cu 25%. În plus, guvernul propune reducerea salariului brut al profesorilor cu 25%. Torberg Falch, profesor de economie la Universitatea din Trondheim, Norvegia, şi expert european în economia educaţiei, a afirmat: ,,Tăierea salariilor profesorilor români cu 25% este una dintre cele mai dure măsuri de austeritate luate în Uniunea Europeană”.

În al doilea rând, ţările europene au micşorat fondurile destinate învăţământului universitar. De pildă, în Marea Britanie s-a efectuat o reducere de buget de 450 milioane lire sterline, urmând ca până în 2013 aceasta să ajungă la 2,5 miliarde lire sterline. Se discută chiar de falimentul unor instituţii de învăţământ superior, deoarece universităţile se confruntă cu mari deficite bugetare.

Irlanda, după o primă reducere de 6% în actualul an academic, anunţă o alta de 10% pentru viitorul an. Austria, Italia, Ungaria şi Polonia, ţări care au investit masiv în universităţi în ultimii ani, reduc fondurile. În Letonia, cheltuielile pentru învăţământul superior au fost reduse la jumătate şi se discută despre închiderea mai multor facultăţi, departamente şi chiar instituţii întregi. De asemenea, în Estonia, au fost închise programe de studii. În Olanda, s-a realizat o reducere de fonduri de 20% în învăţământul superior. Universităţile din SUA se confruntă şi ele cu mari constrângeri bugetare.

O altă măsură de austeritate luată în considerare în diferite state europene este creşterea taxelor de şcolarizare şi chiar plătirea integrală a şcolarizării la nivel universitar. În general, învăţământul este finanţat de la bugetul de stat, iar taxele percepute în prezent diferă de la ţară la ţară. Franţa şi Germania percep taxe foarte mici sau deloc; alte ţări solicită taxe moderate, însă oferă împrumuturi pentru studenţi.

Rectorii unor universităţi britanice propun tăierea finanţării guvernamentale şi taxarea tuturor studenţilor, la preţuri corespunzătoare costurilor de şcolarizare. Studenţii din Olanda, Germania şi Statele Unite ale Americii au protestat faţă de intenţia de mărire a taxelor de şcolarizare.

Proteste ale studenţilor din Lille, Franţa, faţă de închiderea şcolilor 

Şeful Departamentului de Educaţie al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), Dirk Van Damme, a avertizat că actuala criză riscă să elimine universităţile europene din topurile mondiale. ,,Nu sunt sigur că ţările care au acum cel mai bun învăţământ superior îl vor mai avea în 10 ani”, a declarat el.

O altă măsură, mai drastică, aplicată de autorităţile guvernamentale din diferite ţări europene este concedierea în număr mare a profesorilor. În Letonia a avut loc cea mai drastică reducere de personal în învăţământul preuniversitar: 6.000 de profesori dintr-un total de 35.000. În Letonia şi Irlanda sunt aşteptate reduceri de personal şi în învăţământul superior.

În Franţa, guvernul intenţionează să desfiinţeze în acest an 16.000 de posturi din sistemul educaţional (în general, învăţători şi profesori de gimnaziu), iar în Italia, reforma prevede desfiinţarea a 133.000 de posturi, dintre care 87.500 de posturi de profesor. Secretarul de stat pentru educaţie al SUA, Arne Duncan, a declarat că şi în America mulţi profesori şi educatori riscă să-şi piardă locurile de muncă. După ce criza a condus la diminuarea drastică a bugetului destinat educaţiei, în prezent se aşteaptă concedierea a circa 100.000 de profesori. Nici România nu a fost ocolită de o astfel de măsură: la sfârşitul anului trecut, guvernul reglementase desfiinţarea a 15.000 de posturi din sistemul educaţional.

