Stiri nr. 99 IX-XII

Minunata lume nouă a cipurilor şi biometriei

Estomparea hotarului dintre lumea biologică şi cea electronică.

Noua redută a tehnologiei: trupul omenesc

Supraveghere. Cipuri. Biometrie

Partea a IX-a. – Brăţara care proiectează ecranul telefonului isteţ (smartphone) pe braţ – Ceasul care nu indică neapărat ora – Comunicarea dintre dispozitivele electronice facilitată de trupul uman – Tatuaje cu capacităţi electronice, sau mai bine zis computere la purtător – Fuziunea dintre lumea biologică şi cea electronică –

Partea a X-a. – Computere care se dizolvă – Tatuajul microfon – când gândurile devin audibile – Autentificare prin tatuaje inteligente – Monitorizarea stărilor fizice şi emoţionale – când totul va deveni vizibil pentru ‘marele ochi’ … – O nouă etapă: dispozitive subcutanate – Tatuaje electronice plasate în trup – Când tehnologia devine parte din trupul tău. Retrasarea graniţei dintre persoana umană şi tehnologie –

Partea a XI-a. – Dispozitive cu cipuri implantabile cu utilizări medicale – Dispozitive de monitorizare a pacienţilor în spital – Dispozitive de monitorizare a pacienţilor acasă – Detectarea de boli – Cipuri utilizate pentru tratarea diverselor boli –

Partea a XII-a. – Pastile-dispozitive care se înghit şi urmăresc administrarea de medicamente – Dispozitive pe bază de cip care administrează medicamente –

 

PARTEA A IX-A

În cadrul acestui serial, până acum am prezentat dispozitivele electronice existente deja pe piaţă. Însă lumea electronicii avansează într-un ritm extrem de rapid şi astăzi există o multitudine de idei îndrăzneţe, proiecte deja în curs de desfăşurare care vor ajunge să fie comercializate mâine sau peste câţiva ani.

Unul dintre fronturile cele mai efervescente ale acestui domeniu este cel al dispozitivelor la purtător, cu alte cuvinte, al dispozitivelor electronice care pot fi amplasate în mod adecvat pe sau chiar în trupul omenesc. Există astăzi ochelari isteţi[1], ceasuri isteţe, brăţări isteţe, inele isteţe şi o mulţime de asemenea obiecte care par că ne fac viaţa mai uşoară. Dar şi o sumedenie de obiecte la purtător în stadiul de proiect … Pare-se că acesta este viitorul, sau cel puţin dorinţa unora dintre cercetătorii şi ‘vizionarii’ de astăzi.

Brăţara care proiectează ecranul telefonului isteţ (smartphone) pe braţ

Inginerii francezi lucrează la o brăţară inteligentă care să proiecteze ecranul telefonului mobil pe braţul posesorului. Producătorii afirmă că brăţara Cicret, aflată în stadiu de prototip, va ,,face din pielea ta noua ta tabletă”. Ei promit: ,,Citiţi e-mailurile, jucaţi jocurile preferate, răspundeţi la apeluri, verificaţi starea vremii, găsiţi drumul … Faceţi ce doriţi pe braţul dvs.”.

Brăţara Cicret este echipată cu card de memorie, procesor, accelerometru, micro-port USB, comunicare Wi-FI şi Bluetooth. Elementul esenţial al brăţării este aşa-numitul ,,pico-proiector” căruia i se alătură o serie de senzori de proximitate. Pico-proiectorul proiectează interfaţa pe braţ. Când posesorul atinge interfaţa cu degetul, opreşte unul din cei 8 senzori de proximitate, care, la rândul său, transmite informaţia la procesorul din brăţară.

Brăţara propriu-zisă

Ideea francezilor a atras multe critici pentru că se pare că nu există un prototip care să funcţioneze, nici garanţii prea serioase că va fi realizat. Inventatorii afirmă însă că au nevoie de 700.000 euro pentru a termina prototipul şi încă 300.000 euro pentru a dezvolta aplicaţia pentru brăţară. Dacă vor reuşi, brăţara Cicret va fi disponibilă în 10 culori şi 2 dimensiuni de drive – 16 şi 32 GB.

 

Ceasul care nu indică neapărat ora

O altă serie de dispozitive la purtător sunt ceasurile inteligente. Pe 9 septembrie 2014, la Cupertino, California, compania Apple şi-a prezentat noul produs, ceasul inteligent. Acesta face parte din gama dispozitivelor care fac trecerea către amplasarea computerelor pe trupul omului.

Noul ceas înregistrează toate informaţiile pe care le generează corpul uman, referitoare la inimă, activitate fizică etc, informaţii pe care le adună, le stochează şi apoi le redă într-o formă care poate fi folosită. Ceasul nu va mai indica cât este ora, ci va ajunge să spună persoanei câte calorii a mâncat şi cât este pulsul său în stare de odihnă.

 

Comunicarea dintre dispozitivele electronice facilitată de trupul uman

Pe lângă inventarea de dispozitive electronice la purtător tot mai performante, miniaturizate şi inteligente, cercetătorii se preocupă de diferite aspecte practice ale acestora: consumul de energie, comunicarea dintre dispozitive etc. Ei au inventat o tehnologie numită ,,comunicare prin câmpul magnetic al trupului uman”, pentru a permite ceasurilor, brăţărilor, telefoanelor şi altor dispozitive isteţe să comunice între ele.

Ei afirmă că această tehnologie prezintă mai multe avantaje decât alte tipuri de comunicare, precum este Bluetooth. Astfel, comunicarea prin câmpul magnetic al trupului uman foloseşte doar o fracţiune din energia necesară pentru a transmite informaţii prin legături Bluetooth şi este mai sigură pentru că nu transmite informaţia în afara trupului uman, precum Bluetooth.

Tehnologia constă în fire de cupru înfăşurate în tuburi izolatoare, care transmit semnale magnetice prin ţesutul biologic. Firele pot fi plasate pe mâini, picioare sau cap. Cercetătorii consideră că în viitor firele de cupru ar putea fi încorporate în ceasuri inteligente, curele şi benzi de cap. Tehnologia ar putea permite deţinătorilor de telefoane inteligente să asambleze o reţea de alte dispozitive şi monitoare fără fir la purtător.

Profesorul Patrick Mercier, inginer de electrotehnică la Universitatea San Diego, care a condus studiul, a declarat: ,,În viitor, oamenii vor purta tot mai multe dispozitive electronice, ca ceasuri inteligente, urmăritori de date de performanţă fizică şi monitoare de sănătate”. Tehnologia inventată de colectivul său face ca toate aceste dispozitive să comunice mai eficient între ele.

