Stiri nr. 50

Iunie 2008. Întrunirea Sinodului

Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse

 

În perioada 24-29 iunie 2008, în sala de conferinţe a Catedralei Hristos Mântuitorul din Moscova s-a desfăşurat, sub conducerea Patriarhului Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii, întrunirea Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse. Acesta este organul suprem de conducere a Bisericii Ortodoxe Ruse, care se întruneşte odată la 4 ani. În acest an, au luat parte 183 de arhierei din totalul de 197: ierarhii conducători din toate regiunile Rusiei, ţările Comunităţii Statelor Independente şi diocezele din străinătate, ca şi episcopii vicari care conduc organizaţiile sinodale şi academiile teologice. Pentru prima oară, la o astfel de întrunire a participat o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora, condusă de întâistătătorul său, mitropolitul Ilarion.

La această reuniune, sinodul evaluează problemele cu care s-a confruntat Biserica în perioada de la precedenta întrunire până în prezent, şi trasează liniile directoare pentru intervalul următor. Actuala întrunire s-a axat pe problema unităţii Bisericii Ortodoxe Ruse, care se confruntă cu tensiuni şi conflicte în câteva dintre ţările fostei Uniuni Sovietice, ale căror Biserici doresc să se separe de Patriarhia Moscovei.

Cu privire la acest subiect, în discursul său inaugural, patriarhul afirma: ,,Divizarea Uniunii Sovietice a condus la apariţia de noi realităţi politice, pe care Biserica le acceptă. Însă, ea nu poate să tolereze tentativele neîncetate ale anumitor forţe politice care caută să distrugă spaţiul spiritual al Sfintei Rusii”. De asemenea, el s-a referit la lucrarea misionară, viaţa parohială şi monahală, dialogul dintre Bisericile creştine, dialogul interreligios, relaţiile cu statul şi cu societatea, problema neascultării de ierarhie etc.

Toate acestea au prefigurat direcţiile pe care s-a insistat în discuţiile de la sinod. Ierarhii au confirmat refacerea comuniunii canonice cu Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora, fixând o perioadă de 4 ani pentru ,,depăşirea consecinţelor diviziunii încă sensibile”. Apoi, sinodul a aprobat trecerea în calendar a 4 sfinţi cinstiţi local până în prezent: Sfântul Ierarh Ioan Maximovici, care a fost doar adăugat în calendar, fiind canonizat anterior de Biserica din diaspora (a se vedea articolul Aprilie 2008. Ştiri externe, Din viaţa Bisericii Ortodoxe Ruse. Logica ecumenistă permite recunoaşterea unui sfânt, dar fără a urma învăţătura propovăduită de el), Sfântul Antonie Smirnitski (1773-1846), arhiepiscop al Novgorodului, şi Sfintele Iuliana (1300-1393) şi Evpraxia (1302-1394), monahii din Moscova.

 

Sesiune de lucru a sinodului episcopilor ruşi

 

Un subiect căruia i s-a acordat o importanţă deosebită a fost propovăduirea învăţăturii ortodoxe în contemporaneitate. Din nefericire, Biserica Ortodoxă Rusă nu mai propovăduieşte o învăţătură ortodoxă curată, izvorâtă din scrierile Sfinţilor Părinţi şi o viaţă duhovnicească autentică, ci o învăţătură modernistă, croită după ultimul secol de influenţă nefastă a pactizării cu regimul comunist şi a compromisurilor făcute în cadrul dialogului ecumenist şi interreligios.

Astfel, ierarhii au decis că este importantă începerea alcătuirii unui catehism modern al Bisericii Ortodoxe Ruse. În acelaşi context s-a vorbit despre necesitatea de seminarii pastorale sistematice în dioceze pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor teologice ale clericilor, de cursuri diocezane pentru monahi şi educarea teologică a pelerinilor care vizitează mânăstirile şi bisericile ortodoxe ruse.

Într-un mod asemănător cu lucrarea săvârşită de Patriarhul Daniil al României, dar la alte dimensiuni, ierarhii ruşi au subliniat importanţa propovăduirii prin mijloacele moderne de comunicare: deschiderea de site-uri ale diocezelor, mânăstirilor şi bisericilor ruseşti, ca şi de posturi de radio şi televiziune care să transmită ideologiile Ortodoxiei oficiale.

În plus, pe 26 iunie 2008, Sinodul episcopilor a adoptat în unanimitate un document care exprimă poziţia ‘ortodoxă’ referitoare la libertatea, demnitatea şi drepturile omului, intitulat ,,Principiile fundamentale ale învăţăturii Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la demnitatea umană, libertate şi drepturi”.

