Dogma sau doctrina nr. 35

Enciclica papală Laudato Si

Papa propovăduieşte ,,schimbarea inimilor” şi ,,convertirea ecologică”

 

PARTEA I

S-ar putea umple volume cu informaţiile vehiculate în ultimele decenii pe tema schimbării climatice. Cineva şi-ar putea schiţa chiar capitolele:

 

» Controverse existente în lumea ştiinţifică

» Manipularea informaţiilor şi datelor ştiinţifice pentru a susţine teoria schimbării climatice şi chiar distrugerea măsurătorilor care o contrazic

» Lupta inegală dintre susţinătorii teoriei şi cei care o contrazic, pentru că cei care o susţin sunt finanţaţi, susţinuţi şi promovaţi pretutindeni, pe câtă vreme cei care o contrazic sau măcar încearcă să privească lucrurile mai obiectiv şi riguros din punct de vedere ştiinţific sunt marginalizaţi, defăimaţi şi concediaţi din poziţiile lor respectabile

» Alcătuirea de programe şi politici extrem de restrictive la nivel naţional şi internaţional pe baza premiselor ei

» Politizarea absolută a acestei teorii şi transformarea ei într-o ideologie cumplită de înrobire la nivel mondial

» Îndoctrinarea copiilor şi a oamenilor în general cu principiile sale

» Legătura dintre această teorie şi politicile de reducere a populaţiei, şi, nu în ultimul rând,

» Latura religioasă a fenomenului care priveşte implicarea bisericilor şi religiilor lumii în această campanie, dar şi transformarea fenomenului în sine într-o adevărată religie, care presupune închinarea la pământul personificat, Gaia.

 

În acest război de impunere a teoriei schimbării climatice s-a implicat recent cu toată energia Papa Francisc. Pe 18 iunie 2015, Papa Francisc a publicat Enciclica Laudato Si[1]. Despre grija pentru casa noastră comună, o enciclică fără precedent în istorie, care abordează problema schimbării climatice. Consilierii papali afirmă că pontiful şi-a exprimat dorinţa de a alcătui un document major pe tema mediului la scurt timp după ce a devenit papă. În ianuarie 2015, papa a anunţat oficial că va publica o enciclică, pentru a contribui la dezbaterea care precede COP21 – conferinţa ONU privind schimbarea climatică care va avea loc la Paris în decembrie 2015 – şi pentru a ,,îmbunătăţi perspectivele privind un nou acord ONU pentru a reduce emisiile de carbon”.

Enciclica, care are 192 pagini şi este împărţită în 6 capitole, a fost ,,gândită pentru a avea un impact maxim asupra publicului” înainte de întâlnirea papei cu preşedintele american Barack Obama şi discursul său înaintea Congresului american şi a Adunării generale a ONU – evenimente stabilite pentru luna septembrie 2015.

În acest document, pontiful porneşte de la premisa că schimbarea climatică nu este doar o ipoteză controversată, ci o teorie extrem de bine argumentată şi dovedită ştiinţific. El îşi întemeiază toate ideile şi afirmaţiile pe acest fapt. ,,Un consens ştiinţific extrem de solid arată că noi suntem în prezent martorii unei încălziri îngrijorătoare a sistemului climatic. … Este adevărat că există alţi factori (precum activitatea vulcanică, variaţiile orbitei şi axei pământului, ciclul solar), însă un număr de studii ştiinţifice indică faptul că mare parte din încălzirea globală din ultimele decenii se datorează concentraţiei mari de gaze de seră (dioxid de carbon, metan, oxizi de azot şi altele) eliberate în principal ca rezultat al activităţii umane. Concentrate în atmosferă, aceste gaze nu permit căldurii razelor de soare reflectate pe pământ să fie dispersată în spaţiu”, afirmă pontiful.

Pornind de la această afirmaţie, care şi-ar găsi locul mai degrabă într-un manual de climatologie decât într-o enciclică papală, Papa Francisc înşiră toate concluziile susţinute cu furie de adepţii teoriei schimbării climatice, anume că există ,,o nevoie urgentă” de a ,,reduce drastic” emisia de ,,dioxid de carbon”; că dacă nu se iau măsuri radicale, omenirea se va confrunta cu evenimente climatice catastrofale – ,,stilul de viaţă actual, ne-durabil, nu poate conduce decât la catastrofe”; că ,,tehnologia bazată pe folosirea combustibililor fosili extrem de poluanţi – mai ales cărbune, dar şi petrol şi într-o măsură mai mică gaz – trebuie înlocuită progresiv fără întârziere”; că este necesară o ,,revoluţie etică şi economică pentru a împiedica catastrofala schimbare climatică şi creşterea inegalităţii” dintre oameni etc.

În cele 192 de pagini ale enciclicei, pontiful a avut timp să abordeze chestiuni precum problema reciclării gunoiului, folosirea combustibililor fosili, risipirea apei, distrugerea pădurilor, cele mai bune forme de pescuit, comercializarea diamantelor şi blănii speciilor aflate în pericol de dispariţie, modificarea genetică a plantelor, convertirea mlaştinilor în teren cultivat, poluarea râurilor, folosirea aerului condiţionat, stilul clădirilor, reglementări privind planificarea urbană, nivelul zgomotului şi urâţenia din oraşe, haosul urban şi transportul deficitar în oraşele mari, problema congestionării traficului, construcţiei de autostrăzi şi parcări, folosirea transportului public şi al electricităţii în gospodăriile particulare în stilul de acum consacrat al documentelor ONU şi al celor legate de dezvoltarea durabilă şi Agenda 21.

De asemenea, papa a atacat în mai multe rânduri capitalismul şi a lăudat comunismul, blamând inegalitatea din societate şi proprietatea privată şi susţinând distribuţia universală a bunurilor şi … lupta de clasă.

Concluzia pontifului – aceeaşi pe care o trag cei mai înfocaţi propovăduitori ai teoriei schimbării climatice – este că ,,a venit timpul să acceptăm o oarecare scădere economică în anumite părţi ale lumii (n.r.: adică, în ţările dezvoltate), care să ofere resurse pentru o dezvoltare sănătoasă în alte părţi (n.r.: ţările din lumea a treia) … (şi că) trebuie pur şi simplu să redefinim progresul”, că economiile din Nord ar trebui să-şi asume o ,,scădere” pentru a asigura un ,,viitor durabil” pentru ţările din Sud, faţă de care Nordul ar avea ,,o datorie ecologică”.

Prin intermediul enciclicei, papa cere un dialog, ,,o convertire ecologică radicală care să se bazeze nu pe o împăcare a dezvoltării durabile cu dezvoltarea economică, ci ,,care să marcheze o ruptură faţă de modul de viaţă actual, de acum încolo traiul trebuind să fie unul cumpătat”. Convertirea la care se referă papa este o ,,revoluţie a inimilor şi minţilor”, ,,o schimbare a inimii. Ceea ce ne va salva nu este tehnologia sau ştiinţa. Ceea ce ne va salva este transformarea etică a societăţii noastre”, afirmă călugărul carmelitan Eduardo Agosta Scarel, climatolog care predă la Universitatea Catolică Pontificală din Buenos Aires.

Pontiful mai cere ,,crearea unei instituţii internaţionale capabile să sancţioneze statele poluante” şi o nouă autoritate politică mondială: ,,Este esenţial a concepe instituţii internaţionale mai puternice şi mai eficient organizate, cu funcţionari numiţi în mod cinstit prin acord între guvernele naţionale şi împuterniciţi a impune sancţiuni. … Este nevoie urgentă de o autoritate politică mondială adevărată”. Apelul său îl repetă pe cel al Papei Benedict al XVI-lea (2005-2013) care, într-o enciclică din 2009, a propus înfiinţarea unui fel de super-ONU pentru a trata problemele şi nedreptăţile economice mondiale.

 

Campania de răspândire a mesajului enciclicei

Enciclica a fost publicată în 5 limbi şi trimisă celor 5.000 de episcopi catolici din lume, papa afirmând că ea nu este adresată doar celor 1,2 miliarde de credincioşi catolici de pe glob, ci tuturor oamenilor. Astfel, pe 14 iunie 2015, papa le spunea pelerinilor adunaţi în Piaţa Sfântul Petru: ,,Această enciclică este adresată tuturor: să ne rugăm ca toţi să primească mesajul ei şi să crească în responsabilitate faţă de casa comună pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o nouă tuturor”.

Pentru ca mesajul papal să ’convertească’ minţile cât mai multor oameni, au fost realizate campanii de popularizare a enciclicei. Toţi oamenii planetei trebuie să se convertească la ideologia schimbării climatice pentru a primi de bunăvoie schimbarea socială, autoritatea politică mondială şi instaurarea domniei antihristului.

O campanie extrem de vastă şi bine pusă la punct pentru acceptarea mesajului enciclicei a fost pregătită în Statele Unite ale Americii. SUA este principalul teren pe care se duce bătălia împotriva acestei ideologii, existând multe personalităţi politice, ştiinţifice sau din spaţiul religios care se opun. Unii neagă că planeta se încălzeşte, alţii contestă că încălzirea este consecinţa activităţii umane şi refuză orice lege pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră; de asemenea, tabăra pro-viaţă se opune adoptării acestei ideologii deoarece majoritatea susţinătorilor ei fac parte deopotrivă din tabăra opusă, a culturii morţii[2], şi pretind că pentru a echilibra fenomenele climatice trebuie redus numărul oamenilor care trăiesc în prezent pe glob. Ca urmare, ei promovează controlul naşterilor, avortul şi alte metode mai mult sau mai puţin teribile pentru a obţine acest deziderat.

Pentru a contracara ideile adversarilor teoriei schimbării climatice, Conferinţa Episcopilor Catolici din SUA lansează omilii, ştiri în buletinele bisericeşti şi alte materiale pentru parohiile şi şcolile catolice. Pe 28 iunie, bisericile catolice din lume au fost rugate să tragă clopotele la amiază pentru a comemora marşul ,,Mulţumim Papei Francisc” care are loc în această zi la Roma.