La rândul său, compania Microsoft lucrează la elaborarea unui dispozitiv care să permită transmiterea informaţiei prin pielea purtătorului unei astfel de tehnologii. Astfel, ea a depus cerere de patent pentru o bandă electronică purtată la încheietura mâinii. Banda transmite prin piele pulsuri electronice care pot fi detectate de un dispozitiv similar purtat de altă persoană. Cu o simplă strângere de mână dispozitivul ar putea schimba date de contact sau carduri digitale de afaceri. Apoi ar transmite fără fir informaţia primită unui telefon inteligent sau computer. ,,Căutăm să găsim noi căi de a comunica informaţia prin trupul uman care foloseşte mult mai puţină energie”.

 

Tatuaje cu capacităţi electronice, sau mai bine zis computere la purtător

În 2011, o echipă internaţională de oameni de ştiinţă a anunţat o descoperire revoluţionară: sistemul electronic epidermal. Este vorba de un circuit electronic special, foarte subţire, care poate fi plasat pe piele, conceput să se întindă, să se răsucească şi să primească informaţii de la mişcările trupului. Poate fi vizibil ca un tatuaj sau poate avea culoarea pielii.

Descoperirea lor a făcut trecerea de la formatul dur şi rigid al dispozitivelor electronice tradiţionale la o structură mai moale, mai dinamică. Specialiştii din diferite laboratoare au dezvoltat circuite electronice speciale, filiforme, care se pot răsuci, pe care le-au montat pe un substrat subţire de cauciuc, cu proprietăţi elastice, asemănător cu pielea. A rezultat un plasture electronic care se poate îndoi, răsuci, întinde şi contracta, fără a i se afecta performanţa electronică.

Plasturele alcătuit din circuite şi substratul de cauciuc este plasat pe un strat subţire de plastic solubil în apă şi apoi aplicat pe piele ca un tatuaj temporar. Într-un articol în care descriu noua tehnologie, publicat în revista Science, cercetătorii au ilustrat adaptabilitatea conceptului lor, demonstrând funcţionalitatea lui cu o gamă largă de componente electronice, inclusiv senzori (de temperatură, puls etc), leduri, tranzistori, antene fără fir, şi chiar celule solare ca sursă de energie.

Unul dintre cercetătorii implicaţi, John Rogers, profesor de ştiinţa materialelor şi inginerie la Universitatea Urbana-Champaign din Illinois, care a lucrat mai bine de un deceniu la perfecţionarea dispozitivelor flexibile care pot fi purtate pe piele sau implantate, a declarat că cele mai promiţătoare aplicaţii ale noii tehnologii sunt în domeniul medicinei.

Sistemul poate fi folosit în locul electrozilor convenţionali pentru care este nevoie de suporturi, fire şi geluri adezive. ,,Fidelitatea măsurătorii oferite de sistemul electronic epidermal este egală cu cea a celei mai bune tehnologii existente”. Ca urmare, sistemul ar avea capacitatea: de a monitoriza electrocardiograma, electromiograma, electroencefalograma; de a stimula ţesutul muscular, putând fi folosit pentru reabilitare fizică; de a monitoriza somnul; de a sluji ca mijloc de comunicare pentru persoanele cu dificultăţi de vorbire etc.

Aplicaţiile în domeniul medical sunt extrem de vaste. În 2013, John Rogers şi echipa lui au lucrat cu pacienţi cu boala Parkinson pentru a le monitoriza mişcările, au colaborat cu dermatologi pentru a trata boli de piele şi cu companii de produse de frumuseţe ca L’Oreal pentru care au elaborat tatuaje digitale care urmăresc hidratarea pielii.

De asemenea, potrivit International Business Times, într-un viitor apropiat, spitalele şi birourile medicilor pot să echipeze pacienţii cu tatuaje electronice temporare. Aceşti mici plasturi deţin o mulţime de informaţii într-un spaţiu mic şi pot ajuta la reducerea greşelilor medicale în timp ce îmbunătăţesc îngrijirea.

Mai multe modele de plasturi elaboraţi de echipa lui John Rogers au intrat sau sunt pe cale să intre în teste clinice în spitalele din SUA şi Europa şi se aşteaptă ca primele modele comerciale să devină disponibile la sfârşitul acestui an, 2015.

Susţinătorii computerului la purtător (foto) sunt extrem de încântaţi de posibilităţile infinite în ce priveşte stilul. ,,Se dovedeşte că mecanica acestor dispozitive este 100% compatibilă cu tatuajele temporare standard pe care le folosesc copiii”, declară Rogers. Adică, ele pot fi făcute să arate ca nişte tatuaje, iar fiecare parte să conţină senzori diferiţi, potriviţi cu scopul urmărit.

Mai mult, Anke Loh, conducătoarea departamentului de modă din cadrul Şcolii Institutului de Artă din Chicago a încercat să facă computerele ataşabile să arate ca arta contemporană destinată trupului omenesc: podoabe, tatuaje, piercing-uri.

Scott Pomerantz, director la compania care a dezvoltat aceste tatuaje electronice, MC10, din Cambridge, Massachusetts, afirmă: ,,Dispozitivele noastre nu sunt ca dispozitivele la purtător de astăzi, care sunt purtate de oameni o perioadă şi apoi aruncate într-un sertar. Ale noastre sunt totdeauna asupra voastră. Avem cel mai mic, cel mai flexibil şi elastic computer la purtător şi tu poţi culege tot felul de date biometrice legate de mişcarea ta”.

Echipa lui Rogers nu este singura care lucrează să producă dispozitive electronice pentru piele. Takao Someya conduce un grup de oameni de ştiinţă de la Universitatea din Tokio care lucrează la dezvoltarea pielii electronice, făcută din semiconductori organici şi nanotuburi de carbon. Ea arată ca o foaie de plastic flexibilă şi elastică ce conţine o mulţime de senzori şi va fi plasată pe pielea reală. Japonezii se străduiesc să-i adauge un strat de leduri pentru a o transforma într-un ecran funcţional plasat pe piele.

Zhenan Bao de la Universitatea Stanford lucrează cu semiconductori organici pentru a elabora un film electronic care ar putea fi la fel de sensibil ca pielea umană şi ar putea fi aplicat pe membre robotice. Iar cercetătorii de la Universitatea California din San Diego lucrează să producă cerneluri speciale care ar putea permite oamenilor de ştiinţă să deseneze senzorii direct pe piele.

Tatuaj al firmei Motorola

 

Fuziunea dintre lumea biologică şi cea electronică

Declaraţiile inventatorilor privind posibila fuziune dintre lumea biologică şi cea electronică ne dau de gândit ce va urma. Inginerul Todd Coleman, care a participat şi el la proiectul sistemului electronic epidermal, afirma: ,,Această tehnologie oferă un progres conceptual uriaş în fuziunea dintre lumea biologică şi lumea electronică într-un mod extrem de firesc. Oarecum, hotarul dintre lumea electronică şi cea biologică devine tot mai vag”.

