Stiri nr. 86

Guvernare şi societate

Noi metode de urmărire şi supraveghere ale cetăţenilor

O altă tendinţă a guvernării actuale este sporirea într-un grad fără precedent a măsurilor de urmărire şi supraveghere ale cetăţenilor, care seamănă izbitor cu metodele utilizate de statul totalitar. Ideile expuse de George Orwell în romanul său 1984 sunt puse în practică în mod strălucit şi chiar depăşite cu brio, lucru facilitat printre altele de progresele deosebite ale ştiinţei şi tehnologiei actuale, dar şi de descreştinarea accelerată a societăţii şi pierderea reperelor morale.

Deşi guvernarea susţine că ia astfel de măsuri pentru a lupta împotriva infracţionalităţii şi terorismului, acesta este un pretext extrem de şubred care se spulberă în faţa metodelor utilizate şi a anvergurii acţiunilor întreprinse de autorităţi, care dezvăluie un scop mult mai cumplit. Printre aceste măsuri, unele şocante, am putea enumera: interceptarea convorbirilor telefonice şi corespondenţei electronice, îndemnarea cetăţenilor să se spioneze între ei, eludarea legilor şi a regulilor intimităţii cetăţenilor, urmărirea şi introducerea în bazele de date ale instituţiilor de securitate a unor persoane care nu au săvârşit nici o infracţiune, utilizarea de către poliţie, pentru cetăţenii propriei ţări, a echipamentelor specifice zonelor de război etc.

Pentru ca oamenii să accepte mai uşor toate aceste fărădelegi oficiale, a fost agitat spectrul terorismului şi au fost înscenate atentate. Televiziunea şi presa au lucrat agresiv pentru schimbarea mentalităţii societăţii în vederea minimalizării până la anulare a intimităţii personale şi acceptării ideii de a trăi extrem de expus. Dar să ridicăm un pic vălul şi să vedem despre ce este vorba …

 

» După atentatul de la 11 septembrie 2001, conducerea Statelor Unite ale Americii a construit o reţea uriaşă de spionaj şi urmărire. Cotidianul american The Washington Post a realizat o anchetă extinsă, pe o perioadă de 2 ani, referitoare la serviciile secrete americane, la care au lucrat 20 jurnalişti.

Această anchetă jurnalistică a constat în analizarea a mii de documente şi realizarea a sute de interviuri cu persoane implicate în programele de informare americane. În urma ei, jurnaliştii au reuşit să schiţeze o imagine a edificiului ridicat de guvernul federal american; toate acestea în pofida oficialităţilor care se străduiesc să păstreze cu tărie secretul în ce priveşte serviciile secrete şi programele pe care le derulează. Atitudinea lor este firească până la un punct (după cum le spune şi numele, serviciile sunt ‘secrete’), însă luând aminte la informaţiile oferite de cotidianul american, se naşte întrebarea: care sunt scopurile reale ale acestei reţele extrem de vaste ?

 

Câteva cifre

La câteva zile după atacurile din 11 septembrie 2011 asupra turnurilor gemene ale World Trade Center din New York, Congresul american a aprobat suplimentarea bugetului apărării interne cu 40 miliarde de dolari. În 2002 a mai alocat 36,5 miliarde de dolari, iar în 2003 alte 44 miliarde de dolari. Şi acesta a fost doar începutul. În 2009, bugetul comunităţii americane de informaţii a fost evaluat la 75 miliarde de dolari; cifra este de 2 ori şi jumătate mai mare decât cea din 2001. În plus, cifrele sunt estimative deoarece nu cuprind bugetul Departamentului Apărării şi al altor agenţii guvernamentale strict secrete.

În Statele Unite ale Americii există 45 agenţii guvernamentale angajate în activităţi strict secrete, care au 1.271 subunităţi şi 1.931 companii particulare, care conlucrează în programe complexe legate de terorism, securitate internă şi spionaj. Ele deţin 10.000 locaţii pe tot teritoriul Americii în care sunt amplasate instituţii secrete. Numai în Washington şi împrejurimile lui există 33 complexuri de clădiri destinate activităţilor de securitate naţională. Acestea ocupă un spaţiu echivalent cu 3 clădiri ale Pentagonului sau 22 clădiri ale Capitoliului, sediul Congresului SUA. Clădirile deţin un echipament impresionant atât cantitativ, cât şi calitativ, operat de armate de analişti şi specialişti, şi sunt bine păzite de alte armate de agenţi federali, dotaţi cu batalioane de maşini blindate şi dispozitive electronice.