Pe lângă reducerea bugetelor şi a numărului de profesori, învăţământul european este afectat de închiderea şcolilor şi transferarea elevilor în alte unităţi de învăţământ. La începutul lunii iunie, ministrul portughez al educaţiei, Isabel Alcada, a anunţat închiderea a sute de şcoli, ca parte a unui plan de măsuri de austeritate. Până la sfârşitul anului şcolar 2010-2011, vor fi închise şcolile cu mai puţin de 21 de copii, măsură care va afecta circa 900 de instituţii de învăţământ, dintre care 400 aflate în construcţie. Cifra reprezintă 3,5% din totalul de 400.000 de instituţii de învăţământ primar.

De asemenea, şcolile din România în care învaţă mai puţin de 200 de copii vor fi comasate. Legea cere totuşi ca fiecare comună să aibă măcar o şcoală. Liderul Federaţiei Educaţiei Naţionale, Constantin Ciosu şi-a exprimat temerile cu privire la închiderea şcolilor: ,,Multe din şcolile renovate cu bani europeni vor ajunge să aibă altă destinaţie, să devină sedii ale administraţiei locale sau chiar discoteci”.

Chiar proiectul legii educaţiei naţionale prevede evaluarea şcolilor pe baza a două mari criterii: incluziune şi performanţă. După evaluare, ele vor fi clasificate pe 5 niveluri: excelent, foarte bun, bun, statisfăcător şi nesatisfăcător. Instituţiile de învăţământ performante vor fi premiate, iar cele nesatisfăcătoare vor putea fi desfiinţate.

Pe de altă parte, în vreme ce se reduc fondurile pentru întreţinerea unităţilor de învăţământ, numărul de posturi de învăţători şi profesori, ca şi salariile acestora, guvernele finanţează programe speciale în vederea îndoctrinării copiilor pentru ca aceştia să se poată integra în societatea apostată de astăzi …

 

» Problema învăţământului şi a fondurilor alocate acestuia are urmări dintre cele mai grave asupra copiilor, familiilor lor şi nu în ultimul rând asupra comunităţilor ca întreg. Centrul pentru Monitorizare şi Analiză Strategică din Republica Moldova a publicat un articol pe marginea intenţiilor urmărite prin închiderea şcolilor din mediul rural şi consecinţelor acestei măsuri.

Încă de acum 2 ani, conducerea Republicii Moldova a socotit că închiderea unor şcoli din mediul rural constituie un factor pentru ,,optimizarea cheltuielilor publice”. Autorităţile au susţinut că ,,închiderea şcolilor din satele mici este un lucru benefic pentru ţară, iar sătenii nicicum nu vor fi afectaţi”. În plus, s-a trecut la o campanie masivă de convingere a opiniei publice prin mass-media folosindu-se argumente puerile, de genul copiii din satele mici ,,nu se bucură de şcoală, fiindcă nu au mulţi colegi şi fiindcă profesorii îi întreabă prea des”.

Însă, existenţa şcolii are pentru săteni o importanţă dublă. În primul rând, sondajele arată că peste două treimi din săteni şi aproape toţi tinerii sub 30 ani nu vor să-şi construiască o casă în localitatea natală dacă aceasta nu are şcoală primară, chiar dacă există locuri de muncă în sat. Apoi, oamenii socotesc că dacă este închisă şcoala existentă într-un sat, acest fapt constituie un indiciu că autorităţile raionale nu sunt interesate de acel sat şi nu-l vor include în diverse proiecte de modernizare.

În realitate, ,,închiderea şcolii este una dintre condiţiile obligatorii şi necesare pentru declanşarea procesului de depopulare a satului până la dispariţia acestuia”. Dispariţia satului şi a ţăranilor, transformarea lor în muncitori sau şomeri în mediul urban este o altă dorinţă a autorităţilor de tip nou, ce are implicaţii filozofice şi existenţiale profunde, de vreme ce – precum scria Lucian Blaga – ,,veşnicia s-a născut la sat”.

 

» În această perioadă de criză se remarcă o gestionare neatentă, proastă şi uneori chiar rău-intenţionată a fondurilor de către autorităţi la nivel local, naţional şi chiar internaţional. De pildă, pe 24 martie 2010, în cadrul unei şedinţe convocate de primarul general, Sorin Oprescu, consilierii municipali au dezbătut şi votat în unanimitate bugetul capitalei.

