Editorial nr. 65

Pruncul pe care Crăciunul l-a uitat

de John Whitehead

Global Research, 27 decembrie 2024

 

John Whitehead este un avocat care a scris, dezbătut şi practicat pe scară largă în domeniul dreptului constituţional şi al drepturilor omului. În 1982, el a înfiinţat Institutul Rutherford, care a devenit unul din cei mai importanţi susţinători ai libertăţilor civile şi drepturilor omului, pledând în instanţe şi educând publicul cu privire la un spectru larg de chestiuni care afectează libertatea individuală în Statele Unite ale Americii și în întreaga lume.

În 2015, John Whitehead a lansat cartea sa Battlefield America: The War On The American People, care constituie un portret terifiant al unei naţiuni aflate în război cu ea însăşi. În schimbul siguranţei în şcoli şi a unor rate mai scăzute ale criminalităţii, americanii au deschis porţile poliţiei militarizate, politicilor de toleranţă zero în şcoli şi raidurilor echipelor SWAT. Poporul american a devenit inamicul care trebuie spionat, urmărit şi percheziţionat; cine se împotriveşte, se confruntă cu ameninţarea închisorii sau chiar a morţii …

Articolul de mai jos este o critică la adresa unei naţiuni creştine care L-a uitat pe Pruncul a cărui naştere o prăznuieşte de Crăciun. Perspectiva este a unui protestant – impregnată de spiritul concret, pragmatic al lumii protestante – dar neîndoios având rădăcini profund creştine. Dincolo de aspectele juridice pe care le reliefează datorită profesiei şi preocupărilor sale civice, autorul vădeşte ciocnirea de proporţii dintre a fi creştin, a avea o mentalitate şi o vieţuire după principiile creştine, şi a trăi în societatea actuală – ciocnire de proporţii care se poate solda cu excluderea din societate, categorisirea ca ’extremist’, şi în final cu moartea.

Cele de mai jos ne aduc cu picioarele pe pământ arătându-ne cât de nebună este lumea în care trăim, cât de descreştinată – deşi acesta a devenit un termen nepotrivit, care nu mai reuşeşte câtuşi de puţin să reflecte realitatea, cât de rece este totul în jurul nostru, cât de greu este să fii creştin în astfel de vremuri fiindcă fărădelegea a răcit dragostea multora (potrivit Matei 24, 12), făcând tot mai limpede către ce ne îndreptăm.

Orice i S-ar întâmpla Mântuitorului într-o societate ca cea de astăzi, ni S-ar întâmpla şi nouă, oricăruia dintre noi care dorim să călcăm pe urmele Lui …

Notele de subsol aparţin redacţiei şi aduc lămuriri privind multitudinea de informaţii pe care o foloseşte autorul pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra societăţii americane contemporane.

* * *

„Odată, într-un miez de noapte senin, se auzea plânsul unui prunc, o stea luminoasă zăbovea deasupra unui grajd, şi înţelepţii veneau cu daruri de ziua de naştere. Noi nu am uitat acea noapte de-a lungul veacurilor. O sărbătorim cu stele în brazi de Crăciun, cu sunet de clopoței și cu daruri … Nu uităm pe nimeni, adult sau copil. Toți ciorapii sunt umpluți, toţi cu excepţia unuia. Și noi am uitat chiar să-l atârnăm. Ciorapul pentru pruncul născut în iesle. Ziua lui de naştere o sărbătorim acum. Haideţi să nu uităm asta niciodată. Haideţi să ne întrebăm ce Şi-ar dori El cel mai mult. Și apoi fiecare să pună în dreptul lui bunătate plină de dragoste, inimă caldă și o mână întinsă de toleranță. Toate darurile strălucitoare care fac pace pe pământ”. – Soţia episcopului (1947)

 

Povestea de Crăciun a unui prunc născut în iesle este una binecunoscută.

Imperiul Roman, un stat polițienesc de sine stătător, ordonase efectuarea unui recensământ. Iosif și soția sa însărcinată, Maria, au călătorit către orășelul Betleem pentru a putea fi înregistrați. Nefiind loc pentru cuplu la nici unul din hanuri, ei au stat într-un grajd (staul), unde Maria a născut un băiețel, Iisus. Avertizată că guvernul plănuia să-l omoare pe prunc, familia lui Iisus a fugit cu El în Egipt până când a fost în siguranță să se întoarcă în țara lor natală.

Dar dacă Iisus S-ar fi născut 2.000 de ani mai târziu ?

Dar dacă, în loc să Se nască în statul roman polițienesc, Iisus S-ar fi născut în acest moment din istorie ? Ce fel de primire i S-ar fi făcut lui Iisus şi familiei Sale ? Am recunoaște noi umanitatea pruncului Hristos, ca să nu mai vorbim de dumnezeirea Lui ? L-am trata noi altfel decât a fost tratat de Imperiul Roman ? Dacă familia Sa ar fi silită să fugă de violența din țara natală și ar căuta adăpost şi azil în hotarele noastre, ce sanctuar le-am oferi noi ?

