Ce se mai intampla prin Marea Britanie

Ce se mai întâmplă prin Marea Britanie şi în curând se va întâmpla şi la noi …

Trădată de sistemul naţional de sănătate: unui medic bolnav de cancer i se refuză acordarea medicamentelor care i-ar putea salva viaţa

1 mai 2010

Becky Smith, de 30 ani, s-a confruntat cu un refuz din partea sistemului naţional de sănătate în a i se acorda un tratament nou împotriva cancerului, care i-ar putea prelungi viaţa cu până la 20 ani. Refuzul a venit după ce cancerul de sân a recidivat de 4 ori. Fără tratament, ea ar mai putea trăi doar un an şi jumătate.

Becky a declarat: ,,Mă simt atât de dezamăgită. Am dăruit tot ce aveam sistemului de sănătate şi aş putea dărui alţi 20 ani muncii pe care o îndrăgesc. Am nevoie doar ca acest tratament să-mi dea o şansă să lupt”. Sistemul de sănătate a refuzat să plătească cele 23.000 de lire sterline pentru tratament, deşi acesta este disponibil pentru 40 de alte persoane, inclusiv una care locuieşte la numai 5 mile depărtare de casa familiei ei.

Ea a spus: ,,Sunt atât de furioasă când mă gândesc la cât de mult am muncit în cadrul sistemului de sănătate şi cât de puţin am primit înapoi. Dacă aş fi trăit în altă parte a Marii Britanii aş fi primit acest tratament. Este o adevărată loterie şi este atât de nedrept”.

Becky Smith a descoperit un nodul de dimensiunea unui bob de mazăre în sânul ei stâng în aprilie 2008, când avea 28 ani şi lucra la Spitalul High Wycombe din Buckinghamshire. Ea a consultat 3 medici generalişti şi a cerut o consultaţie la o clinică oncologică de la Spitalul John Radcliffe din Oxford, dar i s-a spus că este un chist benign. Până în decembrie, nodulul a crescut până la dimensiunea unei mingi de golf. La o scanare s-a descoperit că avea 3 tumori în sân, iar pe 30 decembrie a fost diagnosticată cu cancer. Scanări ulterioare au arătat că boala se extinsese în ficat şi coloana vertebrală.

Ea a făcut o mastectomie (îndepărtarea chirurgicală a sânului) şi luni chinuitoare de chemoterapie, radioterapie şi terapie hormonală. Nu a mai putut lucra în ultimele 6 luni de zile şi a fost nevoită să se întoarcă în casa părinţilor ei din Ryde, Isle of Wight. Acum, starea ei este stabilă şi medicii cred că ar putea trăi 10 până la 20 ani cu tumorile din coloana vertebrală dacă ar putea-o opera pentru a-i îndepărta tumoarea din ficat. Trebuie să fie micşorată mai întâi, însă chemoterapia obişnuită nu a reuşit să facă aceasta.

Becky Smith are nevoie de terapie selectivă cu radiaţii interne (Selective Internal Radiation Therapy, SIRT), un nou tratament prin care milioane de mărgele radioactive mici sunt injectate în artera care alimentează cancerul, pentru a transmite radiaţia în mod ţintit. Tratamentul a fost aprobat în Uniunea Europeană în 2002 şi a fost folosit pentru a trata 15.000 pacienţi în întreaga lume, inclusiv aproximativ 300 în Marea Britanie. Dar trustul de sănătate local, de care ţine Becky, a refuzat să-i finanţeze tratamentul, fiindcă nu a fost pe deplin aprobat de organismul care hotărăşte aceasta, Institutul Naţional pentru Sănătate şi Calitate Clinică (n.r.: am mai scris despre acest institut. A fost înfiinţat de guvernul britanic pentru a stabili reguli şi a ,,face o evaluare a costului tratamentului per an suplimentar de viaţă care se aduce, şi per an de viaţă ajustată calitativ” … ,,Eficacitatea clinică şi ca preţ de cost al tratamentului este utilizată apoi ca bază pentru o recomandare dacă (…) tratamentul ar trebui sau nu asigurat de sistemul naţional de sănătate” – din Omul – marfa cea mai căutată, cea mai traficată şi cea mai batjocorită (I)). Luna viitoare, organismul va analiza din nou situaţia, dar lui Becky îi este teamă că decizia poate veni prea târziu pentru ea.