,,Papa şi noi, episcopii, nu suntem oameni de ştiinţă, dar suntem păstori şi deoarece schimbarea climatică afectează fiinţele umane, este o chestiune morală” – aşa justifica implicarea Bisericii în această dispută arhiepiscopul Thomas Wenski, preşedintele Comitetului Episcopilor pentru justiţie internă şi dezvoltare umană. Cu toate acestea, unii episcopi americani privesc cu îngrijorare cum Biserica Catolică este prinsă în dezbaterea privind schimbarea climatică; ei sunt preocupaţi şi de ideea că vor trebui să se alieze cu ecologiştii, dintre care mulţi promovează controlul populaţiei.

În campania de popularizare a enciclicei s-au implicat şi unele organizaţii catolice. Patrick Carolan, directorul executiv al Reţelei de Acţiune Franciscană, lobby-ul franciscan dedicat dreptăţii sociale, a mers la Casa Albă unde a fost invitat să prezinte enciclica consilierilor preşedintelui Barack Obama. ,,Nu am văzut niciodată atâta interes şi tulburare înainte de publicarea unui text papal !” constata Carolan, care este şi co-fondatorul Mişcării Catolice Globale, o reţea internaţională de organizaţii catolice specializate în criza climatică.

După publicarea enciclicei, Reţeaua de Acţiune Franciscană a prevăzut o serie de întâlniri cu republicanii din Congresul SUA pentru a-i sensibiliza asupra mizelor morale ale crizei ecologice. Mai mult, reţeaua colaborează cu o sumă de organizaţii ecologiste pentru a răspândi mesajul papal. Patrick Carolan declara: ,,Organizaţii ca World Wildlife Fund cu care colaborăm strâns ne-au solicitat pentru a înţelege ce este o enciclică şi cum să transmită mesajul ei”.

Pe de altă parte, Institutul pentru dezvoltare durabilă de la Universitatea Loyola din Chicago a reunit 28 de universităţi iezuite din America pentru a formula o declaraţie comună privind schimbarea climatică. În toamnă, aceste universităţi vor organiza un colocviu pe această temă. În dioceza Chicago, parohiile sunt invitate să trimită mireni pentru a se instrui şi a constitui ,,echipe verzi” capabile să pregătească comunitatea din care fac parte pentru o conversie ecologică.

31 mai 2015

Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon în vizită la Vatican

 

Reacţii faţă de enciclică

După cum era de aşteptat, susţinătorii schimbării climatice au primit cu multă satisfacţie mesajul papal, în timp ce tabăra adversă a criticat enciclica. Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, care a făcut din problema schimbării climatice una din priorităţile sale, i-a mulţumit Papei Francisc ,,pentru o poziţie atât de fermă cu privire la necesitatea unei acţiuni mondiale urgente”. El a afirmat că ,,vocea morală a papei face parte dintr-un cor tot mai mare de persoane de toate credinţele şi din toate sectoarele societăţii care îndeamnă la acţiune” şi a ,,îndemnat toate guvernele să pună binele global comun deasupra intereselor naţionale şi să adopte un acord ambiţios privind clima”.

De asemenea, preşedintele american Barack Obama a declarat: ,,Salut enciclica Papei Francisc şi admir profund hotărârea papei de a acţiona – limpede, puternic şi cu autoritatea morală deplină a poziţiei sale – în ce priveşte schimbarea climatică”. La rândul său, secretarul de stat american, catolicul John Kerry, a afirmat: ,,Enciclica puternică a papei face apel la un răspuns comun în faţa ameninţării critice a schimbărilor climatice. Apelul său către toate religiile pentru a lucra împreună reflectă urgenţa acestei provocări. … Angajamentul multor personalităţi este cu atât mai important pentru noi, cu cât ne străduim să ajungem la un acord climatic în decembrie, la Paris”.

27 martie 2014

Preşedintele SUA, Barack Obama în vizită la Vatican

Unii politicieni americani au fost nemulţumiţi de amestecul papei în problemele ecologiste. Jeb Bush, care şi-a anunţat candidatura la preşedinţia SUA, a declarat că ,,nu iau sfaturi în materie de politică economică de la episcopul meu, de la cardinali sau de la papă”, iar Rick Santorum, un alt candidat la alegerile prezidenţiale, afirma că papa nu ar trebui să se pronunţe asupra schimbării climatice, lăsând ,,ştiinţa oamenilor de ştiinţă”, ci ar trebui să se preocupe de probleme de teologie şi morală.

Organizaţia ecologistă Greenpeace International şi-a exprimat de asemenea bucuria pentru poziţia fermă a papei. Martin Kaiser, directorul pentru politici internaţionale al organizaţiei, a declarat: ,,Cuvintele papei ar trebui să-i trezească pe şefii de guverne din suficienţa lor, să-i încurajeze să adopte legi dure în ţările lor pentru a proteja mediul şi să adopte un protocol puternic la Paris, la sfârşitul acestui an”.

Presa de stânga din Franţa susţine cu satisfacţie că ,,Vaticanul a început să îmbrăţişeze valorile universaliste atee”. Kert Davies, director executiv al Centrului de Investigaţii a Climei, declara referitor la cei care contestă teoria schimbării climatice: ,,Acesta a fost Waterloo-ul lor. Ei au vrut ca enciclica să nu existe. Şi a existat”.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 92/iulie-august 2015

 

 

PARTEA A II-A

Ce semnal transmite papa lumii vorbind despre schimbare climatică ?

Enciclica papală şi contextul în care a fost redactată şi publicată arată destul de limpede că Vaticanul s-a înscris în tabăra antihristică. În primul rând, subiectul ca şi întreaga conjunctură luată în discuţie de papă în enciclică aparţine spaţiului ştiinţei, dar şi sectorului economico-politic. A lansa opinii despre capitalism, comunism, locuri de parcare sau comerţul cu diamante într-o enciclică papală vădeşte faptul că Biserica Catolică este mai interesată astăzi de cele vremelnice decât de veşnicie şi mântuirea credincioşilor săi. Încă de dinainte de publicare, jurnaliştii comentau că ,,stânga politică aşteaptă un document care leagă credinţa în încălzirea globală de o obligaţie religioasă”.

În al doilea rând, în acest proiect au fost implicate mai multe persoane, care au stat alături de papă la redactarea enciclicei. Una din cele mai importante este profesorul Hans Joachim Schellnhuber (foto), directorul Institutului pentru Cercetarea Impactului Climei din Potsdam, Germania, şi ‘stâlp’ al Grupului Interguvernamental pentru Schimbare Climatică al ONU. Ateu declarat, el a fost descris de cotidianul New York Times ca ,,un om de ştiinţă cunoscut pentru poziţia sa agresivă în ce priveşte politica climatică”.

Profesorul Schellnhuber a participat la redactarea enciclicei şi, mai mult, a fost ales în grupul personalităţilor care a lansat oficial enciclica papală pe 18 iunie 2015, alături de Mitropolitul Ioan (Ziziulas) al Pergamului. Ulterior, papa l-a numit membru al Academiei Pontificale de Ştiinţe. Într-un interviu acordat ziarului german Frankfurter Allgemeine Zeitung, profesorul a declarat: ,,A fost o muncă dificilă să pregăteşti înţelegerea ştiinţei într-un asemenea mod, încât oamenii de la Vatican să înţeleagă acum problema climei mult mai bine … Îngrijorarea noastră, a oamenilor de ştiinţă, era bineînţeles ca nu cumva textul să accepte un echilibru fals – adică, să nu prezinte clar actuala stare a cercetării privind problemele climatice, ci doar să manipuleze cu grijă şi doar să declare că o tabără spune asta şi cealaltă tabără spune cealaltă, potrivit motto-ului: ‘Nimeni nu ştie nimic precis, dar principiul prevenţiei cere ca el să acţioneze’”.

Alegerea sa a stârnit controverse şi îngrijorări serioase din cauza modului radical în care priveşte ştiinţa climatică, ca şi a faptului că susţine controlul populaţiei şi teoria Gaia[3]. El este autorul a ceea ce este numit ,,ţinta de 2 grade”, care susţine că guvernele nu trebuie să permită temperaturii pământului să crească cu mai mult de 2 grade peste valoarea de la începutul revoluţiei industriale. Orice valoare mai mare ar duce la pieirea totală sau în mare parte a vieţii pe pământ.

În 2009, la Conferinţa despre Climă de la Copenhaga, el a declarat referitor la populaţie: ,,Într-un mod foarte cinic, este un triumf pentru ştiinţă, pentru că în sfârşit am stabilit ceva: estimările privind capacitatea planetei de a susţine, adică sub un miliard de oameni”.

Într-un interviu acordat recent publicaţiei americane National Catholic Register, profesorul Schellnhuber şi-a clarificat comentariile şi a insistat că acestea nu trebuie interpretate ca un sprijin pentru controlul populaţiei. El a declarat că niciodată ,,nu a vorbit în sprijinul măsurilor de control a populaţiei” şi că ,,întotdeauna a afirmat că problema climatică este complet independentă de problema populaţiei”. Însă încercarea sa de a-şi explica poziţia ridică mai multe întrebări decât răspunsuri.

Poate că nu este de trecut cu vederea faptul că profesorul Schellnhuber este membru deplin al Clubului de la Roma, care se descrie ca ,,un grup de cetăţeni ai lumii care împărtăşesc o preocupare comună pentru viitorul omenirii”. La evenimentul inaugural al Clubului de la Roma din 1968, grupul a început o campanie de reducere a populaţiei lumii. Raportul clubului, Limitele creşterii (foto), emis în 1972, a fost unul din punctele de plecare pentru încercarea mondială de a reduce populaţia prin promovarea agresivă a contracepţiei şi avortului. În 2009, Clubul de la Roma a reafirmat că ,,problemele globale care au fost socotite esenţiale în Raportul Limitele creşterii din 1972 sunt şi mai grave şi mai urgente astăzi”[4].

