Izvoare crestine nr. 03

SFÂNTUL IOAN RUSUL

O icoană bizară a Sfântului Ioan Rusul

Mergând în vizită la maicile de la Mânăstirea Sfântul Prohor Pcinjski, situată în sudul Serbiei la câțiva kilometri de granița cu Macedonia, am aflat despre această icoană ieşită din comun.

Când am trecut pe la magazinul de icoane al mânăstirii, ne-au căzut ochii pe o icoană neobișnuită: un sfânt era înfățișat cu o cruce în mână (era limpede că era un mucenic sau un mărturisitor), dar era îmbrăcat într-o uniformă de soldat și nu cu veşminte tradiționale. Cineva a presupus că era o reprezentare a soldatului rus mucenicit Evghenie Rodionov, care a rămas credincios lui Hristos până la sfârșit, nu a vrut să se lepede de crucea sa şi a fost ucis de bandiții ceceni pe 23 mai 1996, la vârsta de 19 ani. Dar nu era el: așa cum se vedea pe icoană, blazonul de pe uniforma de soldat era sârbă, nu rusă. Noi am luat o lupă și am citit următoarea inscripție în sârbă: „ Sfântul Ioan Rusul, Mărturisitorul. Un ajutător al poporului sârb”. Atunci de ce era el în uniformă sârbă ? Ce însemna ? Într-adevăr, toți sfinții sunt ajutătorii noştri indiferent de naționalități. Cerem mijlocirea unor sfinți precum Gheorghe purtătorul de biruinţă, Isaac Sirul, Nicolae făcătorul de minuni din Mira Lichiei şi Moisi Arapul. De ce Sfântul Mărturisitor Ioan Rusul ?

Iată ce ne-au spus maicile pe care le-am întrebat despre icoană. Toată lumea își amintește de îngrozitoarea campanie de bombardare a NATO din martie 1999, în urma căreia Kosovo și Metohija, leagănul Ortodoxiei sârbe, au căzut sub puterea islamiștilor și stăpânilor lor – „păstrătorii păcii” NATO. De asemenea, ne amintim de acele „Urări pascale” batjocoritoare pe care invadatorii le-au scris pe bombe și rachete. În urma acestor bombardamente, mii de oameni au fost uciși. Principalele victime ale acelei campanii brutale au fost civilii nevinovați. Potrivit reprezentantului special al ONU pentru drepturile omului în fosta Iugoslavie, Jiri Dienstbier, operațiunea NATO din Balcani a provocat mai multe morți în rândul civililor decât conflictul însuşi din Kosovo pentru a cărui soluţionare a fost pare-se lansată.

Ecologia Serbiei a fost devastată, industriile țării au fost distruse. Acum, la 18 ani după acele evenimente, Serbia, obișnuită cu războaie nesfârșite de-a lungul istoriei sale, este treptat reconstruită. Dar bombardamentele mai prelungite ar fi dus, cel mai probabil, la un haos total în țară și la un număr mai mare de victime. Da, Serbia a fost nevoită să se supună NATO pentru a evita distrugerea totală a țării. Și, după cum ne amintim, Rusia (care anterior dăduse o mână de ajutor Serbiei de multe ori) nu era un partener de încredere în acel moment[1]. Dar sârbii se bazau pe sfinții ruși. Sfântul Mărturisitor Ioan Rusul a fost un exemplu izbitor de smerenie în împrejurările grele prin care treceau sârbii. În robia sa în Turcia, Sfântul Ioan a convertit mulți oameni la Hristos prin smerenia sa. Nu au existat victorii răsunătoare, lumeşti în viața sa, nu au existat imnuri pompoase de laudă a țarului rus, dar a existat biruinţa lui Hristos și smerenia – o biruinţă tăcută şi luminoasă a lui Dumnezeu care preferă să convingă prin prezența şi dragostea Sa, glas de vânt subţire (III Împăraţi 19, 12).

Și, precum ne-au spus maicile, Sfântul Ioan Rusul s-a arătat unui monah sârb din Muntele Athos în timp ce se ruga cu râvnă (în vedenie, sfântul era îmbrăcat într-o uniformă militară sârbă). Sfântul Ioan a spus: „Îi voi ajuta pe frații mei, sârbii”. În ziua următoare, 10 iunie 1999, bombardamentul NATO s-a încheiat …

Creștinii s-au confruntat cu încercări în orice moment al istoriei, şi zilele noastre nu fac excepție. Ce se întâmplă în Kosovo și Metohija nu poate fi numit defel o viață pașnică și fericită. Cu toate acestea, Vestea Bună a lui Hristos este răspândită încă în ciuda a orice. Și, potrivit călugărilor de la mânăstirile locale, unii albanezi și soldați NATO care la început au desconsiderat Ortodoxia și chiar au fost ostili faţă de ea, au devenit în cele din urmă creștini ortodocși devotați. Unii au îmbrățișat Ortodoxia după ce au trăit minuni, alții au fost inspiraţi de glasul de vânt subţire amintit mai sus – lumina plină de pace a iubirii lui Hristos care triumfă asupra tuturor felurilor de arme. Aşadar, este prea devreme să spunem că Ortodoxia din Kosovo și Metohija a murit. Dacă un sfânt rus care a fost rob a putut converti mii de oameni la Hristos prin blândețea sa, atunci de ce mii de sârbi ortodocși, care au devenit robi în țara lor natală, nu pot face același lucru ?

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 155/iulie-august 2024

[1] Se referă probabil la ceea ce rușii numesc acum „anii ’90 groaznici”, când propria lor economie era în zdrențe și țara era practic condusă din străinătate.