Referindu-se la intenţiile lor de viitor, John Rogers a declarat: ,,Am dori să extindem funcţionalitatea astfel ca dispozitivele nu numai să se integreze perfect în trupul uman într-un sens mecanic, dar şi să comunice şi să interacţioneze cu ţesutul în moduri care trec dincolo de electroni şi fotoni, la nivelul fluidelor şi biomoleculelor”.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 92/iulie-august 2015

 

 

PARTEA A X-A

Computere care se dizolvă

O altă idee a acestor oameni de ştiinţă a fost de a inventa dispozitive electronice ultra-subţiri care, după ce şi-au îndeplinit misiunea, se dizolvă în trup. Se mai numesc ,,electronice temporare” şi pot fi utilizate pentru o gamă de probleme medicale.

Acest tip de electronice care se dizolvă în mod controlat sunt alcătuite din siliciu şi oxid de magneziu puse într-un strat protector de mătase. Siliciul se dizolvă în apă, dar într-un timp foarte lung. Ca urmare, cercetătorii au folosit foi de siliciu extrem de subţiri, numite nano-membrane, care se dizolvă în zile sau săptămâni.

Mătasea este prelucrată special, procedeu care îi schimbă proprietăţile finale şi care controlează timpul de dizolvare. Profesorul Fiorenzo Omenetto, de la Şcoala de Inginerie Tufts, a afirmat: ,,Electronicele temporare oferă o performanţă robustă comparativ cu dispozitivele actuale şi ele se vor resorbi complet în mediu după un anumit timp, care variază de la câteva minute la ani”.

Fiorenzo Omenetto, ţinând în mână un film din fire de mătase, ilustrând variate tehnici

 

Tatuajul microfon – când gândurile devin audibile

Compania Motorola Mobility, deţinută de Google, a depus o cerere de patent pentru un sistem ,,care cuprinde un tatuaj electronic de piele ce poate fi aplicat în regiunea gâtului”. Acesta include un microprocesor şi o baterie şi va fi utilizat ca microfon pentru telefoanele inteligente (smartphone). El poate comunica cu telefoanele, computerele şi dispozitivele de jocuri.

Avantajul acestui nou dispozitiv este că surprinde comenzile vocale subtile, şoaptele sau chiar cuvintele nerostite. Când o persoană vorbeşte în gând, creierul trimite informaţii la coardele vocale, ca şi când persoana ar vorbi cu voce tare. Actualul patent vorbeşte despre culegerea unui semnal auditiv prin tatuaj şi convertirea lui în semnal digital.

Producătorii susţin că acest dispozitiv este util în condiţiile în care comunicaţia prin dispozitive mobile (telefoane) se face în medii zgomotoase, stadioane, străzi aglomerate, restaurante. Există deja un dispozitiv cunoscut ca microfon de gât, care este utilizat pentru a înregistra un semnal auditiv în condiţii zgomotoase.

Un jurnalist comenta acest patent, afirmând: ,,Se poate chiar trage concluzia că ei nu patentează comunicaţii printr-un plasture de piele inteligentă, ci comunicaţii din sufletul tău” …

 

Autentificare prin tatuaje inteligente

O altă utilizare pentru tatuajele inteligente prezentată răsunător de companii este autentificarea pentru telefoane şi tablete. Regina Dugan, conducătorul proiectelor speciale de la firma Motorola Mobility şi fost conducător de proiecte la Agenţia [Ministerului Apărării] de Proiecte de Cercetare Avansate (Defense Advanced Research Projects Agency, DARPA), explica la conferinţa All Things D: ,,Ne gândim la o varietate de opţiuni de autentificare. Se poate porni de la obiecte precum cupoane sau brelocuri, dar ne gândim şi la mijloace de autentificare ce pot fi purtate pe piele timp de o săptămână. Vorbim despre un tatuaj electronic” (foto).

Acesta poate fi plasat pe încheietură sau braţ şi are ,,senzori şi o antenă care poate recunoaşte dispozitivele tale, după care trimite un semnal de autentificare”. Ea a mai spus: ,,Adolescenţii ar putea să nu vrea să poarte un ceas, dar puteţi fi siguri că vor purta un tatuaj doar pentru a-şi sfida părinţii”.

Într-un articol din cotidianul Daily Mail se notează: ,,MC10 a conceput iniţial tatuajele, numite bio-timbre, pentru a ajuta echipele medicale să evalueze sănătatea pacienţilor fie de la distanţă, fie fără nevoia de aparatură mare şi scumpă. Motorola afirmă că circuitele, care conţin antene şi senzori încorporaţi, ar putea fi adaptate pentru a lucra cu telefoanele mobile şi tabletele. Apoi, dispozitivele mobile ar putea fi folosite pentru a confirma identitatea posesorului şi a intra în conturi automat. Acest lucru ar putea împiedica hoţii şi alte persoane să aibă acces la telefon, aplicaţii etc dacă acesta este pierdut sau furat”.

O altă idee de autentificare a companiei Motorola este Motorola Pill, numită şi vitamina de identificare, care este o pastilă ce emite un semnal de autentificare de 18 biţi ce poate conecta persoana la diferite dispozitive. ‘Vitamina’, care conţine un cip, se înghite şi, odată ajunsă în stomac, acidul gastric slujeşte pe post de electrolit şi activează cipul. Regina Dugan prezintă această tehnologie ca pe o adevărată magie: ,,Asta înseamnă că va fi prima mea super-putere. Chiar vreau această super-putere, asta înseamnă că mâinile mele sunt ca nişte fire, iar când îmi ating telefonul, calculatorul, uşa, maşina, sunt recunoscută direct”.

Walt Mossberg, cunoscut jurnalist american care consemnează diferite evenimente şi fenomene din lumea tehnologiei, ţine în mână vitamina de identificare

 

Monitorizarea stărilor fizice şi emoţionale – când totul va deveni vizibil pentru ‘marele ochi’ …

Cercetătorii de la Institutul de Ştiinţă şi Tehnologie Avansată din Coreea, din oraşul Daejeon, Coreea de Sud, au elaborat un senzor din polimer flexibil de dimensiunea unui timbru poştal care poate urmări când ,,i se face pielea găină” unei persoane şi ,,i se ridică părul”, reacţii fizice legate uneori de stări emoţionale.

Young-Ho Cho, profesor de bioinginerie şi inginerie mecanică în cadrul institutului, împreună cu colegii lui a construit senzorul folosind un polimer conductiv din material flexibil, combinat cu un tip de siliciu flexibil care este biocompatibil. Au obţinut astfel un senzor de 1,2 micrometri grosime şi 20 mm pe fiecare latură. Echipa doreşte să miniaturizeze părţile de procesare a semnalului şi măsurare a capacitanţei ale sistemului pentru a face senzorul mai mic şi mai puţin deranjant.