În plus, profesorul german susţine teoria Gaia. În articolul ,,Analiza ‘sistemului pământului’ şi cea de-a doua revoluţie copernicană”, apărut în revista Nature în 1999, el vorbea despre ,,lămurirea tainelor înfăţişării pământului sau ‘trupul lui Gaia’”. Şi continua: ,,Prin urmare, ştiinţa ecosferei se maturizează, împrumutând respectabilitate tovarăşei ei romantice, teoria Gaia, aşa cum a fost ea formulată de Lovelock şi Margulis”.

Adesea, teoria Gaia este asociată cu o atitudine ostilă faţă de activitatea umană, considerată o ameninţare continuă faţă de ecosistemul pământului. Într-un articol apărut tot în publicaţia Nature în 2004, ,,Urcând pe scara co-evoluţiei”, la care Schellnhuber este co-autor, se extinde această atitudine ostilă şi faţă de ,,primele organisme”, care ,,au golit mediul de compuşii utili energetic şi structural şi i-au înlocuit cu produşi reziduali degradaţi”. Această poziţie a autorilor asupra fiinţelor vii ca reprezentând o ameninţare potenţială la adresa planetei se extinde la oameni. Ei scriu că ,,civilizaţia modernă perturbă deja – dacă nu domină – diferite procese şi componente de proporţii mari ale planetei”.

Pe lângă toate acestea, profesorul Schellnhuber este într-un gând cu papa şi susţine înfiinţarea unei autorităţi mondiale care să aibă puterea de a pedepsi pe toţi cei ce nu respectă prevederile acesteia referitoare la schimbarea climatică. El a declarat: ,,Permiteţi-mi să închei această scurtă contribuţie cu un vis despre acele instituţii cheie care ar putea aduce o versiune sofisticată – şi prin urmare mai potrivită – a noţiunii convenţionale de ‘guvern mondial’. Democraţia mondială ar putea fi organizată în jurul a 3 activităţi principale, adică: o constituţie a pământului, un consiliu mondial şi un tribunal planetar. Nu pot discuta aici aceste instituţii în amănunt, dar aş vrea să spun cel puţin următoarele:

Constituţia pământului ar fi mai presus de Carta ONU şi ar identifica acele principii primare care să călăuzează omenirea în căutarea ei pentru libertate, demnitate, securitate şi durabilitate; Consiliul Mondial ar fi o adunare de persoane alese direct de toţi oamenii de pe pământ, unde alegerea să nu fie limitată de cote geografice, religioase sau culturale; şi Tribunalul Planetar ar fi un organism juridic transnaţional deschis să primească apeluri de la oricine, mai ales în ce priveşte încălcările Constituţiei pământului”.

Oare ce poate susţine Constituţia pământului visată de Schellnhuber şi oameni ca el decât că planeta nu poate susţine decât 1 miliard de persoane ? Restul trebuie să dispară pentru salvarea planetei. Un jurnalist comenta astfel aceste idei radicale: ,,Uciderea unei persoane este numită crimă. Uciderea a 6 miliarde de persoane este numită ‘ştiinţă climatică’” …

 

Legătura dintre Vatican şi durabilitate[5]

O altă persoană controversată care a participat la redactarea enciclicei papale şi la evenimentele desfăşurate cu ocazia lansării ei este Jeffrey Sachs, economist american şi director al Institutului Pământului de la Universitatea Columbia. În calitate de director al institutului, el conduce o organizaţie de 850 specialişti din disciplinele ştiinţelor naturale şi ştiinţelor sociale în sprijinul dezvoltării durabile. El este unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti de frunte în dezvoltare economică şi lupta împotriva sărăciei. De asemenea, el este consilier special al secretarului general al ONU, Ban Ki-moon, în domeniul Ţelurilor de Dezvoltare a Mileniului[6].

În diferitele poziţii pe care le-a ocupat în ultimii 20 ani în cadrul ONU şi al altor instituţii internaţionale, el a militat ca ţările să introducă programe de control al populaţiei (avort, sterilizare, sănătate sexuală şi reproductivă şi drepturi reproductive) deoarece, susţine el, omenirea încalcă ,,hotarele planetare” şi planeta se confruntă cu ,,supraaglomerare”. În cartea sa apărută în 2008, Commonwealth: Economie pentru o planetă aglomerată, el a cerut legalizarea avortului ca mod profitabil de a elimina ,,copiii nedoriţi” când contracepţia nu reuşeşte. El descrie avortul ca pe o ,,opţiune cu risc mai mic şi cu preţ mai mic” decât opţiunea de a aduce un copil pe lume.

În prezent, Jeffrey Sachs este implicat în proiectul ONU privind Ţelurile de Dezvoltare Durabilă, cartea sa Epoca dezvoltării durabile (foto) oferind planul pentru introducerea Ţelurilor de Dezvoltare Durabilă. Proiectul conţine măsuri radical antagonice faţă de dreptul la viaţă, de la zămislire la moartea naturală (avort, contracepţie, eutanasie etc), faţă de drepturile şi demnitatea familiei şi faţă de drepturile părinţilor ca educatori principali ai copiilor lor[7].

În mod şocant, acest personaj este unul din consilierii de vază în ce priveşte enciclica ecologistă a papei. În prezent, el s-a metamorfozat în specialistul ecologist al Vaticanului[8]. Pe lângă implicarea în alcătuirea enciclicei, el a fost şi este implicat într-o multitudine de evenimente publice – simpozioane, conferinţe – care au avut loc înainte şi după lansarea oficială a documentului papal.

Astfel, Sachs, împreună cu organizaţia lui Reţele de Soluţii de Dezvoltare Durabilă a ONU, a fost implicat alături de Academia Pontificală de Ştiinţe şi organizaţia Religii pentru Pace în organizarea unei conferinţe la Vatican pe 28 aprilie 2015, în anticiparea enciclicei. Conferinţa a avut tema ,,Protejaţi pământul, cinstiţi omenirea. Dimensiunile morale ale schimbării climatice şi dezvoltarea durabilă” şi la ea au participat doi dintre cei mai importanţi susţinători ai controlului populaţiei din lume, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon şi Jeffrey Sachs. În timpul conferinţei, cei doi au avut o întrevedere privată cu papa.

Conferinţa s-a încheiat cu o declaraţie climatică comună adoptată de conducătorii religioşi şi oamenii de ştiinţă prezenţi, intitulată ,,Schimbarea climatică şi binele comun: o declaraţie a problemei şi cererea pentru soluţii transformatoare”. Declaraţia susţine aceleaşi idei alarmiste ca şi enciclica, fiind în ton cu ideologia schimbării climatice.

Documentul, greu de citit, conţine o mulţime de afirmaţii eronate, false, imprecise din punct de vedere ştiinţific şi exagerări. De asemenea, documentul susţine implicarea Bisericii Catolice şi a religiilor în general în acest domeniu: ,,Biserica Catolică, lucrând împreună cu conducerea altor religii, poate avea un rol decisiv prin mobilizarea opiniei publice şi a fondurilor publice”. În ce scop ? ,,Reorientând atitudinea noastră către natură şi astfel către noi înşine” şi recunoscând ,,că instituţiile religioase au o poziţie specială pentru a promova” durabilitatea. Dezvoltarea durabilă este ţelul declarat al declaraţiei comune şi al eforturilor celor prezenţi la conferinţă, repetat până la refuz în acest document.

Este de remarcat că Jeffrey Sachs a alcătuit o notă de subsol la declaraţia comună, în care vorbeşte despre populaţia lumii ca fiind o problemă. De asemenea, este tulburătoare dorinţa afirmată în agenda conferinţei, ,,de a ajuta la construirea unei mişcări globale în toate religiile pentru dezvoltare durabilă şi schimbare climatică în 2015 şi în continuare”.

Campania desfăşurată de Vatican pe tema schimbării climatice – conferinţe, declaraţii şi chiar o enciclică – au fost premergătoare negocierilor pentru Ţelurile de Dezvoltare Durabilă care au avut loc în lunile iunie-iulie la ONU. În septembrie, când s-a semnat documenul final privind Ţelurile de Dezvoltare Durabilă, papa a efectuat o vizită în SUA şi s-a adresat Adunării Generale a ONU pe tema mediului.

Să nu uităm însă că, sub paravanul chestiunilor ecologiste, negocierile internaţionale tratează probleme de control al populaţiei. Alăturându-se ideologilor controlului populaţiei, Papa Francisc validează agenda acestora la nivel mondial[9], ca şi dictatura ce se doreşte a fi impusă la nivel planetar.

 

Poziţia părtinitoare a Vaticanului

În enciclică, Papa Francisc a subliniat importanţa de a analiza ,,o varietate de opinii” privind problemele cu care se confruntă lumea. ,,Dată fiind complexitatea crizei ecologice şi cauzele sale multiple, trebuie să înţelegem că soluţiile nu vor apărea doar dintr-un mod de interpretare şi transformare a realităţii … Nici o ramură a ştiinţei şi nici o formă de înţelepciune nu poate fi exclusă … Această enciclică apreciază dialogul cu toţi”.

În realitate, Papa Francisc şi înalţii prelaţi ai Vaticanului au respins orice dialog cu oamenii de ştiinţă care contestă teoria schimbării climatice şi, mai mult decât atât, i-au tratat într-un mod extrem de dispreţuitor. Astfel, în cursul redactării enciclicei, au fost consultaţi conservatori importanţi din domeniul economic şi al mediului, dar ,,mulţi au fost cumva şocaţi că nici una din ideile lor nu a fost folosită în enciclică”, afirmă Raymond Arroyo, director al canalului catolic EWTN.

Apoi, au existat persoane cărora li s-a interzis accesul la conferinţa din 28 aprilie; acesta este cazul omului de ştiinţă francez Philippe de Larminat. El a scris o carte (foto) în care susţine că activitatea solară şi nu gazele de seră contribuie la încălzirea globală. El a vrut să participe la conferinţa din 28 aprilie şi Vaticanul i-a răspuns că nu sunt locuri, după ce profesorul Schellnhuber s-a declarat şocat că Philippe de Larminat ar putea participa la eveniment. Arhiepiscopul Marcelo Sanchez Sorondo[10], conducătorul Academiei Pontificale de Ştiinţe, s-a opus la propriu prezenţei lui Philippe de Larminat. Întrebat de ce, prelatul a răspuns: ,,Pentru că el nu este o autoritate academică în acest domeniu, nici o autoritate religioasă, nici o autoritate a ONU”.