Aceste agenţii elaborează anual 50.000 rapoarte secrete – volumul este atât de mare, încât multe sfârşesc ca maculatură. Numărul angajaţilor tuturor acestor instituţii a crescut foarte mult – circa 854.000 persoane au acces la informaţii clasificate ca ‘top secret’. În prezent, doar Agenţia de contrainformaţii militare a Pentagonului dispune de 16.500 de angajaţi, faţă de 7.500 câţi avea în 2002.

Zilnic, Agenţia Naţională de Securitate a SUA interceptează 1,7 miliarde de email-uri, apeluri telefonice, înregistrări video şi audio, pe care le sortează în 70 baze de date diferite. Se estimează că la fiecare 6 ore, agenţia culege tot atâtea date câte sunt stocate în întreaga Bibliotecă a Congresului.

Multe instituţii şi programe sunt strict secrete. De pildă, există un grup de programe ultra-secrete al Departamentului Apărării, numit Programe cu Acces Special, codurile date de Pentagon pentru acestea întinzându-se pe 300 pagini. Comunitatea de informaţii are sute de alte programe şi fiecare dintre aceste sute de programe are sute de sub-programe, fiecare sub-program fiind cunoscut de un număr limitat de oameni, astfel că asamblarea datelor a devenit aproape imposibilă.

În urma investigaţiei, jurnaliştii au recunoscut că volumul de informaţii referitor la sistem este pur şi simplu prea mare, caracterizând fenomenul prin 3 atribute: vast, incontrolabil şi secret. Un secretar de stat din domeniul apărării a afirmat: ,,Numai o singură fiinţă din univers ştie exact câte programe ultra-secrete desfăşoară agenţiile de informaţii americane şi aceea este Dumnezeu”.

 

Implicarea agenţiilor statale şi locale

Pentru a da o amplitudine mai mare urmăririi, agenţiile guvernamentale au alipit la tentaculele caracatiţei informative toate forţele de aplicare a legii de la nivel statal şi local. Scopul este ca fiecare agenţie statală şi locală de aplicare a legii să ofere forţelor federale informaţii pentru a susţine lucrarea Biroului Federal de Informaţii (FBI). Această parte a reţelei cuprinde 3.984 organizaţii locale, statale şi federale, fiecare cu propriile responsabilităţi şi jurisdicţii în domeniul luptei contra terorismului. Printre acestea se numără poliţia locală, birourile Departamentului Securităţii Interne de la nivel local şi, nu în ultimul rând, investigatorii militari.

În acest scop, agenţiile statale şi locale au primit dispozitive bazate pe tehnologii performante, utilizate de armata americană pe câmpurile de luptă din Irak şi Afghanistan. Poliţiştii folosesc astăzi camere video cu infraroşii care iau imagini digitale ale numerelor maşinilor şi le analizează aproape instantaneu, oferind multiple informaţii despre proprietari, ca nume, adresă, eventual cazier sau înscrierea într-o listă de terorişti; scanere portabile fără fir pentru amprente pentru a verifica identitatea motocicliştilor, care au fost folosite în Irak pentru colectarea de date biometrice etc.

La graniţele cu Mexic şi Canada, Agenţia de Protecţie a Graniţelor şi Vămilor întrebuinţează drone echipate cu camere video cu 30 cadre pe secundă, care au fost utilizate în războaiele din Kosovo, Irak şi Afghanistan pentru a urmări duşmanii. În Arizona, Unitatea de recunoaştere facială a şerifului din districtul Maricopa foloseşte un echipament răspândit în zonele de război, care înregistrează lunar 9.000 imagini faciale biometrice. Dispozitivele de identificare şi înregistrare biometrică a cetăţenilor sunt foarte des întâlnite şi uzitate.

Directorul Departamentului de Poliţie din Memphis, Tennessee, Larry Godwin, care a făcut un număr record de arestări folosind aceste tehnologii noi, afirmă: ,,Acum avem dispozitive pe care nu le aveam înainte. Pe unele le putem menţiona. Pe altele nu”.