Senzorul (foto) poate fi folosit pentru a urmări răspunsul unei persoane faţă de anumiţi stimuli externi, precum sunetul muzicii care evocă o amintire demult uitată, pentru a detecta reacţia sa faţă de un nou film sau reclamă etc. Prototipul actual este o prefigurare a unor dispozitive ulterioare care ar putea ajuta la monitorizarea stărilor fizice şi emoţionale ale consumatorilor în timp real. Profesorul Cho a sugerat că emoţiile umane ar putea fi urmărite în viitor la fel de uşor ca temperatura corpului sau tensiunea arterială.

 

O nouă etapă: dispozitive subcutanate

În prezent, progresele şi invenţiile au loc cu o viteză uluitoare, în parte deoarece omul nu se mai mulţumeşte cu progresele de astăzi, ci vrea mereu altele tot mai senzaţionale. Astăzi, cele mai grozave dispozitive la purtător sunt cele care se pun pe încheietura mâinii. Dar toată lumea se întreabă cu înfrigurare: ce urmează ?

Compania New Deal Design, care a conceput linia de dispozitive la purtător FitBit, lucrează acum la un nou proiect numit sub-piele (underskin). Este vorba de un tatuaj digital isteţ care va fi implantat subcutanat în mână şi va interacţiona cu orice dispozitiv electronic atins de persoana respectivă[2]. Funcţionând cu energia electrochimică a trupului, dispozitivul subcutanat va fi mereu pornit, capabil să trimită semnale pentru a descuia uşa când persoana atinge clanţa acestei uşi, să schimbe date cu altă persoană doar printr-o strângere de mână, să ofere informaţii de natură medicală (tensiune, glicemie, temperatură) sau să facă astfel încât cardul de credit să funcţioneze doar când se află în mâna posesorului.

Proiectul Underskin: un circuit imprimat în formă de pentagon îi semnalizează posesorului prin intermediul culorilor

În plus, dispozitivul poate prezenta informaţii despre posesor în două moduri, în funcţie de gradul de confidenţialitate dorit: poate prezenta o imagine pe încheietura degetului sau pe un ecran mai mare existent mai discret în palmă. De asemenea, el poate ţine cont de gesturile făcute de posesor, prinzând nuanţa comunicării dintre acesta şi o altă persoană.

,,Când am început să lucrăm la acest proiect, toată lumea era un pic scârbită de ideea de a implanta ceva. Există o mulţime de hotare culturale”, explică Jaeha Yoo, director de design la compania New Deal Design. ,,În mod evident, există tatuaje, piercing-uri, oamenii îşi implantează dispozitive de control al naşterilor. Aceste lucruri se petrec acum. Nu este un pas uriaş a implanta ceva subcutanat”.

Preşedintele companiei New Deal Design, Gadi Amit, face de asemenea câteva observaţii interesante privind modalităţile de a face mai uşor de acceptat această tehnologie: ,,Cred că tehnologia de avangardă va fi întotdeauna mai bine slujită dacă este conectată la o cultură cunoscută deja. Cred că genul ştiinţifico-fantastic a încercat să creeze lucruri care sunt prea reci, prea mecanice, prea ştiinţifice şi niciodată nu a reuşit să creeze o legătură reală cu cultura. Acesta este motivul pentru care noi nu am ales ca loc pentru implant fruntea sau ceafa, pentru că ele sunt un pic prea robotice”.

Compania New Deal Design este încrezătoare că ar putea construi dispozitivul subcutanat în următorii 5 ani, dată fiind starea cercetării electronice actuale. Cea mai multă muncă o va necesita mai degrabă ecranul flexibil decât senzorul, comunicarea, implantul sau chiar folosirea energiei trupului.

Gadi Amit declară chiar că vom vedea în curând dispozitive subcutanate la purtător: ,,Sincer, aş putea să vă spun că în ultimul an am discutat cu persoane de afaceri, probabil de 3-4 ori, despre dispozitive la purtător invazive fizic … Este o reflecţie despre cum va fi design-ul peste aproape 10 ani – nu neapărat în ce priveşte obiectul – ci în ce priveşte a împleti biologia, medicina, electronica, o mulţime de interacţie şi înţelepciune culturală”.

 

Tatuaje electronice plasate în trup

La rândul său, John Rogers, care este la un pas de a scoate pe piaţă tatuajele electronice, îşi îndreaptă atenţia spre dispozitive electronice ce pot fi plasate în trup. Astfel, el colaborează cu cercetători de la Universitatea Pennsylvania la o serie de electrozi ce pot fi dispuşi în jurul creierului pentru a urmări activitatea care semnalizează un atac epileptic.

Alţi cercetători folosesc inimi de la donatori de organe pentru a testa tatuajele electronice care ar putea fi plasate direct pe suprafaţa inimii. Acest gen de dispozitiv – şi în final un dispozitiv tip plasă care ar putea înveli complet inima şi ar putea prelua energie de la ea – ar putea oferi informaţii amănunţite despre aritmii şi un control mai precis pentru stimulatoarele cardiace.

Şi mai recent, Rogers a început să se gândească la alt proiect. Unele zone ale trupului au nevoie de un tatuaj tridimensional, nu doar bidimensional – o foiţă plană, deoarece ele au forme şi structuri complexe, cu denivelări: ,,Ne-ar plăcea să putem nu numai să transformăm circuite pe foi subţiri care pot înveli suprafeţe complexe, ci să le facem să se auto-asambleze în formate 3D, deschise, cu filamente şi serii de structuri interconectate, care străbat pe deplin un sistem biologic. Această capacitate ne-ar duce pe un tărâm complet nou, al biointegrării”.

 

Când tehnologia devine parte din trupul tău. Retrasarea graniţei dintre persoana umană şi tehnologie

Jurnaliştii au ridicat tot felul de probleme legate de această nouă tehnologie care plasează dispozitive electronice pe şi în trupul oamenilor, care încearcă să ne ,,colonizeze trupurile”. Unul dintre aceştia spune: ,,Eram obişnuiţi ca tehnologia să fie alta [sau altceva decât noi], dar ceasul Apple vrea să se lipească şi să devină parte din sinele tău”, intrând în zona personală, intimă.

El enumeră consecinţele ‘neintenţionate’ care s-au născut odată cu apariţia telefoanelor inteligente şi afirmă că o persoană care deţine un astfel de dispozitiv nu va mai avea niciodată atenţia complet neîmpărţită şi că realitatea devine mai puţin reală pentru o astfel de persoană, supra-conectată. ,,Telefoanele inteligente creează nevoi pe care nu le-am avut niciodată înainte şi probabil că ne-ar fi mai bine fără ele”.

Spre deosebire de un telefon inteligent, un ceas sau un tatuaj inteligent este permanent asupra persoanei, invadând total intimitatea. La evenimentul de prezentare al ceasului Apple, artistul Banksy a postat un desen sugestiv cu un telefon inteligent care prinde rădăcini, strangulează şi se cufundă în încheietura mâinii (foto). Aceasta este tehnologia care stabileşte în prezent un nou avanpost: trupul uman.