Institutul Heartland din Chicago, care se opune teoriei că încălzirea globală este provocată de activitatea umană, a trimis mai mulţi reprezentanţi la conferinţa din 28 aprilie de la Roma. Nefiind primiţi, ei au organizat separat, la Roma, o conferinţă în care şi-au expus punctul de vedere. Trei din membrii delegaţiei Institutului Heartland au fost totuşi acceptaţi la conferinţa de presă legată de întrunirea din 28 aprilie. Unul din ei, Marc Morano a declarat deschis: ,,Vaticanul nu a reuşit să ne trateze pe Delingpole, Monckton şi pe mine cu aceeaşi politeţe cu care i-a tratat pe ceilalţi jurnalişti. Noi am fost aleşi şi hărţuiţi la întrunirea din 28 aprilie de la Roma”.

Elizabeth Yore, avocat pentru drepturile internaţionale ale copilului, participantă la întâlnirea Institutului Heartland din 28 aprilie, afirma: ,,Opiniile noastre nu numai că au fost ignorate, dar noi am fost batjocoriţi şi înjosiţi de oficialii de rang înalt ai Vaticanului, care ne-au numit negaţionişti şi finanţaţi de interesele petrolului”.

În ce priveşte afirmaţia papei din enciclică, că doreşte să ,,încurajeze o dezbatere cinstită şi deschisă”, Elizabeth Yore a spus: ,,Bazat pe experienţa noastră personală de la Roma, nu există nici un interes din partea Vaticanului în a asculta cealaltă tabără a dezbaterii ştiinţifice”. Acest lucru se remarcă din însăşi enciclică, deoarece papa a subliniat dialogul deschis, dar ulterior a făcut referire la ,,atitudini obstrucţioniste” care merg ,,de la negarea problemei până la indiferenţă”.

Anterior acestor evenimente, economistul catolic Stephen Moore l-a numit pe papă un ,,dezastru total”, afirmând că el face parte ,,dintr-o mişcare ecologistă radicală care este în esenţă anti-creştină, anti-oameni şi anti-progres”. În iunie 2015, el a fost susţinut de grupul protestant Alianţa Cornwall pentru Slujirea Creaţiei, care a adresat o scrisoare deschisă papei, semnată de peste 100 oameni de ştiinţă şi teologi, dintre care o treime catolici.

Alianţa Cornwall se descrie a fi o ,,coaliţie de clerici, teologi, lideri religioşi, oameni de ştiinţă, universitari şi specialişti în politică devotaţi în a aduce o poziţie biblică echilibrată în problemele critice de mediu şi dezvoltare”. Reprezentanţii alianţei s-au hotărât să scrie papei când au văzut că Vaticanul susţine Ţelurile de Dezvoltare Durabilă lansate de ONU.

Ei notează: ,,Astăzi, multe voci puternice numesc omenirea o calamitate pentru planeta noastră, afirmând că omul este problema, nu soluţia. Asemenea atitudini contaminează adesea evaluarea lor privind efectele activităţii omului asupra naturii. Pretinzând în mod naiv că ‘ştiinţa este clară’, ei cer acţiune urgentă pentru protejarea planetei de încălzirea globală catastrofală produsă de om”. De asemenea, ei susţin că modelele de schimbare climatică ,,nu oferă o bază argumentată pentru a prevedea o încălzire globală periculoasă produsă de om şi, prin urmare, nici o bază argumentată pentru a reduce încălzirea globală prin limitarea folosirii combustibililor fosili sau alte mijloace”.

Acestei scrisori i s-a asociat un grup de oameni de ştiinţă retraşi de la NASA, intitulat Echipa de Cercetare a Materialului Climatic Adevărat (Right Climate Stuff Research Team), alcătuit din veterani ai programului Apollo. De asemenea, ei i-au trimis o scrisoare separată papei, în care afirmă că nu există dovezi convingătoare că planeta se află ,,într-o criză climatică” şi declară că papa îşi riscă ,,statutul moral şi credibilitatea”. Ei avertizează că adoptând agenda climatică a ONU, papa ,,va încălca atât principiile ştiinţifice, cât şi valorile religioase pe care le întrupează”.

În scrisoarea semnată în numele grupului de Harold H. Doiron[11], care conţine multe argumente ştiinţifice privind falsitatea predicţiilor referitoare la încălzirea globală, se afirmă: ,,Politicile noastre [ale NASA] stricte, bazate pe conceptele bunului simţ al metodei ştiinţifice, ne-au instruit să ignorăm, în planificarea critică sau în hotărârile operaţionale care implică siguranţa umană, predicţiile modelelor nevalidate şi să întemeiem astfel de hotărâri pe datele fizice disponibile. … Nu există motive ştiinţifice sau umanitare convingătoare pentru adoptarea imediată a controlului emisiilor de dioxid de carbon la nivel mondial, precum vă îndeamnă ONU să recomandaţi”. În plus, Doiron şi colegii lui susţin că săracii din lumea în curs de dezvoltare au ,,nevoie de acces nestânjenit la surse de energie bazate pe combustibili fosili relativ ieftine pentru a-şi îmbunătăţi calitatea vieţii”.

Participarea lui Jeffrey Sachs şi Ban Ki-moon la conferinţa Vaticanului din 28 aprilie a stârnit multă nemulţumire din partea catolicilor şi a unor personalităţi pro-viaţă. Încercând să apere poziţia Vaticanului în cadrul unui interviu, arhiepiscopul Sorondo nu a făcut decât să-i acuze pe critici şi nu a oferit nici un argument în favoarea celor susţinute. Astfel, el a spus că opozanţii sunt oameni ,,al căror venit derivă din petrol”, că opinii diferite au ,,puţini oameni de ştiinţă plătiţi de grupuri de lobby”, că teoria schimbării climatice este ,,susţinută de tot restul academiilor ştiinţifice din lume” şi că aceasta ,,urmează credinţa şi raţiunea”.

De cealaltă parte a baricadei, organizaţiile pro-familie şi pro-viaţă au înţeles că enciclica şi vizita papei în SUA reprezintă ,,cea mai dramatică lovitură pentru eforturile lor” şi că enciclica ,,oferă suficiente oportunităţi pentru guvernarea mondială şi altele”. Abundenţa elogiilor preşedintelui Obama, conducătorilor ONU, presei liberale şi ale celor mai importanţi conducători anti-creştini ai lumii, socialişti şi chiar marxişti, îngrijorează pe cei care înţeleg implicaţiile extraordinare ale enciclicei şi campaniei începute de Papa Francisc.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 93/septembrie-octombrie 2015

 

 

PARTEA A III-A

Implicarea Ortodoxiei oficiale în războiul de impunere a teoriei schimbării climatice

Pe 1 septembrie 1989, Patriarhul Dimitrie al Constantinopolului (1972-1991) a publicat prima enciclică către ,,creştinii credincioşi şi toţi oamenii de bună credinţă”, în care a subliniat ,,gravitatea problemei ecologice şi dimensiunile sale teologice şi spirituale”.

Urmaşul lui, actualul Patriarh Bartolomeu al Constantinopolului, a organizat de-a lungul anilor numeroase conferinţe şi simpozioane cu reprezentanţi ai lumii bisericeşti şi specialişti în domeniul ecologiei, a ţinut discursuri şi a propovăduit pe toate meridianele problema ecologiei, transformându-se într-un adevărat ‘misionar’ al cauzei ecologice. Astăzi, când foruri mondiale şi personalităţi de vază ale lumii susţin teoria schimbării climatice şi necesitatea stopării ei, patriarhul Bartolomeu se înscrie în chip armonios în această direcţie.

Patriarhia Moscovei nu s-a lăsat mai prejos, consolidându-şi tot mai mult parteneriatul cu conducerea antihristică a lumii contemporane. Dorind totodată să-şi prindă rivala din urmă, ea s-a implicat în problema ecologică şi a formulat o serie întreagă de documente care exprimă poziţia Bisericii Ortodoxe Ruse.

Chestiunea mediului a fost discutată de Adunarea Episcopală a Bisericii Ruse din 1997 şi dezvoltată în documentul ,,Bazele concepţiei sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse”, adoptată la adunarea jubiliară a episcopilor din anul 2000. În 2008, această chestiune a fost reluată în documentul ,,Bazele învăţăturii Bisericii Ortodoxe Ruse despre demnitate, libertate şi drepturile omului”. Adunarea episcopilor ruşi din 2013 a adoptat documentul conceptual ,,Poziţia Bisericii Ortodoxe Ruse faţă de problemele ecologice presante”. Prin acest document, clericii şi credincioşii sunt îndemnaţi să desfăşoare activităţi în domeniul ecologiei.

Astfel de discuţii s-au purtat în ultimii ani şi la nivel pan-ortodox, prelaţii ortodocşi fiind într-un cuget privind implicarea Bisericii Ortodoxe în campania mondială pentru protejarea mediului şi contracararea schimbării climatice.

În octombrie 2008, la Constantinopol, a avut loc întrunirea întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe locale, ale cărei concluzii au fost expuse în documentul ,,Mesajul întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe”, în care chestiunea ecleziologiei a reprezentat obiectul unei atenţii speciale. Printre altele, însă, întâistătătorii ortodocşi au notat în document: ,,Noi proclamăm şi reafirmăm (…) iv) sprijinul nostru pentru iniţiativele Patriarhiei Ecumenice, ca şi ale altor Biserici Ortodoxe pentru protejarea mediului înconjurător. Criza ecologică de astăzi, datorată unor cauze spirituale şi etice, face necesară obligaţia Bisericii de a contribui, prin mijloacele spirituale aflate la dispoziţia ei, la protejarea creaţiei lui Dumnezeu de consecinţele lăcomiei umane. În această privinţă, noi reconfirmăm desemnarea zilei de 1 septembrie, prima zi a anului bisericesc, ca o zi de rugăciuni speciale pentru apărarea creaţiei lui Dumnezeu şi susţinem introducerea chestiunii mediului înconjurător în activitatea de catehizare, predici şi lucrarea pastorală a Bisericilor noastre, precum s-a făcut deja într-unele dintre ele”.

