Cuvinte despre pocăinţă şi moarte (V)

Cuvinte despre pocăinţă şi moarte

Că nu trebuie creştinul să se teamă de moarte,

ci să se pregătească pentru ea prin pocăinţă şi mărturisire (V)

Episodul anterior

4. (1) Mergând odată cel între sfinți Macarie împreună cu ucenicul lui vede pe îngerul Domnului mergând împreună cu ei. Pe cale când au dat peste un hoit Avva Macarie şi-a pus mâna la nas din pricina duhorii, până ce au trecut. Aceasta văzând îngerul a făcut şi el la fel. Și apropiindu-se, l-a întrebat pe el sfântul, zicând: „Și voi puteți mirosi duhoarea lumii acesteia ?” ,,Nu, zice, dar duhoarea sufletelor păcătoase o simțim”. Iar Macarie: ,,Și atunci cum de ți-ai astupat nările precum am făcut eu ?” Și îngerul: ,,Fiindcă, zice, luând chip de om, cum te-am văzut pe tine că faci, aşa am făcut și eu”.

(2) Atunci îi zice lui robul lui Dumnezeu, Macarie: ,,Spune-mi mie pentru Domnul, ce sunt cele 3 zile, cele 9 zile şi cele 40 zile pe care Biserica le săvârşeşte pentru cei adormiți ?” Şi îngerul îi spuse:

,,Ascultă, robule al lui Dumnezeu, Macarie. Dumnezeu nu a lăsat să se facă nimic fără sens sau fără folos în Sfânta Lui Biserică. Aşadar, când este trimis unul dintre noi de Dumnezeu să luăm sufletul unui om, de îndată omul, văzându-l pe el, se înfricoşează şi se dă înapoi şi nu vrea să se departă de trup şi aceasta mai cu seamă dacă a fost iubitor de lume și iubitor de plăceri. Prin urmare, începe să suspine și să se îndurereze. Unul că nu s-a sârguit și nu a luptat pentru sufletul lui, altul că nu ştie unde se va duce, altul din pricina întristării pentru ai săi, pentru soție și copii și prieteni şi rude. Începe aşadar să se roage să mai fie lăsat puțin în viață, ca să se pocăiască şi să-şi rânduiască bine cele ale lui, dar nu este cine să-l audă, ci îi răspunde lui îngerul: ’Toate acestea trebuiau să te preocupe mai înainte de a se închide uşa, mai înainte de a apune soarele. Iar acum a venit porunca Domnului să te despartă pe tine de trup şi să bei paharul de obşte al morții, precum toți cei din veac’ (potrivit Matei 25, 10; Ecclisiastul 12, 2, 4).

Sfântul Macarie cel Mare stând de vorbă cu un heruvim

(3) Şi aşa şi fără de voie, omul se desparte de trup şi se duce împreună cu îngerul de nimic altceva îngrijindu-se de acum decât ce socoteală are să dea şi ce apărare va face. Căci în ziua aceea, zice David, vor pieri toate gândurile lui (Psalmi 145, 4). Aşadar, se prinde sufletul cu putere de trup şi se agață de el ca vâscul de copac şi nu se lasă convins ușor de înger să iasă din trup, socotind pesemne nenorocitul că îşi poate ajuta scopului lui. De aceea unii sunt luați cu de-a sila. Căci îngerul Domnului covârşindu-l prin puterea lui, ca un bărbat matur față de un prunc, îndată îl ia pe acesta potrivit cu dumnezeiasca hotărâre şi se duce.

(4) Dar este o poruncă a Iubitorului de oameni Dumnezeu să lase sufletul, ca mângâiere pentru despărțirea de trup, să se preumble împreună cu îngerul care l-a luat acolo unde voieşte, până în 3 zile, şi în cea de-a treia zi se înalță orice suflet al creştinilor, dus fiind spre închinare Domnului Dumnezeu, după pilda lui Hristos Dumnezeu Cel ce a Înviat a treia zi din morți. Şi prin urmare, după ce au trecut cele 3 zile ale adormitului şi după ce se aduce sfânta jertfă cea fără de sânge pentru el, îi aminteşte aceasta îngerul, că ’astăzi s-a adus jertfa dumnezeiască pentru tine’.