Se poate observa deja una din consecinţele extrem de importante ale acestor dispozitive: pare că dă posesorului mai mult control asupra persoanei sale (prin faptul că dă ‘super-puteri’), dar în realitate i-l ia. ,,Dispozitivele la purtător îţi cer să predai controlul. Dispozitivul tău va începe să-ţi spună ce trebuie şi ce nu trebuie să mănânci şi cât de mult ar trebui să alergi. Va pătrunde între tine şi trupul tău şi va mijloci această relaţie. Dispozitivele la purtător vor face sinele fizic vizibil în lumea virtuală sub formă de informaţie, o imagine digitală de neşters şi acea informaţie se va comporta cum se comportă orice informaţie astăzi. Va fi copiată şi răspândită. Va merge în locuri în care nu te aştepţi. Oamenii vor folosi acea informaţie pentru a te urmări şi a te comercializa. Va fi vândută şi cumpărată şi vor avea loc scurgeri de informaţie” …

Jurnalistul conchide: ,,Ceasul Apple reprezintă o retrasare a hărţii care localizează tehnologia într-un loc şi trupurile noastre în altul. Linia dintre cele două nu va mai fi niciodată uşor de găsit din nou. De îndată ce eşti de acord să porţi tehnologia, singurul mod de a merge înainte este spre interior: următorul produs lansat după ceasul Apple ar fi logic implantul. Dacă Apple reuşeşte să legitimeze dispozitivele la purtător ca o categorie, va fi întemeiat cu succes nodul de temelie într-o reţea care s-ar putea răspândi peste tot în trupurile noastre”.

Toate aceste dispozitive reprezintă o capcană cumplită pentru omul modern. Utilizarea lor arată o schimbare gravă de mentalitate, în care omul renunţă la gândirea sa, la capacitatea proprie de a interacţiona cu lumea înconjurătoare şi o predă unui computer miniaturizat. De ce trebuie să ne spună un tatuaj electronic când trebuie să ne dăm cu cremă protectoare împotriva razelor ultraviolete, sau să ne atragă atenţia că avem tensiunea mare ?

Acceptând o astfel de tehnologie, omul renunţă la capacităţile sale fireşti şi se lasă manipulat, transformat într-o maşinărie căreia i se spune ce să facă, când şi cum. În final, mintea omului, devenită inutilă în plan concret, alunecă definitiv în prăpăstiile din afara realităţii. Aşa se face că oamenii încep să-şi renege trăsăturile definitorii ca gen, vârstă[3] sau să-şi dorească cu disperare amputarea unui membru sau implantarea cine ştie cărui dispozitiv pentru a avea … ‘super-puteri’. Biată maşină care şi-a pierdut raţiunea !

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 93/septembrie-octombrie 2015

 

 

PARTEA A XI-A

Dispozitive cu cipuri implantabile cu utilizări medicale

Un alt domeniu al amplasării de cipuri pe şi în trup care a avut o dezvoltare deosebit de accelerată în ultimii ani este cel al dispozitivelor cu cip care se implantează în scopuri medicale. La dezvoltarea acestui domeniu a contribuit extrem de mult poziţia actuală a medicinei alopate care luptă ca medicamentele să fie socotite o necesitate vitală a tuturor oamenilor.

Astfel, cercetătorii au elaborat dispozitive cu cip în diferite scopuri medicale, precum monitorizarea pacienţilor în spital şi acasă, detectarea de boli, tratarea unor boli, monitorizarea administrării medicamentelor sau chiar administrarea de medicamente etc.

 

Dispozitive de monitorizare a pacienţilor în spital

Fundaţia Naţională de Ştiinţă din Statele Unite ale Americii finanţează în prezent cercetarea pentru elaborarea unui microcip implantabil ,,capabil să monitorizeze digital sănătatea pacienţilor şi să raporteze datele lor vitale către biroul medicului, fără a fi necesară o interacţie medic-pacient reală”.

Cercetătorii care lucrează la proiect susţin că aceste cipuri nu vor fi neapărat permanente. În proiect se notează: ,,Antenele care funcţionează lângă sau înăuntrul trupului uman sunt importante pentru un număr de aplicaţii, inclusiv îngrijirea sănătăţii. Dispozitivele medicale implantabile, precum stimulatoarele cardiace sau implanturile retinale, sunt o latură în dezvoltare a îngrijirii sănătăţii moderne şi antenele implantabile pentru aceste dispozitive sunt necesare pentru a monitoriza nivelul bateriei şi starea dispozitivului, a primi şi a transmite date vitale pentru supravegherea pacientului”.

Fundaţia Naţională de Cercetare din Coreea de Sud finanţează un proiect asemănător, de dezvoltare a unor microcipuri medicale făcute din cerneală specială, asemănătoare cu un tatuaj. Cercetătorii lucrează la îmbunătăţirea proiectului pentru ca microcipul să transmită cât mai eficient semnalul de la şi către dispozitivul implantat sub piele. În proiectul coreean se notează: ,,Antenele RFID de frecvenţă ultra-înaltă sunt tipărite cu cerneală conductoare şi au fost descoperite pentru ele o mulţime de aplicaţii datorită avantajelor lor, precum preţ foarte mic, întreţinere redusă, domeniu bun de citire şi capacitatea de a funcţiona fără baterie integrată”.

În diferite spitale din lume, pacienţilor li se aplică deja simpla brăţară cu microcip pentru monitorizare totală. Ei primesc un număr care este imprimat pe o brăţară sau manşetă cu cod de bare sau cu cip RFID[4], cu ajutorul căreia sunt monitorizaţi în spital. Neîndoios, într-un spital mare, pacienţii trebuie identificaţi, dar acest sistem transformă oamenii în obiecte care primesc un număr, un cod de bare sau un … cip. În plus, similitudinea dintre aceste brăţări şi crotaliile aplicate la animale ne aşază în rând cu ele.

 

Dispozitive de monitorizare a pacienţilor acasă

În prezent, în Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie, se testează alte dispozitive pentru monitorizarea pacienţilor de la distanţă. Dispozitivele implantate la pacienţii aflaţi la domiciliu transmit informaţii către medicii din spital, care se poate afla la kilometri distanţă, şi ajută la prevenirea stărilor de urgenţă fatale.

Astfel, pacienţii cu probleme cardiace cu risc crescut de a fi spitalizaţi, de pildă în cursul unui val de căldură, primesc un implant cu microcip care le monitorizează precis starea. Implantul trimite informaţii la spital, iar medicii pot depista semne timpurii de deteriorare a stării de sănătate şi comunică cu pacienţii, instruindu-i să-şi schimbe medicaţia înainte de a ajunge într-o stare mai gravă ce necesită spitalizare. Studiile efectuate în SUA arată că implantul poate reduce cu 30% spitalizările pentru probleme cardiace.

