Cronica externa nr. 03

KOSOVO ÎN LACRIMI

Apelul Sinodului Sârb

Pe 15 iunie a.c., Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe a dat o declaraţie prin care cerea demisia preşedintelui Slobodan Miloşevici: ,,Confruntaţi cu situaţia tragică a poporului nostru şi a statului nostru federal şi convinşi că numele lui Dumnezeu, şi nu Tribunalul de la Haga, reprezintă justiţia, cerem ca actualul şef al statului şi guvernul său să-şi prezinte demisia”, soluţia propusă de Sfântul Sinod fiind formarea unui guvern de salvare naţională.

Patriarhat la Pec

În dorinţa de a-i susţine moral pe sârbii din Kosovo, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe şi-a mutat reşedinţa de la Belgrad înapoi la Pec, declarând că nu va părăsi provincia, chiar dacă luptătorii UCK nu vor fi dezarmaţi. De asemenea, patriarhul a rugat comunitatea sârbă din Kosovo să nu-şi părăsească locurile natale. Oraşul Pec găzduieşte străvechea reşedinţă patriarhală a Serbiei, înconjurată de numeroase mânăstiri ortodoxe.

La mânăstirea Gracanica, situată în apropiere de Priştina, patriarhul Pavle s-a adresat sârbilor kosovari adunaţi în curtea mânăstirii ridicate în secolul al XIV-lea şi atinsă de bombardamentele NATO: ,,Aici, în acest loc, vă invit să fiţi curajoşi şi să rezistaţi”.

Sediul Patriarhiei Ortodoxe Sârbe din Pec

Afirmaţii cutremurătoare

Mitropolitul Amfilohie al Pec-ului a făcut o afirmaţie cutremurătoare, dar realistă, spunând că în cazul în care forţa de protecţie, KFOR, nu va dezarma formaţiunile UCK, nici un sârb nu va rămâne în zonă. În acest moment, la mitropolia din Pec se află monahii, doi preoţi şi circa 200 de refugiaţi sârbi. De asemenea, la mânăstirea Decani se mai află 22 de călugări şi 17 sârbi din localitate, iar la mânăstirea Gracanica, se află monahii de la Prizren şi episcopul Artemie al provinciei Kosovo.

Au plecat barbarii, au venit profanatorii

Ca urmare a acordului de pace de la Kumanovo, albanezii dau lecţii de vandalism în mai toate localităţile provinciei. Sediul Patriarhiei Sârbe informează zilnic asupra jafurilor armate şi a incendierilor înfăptuite sistematic de majoritatea etnică a regiunii. Astfel, Schitul din Devic, ce adăposteşte nouă călugăriţe şi un preot şi care se află la 20 de km de Mitroviţa, în nordul provinciei, a fost ocupat timp de două zile de militanţii UCK. Aceştia s-au dedat la ,,violenţe psihologice”, a afirmat maica Anastasia, stareţa schitului ce datează din secolul al XV-lea. Lăcaşul a fost devastat şi unele aripi ale clădirilor sale au fost demolate, pereţii fiind ciuruiţi de gloanţe. În paraclis, ramele şi geamurile icoanelor au fost sparte, iar pe una dintre ele profanatorii au desenat siglele UCK. Picturi murale, foarte vechi şi conservate cu mare grijă, au fost scrijelite şi mâzgâlite, cădelniţele şi crucile au fost rupte sau îndoite. ,,Ne-au spus că şterg toate semnele prezenţei noastre”, a declarat monahul. Părintele Sava de la mânăstirea Decani, aflată în apropiere de Pec, a spus că ,,sârbii trăiesc un adevărat calvar în Kosovo”.

Biserica mânăstirii Gracanica, lovită de bombardamentele NATO

Respectarea drepturilor omului ?

Membrii UCK au incendiat şi demolat câteva mânăstiri din regiunea localităţii Prizren. Printre cele mai valoroase mânăstiri distruse de la retragerea forţelor iugoslave din Kosovo se numără Mânăstirea Sfânta Treime din Ruşeniţa, Mânăstirea Sfântul Petru din Korişa, datând din secolul al XV-lea, biserica din Suva Reka şi Mânăstirea Zociste. ,,Teroriştii” albanezi au produs stricăciuni şi Catedralei Maicii Domnului din Lievis, construită de regele Milutin la începutul secolului al XIV-lea.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 3/iunie 1999