Ea nu-şi poate permite să dea 23.000 de lire sterline pentru tratamentul SIRT şi se gândeşte să-şi anuleze nunta din iulie ca să folosească banii pentru tratament. Ea şi logodnicul ei sunt nişte oameni simpli, care nu deţin sume mari în bancă. În plus, tratamentele pe care le-a urmat Becky până în prezent au lăsat-o infertilă …

Altei paciente, Nikki Phelps, de 37 ani, i s-a refuzat de asemenea tratamentul până când Daily Mail a scos la iveală cazul ei. Cazul ei a fost unul fericit, fiindcă în final sistemul de sănătate a fost de acord să-i finanţeze tratamentul, ba încă şi să-i înapoieze banii pe care-i cheltuise până atunci pentru acesta.

,,Refuzul de finanţare a tratamentului pentru cancer echivalează cu faptul că nu-mi voi vedea băiatul începând şcoala”

10 iunie 2010

O mamă se teme că nu va trăi să-şi vadă fiul în prima zi de şcoală, după ce conducerea sistemului naţional de sănătate a refuzat să-i finanţeze singurul medicament care o poate ajuta. Nikki Blunden, de 37 ani, care are cancer de sân, spune că ei i s-a semnat sentinţa la moarte. Medicii i-au dat 3 luni de viaţă, dacă nu va folosi medicamentul lapatinib pentru a stăvili boala, care s-a răspândit în creier.

Dar finanţarea a fost respinsă de trustul de sănătate de care aparţine, printr-o decizie a organismului care hotărăşte aceasta (acelaşi institut înfiinţat de guvernul britanic), în urma căreia 2.000 femei aflate în aceeaşi situaţie cu ea nu vor mai primi medicamentul în fiecare an.

Soţul ei, Richard Blunden, de 37 ani, din Dagenham, Essex, a spus că le-a luat 7 ani să întemeieze o familie. Soţia sa a fost diagnosticată cu cancer de sân în 2007 şi a trecut prin chemoterapie, radioterapie şi mai multe tipuri de medicamente, şi în acest timp i-a fost extirpat sânul stâng. ,,Nikki a luptat să avem un fiu şi acum ea luptă să trăiască pentru el şi pentru noi toţi. Ea vrea să fie măcar încă un Crăciun şi un An Nou cu noi – ea merită orice şansă pe care sistemul de sănătate i-o poate oferi”.

Nikki se loveşte de decizia necruţătoare a aceluiaşi organism care are menirea de a ’raţionaliza’ banii sistemului naţional de sănătate britanic: ,,Decizia este mârşavă. Când există un medicament care îmi poate prelungi viaţa cu câteva luni ar trebui ca acesta să fie disponibil. Am muncit toată viaţa şi am plătit taxele, ca şi soţul meu, aşa că de ce n-aş beneficia ? Am doar 37 ani şi am un fiu şi un soţ pentru care să lupt. Ce este uimitor este că am luat până acum 5 medicamente care nu mi-au ajutat şi erau mai scumpe ca lapatinib” …

Institutul Naţional pentru Sănătate şi Calitate Clinică nu aprobă utilizarea lapatinibului, deşi mii de femei cu cancer de sân agresiv au nevoie de acest medicament. Motivul invocat este că lapatinibul este prea scump, cu toate că producătorul său oferă gratuit primele 3 luni de tratament. Cercetările arată că acest medicament prelungeşte viaţa cu aproximativ 3 luni de zile, însă unele femei sunt încă în viaţă după 2 ani de la începerea tratamentului.

În plus, institutul pretinde că pune la dispoziţia celor bolnavi de cancer un medicament utilizat în mod frecvent, capecitabine, care este mai ieftin.

Bine că sistemele de sănătate occidentale vor plăti din banii publici operaţiile de schimbare de sex, tratamentele hormonale şi orice alte proceduri cerute de homosexuali, pentru a nu fi acuzate că părtinesc comunitatea LGBT, ca şi avorturile, ca nu cumva să nu fie respectat ’dreptul la avort’ al femeii şi să fie încălcate directivele europene de control al populaţiei ! Până la urmă, vom ajunge să trăim noi înşine faptul că a beneficia de facilităţile medicinei moderne este un privilegiu !