Zeitgeist, sau Spiritul timpului (II)

Zeitgeist, sau Spiritul timpului (II)

Să vedem în continuare alte informaţii vehiculate de realizatorii documentarului, informaţii necesare construirii acestui edificiu al mântuitorilor solari ai diferitelor ere. Aş spune că acest edificiu este asemenea unui castel făcut din cărţi de joc, şi dacă scoatem cărţile care stau la baza lui, se va surpa de la sine. Care sunt aceste cărţi ?

 

1. Una dintre ‘cărţile’ de bază este afirmaţia că toţi aceşti mântuitori solari s-au născut în aceeaşi zi şi multe evenimente din vieţile lor sunt asemănătoare, dacă nu identice.

Se afirmă că Hristos este unul dintre aceşti mântuitori solari, respectiv cel al erei Peştilor şi naşterea Lui respectă o anume secvenţă astrologică. Să spunem că este aşa. Apare imediat o problemă extrem de simplă: ceilalţi aşa-zişi mântuitori nu respectă această secvenţă astrologică. De exemplu, Horus – zeul Soare al egiptenilor – nu se înscrie în această similitudine. De unde ştim aceasta ? Din istoria religiilor, citindu-l pe Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu, sau chiar o simplă enciclopedie, precum Britannica sau Encarta.

Dintr-o dată cade ideea că există o analogie între aceşti mântuitori şi totul este o alegorie, deoarece se surpă pur şi simplu temelia acestei alegorii.

 

2. O altă ‘carte’ este afirmaţia că secvenţa naşterii lui Hristos este astrologică.

Într-adevăr, naşterea lui Hristos este astrologică, sau mai bine spus stelele vorbesc despre naşterea sub vreme a Ziditorului lor, precum spune psalmistul: ,,Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi facerea mâinilor lui o vesteşte tăria” (Psalmi 18, 1). Ceea ce înseamnă că elementele prezentate ca secvenţă astrologică există în realitate. Să începem cu începutul.

 

a) În documentar se spune că Fecioara o reprezintă pe Maica Domnului. Este adevărat. Ea are în mâna dreaptă o ramură, iar în cea stângă un spic de grâu, dând o dublă mărturie despre Cel ce va ieşi asemenea unui toiag din rădăcina lui Iesei şi ca o floare din rădăcina lui se va înălţa (potrivit Isaia 11, 1) – precum este înfăţişat în icoana numită Arborele lui Iesei (în imagine, o icoană pictată în Siria în secolul al XVIII-lea). Referirile din Sfânta Scriptură la Hristos ca la un spic de grâu şi ramură/mlădiţă sunt numeroase.

Să mai spunem doar un lucru cu privire la reprezentarea Fecioarei: în Zodiacul din Templul din Denderah, Egipt, datând din cca 2000 î.Hr. – aflat acum la Paris – ea este de asemenea reprezentată cu o ramură în mână, însă în mod ignorant se afirma că o înfăţişează pe Isis ! Numele ei era Aspolia, care înseamnă spic de grâu, sau sămânţa, despre care vorbeşte proorocia din Facerea 3, 15.

 

b) Apoi ni se spune că steaua care s-a arătat la răsărit şi i-a condus pe magi la locul naşterii Mântuitorului este Sirius, cea mai strălucitoare stea de pe cerul nopţii, care, în ziua de 24 decembrie, se aliniază cu cele 3 stele strălucitoare din Centura lui Orion. Aceste 3 stele din Centura lui Orion au aceeaşi denumire pe care o aveau şi în antichitate: Cei Trei Regi. Iar Cei Trei Regi şi Sirius indică locul unde răsare soarele în ziua de 25 decembrie, adică Hristos – Toate acestea sunt o împletitură de minciuni.

Am căutat în diferite tratate de astronomie şi cărţi care tratează această temă pe care le-am avut la dispoziţie şi nu am găsit nicăieri că cele 3 stele din Centura lui Orion s-ar numi Cei Trei Regi. Constelaţia Orion ne înfăţişează un bărbat puternic, triumfător, un prinţ slăvit care vine indicând către 3 stele strălucitoare: Rigel, Bellatrix şi Betelguez ca fiind ale sale. El este înfăţişat astfel şi în vechiul zodiac de la Denderah. Dar nicăieri nu scrie că aceste 3 stele s-ar numi Cei Trei Regi, nici că ele s-ar alinia în vreo zi a anului cu Sirius, care se află într-o constelaţie vecină, Canis Major, care ţine de semnul Gemenilor.