(5) Aşadar, iese de acolo hotărâre să i se arate sufletului de către înger în 3 zile bunătățile drepților și în celelalte zile osândele păcătoşilor, pe care văzându-le, are în propria conştiinţă cercetarea faptelor lui, în mare luptă fiind, din pricina necunoaşterii hotărârii Stăpânului, în care dintre ele va fi şi el rânduit.

(6) După aceste 6 zile îngerul îl duce iarăşi pe suflet înaintea Domnului şi făcându-se iarăşi pentru el pomenirile de la slujba celei de-a noua zile, află aceasta de la înger şi primeşte o oarecare mângâiere pentru rugăciunea şi pentru prinosul care se aduc pentru el în biserică. Apoi, până în 40 zile întrevăzând viitorul, primeşte atunci desăvârşita hotărâre, plecând numaidecât la locul pe care şi l-a pregătit sieşi prin propriile fapte. Şi atunci se săvârșesc pomenirile de la 40 zile ale celui adormit.

(7) Dar acestea, cum am spus, sunt pentru sufletele ortodocşilor. Dar la sufletele necredincioșilor nu este aşa, ci trăgându-l afară îngerul îl duce fără milă zicându-i: ’Vino, ticăloase suflete, în locul cel gătit ție al osândei veşnice, pentru că nu ai cunoscut pe Cel ce te-a creat pe tine, Dumnezeu’. Şi astfel îl predă chinurilor iadului până la Învierea cea de obște și răsplătirea fiecăruia pentru cele trăite”.

Acestea a zis îngerul către marele Macarie.

(8) Iar dacă vei vedea pe unii dintre necredincioşi şi răi având un sfârşit cu pace şi nemaipomenit, să nu te miri. Căci adeseori făcând vreo faptă bună şi-au primit plata aici printr-o moarte fără dureri, pentru că dincolo se vor pedepsi veşnic. Aceasta și cu privire la drepți ar putea-o vedea cineva. Căci și aceştia ca oameni, având unele scăderi şi plătindu-le pe acestea printr-o moarte în dureri, se duc la veşnica odihnă.

(9) Iar cu privire la cei care mor nebotezați este cu neputinţă ca glasul dumnezeiesc să fi mințit. Căci a zis: Amin, amin, grăiesc ţie: de nu se va naşte cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre întru împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3, 5). Iar necredincioșii care mor vor fi predați din întuneric întunericului, precum pruncii nedesăvârșiți din pântece, iadului şi neființei primind pedeapsa care îi așteaptă pe aceștia. Căci despre aceștia zicea David: Înstrăinatu-s-au păcătoşii din mitras (Psalmi 57, 4), adică s-au înstrăinat de Dumnezeu, înşelați fiind din pântece, preferând mincinoasa necredință sau şi fiindcă pântece este colimvitra sfântului botez celor născuți după Hristos, s-au înstrăinat de aceasta păcătoşii de voie, dezertând la pierzanie. Căci este cu neputință ca cel ce nu poartă pecetea naşterii din nou a botezului să fie recunoscuți ai lui Hristos și să dobândească mântuire. De aceea pruncii nebotezați nu sunt vrednici nici de Împărăţia cerurilor, nici de pedeapsă. De câtă pagubă nu sunt pricinuitori părinții pentru copiii lor, dacă din neglijența lor pruncii lor vor fi lipsiți de dumnezeiescul botez şi pentru aceea şi de Împărăţia cerurilor. Dar este bine să amintim aici o istorioară.

5. (1) În cetatea Laodiceea era un preot evlavios şi cu o viață curată şi fără de prihană. La acesta a venit într-o noapte în mare grabă primarul, zorindu-l să se trezească pentru a-i boteza copilul, care era sugar şi care era gata să moară. Iar preotul a sărit repede și a alergat la biserică. Dar pe când pregătea apa şi sfântul şi marele mir între timp a murit copilul mai înainte de a fi botezat. Şi luându-l pe el preotul l-a pus înaintea cristelniței şi a zis către înger: ,,Ţie, îngere al lui Dumnezeu, împreună-rob cu mine, îți zic: ’Prin acea putere pe care ne-a dat-o nouă Hristos de a lega și a dezlega în cer şi pe pământ (potrivit Matei 18, 18), adu înapoi sufletul acestui copil în trup, până ce îl voi boteza pe el, ca să nu plece neluminat în veacul acela. Căci ştie Stăpânul meu că nu am fost nepăsător, ci de îndată ce am fost chemat, am alergat’”. Acestea fiind zise de preot către înger, a înviat copilul și, după ce l-a botezat, l-a sărutat zicându-i: ,,Du-te, copile, în Împărăţia cerurilor !” Şi îndată iarăşi a adormit în Domnul.