Toate acestea au fost posibile prin acordarea de fonduri uriaşe. Din 2003 încoace, Departamentul Securităţii Interne a alocat autorităţilor statale şi locale 31 miliarde dolari pentru ca acestea să-şi îmbunătăţească capacitatea de a descoperi şi neutraliza terorişti. În plus, sume mari de bani vin de la bugetele statale şi locale, care sunt însă prea răspândite pentru a putea fi estimate.

Dar cazurile de terorism sunt extrem de rare, astfel că echipamentele militare performante sunt folosite cel mai adesea pentru prevenirea infracţionalităţii.

 

Pe cine urmăreşte sistemul ?

Se naşte întrebarea firească: pe cine urmăreşte acest aparat vast de securitate internă, atât de bine echipat ? Pentru ce şi pentru cine a fost astfel dotat ? Sistemul culege, stochează şi analizează informaţii despre mii de cetăţeni americani şi rezidenţi, dintre care mulţi nu au comis nici o infracţiune. Însă administraţia Obama socoteşte că această urmărire a cetăţenilor este necesară în modul în care ţara luptă cu terorismul.

Ultimele reglementări de securitate internă prevăd ca orice infracţiune, oricât de mică ar fi, să fie înregistrată la centrele criminalistice locale. Amprentele astfel obţinute sunt strânse în baza de date a FBI-ului din Clarksburg, Virginia de Vest, care deţine actualmente 96 milioane de seturi de amprente. Aici sunt stocate atât amprentele colectate pe teritoriul SUA, cât şi cele adunate de autorităţile americane de la prizonieri din Arabia Saudită, Yemen, Irak, Afghanistan.

Începând din 2010, Departamentul Securităţii Interne, Departamentul Apărării şi FBI îşi pot cerceta reciproc bazele de date de amprente. Myra Gray, conducătorul Agenţiei de Administrare a Identităţii Biometrice din cadrul Departamentului Apărării, a declarat recent: ,,Din fericire, într-un viitor nu foarte îndepărtat, relaţia noastră cu aceste agenţii federale – alături de agenţiile statale şi locale – va fi una complet simbiotică”.

În acelaşi timp în care FBI îşi extinde baza de date de amprente din Clarksburg, agenţia construieşte o altă bază de date vastă, controlată de oamenii care lucrează într-o criptă strict secretă de la etajul IV al clădirii FBI-ului din Washington. Această bază de date, denumită Gardianul, stochează profilele a zeci de mii de americani şi rezidenţi legali care nu au comis nici o infracţiune. Cum au ajuns aceştia în baza de date a FBI-ului ? Ei bine, un şerif, un poliţist de trafic sau chiar un vecin a considerat că ei par a acţiona suspect.

 

Rapoarte de activitate suspectă

Gardianul face parte dintr-un program nou de urmărire, intitulat Iniţiativa Naţională de Raportare a Activităţii Suspecte. Guvernul defineşte o activitate suspectă ca fiind un ,,comportament remarcat care oferă în mod rezonabil indicii cu privire la planuri pre-operaţionale legate de terorism sau alte activităţi criminale” legate de terorism. Investigatorii FBI şi cei din cadrul diverselor servicii secrete de informaţii ale statului folosesc rapoartele de activitate suspectă pentru a determina, de exemplu, dacă o persoană cumpără îngrăşământ pentru a face o bombă sau pentru a planta roşii; dacă o alta plănuieşte să otrăvească apa de băut a unui oraş sau face studii pentru un test de metalurgie; dacă persoanei care fotografiază un feribot îi place cum arată sau urmăreşte să-l arunce în aer etc.

Dacă Iniţiativa Naţională de Raportare a Activităţii Suspecte va funcţiona conform aşteptărilor, într-o bună zi, baza de date Gardianul ar putea conţine nu numai informaţiile deţinute de FBI, ci şi dosarele trimise de la toate agenţiile federale, statale şi locale. Dar cum sunt colectate datele ? Un raport de activitate suspectă emis de o persoană este înaintat unui Centru de fuziune local pentru investigaţii suplimentare; la centru, un ofiţer decide dacă să-l respingă ca inofensiv sau să-l înainteze către cea mai apropiată unitate de terorism a FBI; aici, raportul este introdus în baza de date Gardianul, ulterior FBI culegând mai multe informaţii despre persoanele implicate şi, în funcţie de rezultatul tuturor acestor cercetări, dosarul va fi închis sau persoanele vor fi urmărite.