Documentarul ne mai oferă o informaţie aiurea – că nu-i pot spune altfel –, aceea că Sirius este steaua de la răsărit pe care au urmat-o cei trei magi pentru a ajunge la locul naşterii lui Hristos. Sirius este o stea care există pe cer, din antichitate până astăzi, care se deplasează în mod normal, asemenea celorlalte stele; deci, nu poate fi steaua de la răsărit care s-a arătat la naşterea Mântuitorului şi care, spre a arăta minunea de negrăit a întrupării lui Dumnezeu, mergea invers pe cer faţă de celelalte stele.

Să mai spunem şi că cei din vechime au identificat steaua de la răsărit, numită şi Steaua de la Bethleem. Aceasta a apărut în constelaţia Coma, care aparţine tot semnului Fecioarei, şi cu privire la ea a existat o proorocie binecunoscută în Orient, păstrată şi transmisă cu grijă, anume că o nouă stea va apărea în acest semn când Cel care a fost proorocit se va naşte. Orientalişti de marcă susţin că vechii perşi cunoşteau aceste proorocii din cărţile sfinte ale evreilor, din vremea robiei babiloniene, de la însuşi Proorocul Daniil. Aşa se face că şi magii, care erau astronomi perşi, aveau cunoştinţă de aceasta.

Apoi, apariţia unei noi stele pe cer nu este un fenomen neobişnuit. Pe cer apar iar şi iar stele noi, şi de asemenea dispar stele. În plus, apariţia stelei de la răsărit a fost consemnată de diferiţi istorici ai vremii.

În fine, această stea minunată a apărut în zodia Fecioarei, nu în cea a Gemenilor, unde se află Sirius.

 

c) O a treia afirmaţie este aceea că semnul Fecioarei este cunoscut şi drept Casa Pâinii, iar reprezentarea Fecioarei o înfăţişează pe aceasta ţinând în mână un mănunchi de grâu. Mai departe, ni se spune că această casă a pâinii şi simbolul ei, grâul, reprezintă lunile august şi septembrie, sezonul recoltei, iar Bethleem se traduce de fapt prin ,,casa pâinii”, fiind o referire la constelaţia Fecioarei, nicidecum un loc pe pământ.

Nu am găsit nicăieri că zodia Fecioarei este cunoscută sub numele de Casa Pâinii, nici că spicele de grâu din mâna ei simbolizează recolta din lunile august şi septembrie. Precum am scris mai sus, spicul de grâu îl întruchipează pe Hristos. Apoi, Bethleemul chiar există, este o localitate din Israel, din hotarele seminţiei lui Iuda, din care face parte Mântuitorul. Şi aşa s-a numit în antichitate şi aşa se numeşte şi astăzi acest loc: Bethleem. Nu este vorba de nici o alegorie. Şi se mai poate face o remarcă: localităţile în care s-au născut ceilalţi aşa-zişi mântuitori cum se numesc ?

 

d) Să spunem două vorbe şi despre Crucea Sudului sau Crucea constelaţiilor. Ea există pe cer, este o constelaţie care aparţine semnului Balanţei, imediat următor semnului Fecioarei. Dar aici întâmpinăm încă o problemă care dărâmă edificiul analogiilor făcute: doar Domnul nostru Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce, iar răstignirea era un obicei roman. Ceilalţi mântuitori inventaţi de realizatori nu au fost răstigniţi, nici nu au avut în cultul lor crucea.

Zodiacul pictat în biserica Mânăstirii Probota în secolul al XV-lea. Adevărata semnificaţie a zodiacului nu are nici o legătură cu înţelesul magic pe care i-l dau diferitele interpretări astrologice. El îşi are obârşia în revelaţia primară dată de Dumnezeu lui Adam în rai

Restul afirmaţiilor legate de solstiţiul de iarnă şi de vară, mersul soarelui pe cer, moartea soarelui şi renaşterea lui la echinocţiul de primăvară aparţin religiilor păgâne, fiind pervertiri ale adevăratei revelaţii dumnezeieşti. De ce nu se găsesc astfel de lucruri în creştinism, nici în cel antic, nici în cel din ziua de astăzi ? Noi, creştinii, credem altfel: Dumnezeu a creat lumea în luna martie, spun Sfinţii Părinţi, şi de aceea luna martie reprezintă renaşterea primăverii şi celelalte. Că doar tot Dumnezeu a aşezat anotimpurile şi curgerea timpului. Însăşi Învierea lui Hristos cade între 22 martie şi 25 aprilie, potrivit Pascaliei iuliene, după echinocţiul de primăvară, şi semnifică o renaştere a lumii datorită răscumpărării păcatelor omenirii prin moartea şi Învierea Domnului. Posibilele asemănări dintre creştinism şi religiile păgâne sunt generate tot de revelaţia dumnezeiască, din care se găsesc încă frânturi în păgânism.