La rândul său, Spitalul Regal Brompton din Londra realizează în prezent primele teste pentru acest tip de dispozitiv. El este implantat folosind un fir lung care este trecut prin vasele de sânge, printr-o mică incizie, de la picior până la artera care leagă inima de plămâni. Aproximativ de două ori mai mare decât un bob de orez, el măsoară tensiunea sângelui în arteră – un indicator bun pentru funcţionarea inimii. Acasă, pacienţii stau pe un suport de monitorizare care scanează dispozitivul şi trimite date la spital. Dispozitivul costă peste 10.000 lire sterline, dar fiecare spitalizare de urgenţă pentru infarct costă 3.500 lire, astfel că investiţia ar trebui să se acopere rapid.

Profesorul Martin Cowie, cardiolog consultant la Spitalul Brompton, declara: ,,S-a făcut acum o investiţie mare, dar pe termen lung sperăm că ne vom primi toţi banii înapoi. De asemenea, pacienţii se simt mai bine acasă”. El a explicat că a putut să-şi monitorizeze îndeaproape pacienţii în cursul valului de căldură din vara acestui an, chiar dacă se aflau la kilometri distanţă, şi a putut să le indice cum să-şi modifice alimentaţia şi medicaţia pentru a nu li se înrăutăţi starea de sănătate.

Reg Youngman, 76 ani, a fost unul dintre primii pacienţi care a beneficiat de un astfel de dispozitiv. El a fost spitalizat de 7 ori în 12 luni, petrecând peste un sfert din an în spitalul de boli cardiace. De când a primit implantul în mai 2015, s-a simţit mult mai bine. El a declarat pentru Sky News: ,,Oamenii mă urmăresc şi eu mă simt mai în siguranţă. În trecut nu ştiam niciodată când urma să se întâmple ceva rău. Uneori nu puteam termina fraza pentru că nu mai puteam respira. Acum doctorii rezolvă lucrurile înainte ca ele să se înrăutăţească”.

Testele realizate la Spitalul Regal Brompton sunt o etapă cheie pentru a câştiga aprobarea NICE[5] pentru folosirea pe scară mai largă a acestui dispozitiv pentru pacienţii cu probleme cardiace din Marea Britanie.

 

Detectarea de boli

Potrivit relatărilor din revistele de specialitate, diferite companii din domeniul medical sau al electronicii lucrează deja la următoarea generaţie de dispozitive implantabile care vor avea rolul de a detecta boli, în unele cazuri chiar înainte ca acestea să se manifeste, permiţând medicilor să le trateze preventiv. De pildă, firma Johnson & Johnson lucrează la un proiect intitulat ,,Acceleratorul de interceptare a bolii”, care va putea, potrivit declaraţilor, să identifice boli înainte ca acestea să se manifeste.

Însă proiectele sunt controversate, medicii şi companiile farmaceutice putând să abuzeze de astfel de dispozitive pentru a trata pacienţii pe baza a ceea ce detectează dispozitivul, chiar dacă boala există sau nu în realitate[6]. Dispozitivul poate fi setat ca să ‘descopere’ boli în funcţie de normele tot mai aberante ale medicinei alopate contemporane, ajustate la interesele financiare ale firmelor farmaceutice şi/sau la interese oculte.

 

Cipuri utilizate pentru tratarea diverselor boli

Doctorul Kevin Tracey, neurochirurg la Institutul Feinstein din Long Island, New York, a inventat un dispozitiv implantabil cu cip pentru tratarea de boli, lansând astfel un nou domeniu în îngrijirea sănătăţii, cunoscut ca bio-electronică. ,,Promisiunea medicinei bio-electronice este de a restabili activitatea nervilor care dintr-un motiv oarecare, boală sau îmbătrânire, nu funcţionează bine”, explică doctorul.

Cipul este implantat în corp de unde trimite curenţi electrici care ‘spun’ sistemului nervos să transmită corpului să se vindece. Dispozitivele bio-electronice sunt controlate cu ajutorul unui smartphone sau al unei tablete.

,,Cipul va vindeca unele boli şi va preveni altele. … Bolile care pot fi tratate astfel alcătuiesc o listă lungă: cancer, diabet, boli de inimă, infarct, Alzheimer etc”, declară Tracey. El afirmă că tehnologia este extrem de precisă şi nu are efecte secundare, şi o compară cu modul în care un stimulator cardiac controlează nervii inimii, cu diferenţa că noile dispozitive vor controla nervii sistemului imunitar, inclusiv nervii care merg către tumori, celule canceroase etc.

În prezent, se efectuează teste clinice pentru multe astfel de cipuri şi au fost raportate rezultate pozitive pentru tratarea unor boli ca artrita reumatoidă sau pentru controlul apetitului. Ken Fujioka, cercetător în domeniul slăbitului la Institutul de Cercetare Scripps din San Diego, explică: ,,Ai această senzaţie de saţietate. Este ca şi cum tocmai ai mâncat o masă mare şi bogată”. Virginia Valles este una din primele persoane care au testat un dispozitiv bio-electronic pentru slăbit. ,,M-am întrebat ce am de pierdut”, a spus ea. De la începutul testului în urmă cu 4 ani a pierdut aproape 45 kg.

Marii producători de medicamente au perceput potenţialul acestui nou domeniu medical şi finanţează proiecte de cercetare. ,,Este real. Am descoperit că pentru fiecare boală pe care am cercetat-o s-ar putea face medicamente bio-electronice”, declara dr. Moncef Slaoui de la compania GlaxoSmithKline.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 94/noiembrie-decembrie 2015

 

 

PARTEA A XII-A

Pastile-dispozitive care se înghit şi urmăresc administrarea de medicamente

Medicii, companiile farmaceutice şi chiar rudele pacienţilor se plâng că aceştia nu îşi iau pastilele în mod regulat, fapt care – afirmă ei – duce la complicaţii şi uneori chiar la moarte. Rudele sunt nevoite să-i verifice sau să angajeze persoane care să verifice dacă ei îşi iau medicaţia după cum au prescris medicii.

Pentru a veni în ajutorul acestora[7], diverse firme au inventat tot felul de dispozitive, cutii în care pacientul îşi poate pune medicamentele pe zile şi pe perioade ale zilei, sau chiar unele medicamente sunt vândute în blistere care precizează zilele săptămânii etc. Pentru unii pacienţi însă, nici aceste metode nu dau roade. În sprijinul lor a venit compania Sănătate Digitală Proteus din Redwood, California, care a inventat tehnologia Helius, care a fost aprobată în Europa în 2010 şi în SUA în 2012.

