Schimbarea calendarului la începutul secolului XX (VI)

CHESTIUNEA CALENDARULUI

Schimbarea calendarului la începutul secolului XX (VI)

 

Îndreptarea calendarului din punctul de vedere economic

de St. C. Hepites

Membru în Comitetul Internațional de Măsuri şi Greutăţi

Bucureşti

1898

 

Relaţiunile internaţionale cresc în mod evident cu dezvoltarea mijloacelor de comunicațiune, şi nu trebuie să fim profeţi spre a spune că economia noastră naţională ar câștiga negreşit dacă am fi în stare să stabilim o linie maritimă, de regulată şi repede comunicare, cu America sau cu un alt continent.

Astăzi, mai mult decât oricând, trebuie nu numai să întreţinem relaţiuni internaţionale dar să căutăm prin toate mijloacele a lărgi cât mai mult aceste relaţiuni. Astăzi, când zidul Chinei este în ajun de a intra în istoria trecutului, nu mai este permis României de a aştepta la dânsa acasă mușterii. Noi suntem datori să căutăm pe aceşti mușterii în toate părţile lumii.

Din cauza creşterii zilnice a relațiunilor internaționale este și natural și necesar ca obiceiurile popoarelor să se schimbe, împrumutând unul de la altul ceea ce găseşte mai bun.

Din punctul de vedere comercial este nevoie ca mărimile sau cantităţile, valoarea şi timpul să se măsoare pretutindeni cu aceleași unități.

Este atât de adevărat că toate popoarele civilizate au simţit în mod absolut necesitatea unificării acestor unităţi, încât s-a căutat şi se caută încă prin toate mijloacele, şi în special prin întruniri internaţionale, să se ajungă la rezultatul voit.

Astfel, prin lucrările foarte însemnate ale Comitetului Internaţional de Măsuri și Greutăţi, între membrii căruia şi România îşi are delegatul său, s-a ajuns ca măsurile metrice să fie cunoscute pretutindeni și nu este departe ziua în care sistemul metric va fi singurul întrebuințat în toate părţile lumii. Toate popoarele civilizate din lume au aderat la  Convenţiunea Metrului. Englitera, Rusia, Japonia, Statele Unite ale Americii, fără a vorbi, se înţelege, de celelalte multe popoare din Europa și celelalte continente care, ca şi România, întrebuințează de mult sistemul metric, sunt pe cale de a pune în practica curentă această sistemă de măsuri.

Câtă înlesnire oare nu se va aduce comerţului prin această unificare a măsurilor care servesc pentru predarea sau primirea mărfurilor ?

Mulțumită prevederii oamenilor noștri de stat, România se poate făli astăzi că nu mai există pe teritoriul său nici un țăran care să nu ştie ce este un metru, un kilogram, un hectar sau un hectolitru.

Monedele şi dânsele vor fi negreşit unificate. Mai inainte chiar de a primi sistemul metric, România şi-a schimbat sistemul său monetar și a adoptat, nu de mult, chiar etalonul de aur. Pe zi ce trece vedem popoarele schimbându-şi sistemul lor monetar. Acum în urmă Ungaria a adoptat şi dânsa, sub o altă denumire, unitatea francul. Lăsând la o parte pe unele popoare care îşi păstrează încă sistemul lor monetar special se poate zice că în genere există în lume două sisteme monetare: sistemul francez bazat pe franc, şi sistemul englez bazat pe shilling.

În ceea ce priveşte măsurarea timpului, toată omenirea a adoptat drept unitate ziua mijlocie care se subîmparte, după cum se știe, în 24 de ore. Din chiar definiţiunea zilei este imposibil ca, în acelaşi moment fizic, toate popoarele de pe faţa globului pământesc să socotească aceeași oră. Este evident că dacă în momentul când scriu aceste rânduri sunt 9 ore dimineaţa la București, localităţile care se găsesc la 15 grade spre est au 10 ore și localităţile cuprinse între aceste două meridiane au ore cuprinse între 9 și 10 ore. Înaintând deci spre est cu un ceasornic reglat după meridianul Bucureştilor, ar trebui să-l avansăm necontenit după cum ar trebui să-l dăm necontenit înapoi dacă am călători spre vest de Bucureşti.