 

3. O altă ‘carte’ de la temelia edificiului construit de realizatorii documentarului este afirmaţia că cei 12 ucenici ai Mântuitorului sunt de fapt cele 12 constelaţii de pe cer, căci aşa cum soarele trece prin aceste constelaţii, tot aşa Hristos îi are pe cei 12 ucenici ai Săi. Trebuie să recunoaştem că oamenii sunt inventivi şi construiesc analogii nu lipsite de isteţime; din nefericire, aceasta nu este înţelepciunea dumnezeiască, ci isteţimea diavolului, care este cel mai mare filozof al tuturor timpurilor.

Analogia este întemeiată pe cifra 12, despre care se spune că există pretutindeni în Scriptură. Nu doar numărul 12 este prezent în Scriptură, ci şi alte numere, ca de exemplu 3 sau 7, a căror frecvenţă este mult mai mare.

De asemenea, analogia stă pe minciuna grosolană că şi ceilalţi aşa-zişi mântuitori ar fi avut 12 ucenici. Pe aceasta o demontează însă istoria religiilor lumii.

 

4. O altă ‘carte’ este aserţiunea că simbolul peştelui abundă în Noul Testament, fiindcă Hristos este Mântuitorul din zodia Peştilor. Ar fi de remarcat faptul că nu doar semnul Peştilor poate fi găsit în Scriptură, ci şi celelalte semne zodiacale, doar că acest lucru nu este cunoscut. Vom încerca să scriem pe larg despre aceste lucruri necunoscute, legate de zodii şi constelaţii, într-un serial pe care-l vom începe în 2009.

 

5. Ultima ‘carte’ fundamentală a edificiului este cea referitoare la erele zodiilor.

Să vedem cum se repartizează ele pe ani:

4300-2150 î.Hr. Era Taurului

2150-0 î.Hr. Era Berbecului

0-2150 d.Hr. Era Peştilor

2150-4300 d.Hr. Era Vărsătorului

Din documentar nu reiese care sunt mântuitorii din fiecare eră, fiindcă de fapt construcţia este forţată. Să vedem de ce.

Se afirmă că atunci când Proorocul Moisi a coborât de pe Muntele Sinai cu cele 10 porunci, s-a mâniat foarte tare văzându-şi poporul că venerează un viţel de aur. Majoritatea cărturarilor biblici au pus această mânie pe seama faptului că israeliţii se închinau la un idol sau ceva de acest gen. În realitate, viţelul de aur era Taurul, iar Moisi era reprezentantul noii ere a Berbecului. Asta este ceea ce aflăm din documentar.

Dar Moisi a trăit aproximativ între anii 1550-1430 î.Hr., adică în mijlocul erei Berbecului. Trecuseră aproape 600 de ani de când începuse era Berbecului când s-a născut el, deci ce fel de mesager al ei putea fi ? Apoi, se spune că evreii venerau acel viţel de aur fiindcă se aflau în era Taurului sau măcar la începutul erei Berbecului, când ar fi existat o perioadă de tranziţie dintr-o eră în alta. Nici vorbă. Evenimentele se petreceau în timpul vieţii lui Moisi, deci după 600 de ani de la începutul erei Berbecului.

De fapt, evreii venerau acel viţel de aur, căci – deşi documentarul neagă acest lucru – ei se închinau lui Baal, care este reprezentat în chip de om cu cap de taur şi era principalul zeu la care se închinau popoarele semite care vieţuiau pe aceleaşi meleaguri sau meleaguri învecinate cu poporul evreu.

În final, ar mai fi de spus o vorbă despre unde pot fi găsite informaţii asemănătoare, chiar izbitor de asemănătoare, cu cele vehiculate în Zeitgeist: în filozofia new-age, principala susţinătoare a venirii unei noi ere sub semnul Vărsătorului. Să mai amintim că această filozofie este anti-creştină, dacă nu satanică ?