Potrivit rezoluţiei sinodului, actul ,,a fost adoptat ca un adaos la doctrina socială (n.r.: document adoptat la întrunirea Sinodului episcopilor ruşi din 2000) şi exprimă poziţia oficială a Patriarhiei Moscovei cu privire la problema drepturilor omului”. Sinodul şi-a exprimat dorinţa ca ,,acest document să slujească pentru dezvoltarea unei importante acţiuni sociale a ortodocşilor” şi susţine că el va fi oferit spre dezbateri ‘partenerilor de dialog’ ai Patriarhiei Moscovei, activiştilor ruşi şi internaţionali pentru drepturile omului, altor confesiuni creştine şi altor religii, lumii seculare şi organizaţiilor internaţionale.

Însă nu toate lucrurile stau atât de bine pe cât ar vrea să le prezinte conducerea Patriarhiei Moscovei. Astfel, Arhiepiscopul Alexie de Orekhovo-Zuyevo, care conduce comitetul sinodal pentru viaţa monahală, a făcut un adevărat rechizitoriu vieţii monahale din Rusia. El a chemat călugării să-şi amintească esenţa mai înaltă a monahismului, căci ,,trebuie să recunoaştem că, din nefericire, cu greu putem găsi împlinite, în mânăstirile contemporane, acele principii ale monahismului rânduite de întemeietorii şi urmaşii faptelor lor din istoria Bisericii Ortodoxe”.

El a prezentat mai multe aspecte nepotrivite ale vieţii monahale: ieşirea din mânăstiri mai des decât este necesar, luxul din chiliile călugărilor, existenţa televizoarelor şi accesul la internet în chilii, neascultarea şi viaţa coruptă. În final, el a cerut ,,îmbinarea inteligenţei, muncii şi rugăciunii în viaţa monahală, deoarece mânăstirea nu este o firmă de construcţii, o afacere agricolă, un atelier de croitorie, pescărie, brutărie, tipografie, adăpost, azil sau şcoală de copii”.

Un eveniment mai puţin obişnuit s-a petrecut la întrunirea din acest an, ierarhii caterisindu-l pe Episcopul Diomid de Anadyr şi Chukotka. În ultimii 2 ani, episcopul Diomid (n.r.: care, între anii 1990-1991, a fost ierodiaconul patriarhului Alexie şi asistentul acestuia) a criticat neîncetat conducerea Patriarhiei Moscovei, acuzând-o de implicare în ecumenism, pe care îl consideră erezie, şi de faptul că formează o ,,alianţă nesfântă” cu Kremlinul; în plus, episcopul i-a sfătuit pe creştini să refuze paşaportul rus, telefoanele mobile, cardurile bancare şi tot ce poate determina ,,controlul total al autorităţilor asupra persoanei umane”.

După vizita patriarhului Alexie la Catedrala Notre Dame din Paris, pe 3 octombrie 2007 (a se vedea articolul Octombrie 2007. Ştiri – Vizita Patriarhului Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii la Consiliul Europei şi în Franţa), episcopul Diomid l-a acuzat pe întâistătătorul rus de erezie şi neascultare faţă de canoanele Bisericii. El a cerut ca Biserica Ortodoxă Rusă să părăsească Consiliul Mondial al Bisericilor şi să fie desfiinţat Departamentul pentru relaţii externe al Patriarhiei Moscovei.

De asemenea, el a afirmat că ierarhii conducători ai Bisericii Ortodoxe Ruse se fac vinovaţi de ,,compromis spiritual, subordonând Biserica puterii seculare, cu preţul libertăţii date de Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, el a atacat ceea ce a descris ca fiind ,,consimţământul tacit al Bisericii, în locul denunţării politicilor anti-umane ale autorităţilor actuale care conduc la prăbuşirea ţării”.

 

 

Deranjată de această atitudine a episcopului Diomid, conducerea Patriarhiei Moscovei, susţinută de preşedintele Dimitri Medvedev, care şi-a exprimat acordul, l-a caterisit pe ierarhul rus. În şedinţa din 27 iunie, episcopii au votat în majoritate pentru caterisirea acestuia (doar 3 episcopi s-au opus şi 2 s-au abţinut), acuzându-l de ,,acte anti-canonice, calomnie şi minciună faţă de ierarhia sa în incitare la schismă”. Periodicele ruseşti au comentat că această măsură luată de sinod, de caterisire a unui episcop (n.r.: după 1990, au mai existat câteva cazuri de caterisire, însă numai de preoţi), pare a fi şi o lecţie pentru toţi cei care ar încerca să critice poziţia apostată a Patriarhiei Moscovei.

Ţinem să precizăm că, în cele de mai sus, noi am redat doar acest eveniment neobişnuit, pe cât de obiectiv ne-a stat în putinţă şi potrivit informaţiilor pe care le-am avut la dispoziţie, adevărul cu privire la vinovăţia episcopului Diomid cunoscându-l doar bunul Dumnezeu.