Deocamdată, pastilele numite Proteus nu se găsesc de vânzare în farmacii, dar sunt lansate treptat prin proiecte-pilot cu ajutorul unui număr de medici şi sisteme de sănătate. Pastilele produse pe baza acestei tehnologii conţin bucăţele de cupru şi magneziu, care sunt comestibile. Când pacientul înghite pastila Proteus, metalele reacţionează cu fluidele din stomac şi generează un semnal electric slab. Semnalul electric, atât de slab încât pacienţii nu-l simt, trece prin trup şi ‘comută’ un plasture purtat pe piele. Plasturele transmite la rândul său un semnal prin bluetooth către un dispozitiv mobil, care înregistrează că pacientul a luat pastila, ca şi alte informaţii ca puls, activitate şi odihnă. Plasturele este produs de compania MC10 şi este o sumă de senzori aplicaţi pe piele (a se vedea episoadele anterioare).

Aceste informaţii pot fi urmărite şi cu ajutorul brăţărilor cu senzori, dar sondajele arată că utilizatorii tind să nu mai poarte brăţările după câteva luni şi atunci această tehnologie ‘înghiţită’ este mai eficientă.

David O’Reilly, director de producţie la firma Proteus, afirmă că tehnologia este eficientă pentru că este subtilă şi necesită puţin efort: ,,Proteus şi companii ca Proteus, din domeniul sănătăţii digitale, sunt concentrate pe folosirea tehnologiei şi integrarea acestei tehnologii în produsele medicale pe care le folosim deja – medicamente şi dispozitive medicale – pentru a crea acest gen de experienţă bogată în informaţie despre individ 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, pentru a putea ajuta la coordonarea mai bună şi personalizarea terapiilor şi îmbunătăţirea sănătăţii în timp”.

La rândul său, dr. Joseph Kvedar, directorul Centrului de Sănătate Conectată, care studiază modalităţi de a combina îngrijirea sănătăţii cu tehnologia, declara că pastila Proteus ,,are un potenţial uriaş”. Plasturele cu senzori care culeg date precum temperatura corpului, pulsul, activitatea creierului şi transmit informaţia unui dispozitiv este numit de dr. Kvedar ,,tehnologie fără conflict”.

Dar aceste progrese tehnologice ridică probleme privind intimitatea pacientului. Proteus afirmă că respectă reglementările de intimitate şi protocoalele de securitate standard de acces la datele pacientului. Cu toate acestea, riscul de fisuri în securitate există mereu pentru astfel de tehnologii şi persoanele care le utilizează trebuie să cântărească dacă riscurile sunt mai mari ca beneficiile. Dr. Kvedar afirmă că şi medicii trebuie să-şi educe pacienţii privind aceste beneficii: ,,Persoana hotărăşte întotdeauna dacă va permite sau nu accesul unor persoane la informaţii despre starea sa de sănătate. Este extrem de simplu. Avem sarcina de a vă convinge pe voi, pacienţii, că este preţios să permiteţi accesul la informaţie dacă vreţi să vi se îmbunătăţească starea de sănătate. Asta depinde de noi, medicii”.

 

Dispozitive pe bază de cip care administrează medicamente

O echipă de cercetători de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT), formată din profesorii Robert Langer, Michael Cima şi John Santini, a inventat un dispozitiv implantabil cu microcip care conţine mai multe sute de micro-rezervoare cu medicament, controlat de la distanţă[8]. Ulterior, ei au înfiinţat compania Microchips Biotech, ca o filială a MIT, unde se lucrează la producţia de astfel de dispozitive. Directorul Microchips, Bradley Paddock, a declarat că ,,dispozitivul implantabil de administrare a medicamentului este cel mai mare progres în administrarea de medicamente de când a fost produsă prima pastilă în 1876”.

Dispozitivele implantabile sunt alcătuite din sute de rezervoare de dimensiunea gămăliei unui ac, fiecare rezervor fiind închis cu o membrană metalică, care stochează doze precise de medicamente sau substanţe chimice. Dispozitivul se poate implanta sub piele în mână, şold sau pe spate. Un semnal specific transmis de un dispozitiv exterior, precum un smartphone controlat de medic, înlătură membrana unui rezervor, eliberând o singură doză de medicament în sângele pacientului. Medicul poate ajusta doza sau intervalul de timp la care se realizează administrarea respectivului medicament în funcţie de evoluţia pacientului. În prezent, dispozitivul poate elibera doze de medicament timp de 5 ani şi se preconizează că va fi îmbunătăţit pentru a elibera doze până la 16 ani după implantare.

Dispozitiv implantabil cu microcip pentru eliberarea de medicamente

Una dintre primele direcţii de dezvoltare a fost încărcarea acestui dispozitiv cu hormoni de control al naşterii[9], proiectul fiind finanţat de Fundaţia Bill şi Melinda Gates. TWCN relatează: ,,Microcipul de control al naşterii este ideea profesorului Robert Langer de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. Fundaţia Bill şi Melinda Gates a finanţat cercetarea şi prototipul este gata pentru testarea umană. Fundaţia Chip a institutului şi Fundaţia Gates au lucrat la acest microcip în ultimii 3 ani. Testele de siguranţă vor începe către sfârşitul anului 2015 şi Robert Langer este încrezător că cipurile vor ajunge în magazine în 2018. Ţinta principală a acestor dispozitive sunt femeile din lumea a treia care sunt adeseori victimele durerii şi riscului de a muri în timpul sarcinii”. Prezentat ca un proiect umanitar, el urmăreşte în realitate controlul naşterilor şi reducerea numărului de nou-născuţi pe plan mondial.

O altă posibilitate de utilizare a acestor dispozitive, care a fost deja testată, este pentru pacienţii cu osteoporoză. În 2011-2012, a fost realizat un studiu clinic pentru tratarea osteoporozei cu noua tehnologie. Timp de 4 luni, micro-rezervoarele au eliberat doze precise de hormon paratiroidian în sângele voluntarilor. Studiul a fost considerat un succes, rezultatele arătând că dispozitivele au eliberat doze de hormon comparabile cu cele administrate prin injecţii şi mai complet, fără efecte secundare. De asemenea se consideră că dispozitivul poate fi utilizat de pacienţii cu diabet, cancer, scleroză multiplă.

În 2015, compania Microchips Biotech a încheiat un contract cu firma Teva Pharmaceutical Industries Ltd., cel mai mare producător de medicamente generice din lume, pentru a comercializa dispozitive implantabile cu microcip pentru administrarea de produse Teva, pentru a spori rezultatele clinice la pacienţii cu boli cronice.

,,Implantul cu microcip este într-adevăr la intersecţia dintre tehnologia digitală şi medicină şi viitorul administrării de medicamente pentru pacienţi care nu pot suporta acele, care necesită regulat injecţii auto-administrate sau unde respectarea prescripţiei este esenţială pentru rezultate”, a afirmat Michael Hayden, preşedintele Teva pentru Cercetare şi Dezvoltare Globală.

