Despre cel ce a văzut-o pe Maica Domnului împărtăşindu-i cu pâine cerească pe monahii osteniţi

Despre cel ce a văzut-o pe Maica Domnului împărtăşindu-i cu pâine cerească pe monahii osteniţi

În vremea Sfântului Sava cel Sfinţit, în lavra sa trăiau mulți monahi virtuoși care slujeau Domnului. De aceea, un domnitor nobil și bogat s-a dus acolo să trăiască viața monahală, şi a fost întâmpinat cu bucurie de sfânt.

Pentru că nu era obișnuit cu munca, a avut grijă de el și nu l-a lăsat să meargă cu ceilalți la munci grele la câmp. Acolo lucrau până la ceasul al nouălea, apoi se adunau și citeau slujba. După vecernie mâncau o dată în zi ca o obşte.

Deoarece nu putea face aceste lucruri, fiind începător, i s-a poruncit să se nevoiască în mânăstire pe cât de mult putea şi să postească până când se întorceau toţi fraţii, ca ei să poată mânca împreună potrivit rânduielii.

Însă, el nu putea respecta nici măcar această poruncă, ci mânca în chilia sa, fiindcă rudele îi aduceau felurite mâncăruri.

Sfântul știa aceasta, dar, întrucât acel monah era începător, nu l-a mustrat ca să nu-l întristeze, ci doar L-a implorat pe Dumnezeu să-l îndrepte.

Astfel, a venit sărbătoarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe 15 august, şi în dimineața zilei precedente, când toți frații s-au dus la muncă, sfântul le-a spus să se întoarcă devreme ca să poată cânta. I-a spus începătorului să meargă la biserică la vremea vecerniei și să-l înştiinţeze când se adună toți frații. Așa a și făcut.

Și când au venit părinții, începătorul a avut o vedenie minunată, nu dormind, ci treaz fiind. El a văzut o femeie frumoasă între doi îngeri, care strălucea mai tare decât razele soarelui. Unul ținea o cupă plină cu pâine cerească, iar celălalt un mic şervet. Și acea femeie frumoasă, care era Doamna noastră, ținea o linguriţă de aur, și fiecare frate venea pe rând şi îngerul îi ştergea faţa cu şervetul. După ce se închinau Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, ea lua linguriţa şi le dădea pâinea cerească.

Văzând aceasta, începătorul a fost uimit, și când s-a apropiat și el să ceară darul, nu a dobândit ce-şi dorea. Nici îngerul nu l-a șters, nici Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu nu l-a împărtăşit.

Dar ea i-a spus: „Această mâncare este Trupul Fiului meu și este primită de cei care postesc până într-acest ceas şi sunt curăţiţi, însă tu nu posteşti. Prin urmare, cum te poţi împărtăşi cu această Pâine ?”

Şi el a spus: ,,Măcar lasă-l pe înger să mă şteargă cu acel şervet sfânt”.

Și ea i-a răspuns: „Dacă vrei să fii șters cu acela, trebuie să munceşti şi tu cu ceilalţi, deoarece ei erau transpiraţi de muncă şi de aceea au fost şterşi, dar ce sudoare va şterge îngerul de pe tine ?”

Auzind acestea, el a alergat înspăimântat la stareț, zicând: „Ai văzut oare vedenia pe care am văzut-o eu, nevrednicul ?”

Sfântul i-a răspuns: „Ceea ce ai văzut a fost spre îndreptarea ta. Frații ştiu că Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu îi sfințește pentru a fi vrednici ca la fiecare sărbătoare să se împărtășească cu dumnezeieștile taine”.

De atunci, el s-a trudit mai mult și a mâncat mai puțin, și trăind astfel cu ascultare binecuvântată, a fost învrednicit de fericirea cerească.

Fresca de mai sus, poate uluitoare pentru mulţi, este o reprezentare modernă a acestei istorisiri frumoase de la Mânăstirea Sfântului Sava cel Sfinţit din pustiul Iudeei