 

Centre de fuziune

Potrivit site-ului Departamentului Securităţii Interne, centrele de fuziune ,,servesc ca focare la nivel statal şi local pentru primirea, analizarea, strângerea şi răspândirea de informaţii legate de ameninţări teroriste între guvernul federal şi partenerii statali, locali şi din sectorul particular. Amplasate în state şi zone urbane majore din întreaga Americă, centrele de fuziune sunt situate unic pentru a împuternici linia frontului de apărare a legii, siguranţa publică, serviciul de pompieri, răspunsul de urgenţă, sănătatea publică şi personalul de securitate din sectorul particular pentru a înţelege implicaţiile locale ale informaţiilor secrete naţionale, permiţând astfel oficialităţilor locale să protejeze mai bine comunităţile lor”.

În SUA, există actualmente o reţea de 72 centre de fuziune înfiinţată în 2003, care permite guvernului centralizarea informaţiilor oferite de diferite agenţii statale şi locale cu privire la diverse persoane de naţionalitate americană sau rezidente, de genul: date personale şi de afaceri, carnete de conducere, taxe locale, infracţiuni locale, cazier etc. Departamentul Securităţii Interne afirmă că nu ştie câţi bani cheltuieşte an de an pentru întreţinerea şi dezvoltarea centrelor de fuziune.

În prezent, agenţiile federale încearcă să unifice bazele de date, pentru ca într-un viitor apropiat orice instituţie guvernamentală să poată avea acces la ele. Departamentul Apărării este de asemenea interesat de baza de date Gardianul, oferind informaţii privind personalul militar, ca şi dosare ale persoanelor suspectate că urmăresc bazele americane sau ţintesc personalul american. În plus, Departamentul Securităţii Interne a creat o cale separată prin care autorităţile statale şi locale, cetăţenii particulari şi firmele să trimită rapoarte de activitate suspectă către FBI şi departament spre analizare. De asemenea, în 2008, FBI a înfiinţat o secţiune nesecretă a bazei de date Gardianul, în cadrul căreia agenţiile locale şi statale să poată stoca rapoarte de activitate suspectă şi să le poată revizui pe cele trimise de colegii lor din alte state.

În comunitatea americană de informaţii şi contrainformaţii există dezbateri aprinse privind eficienţa rapoartelor de activitate suspectă, ca şi preocupări privind încălcarea intimităţii cetăţenilor care nu sunt de fapt acuzaţi de nimic. Philip Mudd, expert în contraterorism în cadrul CIA vreme de 20 ani şi funcţionar naţional de securitate de vârf al FBI până la retragerea sa în urmă cu un an, a declarat: ,,Este ineficient la nivel de resurse. (…) Orice persoană care nu este cel puţin suspectată că face ceva criminal nu ar trebui să fie înregistrată într-o bază de date”. Charles Allen, funcţionar senior al CIA vreme îndelungată, care a condus ulterior Biroul de informaţii al Departamentului Securităţii Interne până în 2009, afirmă deschis că unii specialişti sunt sceptici că rapoartele de activitate suspectă sunt eficiente în descoperirea de terorişti. Aceasta deoarece – precum spune Richard Lambert Jr., agent special al FBI din Knoxville – ,,99% din rapoarte nu au succes sau nu conduc nicăieri”.

Urmărind ancheta cotidianului Washington Post, ca şi alte ştiri din mass-media, se poate observa că lumea ultrasecretă a serviciilor de informaţii americane – şi nu numai, fiindcă şi alte democraţii precum Marea Britanie şi Israel, pentru a numi două dintre ele, cunosc asemenea măsuri de securitate internă – a devenit asemenea unui monstru mitic cu mai multe capete. La o întrunire cu forţele poliţieneşti, secretarul de stat pentru securitate internă, Janet Napolitano afirma că securitatea internă are nevoie de o nouă arhitectură care să includă ,,guvernul, agenţiile de aplicare a legii, sectorul particular şi cetăţenii deopotrivă” …

 

» Cetăţenii sunt invitaţi şi chiar îndemnaţi să facă parte din reţeaua de urmărire şi supraveghere. Departamentul Securităţii Interne a lansat o nouă campanie de urmărire a cetăţenilor, numită ,,Dacă vezi ceva, spune ceva”. Prin aceasta, oficialităţile americane îi îndeamnă pe oameni să identifice şi să raporteze orice atitudine, gest sau acţiune suspectă legată de terorism, infracţiuni şi alte ameninţări pe care le remarcă la cei din jurul lor pe stradă, în magazine, în mijloacele de transport în comun etc.