Un număr unic de biserici din întreaga ţară pun exact aceleași întrebări, şi concluziile lor sunt zugrăvite cu o acuratețe uluitoare în scene ale naşterii în care Iisus şi familia Sa sunt despărţiţi, izolaţi şi închişi în țarcuri individuale, acoperite cu gard de sârmă.

Los Angeles Times titra în decembrie 2019:

Biserica Metodistă Unită Claremont şi-a dezvăluit săptămâna aceasta scena anuală a Naşterii Domnului în aer liber: Iosif, Maria şi Pruncul au fost despărţiţi, izolaţi unul de altul şi închişi în ţarcuri individuale, acoperite cu gard de sârmă.

Oamenii din acest oraș nu au fost surprinşi de scenă în sine, obişnuiţi fiind cu tradiţiile activiste ale Bisericii, dar ceea ce s-a întâmplat în continuare i-a uluit: o fotografie a scenei postată online a făcut înconjurul ţării şi a provocat un amestec de indignare şi aplauze.

Această scenă a Naşterii Domnului avea menirea de a reflecta situaţia imigranților și solicitanților de azil ale căror familii au fost separate la granița de sud a SUA.

Aceste scene ale nașterii sunt o încercare vădită de a aminti lumii moderne că istoria naşterii lui Iisus vorbește pe fronturi multiple unei lumi care a permis ca viața, învățăturile și răstignirea lui Iisus să fie înecate de politica partizană, secularism, materialism și război.

Biserica modernă s-a ferit în mare măsură să aplice învățăturile lui Iisus la probleme moderne precum războiul, sărăcia, imigrația etc, dar, din fericire, au existat indivizi în decursul istoriei care se întreabă pe ei înșiși și lumea: ce ar face Iisus ?

Ce ar face Iisus – pruncul născut în Betleem, care a devenit un propovăduitor călător şi activist revoluționar, care nu numai că a murit provocând statul poliţienesc al vremii Sale (și anume, Imperiul Roman), ci și-a petrecut viața Sa de adult spunând adevărul puterii, contestând statutul quo-ul zilei Sale și luptând împotriva abuzurilor Imperiului Roman ?[1]

Dietrich Bonhoeffer[2] s-a întrebat ce ar fi făcut Iisus în privinţa ororilor comise de Hitler și asasinii lui. Răspunsul: Bonhoeffer și-a riscat viața pentru a submina tirania din inima Germaniei naziste.

Alexandru Soljeniţîn[3] s-a întrebat ce ar fi făcut Iisus în privinţa gulagurilor și lagărelor de muncă distrugătoare de suflet din Uniunea Sovietică. Răspunsul: Soljenițîn a găsit puterea de a vorbi despre opresiunea şi brutalitatea guvernamentale.

Martin Luther King Jr.[4] s-a întrebat ce ar fi făcut Iisus în legătură cu aţâţarea la război de către America. Răspunsul: declarând că „conștiința mea nu îmi lasă altă opțiune”, King a riscat condamnarea pe scară largă atunci când s-a opus public războiului din Vietnam pe temeiuri morale şi economice.

Chiar acum, în ciuda popularității frazei „Ce ar face Iisus ?” în cercurile creștine, există o separare în Biserica modernă între învăţăturile lui Hristos şi pătimirea la care se referă Iisus în Matei 25 a celor dintr-aceşti prea mici.

Precum spune pilda:

Atunci va zice împăratul celor de-a dreapta lui: veniţi binecuvântaţii Părintelui meu, moşteniţi împărăţia care este gătită vouă de la întemeierea lumii. Că am flămânzit şi mi-aţi dat de am mâncat, am însetat şi mi-aţi dat de am băut, străin am fost şi m-aţi primit, gol şi m-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi m-aţi cercetat, în temniţă am fost şi aţi venit la mine. Atunci vor răspunde lui drepţii, zicând: Doamne când te-am văzut flămând şi te-am hrănit ? Sau însetat şi ţi-am dat de ai băut ? Sau când te-am văzut străin şi te-am primit ? Sau gol şi te-am îmbrăcat ? Sau când te-am văzut bolnav, sau în temniţă şi am venit la tine ? Şi răspunzând împăratul, va zice lor: amin zic vouă: întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai mei prea mici, mie aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga lui: duceţi-vă de la mine, blestemaţilor în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi Îngerilor lui, că am flămânzit şi nu mi-aţi dat să mănânc, am însetat şi nu mi-aţi dat să beau, străin am fost şi nu m-aţi primit, gol şi nu m-aţi îmbrăcat, bolnav şi în temniţă şi nu m-aţi cercetat pre mine. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne când te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu am slujit ţie ? Atunci va răspunde lor, zicând: amin grăiesc vouă: întrucât nu aţi făcut unuia dintr-aceşti prea mici, nici mie nu aţi făcut (Matei 25, 34-45).

Aceasta nu este o zonă teologică gri: Iisus a vorbit răspicat despre multe lucruri, dintre care nu în ultimul rând era milostenia, compasiunea, războiul, tirania și dragostea.

