Scriptura NT nr. 13

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului

Fragmente din Proorocia lui Isaia

I

Hristos era fără prihană, deoarece El nu era nici măcar întinat de condiţia obişnuită de a fi născut …

S-a oferit pe sine cel ce gândea mai înainte că era păcat, cerând ca nu numai picioarele sale, ci şi capul său să fie spălat (potrivit Ioan 13, 8-9), fiindcă el a înţeles numaidecât că prin spălarea picioarelor, care au căzut odată cu primul om, necurăţia unui neam vinovat este spălată …

Prin urmare, El a fost ispitit ca om prin toate lucrurile, şi în asemănarea oamenilor a purtat toate lucrurile, dar deoarece El era născut din Duhul, El S-a înfrânat de la păcat: ,,Tot omul este mincinos” (Psalmi 115, 2), şi nimeni nu este fără de păcat, decât Unul, Dumnezeu (potrivit Marcu 10, 18; Luca 18, 19). Deci s-a observat că, din cauza unui bărbat şi a unei femei, şi anume, prin împreunarea trupurilor, nimeni nu este văzut a fi liber de greşeală. Dar cel care este liber de greşeală este de asemenea liber de o astfel de zămislire.

II

Întrucât grija omenească fără ajutor dumnezeiesc este slabă; ea necesită pe Dumnezeu ca Ajutător pentru a se tămădui.

III

Şi harul duhovnicesc este a te ruga lui Dumnezeu. Fiindcă ,,nimeni nu poate numi pre Domnul Iisus, fără numai întru Duhul Sfânt” (I Corinteni 12, 3).

IV

De vreme ce nimeni din această lume nu este liber de păcat, de vreme ce Ioan însuşi spune: ,,De vom zice că nu am păcătuit, mincinos facem pre dânsul” (I Ioan 1, 10), deci dacă cei născuţi din Dumnezeu nu păcătuiesc, şi cu privire la aceştia noi înţelegem că aceia dintre aceştia care sunt în această lume sunt nenumăraţi, atunci noi trebuie de asemenea să-i socotim pe cei care prin renaşterea botezului au dobândit harul lui Dumnezeu.

Dar, cu toate acestea, de vreme ce proorocul spune: ,,Toate către tine aşteaptă să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le tu lor, vor aduna; deschizând tu mâna ta, toate se vor umple de bunătate. Iar întorcându-ţi tu faţa ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi, şi în ţărâna sa se vor întoarce. Trimite-vei Duhul tău, şi se vor zidi, şi vei înnoi faţa pământului” (Psalmi 103, 28-31), cuvintele pot părea a fi spuse în orice vreme, dar ele se referă la viitor, în care va fi un cer nou şi un pământ nou (potrivit Apocalipsa 21, 1).

Prin urmare, ele se vor tulbura pentru a începe din nou, şi ,,deschizând tu mâna ta, toate se vor umple de bunătate” (Psalmi 103, 30), care nu este fără greutate pentru acest veac. Căci ce spune Scriptura despre acest veac ? ,,Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul” (Psalmi 13, 3, 5; 52, 4; Romani 3, 12).

Apoi, dacă există naşteri diferite, şi intrarea în această viaţă este aici aducătoare de fărădelegi, deoarece chiar Cel care ne-a zidit este dispreţuit, dar altă naştere nu primeşte păcatele, haideţi să vedem dacă se întâmplă după scurgerea acestei vieţi reînnoirea noastră, despre care este spus: ,,Întru a doua naştere, când va şedea Fiul Omului pre scaunul slavei sale” (Matei 19, 28). Căci exact aşa cum este descrisă renaşterea botezului, prin care noi suntem reînnoiţi, când este îndepărtată murdăria păcatelor (potrivit Isaia 4, 4), tot aşa este văzută a fi zugrăvită renaşterea, prin care curăţiţi de orice pată a materiei trupeşti, prin înţelegerea curată a sufletului, noi suntem reînnoiţi la viaţa veşnică, deoarece există alt nivel de curăţie a reînnoirii decât cel a botezului, astfel că nu numai că nici o suspiciune a păcatelor nu cade asupra faptelor, dar nici măcar asupra cugetelor noastre.

V

Noi vedem că este cu neputinţă ca unul cuprins în trup să fie cu totul nepătat, când chiar Pavel spune că el este nedesăvârşit. Căci astfel el are: ,,Nu, că acum am luat, sau acum sunt desăvârşit” (Filippeni 3, 12). Şi încă puţin mai târziu, el spune: ,,Deci câţi desăvârşit suntem” (Filippeni 3, 15), decât că, probabil, există o desăvârşire în această lume şi alta după această desăvârşire despre care el spune către corinteni: ,,Când va veni cea desăvârşit” (I Corinteni 13, 10), şi în altă parte: ,,Până ce vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, întru bărbat desăvârşit, la măsura vârstei plinirii lui Hristos” (Efeseni 4, 13).

Deşi apostolul a afirmat că existau mulţi desăvârşiţi cu el totuşi în această lume, care, dacă tu cauţi adevărata desăvârşire, nu ar putea fi desăvârşiţi, deoarece el însuşi a spus: ,,Vedem acum ca prin oglindă în ghicitură; iar atunci faţă către faţă; acum cunosc din parte; iar atunci voiu cunoaşte precum şi cunoscut sunt” (I Corinteni 13, 12). Astfel, ei sunt nepătaţi în această lume, şi ei vor fi nepătaţi în Împărăţia lui Dumnezeu, de vreme ce, cu siguranţă, dacă tu vei cerceta mai îndeaproape, nimeni nu poate fi nepătat, deoarece nimeni nu este fără de păcat.

VI

Tu vezi că în timp ce trăim această viaţă, noi trebuie să ne curăţim pe noi înşine, şi să-L căutăm pe Dumnezeu, şi începem de la curăţirea sufletului nostru, şi punem – ca să spunem aşa – temeliile virtuţii, astfel încât noi să ne putem învrednici să dobândim desăvârşirea unei curăţiri chiar după aceasta …

Dar cine nu  va spune, gemând şi cu greutate: ,,Ticălos om sunt eu ! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia ?” (Romani 7, 24). Astfel, noi aducem la o încheiere toate varietăţile de interpretare la acelaşi numitor comun. Căci dacă tot cel care recunoaşte că este încurcat în necazuri trupeşti este vrednic de plâns, atunci, cu siguranţă, orice trup este vrednic de plâns; fiindcă nu l-aş numi fericit pe cel care, tulburat de întunecarea minţii, nu cunoaşte propria lui condiţie. Aceasta nu este absurd a înţelege. Căci dacă un om care se cunoaşte pe sine este vrednic de plâns, fără îndoială toţi sunt vrednici de plâns, deoarece fiecare recunoaşte propria slăbiciune prin înţelepciune, sau nu o cunoaşte prin nebunie.

Traducere: Catacombele Ortodoxiei