* * *

În 2015, activităţile ecologice ale Bisericilor Ortodoxe au sporit extrem de mult la nivel individual, dar şi în colaborare cu CMB şi alte organizaţii ecumeniste şi interreligioase mondiale, datorită organizării de către ONU, în decembrie 2015, a Conferinţei privind Schimbarea Climatică (COP21), la Paris.

Vom trece în revistă cele mai importante activităţi în această direcţie.

 

I. Într-o primă etapă, implicarea Ortodoxiei în campania ecologică s-a făcut la nivel de conducători bisericeşti, iar astăzi aceştia susţin introducerea de programe, activităţi, manifestări la nivel parohial, pentru a-i implica pe credincioşii de rând în această mişcare mondială.

» Între 8-10 iunie 2015, în Insula Halki, Patriarhia Constantinopolului a organizat Conferinţa Halki II despre mediu şi ecologie, care a avut tema ,,Teologia, ecologia şi Cuvântul: un colocviu despre mediu, literatură şi arte”. Această conferinţă (foto) a fost organizată în colaborare cu Universitatea de Sud din New Hampshire, Universitatea din Manchester şi se înscrie într-o serie de sesiuni de studiu şi colocvii internaţionale despre ,,religie, ştiinţă şi mediu”, serie lansată în 1995 în Insula Patmos. Într-un comunicat emis de patriarhul ecumenic se nota: ,,Obiectivul colocviului este de a aprofunda rădăcinile biblice şi filozofice ale grijii noastre pentru o administrare echilibrată şi durabilă a mediului”.

Conferinţa Halki II a fost deschisă de Mitropolitul Ioan (Ziziulas) al Pergamului. Printre alţi vorbitori s-au numărat: Arhiepiscopul Iov Getcha de Telmessos[12], Terry Tempest Williams – artist şi militant ecologist din California, Timothy Gorringe – teolog anglican britanic şi apicultor, Terry Eagleton – teoretician literar şi critic, Ames Balog – alpinist şi fotograf, Raj Patel – autor şi activist. În prezentarea conferinţei, reprezentanţii constantinopolitani declarau: ,,Intervenţiile lor vor ajuta la a reafirma necesitatea salvării mediului înconjurător valorificând frumuseţea creaţiei ca dar al lui Dumnezeu şi sursă constantă de inspiraţie a geniului artistic”.

Dacă Vaticanul uluieşte prin preocupările sale privind metodele de reciclare a gunoiului la nivel mondial, Patriarhia Ecumenică surprinde prin activităţile sale ecologico-artistice …

 

» În aceeaşi perioadă, între 8-11 iunie 2015, Academia Ortodoxă a Cretei, Grecia, a găzduit o întrunire a Grupului de Lucru pentru Schimbare Climatică al CMB. Membrii Grupului de Lucru s-au adunat să alcătuiască strategii pentru o acţiune eficientă în domeniul ,,dreptăţii climatice” şi pentru o intensificare a iniţiativelor religioase la Conferinţa ONU pentru Schimbare Climatică de la Paris.

La eveniment au participat reprezentanţi din diferite Biserici membre ale CMB, organizaţii de tineret creştin[13] ca Federaţia Creştină Studenţească Mondială şi Consiliul Tineretului Ecumenist din Europa, ca şi din diferite organizaţii interreligioase precum Greenfaith, Centrul pentru Etica Pământului de la Seminarul Teologic Union etc.

Printre activităţile desfăşurate s-au numărat organizarea de pelerinaje (?!) pentru dreptate climatică şi rugăciuni comune pentru a găsi un fundament teologic pentru ,,luarea de decizii şi planificarea strategiilor”.

 

» Pe 18 iunie 2015, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului a dat publicităţii un mesaj pentru Ziua Oceanelor Lumii, în care nota: ,,În ultimele 2 decenii, Patriarhia Ecumenică şi Biserica Ortodoxă din lume a atras atenţia lumii asupra deteriorării oceanelor noastre. Acum mai mult ca oricând este important să recunoaştem nevoia de a respecta şi proteja această resursă nepreţuită a planetei noastre, sursa unică a durabilităţii şi biodiversităţii, dar şi leagănul religiei şi culturii”.

După ce ţine o mică teorie privind dezvoltarea industrială, emisiile de gaze de seră şi acţiunea acestora asupra ecosistemelor marine, el ,,cere liderilor mondiali ca atunci când vor finaliza Agenda de Dezvoltare Post-2015 a ONU să se gândească la propuneri şi modele care să păstreze oceanele planetei şi să protejeze lumea. … Este vremea pentru alegeri corecte şi schimbări creatoare”.

 

» La sesiunile din 17 februarie şi 25 iunie 2015, Consiliul Eclezial Superior al Bisericii Ortodoxe Ruse a discutat propunerile organizaţiei de conservare a naturii de pe lângă Departamentul pentru Relaţii între Biserică şi Societate al Sfântului Sinod, creată pentru dezvoltarea iniţiativelor exprimate de Adunarea Episcopilor din 2013 în documentul menţionat mai sus.

Ca urmare a discuţiilor din Consiliul eclezial, la sesiunea din 13 iulie 2015, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse, prezidat de patriarhul Chiril, a instituit o zi specială de rugăciune pentru creaţia dumnezeiască, prima duminică din luna septembrie. Membrii Sinodului au aprobat slujba de rugăciune pentru conservarea creaţiei, alcătuită de Comisia Sinodală Liturgică Specială şi care va trebui oficiată în toate parohiile şi mânăstirile Bisericii Ortodoxe Ruse în această zi. Mai mult, Sinodul a hotărât că arhipăstorii şi păstorii trebuie să-şi dedice predica din acea duminică grijii pentru creaţia dumnezeiască.

 

» Aceleaşi preocupări are Biserica Ortodoxă a Americii (OCA). În 2015, ea a republicat un studiu de 5 sesiuni din 1995, intitulat ,,Al Domnului este pământul: grija pentru creaţia lui Dumnezeu” (foto). La sfârşitul lunii august 2015, mitropolitul Tihon, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Americii, a trimis tuturor parohiilor o epistolă în care îndemna la utilizarea acestui studiu.

El afirma: ,,Pe 1 septembrie 1989, patriarhul ecumenic Dimitrie I a emis primul mesaj al Tronului Ecumenic despre mediul înconjurător. Cu această proclamaţie şi stabilirea zilei de 1 septembrie, prima zi a anului nou bisericesc, ca Zi de Rugăciune pentru Creaţie, Biserica doreşte să ne amintească încă o dată, precum Maria a amintit Martei, de un lucru necesar: viaţa şi unitatea cu Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. În declaraţie patriarhul Dimitrie I ne aminteşte că Sfinţii Părinţi ai Bisericii au învăţat că ‘omul este prinţul creaţiei, înzestrat cu privilegiul libertăţii’. Fiind participant simultan la lumea materială şi spirituală, el a fost creat pentru a supune din nou creaţia Creatorului, pentru ca lumea să poată fi mântuită de declin şi moarte”.

,,Rugămintea mea este ca parohiile, şcolile duminicale, grupurile de tineret şi alte organizaţii ale Bisericii să folosească această perioadă din apropierea zilei de 1 septembrie pentru a celebra Ziua de Rugăciune pentru Creaţie”, îşi încheie mitropolitul american scrisoarea.

 

» Pe 6 august 2015, patriarhul ecumenic a primit premiul Administrator al Creaţiei (Steward of Creation) din partea Coaliţiei Religioase Naţionale pentru Grija Creaţiei, o organizaţie interreligioasă americană care prezintă poziţiile ecologice în mod regulat înaintea Congresului american, la Casa Albă şi altor agenţii guvernamentale.

O delegaţie a acestei Coaliţii, alcătuită din membrii comitetului de conducere, a mers la Fanar, Istanbul, pentru a-i înmâna patriarhului premiul. După liturghia pentru praznicul Schimbării la Faţă, săvârşită la Mânăstirea Schimbarea la Faţă a Domnului de pe Insula Prinkipos, patriarhul a primit delegaţia organizaţiei americane (foto) împreună cu care a vizitat locul fostului orfelinat Prinkipos unde patriarhia intenţionează să amenajeze un Centru patriarhal ecologic interreligios.

Patriarhul şi-a arătat încă o dată devotamentul pentru cauza opririi schimbării climatice şi colaborarea cu autorităţile seculare în scopul impunerii la nivel mondial de măsuri drastice în acest sens: ,,Am hotărât să participăm personal la Conferinţa COP21 de la Paris de anul acesta[14] şi de aceea am acceptat invitaţia preşedintelui Hollande de a participa activ la diferite întruniri pregătitoare”.

 

» Ca în fiecare an, la 1 septembrie, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului a publicat o enciclică dedicată mediului înconjurător: ,,Invităm pe toţi la sobrietatea vieţii, purificarea gândurilor pătimaşe şi motivaţiilor egoiste ca să putem vieţui în armonie cu semenii noştri şi cu creaţia lui Dumnezeu”. El mai notează: ,,În această zi, în mod special, Îl rugăm fierbinte pe supremul Dumnezeu să înveselească creaţia Sa, pentru ca viaţa oamenilor să fie fericită şi rodnică. Această rugăciune include cererea ca schimbările climatice naturale inevitabile să se petreacă şi să fie îngăduite la nivele tolerabile pentru supravieţuirea oamenilor şi durabilitatea planetei”.

În enciclică, patriarhul urmează retorica găunoasă a campaniei pentru oprirea schimbării climatice, care acuză omenirea şi pe omul de rând de fenomenele climatice: ,,Cu toate acestea, noi oamenii – fie ca grupuri individuale, fie colectiv – ne comportăm contrar acestei rugăciuni. Deoarece noi suprimăm natura în aşa fel încât au loc schimbări neprevăzute şi nedorite la nivelul climei şi mediului, care sunt afectate negativ în funcţionarea lor normală, cu implicaţii logice pentru viaţa însăşi. … Cei dintre noi care recunosc pericolul schimbării climatice, care doar creşte în fiecare zi, ca rezultat al acţiunilor umane, ridică vocea pentru a sublinia această criză şi a invita pe oricine la a explora ce s-ar putea face ‘pentru ca viaţa să nu se distrugă din cauza lăcomiei’ (Declaraţia ONU)”.