,,Suntem încântaţi să ne punem de acord cu o companie care vede potenţialul tehnologiei noastre de a transforma modul în care medicamentele sunt administrate pacienţilor, oferind potenţial pentru a creşte respectarea prescripţiilor şi a îmbunătăţi semnificativ rezultatele. Acesta este primul parteneriat dintr-o serie – care nădăjduim să fie mare – cu industria pentru a introduce tehnologia noastră într-o serie largă de aplicaţii terapeutice şi stări patologice”, a declarat Cheryl R. Blanchard, director executiv la Microchips Biotech.

Dispozitivele sunt prezentate extrem de laudativ, arătându-se numai beneficiile de care s-ar putea bucura pacienţii de pe urma lor. Însă, ce se întâmplă în caz de erori medicale, reacţii adverse, interacţii între medicamentele care se varsă la comandă în sângele unei persoane ? Ce se întâmplă dacă dispozitivul ajunge în mâna unei persoane dornice să facă rău pacientului sau care doar greşeşte doza de medicament ? Unde vor fi specificate efectele secundare şi contraindicaţiile de pe cutiile medicamentelor în cazul medicamentelor administrate cu ajutorul unor astfel de dispozitive ?

Nu cumva această tehnologie deschide uşa companiilor farmaceutice ca să câştige o influenţă şi mai mare asupra vieţii oamenilor pe care îi ‘inundă’ cu produsele lor ? După cum afirma un jurnalist, aceasta este ,,noua faţă a medicinei căsătorită poligam cu marea industrie farmaceutică, biotehnologie, nanotehnologie şi tehnologia fără fir”.

La alt nivel se pune problema ,,suveranităţii” personale, a libertăţii individuale subminată de medici şi sistemul medical care controlează fără opoziţie dispozitivele plasate în trupurile pacienţilor lor, pentru sterilizare sau pentru ‘calmare’ cu ajutorul medicamentelor psihotrope. Nu va mai fi nevoie de închiderea în spitale de psihiatrie, aşa cum se proceda în timpul regimului comunist şi nu numai, căci zăbrelele se mută în propriul trup. Nu va mai fi nevoie de torturarea şi mutilarea femeilor în cadrul avorturilor silite, aşa cum procedează încă sistemul comunist din China, soluţia este extrem de ‘simplă şi curată’. Un jurnalist nota că ,,acest microcip ar putea fi folosit pentru a face trupurile utilizatorilor parte din ‘matrice’, un nod într-o reţea globală de informaţii, o unitate economică şi de calcul care leagă carnea noastră de complexul farmaceutico-industrialo-financiar”.

* * *

Toate aceste dispozitive – brăţări la purtător, tatuaje electronice, dispozitive medicale implantate – contribuie la obişnuirea omului cu ideea implantării de cipuri. Sub influenţa acestor dispozitive şi a propagandei deşănţate în favoarea lor, mentalitatea omului contemporan se schimbă încetul cu încetul. Microcipurile şi beneficiile lor – pur lumeşti, vremelnice, şi acelea îndoielnice, şi fără nici un câştig duhovnicesc – cuceresc tot mai mult mintea omului de astăzi, deja golită de cele duhovniceşti şi aţintită mai mereu către pământ.

Cea mai aprigă bătălie care se duce astăzi este cea pentru mintea omului. Iar omul zilelor noastre, care consideră că toate aceste dispozitive – care pot fi considerate pe drept ,,doici electronice pentru adulţi cu creierul atrofiat” – sunt un ajutor pentru mintea lui, se lipseşte de ea de bunăvoie pentru a se bucura de ele[10]. Astăzi, când principiile şi morala au fost izgonite din societate, ,,pentru fiecare persoană care nu ia sau nu vrea să ia hotărâri în dreptul său, există cineva mai mult decât dornic să le ia pentru ea” !

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 96/ianuarie-februarie 2016

 

Iosif Mocanu

---

[1] În limba engleză, ‘smart’ înseamnă inteligent, isteţ. Concret, aparatura este isteaţă fiindcă este dotată cu un microprocesor, sau mai simplu zis cu un cip.

[2] Acest lucru aminteşte în mod ironic de legenda regelui Midas din Frigia. Pentru că a ajutat un prieten al zeului Dionisos, zeul i-a spus că îi va dărui orice îi va cere. Orbit de lăcomie, regele i-a cerut ca orice obiect pe care va pune mâna să se transforme în aur, iar zeul, după ce l-a întrebat dacă este sigur că-şi doreşte acest lucru, i-a dat. Midas s-a trezit că nu mai putea să mănânce, să bea sau să atingă vreo persoană apropiată pentru că totul se transforma în aur. O variantă a legendei spune că el a murit de foame, altă variantă spune că el s-a dus la zeu şi i-a cerut să-şi ia darul înapoi. Zeul l-a ascultat şi l-a trimis să se spele în apele râului Pactolus şi astfel a scăpat de această ‘super-putere’ a sa.

[3] O ştire recentă ne anunţă că un bărbat care s-a considerat femeie, acum se consideră … trans-age şi se crede fetiţă de 6 ani !

[4] Acestea sunt extrem de asemănătoare cu sistemele electronice de supraveghere – brăţări cu microcip aplicate deţinuţilor sau persoanelor aflate în arest la domiciliu. Cel mai recent, în octombrie 2015, primarul suspendat al Bucureştiului, Sorin Oprescu, a fost eliberat din Arestul Capitalei şi plasat în arest la domiciliu pentru o perioadă de 30 zile. Potrivit deciziei instanţei, în această perioadă, Sorin Oprescu ,,este obligat să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere”.

[5] Institutul Naţional de Sănătate şi Excelenţă Clinică (National Institute for Clinical Excellence, NICE), organism guvernamental care se ocupă de raţionalizarea serviciilor de sănătate şi este susţinut de Departamentul Sănătăţii din Marea Britanie.

[6] Există medici în Statele Unite ale Americii judecaţi în prezent pentru că au tratat pacienţi pentru boli pe care nu le aveau, uneori cu consecinţe fatale pentru aceştia: medici chirurgi care realizează operaţii care nu sunt necesare sau administrează chimioterapie pentru persoane care nu au cancer, cu singurul scop de a câştiga bani. Prin urmare, nu este cu totul lipsit de sens a crede că unii medici pot profita de aceste dispozitive de detectare a bolii.

[7] Mai ales astăzi, când medicina alopată recomandă ca pacienţii să ia nenumărate pastile, care pot pune în dificultate chiar pacienţi mai tineri, nu numai pe cei vârstnici şi cu dificultăţi de memorie.

[8] Tehnologia cu micro-rezervor a fost elaborată pentru prima oară la MIT în anii ’1990.

[9] Probabil că din acest motiv dispozitivul mai este numit ,,glandă artificială”.

[10] Pot fi asemănaţi oamenii contemporani cu pieile roşii de odinioară care se cucereau de pietricelele colorate şi sclipitoare, oglinzile şi mărgelele ieftine ale conchistadorilor, şi le deschideau vistieriile lor şi le dăruiau acestora în schimb comorile lor cele mai de preţ.