Parada gay se îndreaptă spre altar (I)
Parada gay se îndreaptă spre altar (I)
Cum se schimbă limbajul Bisericii pentru a cuprinde agenda LGBT
A se vedea
Homosexualitatea a ajuns la porţile Bisericii Ortodoxe
Trei cai troieni
Încercările unor membri ai Bisericii Ortodoxe de a-i dezorienta pe credincioşi
Sezonul mândriei gay din 2026 a fost plin: 16 mai, Bruxelles – 216.000 persoane; 12 iunie, Tel Aviv – 100.000 persoane; 13 iunie, Viena – 320.000 persoane etc.
Numărul este mare, dar nu despre asta este vorba. Hristos i-a trimis pe ucenicii Săi în lume ca oile în mijlocul lupilor (Matei 10, 16), însă ucenicii trebuiau să fie sare: Voi sunteți sarea pământului (Matei 5, 13). În acest caz, a fi printre lupi nu era înfricoșător. Dar Domnul avertizează: Iar dacă sarea se va strica, cu ce se va săra ? Întru nimic nu mai este de treabă, fără numai a se arunca afară și a se călca de oameni (Matei 5, 13).
Tocmai acest lucru îl vedem astăzi. Pericolul nu constă în paradele homosexuale în sine, ci în faptul că creștinii încetează să mai fie sarea pământului. Treptat, cu pași mici, ei se îndepărtează de poruncile lui Dumnezeu și alunecă spre alte porunci: toleranța, binecuvântarea, incluziunea și așa mai departe. Iar acum ideologia LGBT devine norma în conștiința Bisericii, în timp ce Evanghelia este redusă la o simplă amintire a ceva ce a existat cu mult timp în urmă.
Cum se îndreaptă parada gay spre altar
În mai 2026, a avut loc o slujbă religioasă queer[1] în rândul catolicilor din Würzburg. La aceasta au participat câteva sute de persoane, iar în fața bisericii s-a format o coadă (foto). Însă, cea mai grăitoare remarcă a venit de la organizatorii înşişi: „În trecut, astfel de slujbe aveau loc la periferie; astăzi suntem chiar în mijlocul evenimentelor”.
Aceasta nu a fost o simplă observaţie. Ceea ce odinioară se petrecea undeva la periferie și era considerat marginal, astăzi este plasat în centrul conștiinței de sine a Bisericii. În trecut, un preot excesiv de excentric ar fi putut săvârși un ritual bisericesc pentru oameni cu orientare [sexuală] netradițională. Astăzi, astfel de lucruri devin o dovadă de bun gust şi aproape comun.
La Würzburg s-au făcut apeluri pentru „recunoașterea necondiționată a demnității umane în Biserică și societate – indiferent de gen, sexualitate sau mod de viață”. Dar ce se întâmplă atunci cu Împărăția Cerurilor, fiindcă nu va intra întru dânsa tot ce este spurcat, şi face spurcăciune, şi minciună (Apocalipsis 21, 27) ? Sau Biserica nu-și mai îndrumă credincioșii spre această Împărăție ?
Aceasta este retorica preotului catolic german Burkhard Hose. În opinia sa, este necesară o ,,corectare a perspectivei tradiţionale a Bisericii asupra genului”. Altfel spus, cuvintele: Şi au făcut Dumnezeu pre om, după chipul lui Dumnezeu l-au făcut pre dânsul, bărbat și femeie i-au făcut pre ei (Facerea 1, 27) necesită o revizuire în lumina „realităților vieţii queer”.
Într-alt oraș german, Pforzheim, comunitățile catolice și protestante au susținut deschis Ziua Străzii Christopher[2]. Ei au declarat că trebuie respectată demnitatea persoanelor queer, că trebuie recunoscută diversitatea identității sexuale și că trebuie susținute drepturile lor.
Presa locală repetă acelaşi slogan: ,,Dumnezeu ne-a creat în diversitate și ne unește. Suntem ferm convinși că fiecare persoană – indiferent de religie, origine, statut social sau identitate sexuală – este creată de Dumnezeu și iubită de Dumnezeu”.