 

» Pe 11 decembrie 2015, Departamentul pentru Relaţii Bisericeşti Externe al Patriarhiei Moscovei a organizat o întrunire de experţi care să ia în discuţie activităţile ecologice ale Bisericii Ortodoxe Ruse şi problemele ecologice în contextul colaborării interortodoxe, intercreştine, interreligioase şi internaţionale. La întrunire au participat membrii grupului de experţi ai Departamentului, ca şi reprezentanţi ai Şcolilor Teologice din Moscova şi Institutului Sfinţii Chiril şi Meftodie pentru studii post-universitare.

Participanţii s-au concentrat pe înţelegerea teologică a provocărilor ecologice de azi şi au discutat experienţa predării subiectelor legate de teologie la instituţiile educaţionale ale Patriarhiei Moscovei.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 96/ianuarie-februarie 2016

 

 

PARTEA A IV-A

II. Pe lângă aceste activităţi desfăşurate în Bisericile Ortodoxe locale, conducătorii ortodocşi fac alianţe cu liderii heterodocşi şi cu cei de alte religii, cu organizaţii bisericeşti şi inter-bisericeşti şi chiar cu organizaţiile seculare internaţionale pentru promovarea teoriei schimbării climatice. Această campanie agresivă constituie o altă oportunitate pentru consolidarea parteneriatelor secolului XX: ecumenismul şi serghianismul, două feţe ale aceleiaşi monede, a apostaziei ortodoxe.

» Pe 18 iunie 2015, Mitropolitul Ioan (Ziziulas) al Pergamului a participat la prezentarea oficială a enciclicei papale Laudato Si. Este prima oară când un prelat ortodox este prezent la un asemenea eveniment, el făcând parte dintr-un grup alcătuit dintr-un ortodox, un catolic şi un ateu (foto).

În cuvântul său rostit la eveniment, mitropolitul ortodox a declarat că ,,emiterea enciclicei Laudato Si este o ocazie de mare bucurie şi satisfacţie pentru ortodocşi” şi, ,,în numele lor”, mitropolitul exprimă ,,profunda recunoştinţă faţă de papă deoarece şi-a înălţat glasul autoritar pentru a atrage atenţia lumii asupra nevoii urgente de a proteja creaţia lui Dumnezeu de vătămările pe care noi oamenii le pricinuim prin comportamentul nostru faţă de natură”.

Prelatul ortodox continuă străduindu-se să arate că ideologia ecologistă face parte din teologia Bisericii, că ea a fost ignorată până de curând şi că ar trebui înscrisă cu şi mai multă forţă în teologia Bisericii. Pe lângă toate acestea, mitropolitul Pergamului face încă o dată apologia ecumenismului. Explicând că ziua de 1 septembrie este dedicată de ortodocşi mediului, mitropolitul se întreabă: ,,Nu ar putea aceasta să devină o zi de asemenea rugăciune pentru toţi creştinii ? Aceasta ar putea marca un pas înainte către apropierea mai mare dintre ei”.

El continuă, punând problema extrem de abil: ,,La aceste două dimensiuni (n.r.: ecumenism în timp şi ecumenism în spaţiu), care au dominat scena ecumenistă în ultima sută de ani, trebuie să adăugăm, cred eu, o a treia, de obicei neglijată, pe care aş numi-o ecumenism existenţial. Prin acesta mă refer la efortul de a înfrunta împreună cele mai profunde probleme existenţiale care preocupă omenirea în întregul ei, nu doar în anumite locuri sau anumite clase de oameni. Ecologia este fără îndoială cel mai evident candidat pentru ecumenismul existenţial. Cred că semnificaţia enciclicei papale Laudato Si nu este limitată la subiectul ecologiei. Văd în ea o dimensiune ecumenistă importantă în aceea că aduce creştinii divizaţi înaintea unei misiuni comune pe care trebuie să o înfrunte împreună. Trăim într-o vreme când problemele existenţiale fundamentale copleşesc diviziunile noastre tradiţionale şi le relativizează până în punctul extincţiei … Ameninţarea ridicată de criza ecologică depăşeşte sau transcende divizările noastre tradiţionale. Pericolul cu care se confruntă casa noastră comună, planeta pe care trăim, este descris în enciclică într-un mod care nu lasă nici o îndoială de riscul existenţial cu care ne confruntăm. Riscul este comun tuturor indiferent de identităţile noastre ecleziastice sau confesionale. La fel de comun trebuie să fie efortul nostru de a împiedica consecinţele catastrofale ale actualei situaţii. Enciclica Papei Francisc este un apel la unitate: unitate în rugăciune pentru mediu, în aceeaşi Evanghelie a creaţiei, în convertirea inimilor noastre şi stilurilor noastre de viaţă pentru a respecta şi iubi pe toţi şi tot ce ne-a fost dat de Dumnezeu”.

Nereuşind să obţină unitatea creştină, prelaţii ecumenişti caută tot felul de aspecte care îi unesc pe creştini. În acest capitol se înscrie discursul mitropolitului constantinopolitan. În mod asemănător, ierarhii de frunte ai Patriarhiei Moscovei vorbesc de alianţe între creştini pentru a urmări diferite ţeluri, care ,,nu vatămă puritatea Ortodoxiei”.

 

» În aceeaşi zi, în publicaţia italiană Vatican Insider, a apărut un interviu cu Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului despre enciclica papală. Şi el accentuează importanţa ecumenismului, ba mai mult a inevitabilităţii faptului că această criză ecologică, ca şi alte crize mondiale, nu poate fi abordată şi nu se pot găsi soluţii decât acţionând împreună:

,,Există o dimensiune ecumenistă a crizei ecologice: nici o instituţie nu poate fi aleasă şi condamnată pentru vătămarea pe care noi am adus-o asupra creaţiei, şi nici o instituţie nu poate rezolva singură criza ecologică. … Mai presus şi dincolo de diferenţele noastre confesionale sau doctrinale, suntem uniţi în pământul pe care îl împărţim, creaţia care ne-a fost oferită ca un dar preţios şi fragil[15] de Ziditorul nostru. În loc de a sugera că Bisericile Ortodoxă şi Catolică au hotărât să vorbească împotriva impactului omenirii asupra schimbării climatice, poate ar fi mai precis şi potrivit a spune că cele două Biserici ale noastre au înţeles că nu putem să facem altfel” !

O altă idee exprimată în interviu este dimensiunea interreligioasă şi chiar identitatea de vederi între Ortodoxie şi celelalte religii pe de o parte, şi între Ortodoxie şi ştiinţă pe de altă parte: ,,Deoarece nu putem vorbi despre o ordine dublă sau o realitate dublă în creaţie, toate bisericile, toate religiile şi toate disciplinele mărturisesc acelaşi adevăr, că lumea este un dar divin pe care noi toţi suntem chemaţi să-l protejăm şi să-l păstrăm”. Ar trebui întrebaţi oamenii de ştiinţă atei dacă ei consideră adevărate cuvintele patriarhului …Sau, până trec puntea, se fac fraţi ? Dovadă stă relaţia deosebită pe care a putut-o stabili profesorul Schellnhuber cu Vaticanul.

 

» Pe 19 iunie 2015, cotidianul The New York Times a publicat un articol scris de Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului împreună cu Arhiepiscopul Justin Welby de Canterbury, primatul Bisericii Anglicane, intitulat ,,Schimbarea climatică şi responsabilitatea morală”.

Ei prezintă şi comentează un raport publicat de revista medicală britanică The Lancet, care ,,subliniază legătura inalienabilă şi de netăgăduit dintre schimbarea climatică şi sănătatea umană”. Salutând apariţia raportului, cei doi notează: ,,Raportul nu putea să apară într-un moment mai important şi sensibil în istorie. Anul acesta, în timp ce toţi ochii sunt îndreptaţi spre negocierile climatice de la Paris şi guvernele se pregătesc să semneze un angajament universal pentru a limita creşterile globale ale temperaturii, am ajuns la o cotitură critică”.

În continuare, ei prezintă activităţile ecologiste ale Patriarhiei Constantinopolului şi Bisericii Anglicane. ,,Din 1991 până azi, [Patriarhia Ecumenică] a iniţiat o serie de simpozioane şi întruniri pe o bază internaţională, interreligioasă şi interdisciplinară. Viziunea sa ecumenistă şi ecologică a fost adoptată de parohii şi comunităţi din întreaga lume”.

,,În 1984, Consiliul Consultativ Anglican a adoptat 5 Semne ale Misiunii, dintre care al 5-lea este: ‘A ne strădui pentru păstrarea integrităţii creaţiei şi susţinerea şi înnoirea vieţii pe pământ’. În 2006, Biserica Angliei a început o campanie ecologistă naţională, Scăderea Amprentei de Carbon, pentru a permite întregii Biserici să abordeze, în credinţă, practică şi misiune, chestiunea schimbării climatice. În 2015, a fost stabilită o direcţie clară pentru organismele naţionale de investiţii ale Bisericii Angliei de a susţine tranziţia către o economie care produce puţin carbon, pentru a aduce investiţiile în acord cu mărturia Bisericii”.

În concluzie, cei doi înalţi prelaţi notează: ,,Ca reprezentanţi a două comunităţi creştine majore, facem apel la guvernele lumii să acţioneze decisiv şi conştient, semnând un acord ambiţios şi încurajator la Paris, în cursul conferinţei climatice a ONU, COP21, la sfârşitul anului. … Aceasta este o responsabilitate morală comună şi o cerinţă urgentă. Societatea civilă, autorităţile guvernamentale şi liderii religioşi au ocazia de a face diferenţa într-un mod care uneşte opiniile şi naţionalităţile noastre diverse”.