Cotidianul Gândul a consemnat faptul că o serie de consilieri şi vice-primarul general al capitalei, Mircea Raicu, au afirmat că doresc introducerea a peste 20 de amendamente pentru a ,,tăia din aberaţii”. Însă ei au absentat la şedinţa respectivă, iar bugetul a fost aprobat cu mici amendamente, în forma propusă de primarul general. Printre amendamentele introduse s-a numărat … preluarea din bugetul administraţiei spitalelor a aproximativ un milion de lei noi, pentru a fi transferaţi către Direcţia de Turism a municipalităţii. Nu sunt bani pentru spitale, pacienţii sunt nevoiţi să-şi cumpere diverse medicamente şi alte accesorii necesare pe perioada spitalizării, dar sunt bani pentru turism !

Alte iniţiative extrem de importante, ‘vitale’ pentru bucureşteni, pentru care se vor aloca bani de la buget sunt: înverzirea teraselor blocurilor, amenajarea de trasee turistice etc. De pildă, primarul şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti au considerat necesară finanţarea unor manifestări de genul Ziua pământului, Ziua zoo etc, pentru a căror organizare s-a alocat un milion de lei noi. De asemenea, 300.000 de lei noi vor fi achitaţi pentru un studiu de fezabilitate necesar înverzirii teraselor de bloc. Primarul doreşte şi amplasarea de ‘plante flotante’ pe malurile Dâmboviţei …

 

» Un fenomen dureros care a luat amploare odată cu criza este creşterea numărului de persoane care au luat credite şi acum nu le mai pot plăti. În perioada anterioară crizei, o mulţime de români care câştigau bine au contractat credite pe termen lung pentru a-şi putea cumpăra apartamente, maşini sau alte obiecte. Criza a adus însă scăderi de salarii, trimiteri în şomaj şi noi reglementări în ce priveşte acordarea creditelor şi dobânzile percepute, astfel că mulţi se află astăzi în situaţii dificile, chiar în imposibilitatea de a continua plata ratelor către bănci.

Statisticile arată că, în momentul de faţă, peste 4 milioane de persoane sunt îndatorate la bănci din perioadele anterioare. În plus, este îngrijorător faptul că peste un milion deţin credite neperformante, adică sunt în imposibilitatea de a mai achita creditul, în peste 70% din cazuri din pricina faptului că a intervenit şomajul. Pentru o mare parte din aceştia urmează să se facă executare silită, deoarece le-a expirat perioada de graţie de 6 luni, sau cu reeşalonare de 9 luni.

Avocatul Gheorghe Piperea, specialist în litigii bancare, faliment şi insolvenţă, estimează că în perioada următoare cel puţin 100.000 de persoane se vor găsi în situaţia de a fi aruncate în stradă. Băncile doresc recuperarea banilor şi pentru că termenele de plăţi, eşalonări şi reeşalonări au expirat, s-au adresat executorilor pentru a începe procedura de executare silită. Avocatul afirmă: ,,În luna februarie a fost o explozie de cereri de executare silită pentru persoanele fizice din partea băncilor, iar numărul acestora a depăşit 20.000 la o bancă din primele 5. Dintre acestea, cele mai multe solicitări sunt pentru credite de nevoi personale de 30.000-40.000 lei. Este vorba despre acele persoane care au contractat credite în aşa-zisa perioadă de boom economic şi acum nu-şi mai pot plăti creditele pentru că li s-au redus salariile sau au fost trimise în şomaj”.