Nu de mult timp s-a pus o oarecare stavilă și în această avansare sau dare-înapoi a ceasornicului, stipulându-se ca fusurile sferice trase pe faţa globului să aibă aceeași oră pe longitudini de 15 grade. Cu modul acesta timpul ce avea la un acelaşi moment fizic pe faţa globului se deosebeşte întotdeauna prin un număr exact de ore. Astfel în România, care a adoptat timpul Europei orientale, ceasornicul este întotdeauna cu o oră exactă înaintea orologiului din Viena, Berlin sau Roma, unde s-a adoptat timpul Europei centrale, sau cu 2 ore înaintea orologiului din Bruxelles sau Londra unde s-a adoptat timpul Europei occidentale. Întrebuinţând deci acest sistem, calculele s-au simplificat căci nu se mai ţine cont de minute şi secunde care complică socotelile.

O nouă simplificare în socotirea orelor, adoptată deja de unele popoare, și care simplificare se va adopta negreşit în curând de toate popoarele civilizate, constă în suprimarea denumirii de ore ante-meridiane şi de ore post-meridiane; socotirea lor făcându-se de la 1 până la 24. În România Institutul Meteorologic, de la înfiinţarea sa în 1884, socoteşte orele în acest singur mod.

Pentru măsurarea timpului mai lung se întrebuinţează, după cum se ştie, perioade care cuprind mai multe zile: săptămâna, luna și anul.

Pentru socotirea acestor perioade marea majoritate a popoarelor civilizate întrebuinţează acum calendarul gregorian (stil nou); numai noi românii, rușii, grecii şi alte câteva naţiuni mici întrebuințăm încă calendarul iulian (stil vechi).

Toţi oamenii care au învățat cât de puţină carte ştiu că între aceste două calendare există astăzi o deosebire de 12 zile aşa încât atunci când la noi avem 10 februarie la toate popoarele afară de cele sus indicate este 22 februarie.

Peste doi ani diferența între aceste două calendare va fi de 13 zile din cauză că în calendarul nostru anul 1900 este bisextil (adică are 366 zile) pe când în calendarul gregorian el este un an ordinar (365 zile). Această diferență va continua a creşte din ce în ce mai mult așa încât ar putea ajunge odată vremea ca în luna iulie, spre exemplu, să nu mai fie vară ci iarnă.

Se ştie că deosebirea între aceste două calendare provine, în prima linie, din faptul că calendarul iulian este bazat pe o valoare neexactă a duratei de revoluţiune a pământului împrejurul soarelui.

După cum deosebirea ce avem de 12 zile între ambele calendare va deveni de 13 zile în 1900, apoi de 14 zile și aşa mai departe, este evident că altă dată diferența a fost de 11 zile, de 10 zile, de 9 zile etc.

Ori de câte ori, prin urmare, voim a cunoaşte la ce dată a calendarului nostru corespunde o zi a calendarului gregorian sau viceversa, trebuie mai întâi să socotim diferenţa ce se găsea între aceste calendare la epoca considerată și apoi cu această valoare să facem un nou calcul de transformare. Aceste necontenite calcule şi transformări ce trebuiesc făcute sunt negreșit un izvor de greşeli și de confuziune de care în prima linie suferă comercianții în numeroasele lor tranzacțiuni cu străinătatea.

Se vede de aci numeroasele confuziuni la care poate da loc întrebuințarea a două feluri de calendare, şi necesitatea în care se găsesc îndeosebi comercianții de a lucra numai după unul şi același fel de calendar, după cum necesitate au de a nu întrebuința decât unul şi același sistem de măsuri şi greutăți și de monede.

Calendarul având de scop fixarea succesiunii zilelor, este silit să se ocupe și cu fixarea sărbătorilor. Se ştie că sărbătorile se împart în fixe și mobile. Cele dintâi vin întotdeauna în aceeași zi a anului; spre exemplu, Crăciunul la 25 decembrie, Sfântul Constantin la 21 mai și aşa mai departe. Sărbătorile mobile depind de ziua Paștelui, dar Paștele a fost determinat de Conciliul din Niceea care a prescris că această sărbătoare să aibă loc în duminica după luna plină care vine imediat după echinocţiul de primăvară.