Aceste cuvinte conțin o tehnică de manipulare clasică. Raționamentul este că, dacă Dumnezeu îi iubește pe toți, atunci iubeşte şi persoanele LGBT. Și dacă Dumnezeu îi iubește pe homosexuali, rezultă că identitățile și stilurile de viață LGBT sunt, prin urmare, bune. Dar Evanghelia spune altceva. Da, Hristos îi iubește pe păcătoși, dar El îi mântuiește pe ei mai degrabă de păcat decât că legitimează păcatul. El îi cheamă la pocăință, în loc să le adoarmă conștiința.
Când femeia prinsă în preacurvie a fost adusă la Hristos, Domnul nu spune doar: Nici eu nu te judec, ci şi: Du-te şi de acum să nu mai păcătuieşti (Ioan 8, 11). În zilele noastre a devenit obişnuit să se citeze prima frază şi să se ignore cu totul cea de-a doua.
Un alt exemplu recent: pe 12 iunie 2026, arhiepiscopul catolic de Milano, Mario Delpini, a săvârşit o liturghie pentru membrii grupului LGBT italian Gruppo del Guado la Biserica San Carlo al Lazzaretto. În timpul predicii, el le-a spus celor adunați: „Domnul S-a legat de voi și v-a ales … pentru că vă iubește”.
Retorica este aceeași, şi mass-media a preluat-o. Cotidianul italian Corriere della Sera relata de asemenea că arhiepiscopul a săvârşit liturghia în biserica aflată în centrul vieții de noapte LGBTQ+ și că Domnul îi iubește pe toți. Mai mult, acesta nu este un eveniment izolat. Site-ul Gruppo del Guado prezintă un calendar de întâlniri enumerând liturghiile regulate de la Biserica San Carlo al Lazzaretto și evenimentele legate de Milano Pride. Aceasta înseamnă că Arhiepiscopia Catolică de Milano este implicată în mod continuu în subiectul LGBT.
Alt caz italian este documentul ,,Lievito di pace e di speranza”, adoptat pe 25 octombrie 2025, ca parte a Căii Sinodale a Bisericii Catolice din Italia. Documentul abordează opoziția față de violență și discriminare, inclusiv homofobie și transfobie, precum și „recunoașterea și însoțirea” pastorală a catolicilor homosexuali și transgender.
Încă o dată, merită remarcaţi termenii cheie: demnitate, respect, recunoaștere, însoțire, drepturi. Acestea sunt concepte care ocupă un loc central în retorica ierarhiei catolice din Italia.
Poziția ortodoxă: fidelitate sau erodare a conștiinței ?
Confesiunile protestante au închis în mare parte subiectul LGBT: l-au acceptat și au mers mai departe. Biserica Catolică nu a ajuns încă la o acceptare deplină a ideologiei gay, dar se îndreaptă în aceeași direcție. Dar ortodocșii ? Rămân ei în mod ferm credincioşi Evangheliei sau urmează și ei calea acceptării, rămânând doar puțin în urma celorlalți ?
Iată câteva exemple din sezonul actual al mândriei gay. Pe 13 iunie 2026, Sinodul Bisericii Ortodoxe Bulgare s-a pronunţat împotriva evenimentului Sofia Pride 2026. În declaraţie se afirma că familia, întemeiată pe „binecuvântata uniune conjugală dintre un bărbat și o femeie”, este mediul natural și rânduit de Dumnezeu pentru nașterea și creșterea copiilor.
De asemenea, Biserica Ortodoxă Română s-a pronunţat împotriva Bucharest Pride, folosind argumente aproape identice. Şi alte Biserici locale au respins ideologia LGBT.
Există însă și semnale alarmante.
Teologul ortodox cipriot Theodoros Kyriakou a declarat că Biserica Ortodoxă trebuie să-și revizuiască practica pastorală față de persoanele LGBT în lumina datelor științifice contemporane. El a remarcat că, în Noul Testament, Sfântul Apostol Pavel îi menționează pe homosexuali condamnându-i. În opinia lui, Evanghelia este depășită, ea „rămâne un text istoric” și exprimă opiniile epocii sale. La acea vreme, susține Kyriakou, se credea că „homosexualitatea este o alegere”. El a făcut referire chiar la Bisericile evanghelice americane care, în ciuda conservatorismului lor, au făcut cercetări şi au ajuns la concluzia ca „70% dintre homosexuali nu se pot schimba”.
„Din momentul în care au apărut aceste date, Biserica trebuie să-și reconsidere practica pastorală”, a declarat Kyriakou, adăugând că Biserica ar trebui să recunoască prezența în rândurile sale a clerului cu înclinații homosexuale, inclusiv a celor căsătoriți.