Prin procedurile de executare silită, creditorii urmează a fi scoşi în stradă în doar 2 luni de zile. ,,Aici nu vorbim de 100 de persoane, de 1.000, ci vorbim de un prim val de 100.000 de persoane, iar în valul doi trebuie să ne aşteptăm la încă 500.000 de persoane care-şi vor pierde casele”, estimează avocatul Piperea. În timp ce în cazul unei firme există procedura de insolvenţă, care prevede declararea falimentului şi punerea sub protecţia tribunalului, în cazul unei persoane fizice nu există nici o prevedere cu privire la falimentul său. În Uniunea Europeană, 25 din cele 27 de state membre prevăd falimentul individului, unele oferind chiar un termen de 2 ani de zile în care banca nu poate lua casa creditorului, timp în care datoriile îngheaţă, iar persoana se străduieşte să se redreseze financiar. În România, de mai bine de un an şi jumătate, a fost depus în Parlament un proiect de lege care să reglementeze această problemă, dar guvernanţii noştri au preocupări mult mai serioase, precum combaterea rolurilor tradiţionale şi stereotipurilor de gen din învăţământ, reglementări cu privire la cultivarea organismelor modificate genetic în România, şi cine ştie ce altele …

 

» Toate aceste fenomene economice nefericite: şomaj, faliment, reducerea programelor sociale etc generează fenomene sociale la fel de nedorite. În ultimii 2 ani, multe ţări europene s-au confruntat cu proteste adeseori violente ale cetăţenilor nemulţumiţi de soluţiile anti-criză ale guvernelor. În unele ţări, protestele se combină cu alte fenomene sociale întreţinute uneori artificial chiar de guverne, ce generează revolte şi un adevărat haos social şi economic.

Bulgaria, Letonia, Lituania, Ungaria, Grecia, Islanda, Franţa, Italia, Spania şi Marea Britanie s-au confruntat cu greve paralizante, sechestrarea şefilor de companii, protestele a mii de oameni, blocarea transportului public şi nu în ultimul rând ciocniri violente cu forţele de ordine.

Situaţia din Grecia continuă să fie explozivă, greva generală din martie a.c. blocând transportul aerian şi terestru şi soldându-se cu închiderea şcolilor şi universităţilor, muzeelor şi altor instituţii publice. A avut ca urmare şi pagube şi distrugeri, deoarece la Atena şi Tesalonic zeci de tineri anarhişti au profitat de circumstanţe şi au devastat tot ce le-a stat în cale.

Mai 2010. Atena, Grecia. Parlamentarii au adoptat o lege crucială de austeritate, iar oamenii au ieşit în stradă manifestând împotriva măsurilor fiscale propuse de guvern

Mai 2010. Poliţiştii încearcă să evite un cocktail Molotov aruncat de protestatari în centrul Atenei. Protestatarii au înconjurat Parlamentul şi au aruncat cu pietre în poliţie, care a răspuns cu gaze lacrimoge, deoarece zeci de mii de greci furioşi au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva măsurilor fiscale dure impuse de guvern pentru a salva ţara de la faliment

Nici Franţa nu este mai prejos. În februarie, era în atenţie greva controlorilor de trafic aerian şi angajaţilor de la rafinăriile Total; în martie, angajaţii a cel puţin 3 firme au sechestrat directori şi alţi oficiali pentru a forţa negocieri reale; în iunie, sute de mii de francezi au protestat faţă de creşterea vârstei de pensionare de la 60 la 62 de ani.

În Italia, în luna iunie, o grevă generală a blocat transporturile publice şi aeriene din ţară, italienii exprimându-şi nemulţumirea faţă de măsurile luate de guvernanţi pentru stabilizarea situaţiei economice.

Din nefericire, revoltele sociale din ţările europene nu fac decât să dea apă la moară oficialităţilor internaţionale care urmăresc instituirea unui stat – european şi ulterior mondial – poliţienesc dur, în care să domnească ‘pacea’.

 

» Intenţiile oficialităţilor europene de a dicta tuturor statelor de pe continent se desluşesc tot mai limpede. Ele profită de modul nefericit în care autorităţile naţionale gestionează criza, ca şi de protestele în masă din multe ţări europene. Acest curs al evenimentelor face ca laţul să se strângă în jurul grumazului ţărilor, mergându-se cu paşi repezi către înrobirea lor totală. Pe 7 iunie a.c., miniştrii de finanţe ai ţărilor Uniunii Europene au decis ca de acum încolo Comisia Europeană să verifice în detaliu situaţia economică a ţărilor Uniunii. Astfel, înainte de a fi aprobate de parlamentele naţionale, bugetele ţărilor comunitare vor fi controlate cu severitate de Comisia Europeană, cu ajutorul Biroului de Statistică al Uniunii Europene, Eurostat.