Ținându-ne riguros după prescripţiunile acestui conciliu, se poate demonstra foarte lesne că părinţii noştri, care s-au ocupat cu calendarul, de la Conciliul de la Niceea încoace, s-au înșelat în socoteala lor. Atât această cauză cât şi împrejurarea că calendarul nostru (adică cel iulian) este bazat pe o valoare neexactă a duratei de revoluţiune a pământului împrejurul soarelui cât și a lunii împrejurul pământului, au făcut ca astăzi deosebirea între calendarul nostru şi cel gregorian să fie de 12 zile.

Mai mulţi învățaţi de ai noștri, printre care vom cita pe răposaţii Ion Ghica, Bacaloglu și Gogu, unul din eforii Seminarului Nifon, au dovedit îndeajuns că nu se calcă nici o singură prescripţiune impusă de Conciliul de la Niceea dacă s-ar adopta calendarul gregorian de creștinii ortodocşi. Toţi aceşti învăţaţi precum chiar şi episcopul Melchisedec recunosc că formarea calendarului, care este bazat pe mişcarea pământului împrejurul soarelui, este o chestiune curat de astronomie[1].

Astfel prezentându-se lucrurile este greu de conceput cum până astăzi nu s-a legiferat încă îndreptarea calendarului iulian pe baza indicaţiunilor ştiinței. Această îndreptare este cu atât mai urgent reclamată cu cât cele mai mari instituţiuni ale statului nostru au adoptat de multă vreme calendarul gregorian după care ele se conduc.

Astfel, căile ferate, poștele, telegrafele și telefoanele, creditele urbane şi rurale, Institutul Meteorologic și multe alte case de comerţ întrebuinţează exclusiv calendarul gregorian.

Știu bine că unii membri ai Bisericii Ortodoxe se opun oricărei modificări a calendarului sub cuvânt că printr-aceasta s-ar atinge dogmele; știu însă de asemenea că dovedit este că tocmai din greşita aplicaţiune a prescripțiunilor Conciliului de la Niceea ne găsim astăzi înapoi cu 12 zile şi că mâine, poimâine, ne vom găsi cu 13 zile. Mai ştiu încă că datoria celui greşit este de a-și îndrepta eroarea şi prin urmare mai înainte de oricine tocmai Biserica Ortodoxă datoare este a cere cu insistență îndreptarea calendarului. Numai astfel dânsa va putea proba că respectă prescripţiunile Conciliului de la Niceea, de la care astăzi ea s-a depărtat foarte mult.

Domnul Mirescu, profesor de la Liceul Lazăr, într-un studiu recent foarte important asupra calendarelor[2] se exprimă astfel la paginile 11 şi 12:

«Nu vom învinui însă pe conducătorii Bisericii creştine pentru că n-au propus dânşii această îndreptare, – căci Sfinţii Părinţi n-au fost şi nu sunt astronomi de profesiune. Mai mult încă: cuvânt rău nu vom rosti împotriva Sfinţilor Părinţi ai Sinodului de la Niceea pentru că acești înalți demnitari, respectând ştiinţa, au adoptat atât anul iulian cât și cursul lunii așa precum erau cunoscute, întocmite și impuse în acele timpuri de către păgânii Sossigene și Iuliu Cesar.

Nici un creştin ortodox nu s-a găsit până astăzi care să considere acest act al Sfinţilor Părinţi ca o abatere spre păgânism a întocmirilor religiunii creştine ortodoxe.

Pentru ce dar o îndreptare a calendarului iulian care ar trebui făcută tocmai în scopul de a sărbători Paştele așa precum a hotărât Sfinții Părinţi ai celui mai ortodox Sinod, ar fi privită astăzi ca o profanare a religiunii creştine ortodoxe, ca o identificare a noastră cu religiunea astronomilor moderni a căror ştiinţă ar servi la această îndreptare.

Se impune deci oricărui creștin ortodox a susţine îndreptarea calendarului iulian tocmai pentru a sprijini întocmirile esenţiale ale religiunii noastre strămoşeşti. Iată dar în ce sens am mărturisit de la început că voi apăra întocmirile religiunii noastre ortodoxe».