Afiş postat de Autoritatea Metropolitană de Transport a oraşului New York, pe care scrie: ,,Anul trecut, 1.944 new-yorkezi au văzut ceva şi au spus ceva. Vă mulţumim că ţineţi ochii şi urechile larg deschise şi nu păstraţi suspiciunile pentru voi înşivă. Dacă vezi ceva, spune ceva. Spune unui poliţist sau unui angajat al Autorităţii Metropolitane de Transport, sau sună la 1-888-NYC-SAFE

Ea a fost introdusă iniţial de Autoritatea Metropolitană de Transport a oraşului New York şi finanţată parţial cu 13 milioane dolari din Programul de fonduri pentru securitatea tranzitului, înfiinţat de Departamentul Securităţii Interne. Pe şoselele americane au început să apară de asemenea semne de trafic cu mesajul ,,Dacă vezi ceva, spune ceva” sau ,,Raportează activitatea suspectă” (foto).

Pe 6 decembrie 2010, secretarul de stat pentru securitate internă, Janet Napolitano anunţa crearea unui parteneriat între departamentul său şi compania Walmart, pentru a-i încuraja pe americani să joace un rol mai activ în asigurarea siguranţei publice. Walmart este cea mai mare companie din domeniul comerţului cu amănuntul la nivel mondial şi cea mai mare companie din lume după cifra de afaceri.

Parteneriatul presupune rularea unui scurt mesaj video pe un ecran la ieşirile din sutele de magazine ale companiei Walmart, care cere cumpărătorilor să contacteze autorităţile locale de aplicare a legii pentru a raporta activităţi suspecte observate în magazin şi în vecinătatea acestuia. Campania a fost lansată în decembrie 2010 în peste 230 magazine Walmart, în următoarele săptămâni alte 588 magazine ale companiei din 27 state americane alăturându-se ei.

În ultimele 5 luni, Departamentul Securităţii Interne a lucrat cu partenerii săi federali, statali, locali şi din sectorul particular, precum şi cu Departamentul de Justiţie pentru a extinde acţiunea ,,Dacă vezi ceva, spune ceva” şi Iniţiativa Naţională de Raportare a Activităţii Suspecte în toată ţara. Printre cei implicaţi în campanie se numără: Mall of America, Asociaţia Americană a Hotelurilor şi Pensiunilor, Amtrak, Autoritatea de Transport din Zona Metropolitană Washington, industria aviatică, ligi sportive însemnate.

La un forum internaţional găzduit de Fundaţia germană pentru politici publice Marshall, care a avut loc în luna noiembrie 2010 în Halifax, Noua Scoţie, Janet Napolitano declara: ,,Cetăţenii înşişi din ţările noastre trebuie să înţeleagă … faptul că ei au un rol important în dejucarea atacurilor teroriste, în aceeaşi măsură ca autorităţile”.

Este notabil faptul că, de câţiva ani, în Marea Britanie se desfăşoară o campanie similară. În oraşele britanice, la fiecare câteva sute de metri au fost instalate panouri cu diferite imagini şi cu mesajul ,,Dacă bănuieşti ceva, raportează”. Urmărirea şi bănuirea vecinului, colegului sau chiar prietenului a devenit datorie civică.

Un astfel de afiş din Marea Britanie, pe care scrie: ,,Aceste substanţe chimice nu vor fi utilizate pentru o bombă, deoarece un vecin a raportat recipientele aruncate la gunoi. Să nu ai încredere în alţii. Dacă bănuieşti ceva, raportează. Linie telefonică anti-teroristă confidenţială – sună la 0800 789 321”.

Cetăţenii sunt îndemnaţi să-i urmărească pe cei care fotografiază şi/sau studiază anumite locuri şi camerele video de supraveghere, circulă cu dube, folosesc calculatoare sau telefoane mobile, au gunoiul prea plin sau încărcat cu obiecte dubioase. În plus, mesajele înscrise pe panouri sunt relevante: ,,Să nu ai încredere în alţii. Dacă bănuieşti ceva, raportează”, ,,Încrede-te în simţurile tale” (foto) etc. Simpla bănuire a unei persoane poate conduce la înregistrarea sa într-o bază de date şi trecerea pe o listă de potenţiali terorişti.