O altă premieră nefericită în istoria Uniunii este aceea că dacă Eurostat are suspiciuni că datele economice furnizate de guverne sunt ajustate, instituţia are dreptul să controleze veridicitatea lor. Guvernele europene sunt obligate să permită instituţiei accesul la toate datele privind finanţele la nivel naţional, regional, şi chiar local.

Mai mult, miniştrii de finanţe au hotărât să introducă noi sancţiuni pentru ţările cu datorii prea mari. Sunt vizate statele care au un deficit bugetar mai mare de 3% şi o datorie guvernamentală mai mare de 60% din produsul intern brut. Nu s-au decis încă sancţiunile, însă sunt luate în calcul diminuarea fondurilor structurale acordate respectivei ţări şi pierderea dreptului de vot în consiliile Uniunii Europene.

Jurnaliştii români au comentat această decizie ca fiind una de ,,reducere clară a suveranităţii” statelor europene. De asemenea, s-a afirmat că ,,este o idee care se cocea încă de anul trecut în mediul european, chiar înainte de criza din Grecia”, ceea ce ne aduce din nou în atenţie intenţiile reale ale autorităţilor, care doar profită de anumite evenimente, poate chiar regizate de ele …

 

» În timp ce problemele sociale se acutizează, guvernanţii sunt preocupaţi de ‘relaxarea’ găinilor şi porcilor. Pe 27 aprilie 2010, ministrul agriculturii, Mihail Dumitru, a anunţat că urmează să promoveze în guvern două acte normative privind ,,bunăstarea” păsărilor şi porcilor. Cele două proiecte prevăd 6 măsuri de bunăstare pentru păsări şi 7 pentru porci.

Actele normative stipulează acordarea de ajutoare de către stat pentru crescătorii industriali de păsări şi porci care vor fi obligaţi să respecte anumite condiţii: distragerea atenţiei cu obiecte pentru a preveni agresivitatea, locuri de cazare curate şi uscate, mai mult spaţiu, manipulare ,,cu blândeţe” etc. Sumele estimate pentru acest an sunt de 46 milioane euro pentru păsări şi 56 milioane euro pentru porci, adică un total de 102 milioane euro pentru ,,bunăstarea” animalelor.

În actul referitor la porcine se specifică mărimea spaţiului necesar pentru un animal, temperatura optimă pentru cazarea suinelor, diferită în funcţie de vârstă, numărul de ore de lumină care trebuie asigurat etc. Estimările arată că nu toate fermele vor putea aplica din acest an cele 7 măsuri de bunăstare; se crede că doar 55% dintre fermele mari şi medii şi 10% din fermele mici se vor conforma măsurilor.

La rândul lor, crescătorii de păsări sunt obligaţi să măsoare viteza aerului în halele de păsări, temperatura şi umiditatea din incinte, valorile oferite ca referinţă fiind cele din legislaţia europeană. Păsările trebuie crescute printr-o metodă ,,naturală sau artificială, ce nu le provoacă sau nu le cauzează suferinţe sau vătămări”. Proiectul prevede de asemenea că ,,manipularea în vederea prinderii, încărcării în cuşti şi transportul păsărilor se va face fără vătămarea păsărilor”.

Se pare că aceasta este tendinţa vremurilor în care trăim, ca omul – de la nivel individual până la nivel guvernamental – să se gândească mai mult la animale decât la oameni. Aşa se ajunge la alte idei aberante, de genul cimitire comune oameni-animale, în care oamenii sunt înmormântaţi alături de patrupedele sau zburătoarele mai îndrăgite ca oamenii (o altă revenire la practicile păgâne); clinici de înaltă performanţă pentru tratamentul necuvântătoarelor bogate (unde se pot realiza tomografii, tratamente stomatologice, operaţii de cancer şi se pot cumpăra anti-depresive !); plaje special amenajate pentru animale; garderobe cu tot felul de accesorii vestimentare.