Criticile episcopului Diomid la adresa ‘politicii’ duse de Patriarhia Moscovei i-au determinat pe unii militanţi ecumenişti să lanseze noi argumente în favoarea implicării Bisericii Ortodoxe Ruse în dialogul intercreştin şi interreligios. Astfel, Mitropolitul Chiril de Smolensk şi Kaliningrad, conducătorul Departamentului pentru relaţii externe al Patriarhiei Moscovei, a pledat pentru participarea Bisericii Ruse la forurile ecumeniste mondiale: ,,Datorită poziţiei sale principale în dialogul cu confesiunile heterodoxe, Biserica Ortodoxă Rusă devine acum principalul martor şi voce a valorilor creştine tradiţionale, care sunt marginalizate din ce în ce mai mult de către liberalizarea apuseană … Slujba Bisericii Ruse într-o cerere de menţinere a dialogului interreligios devine din ce în ce mai profetică”. El a vorbit despre ‘nevoia’ de a colabora cu acei membri ai confesiunilor şi religiilor care apără ’poziţii morale tradiţionale’ apropiate de cea a Bisericii Ortodoxe Ruse, printre care se numără Biserica Catolică şi unele comunităţi protestante.

Un alt mare apologet al ecumenismului, Episcopul Ilarion al Vienei şi Austriei, reprezentantul Patriarhiei Moscovei la instituţiile europene, a intervenit cu alt argument, la fel de megaloman ca şi cel invocat de mitropolitul Chiril: prezenţa Bisericii Ortodoxe Ruse în mişcarea ecumenistă este necesară pentru a contracara poziţia Patriarhiei Constantinopolului. ,,Această retragere (din Consiliul Mondial al Bisericilor) doar va slăbi poziţiile noastre de astăzi în apărarea învăţăturii Bisericii pe care noi o considerăm tradiţională, care a fost vreme de secole temelia relaţiilor dintre Bisericile Ortodoxe şi care este acum contestată de Patriarhia Constantinopolului”, a afirmat ierarhul rus.

 

 

 

 

Consecinţe practice ale devierii de la învăţătura Sfinţilor Părinţi ai Bisericii

Ataşamentul faţă de ecumenism l-a determinat pe patriarhul Alexie al II-lea să înlocuiască prietenia sfinţilor cu relaţiile cu heterodocşii şi conducătorii altor religii. După scrisoarea adresată lumii musulmane (a se vedea articolul Aprilie 2008. Ştiri externe, Din viaţa Bisericii Ortodoxe Ruse. ‘Înfrăţirea’ creştinilor cu musulmanii), pe 18 iunie 2008, patriarhul rus l-a primit la Mânăstirea Danilov din Moscova pe secretarul general al Alianţei Baptiste Mondiale, pastorul Neville Callam, însoţit de pastorul Y. Sipko, preşedintele Uniunii Baptiştilor din Rusia.

În cadrul întâlnirii, patriarhul a afirmat că ,,întrunirile şi contactele dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi familia internaţională a comunităţilor baptiste rămân încă rare”, însă şi-a exprimat bucuria că, la nivel internaţional, ortodocşii şi baptiştii au relaţii bune. El a continuat spunând că cele două confesiuni creştine au poziţii asemănătoare faţă de evenimentele mondiale: ,,Avem toate motivele să credem că majoritatea baptiştilor împărtăşesc preocuparea noastră pentru starea comunităţilor creştine contemporane din lume şi împreună ne putem opune acestor tendinţe distructive”. La rândul său, secretarul general baptist a spus că ,,secularismul militant a devenit cea mai mare şi mai puternică provocare pentru creştinii” din zilele noastre.

Aceleaşi simptome le prezintă Mitropolitul Chiril de Smolensk şi Kaliningrad. În cadrul întrunirii Sinodului episcopilor, el a afirmat că ortodocşii se pot ruga la locurile sfinte ale altor confesiuni creştine: ,,Trebuie să lămurim că este permisă rugăciunea ortodoxă la locurile sfinte creştine din biserici neortodoxe” şi, chiar mai mult, ,,creştinii ortodocşi pot lua parte la slujbe neortodoxe”. Astfel, potrivit logicii ilogice de care dă dovadă, în general, mitropolitul Chiril, ,,vizita obişnuită într-o biserică sau participarea la o slujbă religioasă neortodoxă nu înseamnă că un ortodox aprobă învăţătura şi tradiţiile liturgice neortodoxe”.