Teologul a mai spus că Papa Francisc a binecuvântat cuplurile de același sex, iar în evaluarea sa, Biserica Ortodoxă adoptă o poziție „cu totul excesivă, conservatoare” în această chestiune: „Ne este teamă de asta. Nu vrem să discutăm despre asta”. El a dat exemplul unui caz în care una din mânăstirile din Cipru a trimis un mail la doi homosexuali care locuiau împreună, rugându-i să nu mai vină.
Există un soi de obicei mediatic în propaganda LGBT – pe care îl vedem acum că a pătruns în lumea ortodoxă – de a se forţa nota plecând de la cazuri singulare şi de multe ori prost sau poate chiar rău voit prezentate, sau cel mai adesea scoase din context. Poate că nu a fost vorba de teamă, ci de faptul că cei doi ispiteau acea obşte de monahi sau monahii prin prezenţa lor. Sau poate că s-au întâmplat alte lucruri care nu sunt amintite. În absenţa unor informaţii detaliate este foarte uşor a interpreta într-un fel anume, mai ales dacă se intenţionează acest lucru.
Kyriakou a mai criticat încercările de „corectare” a orientării sexuale. Potrivit lui, a existat un cleric care le-a dat părinților speranța de a-și „schimba” copiii, însă aceștia „s-au întors mult mai nefericiți decât erau” și nu s-au schimbat. „Cine i-a dat dreptul să schimbe oamenii ?”, a declarat el.
Iată aceeaşi retorică care a făcut carieră în lumea catolică şi protestantă …
Arhiepiscopul Elpidifor al Americii de Nord şi Sud, aparţinând de Patriarhia Constantinopolului, se află în avangarda propagandei homosexuale în Biserica Ortodoxă, folosind o retorică mult mai toxică decât cea existentă în lumea catolică şi protestantă[3]. Nu am greşi dacă am afirma că el nici măcar nu mai vorbeşte ca un ierarh ortodox, ci mai curând ca un ideolog contemporan[4].
În mai 2024, el a acordat un interviu publicaţiei greceşti LiFO, discuţia pornind de la evenimentul din 9 iulie 2022, când el a botezat copiii cuplului homosexual grec Evanggelos Bousis şi Peter Dundas în Biserica Panagia Faneromeni din sudul Atenei, un eveniment fără precedent în istoria Bisericii Ortodoxe (foto).
Întrebat despre botez, el a declarat că Biserica ,,a îmbrăţişat şi va îmbrăţişa toţi oamenii întotdeauna”, iar în Biserică ,,toată lumea este acceptată şi binevenită”. ,,Acest nou argument şi criteriu cu adevărat uimitor folosit de unii oameni, potrivit căruia trebuie să-i împărţim pe oameni în funcţie de viaţa lor personală, nu este ortodox, nici măcar nu este considerat o atitudine umană”, a continuat el. ,,Am ajuns la acest fenomen extrem în Grecia, unde comportamentul sexual al unei persoane devine criteriul pentru orice discriminare în sfera profesională, socială sau politică, chiar şi în cadrul Bisericii”. El a mai afirmat că, în opinia sa, o astfel de situaţie – adică, situaţia în care homosexualii nu sunt acceptaţi în Biserică aşa cum sunt – este ,,cu totul necreştină”, iar ,,cultura greacă nu a judecat niciodată un bărbat pe baza comportamentului său sexual”.
Aceasta este nouvorba [newspeek], în sens orwellian, care şi-a făcut loc în sânul Bisericii Ortodoxe. Se ştie că în Biserică toată lumea este primită şi binevenită, uşa Bisericii lui Hristos este deschisă tuturor oamenilor. Ei chiar sunt chemaţi în acest lăcaş al mântuirii de Hristos Mântuitorul Însuşi.
Unii oameni nu sunt reprezentativi pentru o întreagă societate sau comunitate creştină. Cine stă la uşa bisericii şi întreabă pe fiecare: eşti heterosexual sau homosexual ? Ce obiceiuri sexuale ai ? Nimeni. Şi păgânii şi ereticii sunt bineveniţi, orice suflet. Cu orice obiceiuri sexuale ar avea. Hristos Îi cheamă pe toţi, fără discriminare, în Împărăţia Sa.