Însă ‘dragostea’ faţă de animale nu se opreşte nicidecum aici ! Diferite confesiuni protestante organizează slujbe la care participă credincioşii împreună cu animalele lor de companie. În urmă cu aproape un an de zile, Biserica Presbiteriană a Legământului din Los Angeles a început să ofere slujbe săptămânale duminica după-amiaza, la care participă în principal … căţei.

În mai 2010, Biserica Episcopaliană Patima din Danvers, Massachusetts, a anunţat ‘lansarea’ unei noi slujbe lunare pentru câini, în fiecare a treia duminică din lună. În cadrul slujbei, credincioşii se vor împărtăşi, animalele vor fi binecuvântate, câinii vor primi o mică trataţie, se vor da pomelnice pentru animale bolnave sau chiar moarte (?!).

Deocamdată nimeni nu a egalat-o pe pastoriţa anglicană Marguerite Rea de la Biserica Sfântul Petru din Toronto, Canada. Şi în acest lăcaş de cult este permisă intrarea animalelor de companie … În iunie 2010, dorind să fie prietenoasă cu un nou membru al comunităţii, Donald Keith, ea l-a invitat să se împărtăşească şi, când acesta a fost urmat de câinele său, Trapper, nu a ezitat să dea şi câinelui împărtăşanie.

În imagine, Donald Keith şi câinele său Trapper în faţa Bisericii anglicane Sfântul Petru din Toronto, Canada 

Gestul ei l-a determinat pe un alt credincios să scrie episcopului, care i-a interzis pastoriţei să mai împărtăşească animale, dar a spus că acestea sunt binevenite în biserică. Cu toate că mulţi creştini au protestat faţă de gestul pastoriţei, ea spune că a primit o sumedenie de încurajări prin telefon, internet şi personal. O enoriaşă a parohiei în care slujeşte pastoriţa chiar şi-a exprimat nedumerirea faţă de scandalul iscat: ,,Suntem cu toţii făpturile lui Dumnezeu. Dacă un câine intră într-o biserică, el are dreptul la toate slujbele oferite, inclusiv hrană spirituală”. Este inimaginabil cum au ajuns să gândească unii care îşi zic creştini !

 

» Printre cele mai recente măsuri aberante ale Uniunii Europene se numără o reglementare care interzice ca din 2020 să se mai construiască case obişnuite. Hotărârea se numeşte ,,Directiva pentru performanţa energetică a clădirilor” şi a fost adoptată de Parlamentul European pe 18 mai 2010.

Deoarece clădirile folosesc aproximativ 40% din energia produsă în Uniunea Europeană şi pentru a reduce ‘încălzirea globală’, autorităţile au decis modificarea directivei votate în 2002, pentru a înăspri măsurile. Astfel, din 2020 se vor construi doar ,,case pasive”, care sunt ,,clădiri aproape zero-energetice”, adică nu consumă energie produsă prin arderea de combustibili fosili şi nu emit dioxid de carbon.

Articol din The Telegraph, care prezintă problema caselor pasive. În imagine, o casă pasivă din apropiere de Staplehurst, Kent, una dintre primele case cu carbon-zero din Marea Britanie

Toate clădirile noi vor produce energie proprie folosind surse alternative de energie, precum energie solară, eoliană, termală etc, în timp ce vor minimaliza pierderile energetice cu o izolare mai bună, geamuri duble şi alte măsuri. Aceeaşi reglementare intră în vigoare la sfârşitul anului 2018 pentru toate clădirile noi ale autorităţilor publice. De asemenea, clădirile care suferă renovări majore se vor supune aceloraşi reguli. În ce priveşte clădirile existente, parlamentarii europeni au îndemnat statele membre să stabilească procente pentru ca o parte din acestea să devină neutre energetic în 2015 şi 2020.