 

» Pe 21 iulie 2015, la Paris, s-a desfăşurat Summitul Conştiinţei pentru Climă, conferinţă organizată la iniţiativa lui Nicolas Hulot, emisarul special al preşedintelui Franţei pentru protecţia planetei, ca parte a pregătirilor pentru conferinţa COP21. Summitul s-a bucurat de o participare selectă, reunind peste 40 personalităţi majore morale şi religioase, ca şi demnitari religioşi, conducători de state, oameni de ştiinţă, laureaţi ai Premiului Nobel, artişti etc. Să notăm doar că printre aceştia s-au numărat patriarhul ecumenic Bartolomeu, personalităţi catolice, luterane, evreieşti, musulmane, suffite, confucianiste, hinduse, daoiste, ca şi masoni.

Participanţi la Summitul Conştiinţei pentru Climă

În cadrul summitului, patriarhul Bartolomeu a rostit o alocuţiune în care a schiţat o nouă spiritualitate, spiritualitatea ecologică, şi convertirea omenirii la aceasta. De asemenea, a propovăduit cu tărie ecumenismul şi dialogul interreligios.

Descoperind în Papa Francisc un ,,frate de suflet în sensibilitatea afişată şi asumată faţă de creaţie”, ,,amândoi am ţinut ca relaţiile dintre Bisericile surori ale Romei şi Constantinopolului să aprofundeze angajamentul nostru comun în favoarea casei noastre comune prin rugăciune şi acţiune. Deoarece chestiunile ecologiste sunt globale, ele se potrivesc perfect în spaţiul ecumenist şi constituie o miză centrală în favoarea unităţii creştinilor”, declara patriarhul.

El mai afirma: ,,Epoca noastră se confruntă cu o sfidare unică. Niciodată în trecut, în lunga istorie a planetei noastre, bărbaţii şi femeile nu s-au aflat în acest punct atât de ‘dezvoltat’, încât să facă posibilă distrugerea propriului mediu şi a propriei specii. Niciodată înainte, în lunga istorie a acestei planete, ecosistemele pământului nu s-au confruntat cu degradări aproape ireversibile de o asemenea amploare. De aceea este responsabilitatea noastră a răspunde la această sfidare într-un mod clar pentru ne îndeplini datoria faţă de generaţiile care vin. Iată de ce trebuie să ne angajăm”.

Soluţia pe care o oferă patriarhul ecumenic este în ton cu ideologia unificatoare care are loc la nivel mondial în toate domeniile – ,,unitate în diversitate”. Însă să nu uităm că ‘diversitatea’ va fi permisă numai până când se va obţine unitatea dorită, ulterior ea va fi anulată.

Astfel, în ton cu parteneriatele sau alianţele Ortodoxie – confesiuni creştine şi Ortodoxie – stat cu ideologie atee[16], patriarhul susţine: ,,În această perspectivă, o alianţă între ecologia contemporană, ca cercetare ştiinţifică pentru protecţia şi supravieţuirea mediului natural, şi teologie, ca reflecţie metafizică asupra subiectelor religioase, este necesară pentru a surprinde profunzimea spirituală a chestiunilor cruciale ale vremurilor noastre. Iată de ce noi vă invităm pe toţi cei care sunteţi deja sensibilizaţi cu privire la aceste chestiuni, să fiţi purtătorii de cuvânt ai acestui apel la conştiinţe pentru climă.

Înaltul prelat constantinopolitan îşi încheie alocuţiunea cu angajamentul ferm al Patriarhiei pentru reuniunea COP21 şi viitoarele activităţi ecologiste mondiale: ,,Înainte de a încheia această modestă intervenţie, ţin să felicit autorităţile franceze pentru numeroasele iniţiative luate pentru reuniunea COP21 care se va ţine la Paris la sfârşitul acestui an. Patriarhia Ecumenică este în mod special ataşată şi îşi aduce sprijinul neclintit”.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 97/martie-aprilie 2016

 

 

PARTEA A V-A

» Într-o scrisoare datată 6 august 2015, şi dată publicităţii pe 10 august, adresată cardinalilor Peter Turkson, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dreptate şi Pace şi Kurt Koch, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, papa instituie în Biserica Catolică o zi mondială de rugăciune pentru protejarea creaţiei.

În scrisoare, el afirmă că răspunde pozitiv cererii formulate de patriarhul Bartolomeu, de a exista o zi mondială de rugăciune pentru toţi creştinii pentru protejarea creaţiei, astfel că el hotărăşte ca ziua de 1 septembrie – care în Biserica Ortodoxă este zi de rugăciune pentru creaţie – să fie de asemenea zi de rugăciune pentru creaţie pentru întreaga Biserică Catolică.

El continuă în limbaj ecologisto-ecumenist: ,,Celebrarea acestei zile la aceeaşi dată cu Biserica Ortodoxă va fi o ocazie profitabilă pentru a mărturisi comuniunea noastră crescândă cu fraţii noştri ortodocşi. Trăim o epocă în care toţi creştinii se confruntă cu probleme identice şi importante, la care trebuie să venim cu răspunsuri comune pentru a fi mai credibili şi mai eficienţi. De aceea, doresc ca alte biserici şi comunităţi ecleziale să poată fi implicate, într-un mod sau altul, şi ca această zi să fie sărbătorită în acord cu iniţiativele pe care CMB le organizează pe această temă”.

Papa cere cardinalului Turkson să se ocupe de organizarea acestei zile mondiale de rugăciune pentru ca aceasta să aibă loc ,,cu participarea întregului popor al lui Dumnezeu: preoţi, călugări şi mireni”. De asemenea, el cere cardinalului Koch ,,să ia legătura necesară cu Patriarhia Ecumenică şi alte instanţe ecumeniste pentru ca această zi mondială să poată deveni un semn al drumului parcurs împreună de toţi credincioşii în Iisus Hristos”.

Astfel, urmând invitaţia exprimată de Patriarhul Dimitrie I al Constantinopolului în enciclica sa din 1 septembrie 1989, CMB împreună cu alte instituţii ecumeniste au adoptat un ,,Timp al creaţiei”, intervalul de timp de la 1 septembrie – începutul anului liturgic ortodox până la 4 octombrie – prăznuirea lui Francisc de Assisi în Biserica Catolică. Secretarul general al CMB, pastorul Olav Fykse Tveit s-a bucurat de decizia papei şi a declarat: ,,Iniţiativa ecumenistă a Papei Francisc întăreşte accentul tot mai puternic pus pe rugăciunea pentru grija creaţiei în rândul tuturor Bisericilor”. ,,Salutăm ocazia de a ne uni eforturile cu cele ale Patriarhiei Ecumenice şi acum ale Bisericii Catolice şi prin rugăciune să adâncim cunoaşterea şi angajamentul faţă de creaţia lui Dumnezeu, ‘casa noastră comună’, cum a numit-o Papa Francisc”, a adăugat Tveit.

 

» Între 21-22 septembrie 2015, la New York, a avut loc Summitul Interreligios privind Schimbarea Climatică, organizat de CMB în colaborare cu organizaţia Religii pentru Pace. Acest eveniment face parte din campania globală de mobilizare a oamenilor şi comunităţilor pe tema schimbării climatice. La el a participat un număr mare de lideri religioşi din numeroase religii ale lumii: creştină, musulmană, evreiască, hindusă, budistă, brahma Kumaris, indigenă şi multi-spirituală (?). Reprezentanţii CMB au afirmat că implicarea persoanelor indigene şi a tinerilor este vitală.

În numele Patriarhiei Constantinopolului, patriarhul Bartolomeu a transmis un mesaj oficial către summit: ,,Fiecare credincios şi fiecare conducător, fiecare domeniu şi fiecare disciplină, fiecare instituţie şi fiecare persoană trebuie să reacţioneze la apelul pentru schimbarea căilor noastre lacome şi obiceiurilor distrugătoare”, de dragul ,,dreptăţii climatice”. El a subliniat că ,,declaraţia finală a acestui summit trebuie să se dovedească informativă şi influentă, trebuie să însemne mai mult decât simplul fapt că a fost semnată de demnitarii religioşi; trebuie să se dovedească transformatoare a vieţilor oamenilor”.

 

» În perioada 2-4 noiembrie 2015, la invitaţia Arhiepiscopului Justin Welby de Canterbury, patriarhul ecumenic a făcut o vizită oficială la Palatul Lambeth. Cei doi înalţi prelaţi au condus slujbe ecumeniste (foto) pline de semnificaţie simbolică, au participat la evenimente oficiale organizate de Clubul Nikaean şi comunitatea greacă din Marea Britanie etc.

În timpul vizitei au avut loc două slujbe ecumeniste, la capela Lambeth şi respectiv la Westminster Abbey la care cei doi întâistătători s-au rugat împreună pentru cei afectaţi de războaie, persecuţie, pentru rezolvarea crizei refugiaţilor şi pentru persoanele afectate de schimbarea climatică.

Pe 4 noiembrie, la invitaţia Uniunii Oxford, patriarhul constantinopolitan a rostit un discurs la Universitatea Oxford înaintea membrilor şi musafirilor Uniunii Oxford. Patriarhul a vorbit despre preocupările etice generate de starea ecologică proastă a planetei. În discursul său, ierarhul ortodox încearcă să convingă audienţa privind implicarea unui lider religios în chestiuni de ecologie, afirmând că ,,nu putem să separăm preocuparea noastră faţă de demnitatea umană, drepturile omului sau dreptatea socială de preocuparea faţă de protecţia ecologică şi durabilitate”.

Patriarhul ecumenic Bartolomeu împreună cu membri ai Uniunii Oxford

,,Ştim că criza ecologică este legată direct de provocarea etică de a elimina sărăcia şi a susţine drepturile omului”, continuă el vorbind chiar despre ,,drepturile pământului” şi ,,trupul pământului”. Soluţia pe care el o oferă este ,,nu numai o chestiune de ştiinţă, tehnologie şi politică, dar şi poate în primul rând o chestiune de schimbare radicală a minţii, de noi valori, de un nou etos”.