Afirmaţiile sale sunt nişte construcţii artificiale, false, menite să inducă în eroare. În realitate, el nu vorbeşte despre uşa Bisericii ca lăcaş în sine, ci despre accesul la cele sfinte ale Bisericii, dar foloseşte o astfel de argumentaţie pentru a evita subiectul pocăinţă, la care suntem chemaţi iarăşi cu toţii – heterosexuali şi homosexuali deopotrivă, sau orice înclinaţii am avea, fără discriminare –, iar dacă lăsăm deoparte subiectul pocăinţă, atunci acea uşă pe care se doreşte a intra nu mai este a Bisericii, ci a unei instituţii publice oarecare, eventual a unei săli de concerte de muzică bizantină …
Aceasta-i misiunea Bisericii, ea ne cheamă să ne mărturisim păcatele, oricare ar fi ele, să ne îndreptăm şi să ne pregătim în mod corespunzător pentru Împărăţia Cerurilor, unde nimic spurcat nu va intra. Aşadar, avem nevoie de curăţire trupească şi sufletească. Oricine am fi, împărat sau cerşetor, şi orice înclinaţii am avea. Ce doreşte arhiepiscopul Elpidifor ? Dispense ?
În realitate, NU Biserica este cea care nu-i primeşte în sânul ei pe homosexuali, ci ei sunt cei care NU vor să intre în ea. Ei vor să fie primiţi ca atare la împărtăşirea de cele sfinte ale Bisericii – şi când spunem aceasta, ne referim în primul rând la sfintele taine ale Bisericii: botez, cununie, sfânta împărtăşanie etc – fără a se supune învăţăturilor şi rânduielilor ei. Vor cele sfinte fără a face ceea ce se cuvine pentru a le primi.
Iar arhiepiscopul Elpidifor nu se ruşinează să apeleze nici la cutumele păgâne pentru a avansa agenda LGBT. El scoate de la naftalină obiceiurile antice ale grecilor pentru a mustra societatea greacă creştină de astăzi şi a o acuza de intoleranţă. Pe unii oameni.
Folosind încă o dată cazuri singulare sau opinii particulare, care nu au nici o relevanţă, el înfierează per ansamblu societatea greacă. Astfel, vorbind tot despre botezul săvârşit în 2022, afirmă: ,,Acestea sunt lucruri fără precedent și aș spune că în Grecia sunt rezultatul unui puritanism occidental importat. De exemplu, ei [cine sunt ei ? Unii oameni ?] interpretează păcatul originar ca fiind sexual. Dacă citești Facerea, nu se menționează nicăieri sexul și nici că păcatul originar era legat de un act sexual. În esență, nu a fost nimic mai mult decât respingerea autorității lui Dumnezeu în chestiuni morale, neascultând de El, adică o utilizare greșită a libertății de alegere. Nici măcar nu știm dacă a fost un măr, dacă a fost fruct în general, pentru că nu contează. Motivația a fost egoismul și ambiția, nu sexul sau dragostea. A fost o construcție puritanică și nimic mai mult, care viza incriminarea actelor sexuale și comportamentului erotic, iar pe această narațiune vinovată, care nu are nici o legătură cu învățătura creștină, unii au investit pentru a controla oamenii, proiectând o pedeapsă moștenită”.
Expunerea acestei credinţe greşite nu are de fapt nici o legătură directă cu subiectul. Este o divagaţie de proastă factură care apare tot mai des în discursurile ierarhilor ortodocşi, mai cu seamă cele legate de subiecte sensibile. În lipsa unor argumente temeinice se face apel la astfel de divagaţii, prezentarea unor cazuri singulare, opinii particulare, acuzaţii forţate, generalizări, ca şi utilizarea unor termeni caustici, meniţi să intimideze, precum vom vedea mai jos.