Directiva stabileşte standardele de eficienţă minimă pentru clădirile de locuit şi comerciale, în acestea cuprinzându-se izolaţia clădirilor, sistemele de încălzire şi răcire, recuperarea căldurii, ca şi instalaţiile de iluminat. Actul european introduce certificatul de eficienţă energetică, necesar începând din 2012 pentru construirea, vinderea sau închirierea unei clădiri.

Guvernele statelor membre afirmă însă că multe din cerinţele directivei sunt ,,prea ambiţioase şi chiar nerealiste” şi şi-au exprimat îngrijorarea că acestea vor constitui o povară administrativă considerabilă. În schimb, Comisia Europeană susţine că investiţiile şi costurile administrative asociate cu modificările propuse vor fi ,,relativ scăzute” comparativ cu beneficiile.

Documentul mai prevede inspecţii regulate pentru verificarea boilerelor şi sistemelor de aer condiţionat, ca şi evaluări ale instalaţiilor de încălzire. Parlamentul European cere implementarea cu stricteţe a directivei în toate statele membre ale Uniunii, iar progresele naţionale, regionale şi locale în acest domeniu vor fi monitorizate de către Comisia Europeană.

O altă casă construită potrivit normelor europene, denumită de critici ‘eco-cutie’ pentru aspectul său inestetic

În acest moment, în lume există doar 15.000 case pasive, majoritatea în Germania, Austria şi Scandinavia. Construirea unei case pasive este cu 10-15% mai scumpă decât construirea unei case obişnuite. Cerinţele energetice implică ca o asemenea casă să fie compactă, să aibă ferestrele îndreptate spre sud şi acestea să nu se deschidă (!). Casa trebuie să fie dotată cu dispozitive care să producă energie solară, eoliană etc, în cantităţile necesare iluminării şi încălzirii clădirii, ca şi altor necesităţi energetice casnice. Criticii susţin că astfel de propuneri sunt nerealiste şi Uniunea Europeană este preocupată încă o dată de proiecte aproape utopice.

 

» Autorităţile europene continuă să lupte împotriva moştenirii creştine a continentului prin diverse campanii de abolire a tradiţiilor de origine creştină. În ultima vreme se fac presiuni crescânde ca ziua de duminică să nu mai fie în mod obligatoriu zi de odihnă.

Protecţia generală a duminicii a fost recunoscută de legislaţia europeană. Legea europeană din 1993 stipula că dreptul la un repaus săptămânal trebuie ,,să includă în principiu duminica”. Însă 3 ani mai târziu, Marea Britanie a atacat la Curtea Europeană de Justiţie această precizare aparte a duminicii. Curtea a judecat ca nefondată menţionarea specifică a duminicii, fiindcă nu există argumente de ordinul sănătăţii şi securităţii muncii, singura bază legală a directivei europene, care să oblige ca repausul săptămânal al unui muncitor să fie duminica. Cu alte cuvinte, un muncitor nu va fi mai puţin sănătos dacă se odihneşte joia sau în oricare altă zi a săptămânii în afară de duminică. În aprilie 2009, după 5 ani de la iniţierea negocierilor pe această temă, o nouă tentativă de revizuire a eşuat din cauza punctelor de vedere divergente dintre Parlamentul European şi guvernele ţărilor comunitare.

Mai 2009. Paris, Franţa. Afiş pe tema dezbaterii cu privire la repausul duminical din Adunarea Naţională a Franţei. Pe afiş scrie: ,,Nu vă atingeţi de duminica mea” 

În prezent, 16 din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene au ca zi de repaus obligatoriu duminica, cu excepţia anumitor activităţi esenţiale. Însă în noiembrie trecut, Finlanda a autorizat deschiderea magazinelor duminica pe tot parcursul anului, iar în Germania, magazinele pot fi deschise în medie 4 duminici pe an. Şi în alte ţări europene, de pildă Franţa, există presiuni pentru abolirea duminicii.