 

» Dacă subscriu la aceste acţiuni, cetăţenilor li se acordă recompense materiale. Britanicii nu se limitează doar la a-i îndemna pe oameni să-şi urmărească vecinii sau cunoscuţii, ci au ajuns să ofere recompense băneşti celor care-i spionează pe ceilalţi şi raportează diferite infracţiuni, precum persoane ai căror câini fac mizerie, persoane care aruncă sau depozitează gunoi în locuri inadecvate, pictează graffiti etc.

De pildă, Consiliul Waltham Forest din nordul Londrei a lansat o campanie prin care se acordă 150 lire sterline celui care oferă informaţii şi în urma sesizării sale are loc o condamnare, şi 500 lire sterline dacă sentinţa este maximă. Acesta este cel mai recent exemplu dintr-o serie de acţiuni ale consiliilor orăşeneşti sau municipale care plătesc cetăţenii pentru informaţii despre diverse infracţiuni.

Unele consilii locale britanice plătesc copiii pentru ca aceştia să ofere informaţii. Consiliul Ealing din vestul Londrei angajează sute de supraveghetori ai străzilor juniori, care au vârste cuprinse între 8-10 ani. Consiliul Harlow, Essex, foloseşte 25 de ‘campioni ai scenelor străzii’ cu vârste între 11-14 ani care sunt încurajaţi să raporteze vandalismul pe autobuze, vehiculele abandonate, gunoiul aruncat în locuri inadecvate etc.

Alte autorităţi locale recrutează voluntari adulţi şi se estimează că cel puţin 4.841 persoane patrulează pe străzi în timpul liber. Un purtător de cuvânt al Alianţei contribuabililor declara: ,,Oamenii sunt sătui să fie urmăriţi de consiliile lor locale. Există căi mult mai constructive şi eficiente de a încuraja oamenii să se supună legii. Această iniţiativă ne va costa scump în termeni financiari şi de vătămare a spiritului comunităţii”.

Pe 9 februarie 2010, Departamentul pentru Comunităţi şi Guvernare locală a lansat Planul copilului spion, în cadrul căruia copiii-spion vor fi încurajaţi să-şi raporteze vecinii cu locuinţe neîngrijite, înconjurate de gunoaie etc. Planul a fost lansat de ministrul responsabil cu comunităţile, John Denham şi ministrul afacerilor interne, Alan Johnson. Acesta din urmă a făcut apel la ,,o armată de campioni ai comunităţii pentru înfruntarea comportamentului anti-social”. Însă criminologul dr. David Green de la Institutul pentru Studierea Societăţii Civile Civitas declara: ,,Un plan ca acesta poate fi speculat cu uşurinţă de tineri. Mi-e teamă că va deveni un permis pentru copii să hărţuiască oamenii”.

O iniţiativă britanică similară este intitulată Ochii internetului şi oferă compensaţii băneşti celor care controlează camerele de supraveghere CCTV (televiziune cu circuit închis) instalate pe străzi şi în locurile publice. În Marea Britanie, există ,,peste 4 milioane de camere de supraveghere, însă sub control permanent se află doar una din 10.000. Planul propune o monitorizare non-stop a înregistrărilor prin internet”, afirmă Tony Morgan, unul dintre coordonatorii proiectului. Voluntarii se pot angaja să urmărească până la 4 camere video, iar proiectul este gândit ca un joc în care participanţii obţin punctaj care se premiază dacă reuşesc să identifice activităţi suspecte. La sfârşitul lunii, supraveghetorul cel mai atent şi cu cel mai mare punctaj va primi o recompensă de 1.000 lire sterline.

Charles Farrier, director al grupului Fără CCTV, declara: ,,Este o idee înspăimântătoare pentru un joc şi va crea un paradis al urmăritorilor. Este un lucru care ar trebui oprit. Nu numai că va încuraja o mentalitate de spionare primejdioasă, ci va conduce şi la încălcări periculoase ale drepturilor civile”.