Acesta a şi fost unul din motivele care a făcut pe învățatul nostru coleg, dr. Istrati, să propună Societății de Ştiinţe din Bucureşti formarea unei comisiuni pentru prezentarea unui memoriu şi a unui proiect de lege pentru îndreptarea calendarului nostru.

Comisiunea a și început lucrările sale despre care n-am a vorbi aci nimic.

Căci singura mea dorință a fost de a arăta că chiar interesele noastre comerciale şi economice reclamă imperios unificarea calendarelor după cum ele reclamă uniformizarea monedelor şi aceea a măsurilor și greutăților.

Mai am avut şi un alt scop când m-am hotărât să scriu aceste câteva rânduri. Acela de a asigura pe toată suflarea ortodoxă că noi înşine, ca buni ortodocşi, nu ne închipuim un singur moment că îndreptându-se calendarul greşit ce avem s-ar aduce cea mai mică jignire întocmirilor noastre bisericeşti.

Această afirmare a fost născocită de cei care se tem şi de umbra lor şi le servesc drept gogoriţă, spre a ţine în loc pe cei slabi şi necunoscători.

A ni se spune că ne facem catolici sau papiști dacă ne vom îndrepta calendarul este a pune în practică una din formele iezuitice cu care catolicismul înfricoşează pe adepţii săi. Biserica Ortodoxă n-a uzat niciodată de ameninţări şi excomunicări asupra credincioşilor săi. Chiar aceasta formează superioritatea Bisericii noastre asupra celei catolice; ea prin convingere își formează adepţi iar nu prin teamă.

Toţi românii luminaţi ca și cei neluminaţi ai acestei ţări, ortodocşi s-au născut, ortodocşi au rămas şi ortodocşi vor muri lăsând copiilor lor Biserica Ortodoxă intactă.

Ortodocşi suntem, ortodocşi vom rămâne, aceasta este legea fiecărui român.

Să nu se atribuie deci celor care caută să îndrepteze calendarul intenţiuni ce n-au şi n-au avut niciodată. Nu se cuvine să ne opunem ştiinţei care vrea să îndrepteze greşeala în care am căzut căci ştiut să fie, repet încă o dată, că îndreptarea calendarului se poate face în așa mod încât să se respecteze tot, absolut tot ce a poruncit Conciliul de la Niceea.

Să nu se uite însă că spiritul omului este aşa făcut încât, foarte adeseori, susține lucruri de neprevederea cărora te minunezi.

Cine nu-şi aduce aminte oare de numeroasele motive ce se invocau în contra construcţiunii primului drum de fier ? Dacă s-ar fi ascultat teama inspirată de simpla idee a unei maşini cu aburi înaintând pe nişte şine de fier, ar fi trebuit ca astăzi să ne găsim cu civilizaţiunea cu 100 de ani înapoi.

Dacă sunt oameni care nu văd decât înapoia lor sunt din fericire mulţi din cei care se uită mereu înainte. Aceştia sunt binefăcătorii omenirii, pe ei trebuie să-i urmăm.

Nu există un singur om pe lume care să poată proba exactitatea calendarului iulian; toți învățații ca şi Biserica Ortodoxă recunosc că urmând acest calendar neexact ne-am depărtat chiar de la prescripţiunile Conciliului de la Niceea.

Datoria tuturor este deci să ne îndreptăm calendarul în primul rând spre a pune Biserica în armonie cu poruncile Conciliului de la Niceea şi în al doilea rând pentru satisfacerea chiar a trebuinţelor noastre ştiinţifice şi practice.

 

Bucureşti, 29 ianuarie/10 februarie 1898

 

[1] Melchisedec, Biserica Ortodoxă și calendarul.

La p. 11 se zice: în acest chip noul calendar era o afacere de știință …

La p. 42 se zice: am văzut că diferența ce există între calendarele iulian şi gregorian deși în sine este o chestie curat de știință astronomică …

[2] Analiza critică a calendarelor iulian şi gregorian şi propuneri de reforme, București, 1898.