(2) Vezi că după botez este Împărăţia cerurilor ? Iar înainte de botez, nicidecum. Dar nici pedeapsă, pentru faptul că nu avea fapte vrednice de pedeapsă.

(3) Dar mai cunoaştem pe cineva dintre iubitorii de Hristos care s-a despărțit de desfătarea Raiului din neluare aminte. În Rai era vrednic să se sălăşluiască pentru îmbelşugarea milosteniei, dar tirania curviei l-a înstrăinat pe el de grădina raiului.

6. (1) În cetatea Marelui Constantin era cineva cu numele Filentolos, numit cel din Olimp. Acesta, risipind mulți bani orfanilor şi săracilor şi la toată fapta bună, tot venitul său de pe pământ şi de pe mare îl dădea săracilor. Dar din lucrarea urâtorului de bine demon avea şi patima nesǎțioasă a curviei. Ajungând la bătrânețe, a murit, nici din milostenie încetând, nici lepădând curvia.

(2) Aşadar, s-a făcut mare sfadă despre dânsul fiindcă unii ziceau că s-a mântuit – căci se zice că milostenia bărbatului acoperă păcate mari (potrivit I Petru 4, 8; Pildele lui Solomon 10, 2), iar alții ziceau că nu – căci este scris la Proorocul Iezechiil că în ceea ce te voi găsi, în aceea te voi judeca (potrivit Iezechiil 18, 30) a zis Dumnezeu, şi cum este cu putință să se mântuiască cel ce nu s-a depărtat de păcat până la moarte ? (potrivit Iezechill 33, 9). Fiindcă se spuneau multe, a poruncit arhiepiscopul post şi litie, arătând şi mânăstirilor şi stâlpnicilor şi zăvorâților să se roage lui Dumnezeu ca să facă cunoscut unuia dintre ei prin descoperire despre el în ce stare se află după ce a murit.

(3) Şi făcându-se aşa, a descoperit Dumnezeu robului Lui Maiouma, bărbat virtuos şi zăvorât pentru mulți ani. Şi trimiţând răspuns arhiepiscopului și celor împreună cu el, le-a povestit acestora, zicând: ,,Am văzut în răpire în noaptea aceasta un loc care la dreapta avea Raiul, a cărui frumusețe și desfătare şi bună mireasmă sunt nepovestite, iar la stânga un cuptor aprins tare, a cărui flacără ajungea până la cer şi pe cel ce murise stând la mijloc între cele două şi aţintindu-și ochii spre Rai şi plângând și suspinând. Şi pe când suspina el, văd pe un purtător de lumină, zicând către el: ’Degeaba suspini şi plângi, nenorocitule ! S-a dezlegat vremea târgului. Iată, pentru milostenie te-ai izbăvit de osânda gheenei, dar pentru faptul că nu te-ai depărtat de păcat până la moarte, ai fost lipsit de bucuria Raiului’”.

(4) Vezi și de aici ce aduce faptul de a stărui în lucrarea răului până la moarte și de a nu ne pocăi. Să ne pocăim, aşadar, vă rog, pentru păcatele noastre de odinioară şi din urma noastră și să ne oprim de la rău. Iar mai mult Dumnezeu nu cere. Dumnezeu nu este precum oamenii. Nu ține socoteala greşelilor din urmă precum cei ce țin minte răul. Leapădă curvia şi îndată se rupe zapisul păcatelor (Coloseni 2, 14). Oprește-te din păcat şi îndată va arunca Dumnezeu un ochi bun asupra ta. Căci zice: ,,Acesta pentru Mine şi de frica Mea a fugit de păcat”. Fericiți sunt cei pe care Dumnezeu îi vede cu ochi bun. Căci dacă oamenii socotesc demn de invidiat privirea binevoitoare către cineva a unui împărat pământesc, cu cât mai mult este vrednică a fi râvnită privirea blândă a Stăpânului ceresc şi Împăratului a toate ?