Pe 24 martie 2010, Comisia Europeană a iniţiat consultări pentru formularea unei noi directive cu privire la timpul de muncă. Această primă fază, a consultărilor cu partenerii sociali, va dura cel puţin 6 luni. Textul legislativ propriu-zis nu va ajunge pe masa Parlamentului European şi a conducerii celor 27 de state membre ale Uniunii înainte de sfârşitul acestui an.

Consultările din 24 martie s-au desfăşurat la sediul Parlamentului European de la Bruxelles, fiind iniţiate de euro-deputatul german Thomas Mann, vice-preşedinte al Comisiei Parlamentare pentru Angajare şi Probleme Sociale. La eveniment au participat 350 de deputaţi şi reprezentanţi ai unor sindicate şi organizaţii religioase din Uniunea Europeană. Ei au cerut conducătorilor europeni ,,să se opună presiunilor economice crescânde” şi să ,,promoveze duminica liberă şi stâlp al modelului social european”, insistând asupra ,,reconcilierii dintre vieţile profesionale şi de familie”. Thomas Mann a argumentat: ,,Această zi de repaus comun serveşte pentru întărirea coeziunii sociale în societăţile noastre, o coeziune care este atât de serios zdruncinată de criza economică actuală”. În plus, duminica este recunoscută în dreptul european ca zi de repaus pentru copii şi adolescenţi.

La consultările din 24 martie a participat şi economistul ungur Laszlo Andor, noul comisar european pentru probleme sociale. El a declarat că vrea să cunoască punctele de vedere ale fiecărui stat, ca şi ale diferitelor organizaţii, pentru discutarea şi formularea unei noi legi privind repausul duminical. El şi-a arătat deschiderea către o discuţie cu deputaţii şi militanţii duminicii libere şi a amintit că, în prezent, problema muncii duminicale este de domeniul fiecărui stat european în parte. Însă agenţiile de presă au comentat că, deşi comisarul Andor a promis să acorde atenţie echilibrului dintre viaţa particulară şi cea profesională, el nu s-a angajat să lupte cu toată puterea pentru a proteja duminica ca zi de odihnă.

Părerile rămân încă împărţite. De exemplu, Fundaţia Europeană pentru ameliorarea condiţiilor de muncă, o agenţie publică a Uniunii Europene, avertizează că a munci la sfârşitul săptămânii nu va rămâne fără efecte negative asupra absenteismului, motivaţiei şi bolilor profesionale. Pe de altă parte, Catelene Passchier, secretar confederal al Confederaţiei Europene a Sindicatelor, afirmă că ,,argumentaţia ştiinţifică (n.r.: pentru repausul duminical), utilizată deja la dezbaterile din 2009, rămâne destul de slabă”. ,,Categoric noi nu ne opunem protejării duminicii, însă fundamentul său juridic este dificil de stabilit în dreptul european, care ţine de judecata Curţii Europene de Justiţie”, a remarcat ea.

Această problemă – păstrarea sau eliminarea repausului duminical din legislaţia europeană – pare să fi fost cauzată de faptul că în preambulul Tratatului European nu s-a păstrat nici o menţionare la moştenirea creştină a continentului, care ar fi putut fi utilizată ca bază juridică. În lipsa unei astfel de specificaţii, s-a ajuns la întrebări de genul: ,,Duminica convine creştinilor. Însă ce putem spune despre ziua de sâmbătă pentru evrei şi cea de vineri pentru musulmani ?”

Pe lângă problema zilei de duminică ca zi de odihnă, consultările din 24 martie au abordat chestiunea deschiderii magazinelor duminica. Potrivit Financial Times, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso estimează că un mijloc de dinamizare a consumului şi de a atrage cererea în Europa ar fi, printre altele, flexibilizarea orelor de deschidere a magazinelor.

Dar să nu uităm că dincolo de aspectul economic, ‘flexibilitatea’ pieţelor şi ‘dinamizarea consumului’, stă ura înverşunată a celor care vor să şteargă orice urmă a moştenirii creştine din Europa, ca din întreaga lume …

Iosif Mocanu