Abordând următorul subiect – cel al adoptării legii privind căsătoriile între persoane de acelaşi sex în Grecia –, el face afirmaţii de-a dreptul bizare: ,,Stigmatizarea oricui, nu vă ascund, o consider fascistă. Iar comportamentele fasciste se bazează pe învinovățirea concetățenilor noștri dintr-un anumit motiv. Am văzut acest lucru întâmplându-se istoric, de exemplu, cu naziștii. Aceasta este o mentalitate extrem de periculoasă, care se manifestă în diverse moduri. Uitați-vă ce se întâmplă cu tendința crescândă a antisemitismului. Prin urmare, este posibil să dăm impresia că Biserica binecuvântează, acoperă sau tolerează astfel de comportamente cu tăcerea sa ? Aceasta este o boală periculoasă, un carcinom care se va răspândi în alte părți ale trupului. Astăzi pot fi evrei, mâine homosexuali, poimâine brunete, blonde, iar la un moment dat fascismul ne va bate la ușă și vom simți metalul rece tăindu-ne gâtul. În special, gradul de antisemitism al unei societăți arată cât de sănătoasă este. Acestea sunt ideologii care au însângerat Europa și lumea și nu pot avea nici o legătură cu teologia creștină, indiferent cât de mult încearcă unii să-și îmbrace fanteziile ideologice extreme cu o mantie creștină”.
În faţa unor astfel de declaraţii rămâi fără replică. El amestecă în argumentarea sa fascismul – o ideologie ultrareacţionară, pe care o foloseşte ca pe o sperietoare, la care adaugă antisemitismul, pentru a-şi desăvârşi tactica de intimidare. Şi ne vorbeşte nouă de fascism, de ,,învinovăţirea concetăţenilor noştri dintr-un anumit motiv” ! Iată ACEEAŞI AGRESIVITATE, caracteristică activiştilor homosexuali, la ierarhii şi clericii ortodocşi !
Revenind la botezul copiilor cuplului homosexual grec în iulie 2022, care a stârnit o furtună în sânul Bisericii Ortodoxe a Greciei – pe teritoriul căreia a avut loc botezul, fără înştiinţarea sa –, trebuie să amintim poziţia pe care a luat-o alt cleric ortodox de notorietate în apărarea arhiepiscopului Elpidifor.
Arhidiaconul John Chryssavgis, consilier teologic al Arhiepiscopiei Ortodoxe Greceşti din America şi profesor onorific la Sydney College of Divinity – o personalitate binecunoscută în lumea ortodoxă ecumenistă pentru declaraţiile sale deplasate –, într-un articol intitulat ,,O furtună legată de un botez în Grecia ridică întrebări cu privire la ceea ce încercăm să apărăm”, atacă pur şi simplu comunitatea creştină pentru a promova cu agresivitate agenda LGBT:
,,La începutul acestei luni, o furtună – nejustificată, răuvoitoare – s-a stârnit după ce arhiepiscopul Elpidifor, conducătorul Bisericii Ortodoxe Greceşti din America, a vizitat Grecia şi, în timp ce se afla acolo, a botezat doi copii aduşi pe lume prin mamă surogat, care urmau să fie crescuți de un cuplu gay. … Ceea ce s-a întâmplat a fost pur şi simplu un alt botez, dar ceea ce a urmat a fost ceva cu care toată lumea din lumea credinţei este familiarizată în ultima vreme: un alt episod în războaiele culturale. De asemenea, a dezvăluit cât de ruptă este Biserica Ortodoxă de realitate și de lume. … O simplă privire asupra tabloidelor și blogurilor reflectă modul în care Biserica Ortodoxă trăiește în propria bulă. Acolo, excelăm în ritualuri ostentative și veșminte extravagante.
Există anumite subiecte pe care creștinilor ortodocși le este deosebit de stânjenitor să le abordeze. Cel mai important dintre acestea este homosexualitatea, care stârnește multă emoție pasională, dar puțin discurs rațional. Simpla regurgitare a sloganului „urâm păcatul, dar îl iubim pe păcătos” poate fi adesea o condamnare deghizată în compasiune – la urma urmei, este mai ușor să etichetezi decât să asculți. … Nu ar trebui să existe nici o controversă cu privire la un botez, la care au dreptul toţi copiii. … Ne temem că tradiţia sau adevărul ar putea fi diluate ? Ne este teamă să deschidem cutia Pandorei ?”
În final, spune: ,,Ce ar face Iisus ? Pe cine ar critica Iisus şi cum ar îndrepta Iisus pe cineva ? Pe cine ar primi Iisus şi ce comportament ar aștepta Iisus ? Prioritatea noastră ar trebui să fie să ne înălțăm unii pe alții în trupul frânt al lui Hristos. Dacă suntem sinceri cu noi înșine și cu Dumnezeu – dacă avem încredere în Evanghelia creștină și tradiția ortodoxă – nădăjduiesc că putem lăsa jos pietrele şi apărările noastre și temerile noastre pentru a asculta și a învăța unii de la alții într-un duh de vindecare și reconciliere”.