 

» Agenţii federali nu vor să piardă nici o sursă din care s-ar putea afla informaţii. Foşti agenţi FBI ajută autorităţile locale să instruiască mii de gunoieri din toată ţara pentru a deveni o forţă naţională de spionaj intern. Programul numit Urmărirea Gunoiului este deja în derulare în 100 comunităţi din SUA şi, deşi susţine că se ocupă cu anunţarea accidentelor, incendiilor sau urgenţelor, include raportarea ,,oricărui lucru neobişnuit” şi a ,,situaţiilor suspecte”.

Programul se aseamănă cu un altul, denumit Urmărirea Autostrăzii, care înainte de a pierde finanţarea guvernului folosea foşti agenţi CIA şi FBI pentru a instrui şoferii de autobuze, camioane şi furgonete să devină ,,vânători de terorişti”. El aminteşte de asemenea de Operaţiunea TIPS, o acţiune care încuraja oamenii care aveau acces în casele americanilor, precum instalatorii de cabluri sau reparatorii de telefoane, să raporteze autorităţilor dacă văd ceva socotit suspect. Operaţiunea TIPS a fost interzisă explicit în 2003, prin votarea Actului de Securitate a Ţării, la cererea liderului de atunci al majorităţii, Dick Armey.

 

» Dacă un cetăţean american doreşte să cumpere astăzi o casă sau o maşină, trebuie să dovedească că nu este terorist. În septembrie 2008, guvernul federal a introdus o nouă reglementare care este aplicată deja de o parte a companiilor americane. Comisia Federală pentru Comerţ a amânat de mai multe ori introducerea acestei reglementări, dar la 1 ianuarie 2011 ea a intrat în vigoare.

Această reglementare cere comercianţilor de maşini, băncilor, uniunilor de credit şi altor creditori şi instituţii financiare să adopte măsuri suplimentare pentru a preveni furtul de identitate şi frauda. Pe lista aşa-numiţilor creditori se află şi medicul de familie. Aceştia au obligaţia de a verifica dacă o persoană care cere finanţare sau cumpără cu bani lichizi un bun scump se află pe o listă de terorişti sau organizaţii teroriste cunoscute sau suspecte. Ca urmare, clienţilor li se cer informaţii personale – numărul de securitate socială, data naşterii, să răspundă la 5 întrebări gândite pentru a confirma că este cine spune că este.

Este posibil deja ca o firmă să primească pedepse civile sau să fie nevoită să restituie banii băncii care a oferit împrumutul, dacă nu îşi face ‘datoria’ de a se asigura că un client nu comite furt de identitate. De la 1 ianuarie 2011, consecinţa săvârşirii acestei infracţiuni federale este amendă şi închisoare. Pe de altă parte, unii funcţionari din domeniul vânzărilor de maşini au afirmat că nu s-au confruntat niciodată cu un caz de furt de identitate, adăugând că astăzi majoritatea furturilor de identitate are loc prin intermediul internetului. Încă o măsură care se dovedeşte a nu fi necesară, nici eficientă, şi care nu face decât să hărţuiască oamenii şi să creeze un climat de neîncredere şi suspiciune în societatea contemporană.

 

» Dorinţa autorităţilor de a controla vieţile oamenilor este tot mai manifestă. Recent, o unitate de salubritate din Pennsylvania a anunţat proprietarii că delegaţii săi vor inspecta toate clădirile deservite de reţeaua sa de ţevi de scurgere, pentru că aşa cere Agenţia de Protecţia Mediului. Scrisoarea îi informează pe proprietari că inspecţiile vor dura probabil numai 15 minute, însă toate proprietăţile ,,vor fi considerate o sursă de risipă de apă curată, până când se poate realiza o inspecţie”.

Potrivit unităţii de salubritate, măsura doreşte să împiedice ca apa curată din surse precum pompe de epuizment sau burlane de scurgere să intre în sistemul de canalizare şi, prin urmare, într-un proces de tratare a apei. Ordinul administrativ prevede pedepse şi amenzi mari dacă nu este respectat, iar unitatea de salubritate i-a avertizat pe proprietari că amenzile vor fi trecute în contul lor, prin preţuri mai mari la serviciile de canalizare.