Această ‘logică’ uluitoare se traduce deja în practică în Biserica Ortodoxă Rusă şi nu numai, fiindcă ortodocşii ruşi nu se sfiesc să meargă în pelerinaj la diferite locuri sfinte ale Bisericii Catolice, întemeiate pe învăţăturile eretice ale acesteia. Spre exemplu, a devenit o modă ca ortodocşii să facă pelerinaje la sanctuarele unde catolicii susţin că s-a arătat Maica Domnului: Lourdes, Fatima, Medjugorje etc (a se vedea serialul Apariţiile Maicii Domnului: intervenţie dumnezeiască sau înşelare ?). Mai mult, în perioada 25 mai – 6 iunie, corala diocezană din Kostroma, însoţită de Arhiepiscopul Alexandru de Kostroma, mai mulţi preoţi şi diaconi din această dioceză din nord-estul Rusiei, au mers la Lourdes, Franţa. Ei au fost invitaţi de episcopul catolic Jacques Perrier al oraşului Lourdes, în cadrul aniversărilor prilejuite de împlinirea a 150 de ani de la evenimentele petrecute aici.

Programul coralei la Lourdes a cuprins slujbe cotidiene, ca şi mai multe concerte de muzică liturgică rusească în diferite biserici din Lourdes şi împrejurimile oraşului. În mai multe rânduri, corala a cântat în cadrul slujbei catolice internaţionale din bazilica din Lourdes şi la procesiunile mariane de seară. Pe 27 şi 28 mai, Arhiepiscopul ortodox Inochentie de Chersonese a mers la Lourdes pentru a participa la programul coralei din Kostroma şi a saluta musafirii ortodocşi aflaţi aici. El a asistat la slujba internaţională din 28 mai, ca şi la procesiunea mariană cotidiană, urmată de un concert al coralei ortodoxe la Bazilica Rozariului.

Tot Arhiepiscopul Alexandru de Kostroma şi Galich a fost cel care a sugerat sinodului rus să folosească metodele utilizate de organizaţiile de cercetaşi pentru a atrage tineretul rus la biserică: ,,Noi nu trebuie să aşteptăm ca tinerii să vină la biserică. Trebuie să mergem şi să ne întâlnim cu ei. Trebuie să sugerăm programe şi proiecte interesante pentru a-i aduce în Biserică”. ,,Principalul motiv pentru Biserică de a folosi metodele cercetaşilor ale serviciului de tineret este că acestea produc interes sincer printre copii. Pot fi completate şi învăţătura ortodoxă subliniată”. În plus, el a amintit că există deja organizaţii ortodoxe pentru cercetaşi, precum Frăţia exploratorilor ortodocşi.

Am expus anterior (a se vedea articolul Iulie 2007. ,,Membri ai Bisericii – cetăţeni ai lumii” (I), subtitlul Relaţia dintre Biserică şi lume din perspectivă ortodoxă) faptul că Biserica Ortodoxă, asemenea Întemeietorului ei, stă şi aşteaptă ca omul să vină şi să-i ceară ajutorul; o altfel de atitudine nu este conformă cu Tradiţia ortodoxă, cu atât mai puţin folosirea unor metode lumeşti pentru a trezi interesul celor tineri faţă de Biserica lui Hristos. De fapt, o atare convingere, că este posibil aşa ceva, se naşte din aceeaşi logică ilogică caracteristică gândirii ecumeniste.

Apoi, această deschidere a Bisericii Ortodoxe Ruse către dialogul cu reprezentanţii altor religii conduce la asaltul prozelitist agresiv al acestora pe teritoriul ortodox şi primirea lor cu multă bucurie de ierarhii apostaţi. Astfel, în aprilie 2007, guvernul de la Moscova a emis documentele necesare construirii unei clădiri religioase pentru Societatea moscovită pentru Conştiinţa Krishna în districtul Molzhaninovo. La începutul lunii iunie 2008, locuitorii din districtele învecinate şi-au manifestat protestul public faţă de proiectul krişnaiţilor, iar grupul de iniţiativă a strâns semnături pentru anularea deciziei guvernului de a repartiza teren krishnaiţilor. În urmă cu câţiva ani, adepţii Krişna din Moscova au încercat să construiască un templu în alt district al capitalei Rusiei, Khodynskoye Pole, însă nu au reuşit tot din pricina protestelor puternice ale locuitorilor din zonă.

În fine, între 14-21 iunie 2008, în cadrul festivalului internaţional Rusia-India-Tibet, care s-a desfăşurat la Centrul Roerich din Moscova, călugării budişti au construit o mandala din nisip închinată unei zeităţi budiste. ,,Este pentru prima oară când mandala din Rusia va fi dedicată lui Green Tara, unul dintre cei mai veneraţi zei din budismul tibetan, un zeu al vieţii îndelungate şi sănătoase, care dăruieşte energie vitală nepreţuită şi putere tuturor celor care îi cer ajutorul”, a declarat un reprezentant al muzeului. Cu această ocazie, călugării i-au încurajat pe cei prezenţi să se închine, să-şi păstreze tradiţiile, dar să şi le îmbogăţească de asemenea, precum au făcut ei de-a lungul secolelor.

 

 

Ioachim Arnăutu

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 43/iulie-august 2008