Iată că înşişi clericii ortodocşi îşi pierd etosul şi încetează să mai fie sarea pământului. Încetează, în primul rând, să mai judece sănătos şi cu bun simţ.
Nu este nimic stânjenitor pentru creştinii ortodocşi să abordeze subiectul homosexualităţii, aşa cum afirmă el. Doar că nu este nimic de discutat, nimic de spus, învăţătura Bisericii este limpede. Şi nu ne este teamă de nimic, de ce ne-ar fi ? Suntem creştini, Domnul Mântuitorul, Biruitorul iadului, este cu noi. Şi deschidem cutia Pandorei de fiecare dată când ne mărturisim şi ne spunem păcatele. Cu sinceritate.
Partenie Filipescu
Surse
1. https://spzh.eu/en/zashhita-very/93852-from-pride-to-the-altar-how-the-lgbt-agenda-enters-church-consciousness, 19 iunie 2026, From pride to the altar: how the LGBT agenda enters church consciousness
2. https://spzh.eu/en/news/93643-cypriot-theologian-the-church-should-reconsider-its-attitude-toward-lgbt, 9 iunie 2026, Cypriot theologian: The Church should review its attitude toward LGBT
3. https://spzh.eu/en/news/89482-glava-arkhijepiskopii-fanara-v-ssha-pokrestil-detej-gomoseksualynoj-pary, 11 iulie 2022, Head of Phanar Archdiocese in U.S. baptizes children of a gay couple
4. https://www.lifo.gr/stiles/optiki-gonia/arhiepiskopos-amerikis-elpidoforos-na-diahorizoyme-toys-anthropoys-me-basi-tin, 12 mai 2024, „A separa oamenii în funcție de viața lor amoroasă nu este ortodoxie”. Arhiepiscopul Elpidophoros al Americii comentează pe LiFO necesitatea modernizării Bisericii și reacțiile preoților la egalitatea în căsătorie
5. https://spzh.eu/en/news/80208-phanar-bishop-in-us-on-baptizing-gay-couples-children-no-reason-to-refuse, 14 mai 2024, Phanar bishop in US on baptizing gay couple’s children: No reason to refuse
6. https://spzh.eu/en/news/80225-phanar-hierarch-on-lgbt-you-cant-divide-people-by-their-sexual-behavior, 14 mai 2024, Phanar hierarch on LGBT: You can’t divide people by their sexual behavior
7. https://religionnews.com/2022/07/25/a-tempest-over-a-baptism-in-greece-raises-questions-about-what-were-trying-to-protect/, 25 iulie 2022, A tempest over a baptism in Greece raises questions about what we’re trying to protect
8. https://spzh.eu/ru/news/89777-bogoslov-fanara-o-lgbt-kreshhenii-pora-govority-o-sekse-i-gendere-v-cerkvi, 27 iulie 2022, Teologul Fanar despre „Botezul LGBT”: E timpul să vorbim despre sex și gen în Biserică
[1] Queer provine din limba engleză şi însemna iniţial ciudat sau neobişnuit. Astăzi este un termen folosit pentru a descrie persoanele homosexuale sau a căror identitate de gen nu corespunde categoriilor binare [bărbat sau femeie].
[2] Ziua Străzii Christopher (Christopher Street Day, CSD) este denumirea folosită în special în Germania, Elveția și părți ale Austriei pentru marșurile și festivalurile anuale ale comunității LGBTQ+ (echivalentul Gay Pride din alte țări). Numele provine de la revolta din 1969 de la barul Stonewall Inn, situat pe Strada Christopher din New York, primul mare protest de amploare al comunităţii LGBTQ+ împotriva abuzurilor poliției. Evenimentul este considerat momentul de cotitură care a declanșat mișcarea modernă pentru drepturile persoanelor queer.
[3] În general, când apostaziază, ortodocşii sunt mult mai agresivi şi devianţi în declaraţiile, atitudinile şi acţiunile lor decât catolicii sau protestanţii. Cei din urmă par de o şchioapă pe lângă un ortodox care huleşte …
[4] Am mai scris despre înclinaţiile arhiepiscopului Elpidifor de a ‘ideologiza’ învăţătura Bisericii, a se vedea Omul CIA din Constantinopol. Guvernul SUA îşi spune cuvântul în politica ortodoxă internă.