Oamenii au protestat faţă de invadarea proprietăţilor lor. ,,Consider că acest lucru este echivalent cu o percheziţie şi invadare ilegală a casei mele fără o motivaţie serioasă şi stabileşte o situaţie în care sunt vinovat şi trebuie să-mi dovedesc nevinovăţia. (…) Scrisoarea nu precizează cine va realiza inspecţia, la ce se vor uita, ce alte lucruri vor fi evaluate în timp ce proprietatea mea este cercetată şi ce se află pe ‘lista de verificare’. (…) Devin tot mai mânios pe măsură ce analizez toate ramificaţiile acestei situaţii. Poate fi doar o verificare a ‘scurgerilor de apă curată’, însă acest lucru reprezintă – alături de asalturile sexuale ale Administraţiei pentru Securitatea Transportului (n.r.: a se vedea serialul nostru Noile măsuri anti-terorism, care tratează problema măsurilor de securitate pe aeroporturi) – începutul acceptării percheziţiilor ilegale şi fără mandat”, a declarat un cetăţean.

De altfel, există mandate de percheziţie speciale cu informare întârziată, numite ,,pe furiş şi rapid”, care permit autorităţilor să percheziţioneze o casă fără a-l informa pe proprietar vreme de luni de zile. Acest gen de mandate există dintotdeauna, însă folosirea lor a crescut vertiginos după atentatul de la 11 septembrie 2001. De cele mai multe ori, ele nu sunt emise pentru cazuri legate de terorism, ci pentru căutare de droguri. Astfel, în timp ce sunt prezentate populaţiei ca un instrument anti-terorist, ele sunt utilizate în realitate în situaţii unde pot fi folosite metodele standard de investigare.

Într-un mod asemănător, în Marea Britanie, inspectorii de taxe au primit puteri similare cu cele ale forţelor poliţieneşti pentru a accesa declaraţiile de bancă ale cetăţenilor, hârtia de salariu etc. Acum inspectorii pot sosi neanunţaţi în casele şi firmele oamenilor şi pot investiga datele lor, dacă socotesc că aceştia nu au plătit suficiente taxe. Măsura a fost introdusă în 2009 şi până în prezent se estimează că sute de persoane au fost supuse unor verificări neanunţate neplăcute.

 

» Din aceeaşi serie de îngrădire a drepturilor şi libertăţilor civile fac parte măsurile de intimidare şi înfricoşare a celor care îndrăznesc să adopte o atitudine demnă şi verticală. Un caz relevant este cel al cetăţeanului american Roger Barnett, de 64 ani, proprietar al unei ferme în statul Arizona.

Din nefericire pentru el, proprietatea sa se află în apropierea graniţei cu Mexic şi a fost asaltată mereu de mexicanii care vroiau să pătrundă ilegal în SUA. De-a lungul timpului, ei au început să vină în număr tot mai mare, să distrugă garduri şi porţi, să smulgă pompele de apă, să intre în casă, să fure autovehicule şi alte obiecte, să ucidă vitele, să lase în urmă grămezi de gunoaie. Barnett a cerut sprijinul autorităţilor, care nu au reacţionat în nici un fel. Pentru a se apăra, fermierul a fost nevoit să-i ameninţe cu arma pe cei care-i invadau proprietatea, afirmând că din 1998 încoace a predat autorităţilor – poliţiei şi patrulelor de frontieră – peste 12.000 imigranţi ilegali prinşi pe pământurile sale.

În 2004, după mai mulţi ani de ‘vânătoare’ neîncetată, Roger Barnett a ameninţat cu arma 16 mexicani, care l-au dat ulterior în judecată. Justiţia americană a dat dreptate mexicanilor, silindu-l pe Barnett să plătească 87.000 dolari daune pentru că i-a ameninţat cu arma. Iar pentru a ajunge la apogeul absurdului, cei 16 imigranţi ilegali au deschis un proces civil împotriva fermierului, cerându-i să le plătească 32 milioane dolari pentru ,,încălcarea drepturilor civile, producerea de stres emoţional, daune actuale şi punitive”.

Recent, Larry Dever, şeriful districtului Cochise în care se află proprietatea lui Roger Barnett, a declarat că diferite persoane din Patrula de Graniţă a SUA i-au spus în particular în mod repetat că li s-a ordonat să reducă, chiar să sisteze arestarea mexicanilor prinşi în timp ce încearcă să treacă graniţa în mod ilegal către SUA. Afirmaţiile lui Dever au fost negate categoric de un comandant de la Protecţia Graniţelor şi Vămilor SUA. Cu toate acestea, faptele spun altceva …

Iosif Mocanu

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 61/ianuarie-februarie 2011