Neuitând să menţioneze ,,dialogul interreligios, cunoaşterea ecologică şi cultura solidarităţii”, patriarhul a încheiat declarând: ,,Sunt convins că trebuie să facem cel mai puternic apel pentru schimbare şi justiţie la COP21”.

 

» Pe 12 februarie 2016, pe Aeroportul Internaţional Jose Marti din Havana, Cuba, a avut loc întâlnirea istorică dintre Patriarhul Chiril al Moscovei şi a toată Rusia şi Papa Francisc. La sfârşitul întrevederii, cei doi ierarhi au făcut schimb de daruri: patriarhul Chiril i-a dat papei o icoană a Maicii Domnului din Kazan şi ediţia spaniolă a cărţii sale ,,Libertate şi responsabilitate”, iar papa i-a dat un potir, o casetă cu o părticică din sfintele moaşte ale Sfântului Chiril cel întocmai cu apostolii, şi enciclica Laudato Si tradusă în limba rusă.

După discuţia care a durat două ore, cei doi au semnat o Declaraţie comună în care repetă până la refuz ,,frăţia” dintre cele două Biserici şi importanţa ,,lucrării comune a catolicilor şi ortodocşilor”, a ,,mărturiei lor comune”, şi precizează că ,,aceşti mucenici ai vremurilor noastre, care aparţin unor Biserici diferite, dar care sunt uniţi prin suferinţa lor comună, sunt o pledoarie pentru unitatea creştinilor”. Dovadă de cât de multă importanţă se dă subiectului, în declaraţie nu s-a uitat a se aborda, chiar dacă succint, problema schimbării climatice: ,,Consumismul implacabil al multora din ţările dezvoltate epuizează treptat resursele planetei noastre”.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 98/mai-iunie 2016

Damian Ilie

 

---

[1] Lăudat să fie. Titlul enciclicei constituie expresia cu care încep cele 8 versuri ale faimoasei rugăciuni a lui Francisc de Assisi, prin care acesta mulţumeşte lui Dumnezeu pentru darurile creaţiei. ,,Lăudat fii Tu, Domnul meu, cu toate făpturile Tale, mai ales domnul frate soare, care este ziua şi prin care ne dai lumina”, grăieşte Francisc de Assisi. De asemenea, rugăciunea laudă pe Dumnezeu pentru darurile surorii lună, fratelui vânt, surorii apă, fratelui foc şi surorii mamă pământ.

[2] Aşa a fost numită tabăra celor care susţin avortul, contracepţia, sterilizarea – care fac parte din metodele de control al populaţiei, dar şi eugenia, infanticidul şi eutanasia (a se vedea rubrica Eutanasie. Donare de organe).

[3] Teoria Gaia, cunoscută şi ca ipoteza sau principiul Gaia, susţine că organismele interacţionează cu mediile lor anorganice de pe pământ pentru a alcătui un sistem auto-reglabil, complex, care ajută la menţinerea condiţiilor necesare vieţii pe planetă. În unele versiuni ale acestei filozofii, toate formele de viaţă sunt considerate că fac parte dintr-o singură fiinţă vie planetară, numită Gaia.

[4] În cartea sa Vânzătorii disperării: ecologişti radicali, pseudo-oameni de ştiinţă criminali şi cultul fatal al anti-umanismului (foto), umanistul şi omul de ştiinţă Robert Zubrin alcătuieşte un lanţ lung de gânditori anti-umanişti care au susţinut că suprapopularea şi supradezvoltarea vor distruge viaţa pe pământ sau cel puţin viaţa umană. Maltusienii secolului XX, eugeniştii, naziştii şi protestanţii liberali au susţinut suprimarea grupurilor etnice socotite inferioare genetic, în timp ce oamenii de ştiinţă ca cei din Clubul de la Roma şi ecologiştii au cerut oprirea dezvoltării industriale.

Toţi aceştia au afirmat că resursele naturale şi rezervele de hrană vor secătui în anii ’1970-1980, mai apoi mutând termenul văzând că predicţiile lor nu s-au împlinit. Zubrin şi alţi oameni de ştiinţă au respins pe baze ştiinţifice predicţiile Clubului de la Roma şi ale altor alarmişti ca Paul Ehrlich.

De asemenea, în Războiul împotriva populaţiei, Jacqueline Kasun, profesor de economie la Universitatea de stat Humboldt din Arcata, California, oferă multiple informaţii care dovedesc că planeta poate susţine – nu numai cu hrană şi având o dietă adecvată, dar şi cu fibre, cauciuc, tutun şi băuturi – 40 miliarde de oameni, adică de 7 ori mai mult decât numărul actual de oameni care o populează !!! Doar agricultura indiană are capacitatea potenţială de a hrăni nu numai pe toţi locuitorii Indiei, ci întreaga populaţie a lumii. De altfel, mai multe rapoarte ale Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a ONU (FAO), ca şi ale Băncii Mondiale au arătat că producţia de hrană continuă să crească mai repede decât populaţia.

Cu cât cineva se informează mai mult pe această temă, cu atât descoperă că astfel de informaţii sunt folosite doar pentru a deturna direcţia în care merge omenirea şi că întregul scop este unul ideologic, care nu are nici o legătură cu realitatea.

[5] Pentru dezvoltarea durabilă şi, în general, pentru Agenda 21, a se vedea articolul Guvernare şi societate. Restrângerea habitatului uman.

[6] A se vedea articolul Septembrie 2008. Caleidoscop – Partea a III-a. Reţele de biserici, organizaţii şi slujbe religioase pentru susţinerea Ţelurilor de dezvoltare a mileniului.

[7] Programul de dezvoltare durabilă, care a fost lansat de ONU în septembrie 2015, este deja numit de jurnalişti ,,Agenda 21 pe steroizi”, deoarece are măsuri mai radicale decât Agenda 21. Noul program nu abordează numai probleme de mediu, ci şi chestiuni de sărăcie, agricultură, educaţie, egalitate de gen etc. Este considerat a fi un proiect pentru guvernarea întregii planete şi se ocupă de toate aspectele vieţii umane, supravegheate şi controlate de o dictatură mondială.

Un jurnalist explică: ,,Durabilitatea este fundamentalismul care va înlocui toate celelalte cauze ecologiste. Încălzirea globală este vulnerabilă prin faptul că este expusă la verificare. Durabilitatea este imună la testare, fiind acceptată prin credinţă”.

[8] ,,În loc să-i încurajeze pe credincioşi să caute spre cer pentru mântuire, Vaticanul adoptă acum predicţiile ecologiste catastrofale de genul ‘cade cerul’ pe care le susţine Sachs”, nota un cotidian.

[9] Aceste acţiuni ale papei nu vin ca un fulger pe cerul senin al Bisericii Catolice. Astfel, pe site-ul italian cunoscut, La Bussola, Riccardo Cascioli scrie: ,,L-am cunoscut pe Jeffrey Sachs în urmă cu câţiva ani la o întrunire la Rimini, unde el era unul din vorbitori şi, când a apărut o întrebare pe această temă, el a răspuns cu un zâmbet pe faţă: ‘Am vorbit cu mulţi episcopi despre controlul naşterii şi ei mi-au spus în particular că sunt de acord cu mine, dar din motive evidente nu pot să vorbească deschis’”.

[10] Arhiepiscopul Sorondo este membru în consiliul de conducere al organizaţiei lui Jeffrey Sachs, Reţele de Soluţii de Dezvoltare Durabilă a ONU.

[11] Purtătorul de cuvânt al grupului, Ted Peacock, şi el om de ştiinţă la NASA, a declarat că identităţile majorităţii membrilor echipei au fost păstrate secrete pentru ,,a evita repercusiunile” din partea adepţilor încălzirii globale din comunitatea ştiinţifică.

[12] Arhiepiscopul de origine ucraineană este noua ‘stea’ în ascensiune fulminantă în Patriarhia Ecumenică. După uriaşul scandal stârnit de stilul său dictatorial cât a fost conducător al parohiilor de tradiţie rusă din Europa occidentală din Patriarhia Ecumenică şi al Institutului Saint Serge din Paris, el a fost numit reprezentant al Patriarhiei Constantinopolului la Consiliul Mondial al Bisericilor, şi promovat, devenind conducătorul Comisiei Internaţionale Mixte de Dialog Teologic dintre Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, în locul Mitropolitului Ioan al Pergamului.

[13] Este notabil faptul că organizaţiile de tineret au constituit întotdeauna o pârghie extrem de utilă pentru răspândirea ideologiilor, iar ecumenismul şi ideologiile ataşate lui nu a lăsat neexploatată o asemenea posibilitate. A se vedea Originile misionare ale ecumenismului modern, Reperul III. Y.M.C.A. şi Mişcările Creştine Studenţeşti: Inspiraţia generaţiei ecumeniste.

[14] În urma atentatului de la Paris din noiembrie 2015, patriarhul şi-a anulat călătoria, fiind reprezentat de Mitropolitul Emmanuel al Franţei.

[15] Creaţia lui Dumnezeu nu este câtuşi de puţin fragilă. Dovadă stau toate testele şi experimentele de toate naturile făcute până în prezent pe pământ, inclusiv cele mai agresive implicând fuziune nucleară etc, exploatarea resurselor naturale şi în general a resurselor planetei, poluarea şi alte fenomene care afectează mediul înconjurător şi care nu au reuşit şi nici nu vor reuşi să prejudicieze cu adevărat creaţia lui Dumnezeu.

În plus, nu noi, oamenii de rând, am fost cei care am făcut toate acestea, ci cei aflaţi la putere atât politic, cât şi economic: guvernele, giganţii industriali şi corporaţiile multinaţionale etc.

Dar pentru scopuri politice se poate afirma orice !

[16] Astăzi, în România, există şi parteneriate mai restrânse, precum parteneriatul BOR cu Ministerul Agriculturii, sau parteneriatul BOR cu Ministerul Sănătăţii, prin care clericii au îndatorirea de a propovădui credincioşilor lor diferite acţiuni medicale mai mult sau mai puţin reuşite, precum vaccinarea. La ce duc acestea ? Preoţii sun transformaţi în activişti ieftini, care susţin diferite campanii, dintre care unele cu tentă necreştină.