La urma urmei, Iisus – preacinstitul propovăduitor, învăţător, radical şi prooroc – S-a născut într-un stat polițienesc care nu diferă de amenințarea crescândă a statului polițienesc american. Când a crescut, El a avut lucruri profunde, puternice de spus, lucruri care vor schimba modul în care privim oamenii, vor modifica politicile guvernamentale și vor schimba lumea. Fericiți cei milostivi, fericiți făcătorii de pace și Iubiţi pre vrăjmaşii voştri sunt doar câteva exemple ale celor mai profunde și revoluționare învățături ale Sale.

Da, Iisus ar fi fost stigmatizat ca fiind extremist domestic astăzi.

Când a fost înfruntat de cei cu autoritate, Iisus nu s-a sfiit să spună adevărul în fața puterii. Într-adevăr, învățăturile Sale au subminat instituția religioasă şi politică din vremea Sa. L-a costat viața. El a fost în cele din urmă răstignit ca un avertisment pentru alții să nu conteste puterile care ocârmuiesc lumea.

Vă puteți imagina cum ar fi fost viața lui Iisus dacă, în loc să Se nască în statul roman polițienesc, S-ar fi născut și ar fi crescut în statul american polițienesc ?

Reflectaţi la următoarele lucruri, dacă doriţi.

Dacă Iisus s-ar fi născut în epoca statului polițienesc din America, în loc să călătorească la Betleem pentru un recensământ, părinții lui Iisus ar fi expediat prin poștă o analiză a comunităţii americane de 28 pagini, un chestionar guvernamental obligatoriu[5] care dă informaţii cu privire la obiceiurile lor, locuitorii gospodăriei, programul de lucru, câte băi sunt în casa dvs. etc. Amenda pentru faptul de a nu completa acest chestionar invaziv poate ajunge până la 5.000 dolari[6].

În loc să Se fi născut într-o iesle, Iisus S-ar fi putut naște acasă. Însă, în loc să vină păstorii şi înţelepţii să aducă daruri, părinţii pruncului ar fi fost siliţi să evite vizitele asistenţilor sociali de stat preocupaţi să-i dea în judecată pentru naşterea la domiciliu[7]. Un cuplu din Washington şi-a pierdut toţi cei trei copii după ce serviciile sociale au obiectat că ultimii doi copii [gemeni] s-au născut acasă fără asistenţă medicală.

Dacă Iisus S-ar fi născut într-un spital, sângele şi ADN-ul Său ar fi fost luate fără ştirea sau acordul părinţilor Săi şi ar fi intrat într-o bio-bancă guvernamentală. În timp ce majoritatea statelor impun screening-ul nou-născuţilor[8], un număr crescând păstrează acel material genetic pe termen lung pentru cercetare, analiză şi scopuri care nu au fost încă dezvăluite[9].

Apoi, din nou, dacă părinții lui Iisus ar fi fost imigranți fără acte, ei și nou-născutul ar fi putut fi târâţi într-o închisoare privată, pe bază de profit, pentru persoane ilegale[10], unde mai întâi ar fi fost separați unul de celălalt, copiii ținuți în cuşti improvizate[11], iar părinții transformaţi eventual în muncitori cu forţa, ieftini pentru corporații precum Starbucks, Microsoft, Walmart și Victoria’s Secret. Sunt destul de mulţi bani de câştigat din întemniţarea imigranţilor[12], mai ales când contribuabilii plătesc factura.

De când era suficient de mare pentru a merge la școală, Iisus ar fi fost instruit în lecții de conformare și supunere față de autoritățile guvernamentale, în timp ce ar fi învăţat puţine despre propriile drepturi. Dacă ar fi fost îndeajuns de îndrăzneț să vorbească deschis împotriva nedreptății pe când era încă la școală, El S-ar fi putut trezi că este electrocutat cu un taser[13] sau bătut de un ofițer de resurse școlare[14], sau cel puțin suspendat în temeiul unei politici de toleranţă zero a şcolii care pedepseşte infracţiunile minore la fel de aspru ca încălcările mai grave[15].

Dacă Iisus ar fi dispărut pentru câteva ore, fără a mai vorbi de câteva zile la vârsta de 12 ani, părinții Lui ar fi fost încătuşaţi, arestaţi şi închişi pentru neglijenţă parentală[16].  Părinți din întreaga ţară au fost arestați pentru mult mai puține „infracțiuni”, precum faptul că le-au permis copiilor lor să meargă în parc neînsoțiți și să se joace singuri în curtea din față.

În loc să dispară din cărțile de istorie de la începutul adolescenței până la vârsta adultă, mișcările lui Iisus și datele personale – inclusiv datele Sale biometrice – ar fi fost înregistrate, urmărite, monitorizate și îndosariate de agenții guvernamentale și corporații precum Google și Microsoft. În mod incredibil, 95% din districtele şcolare trimit dosarele elevilor lor companiilor externe care sunt contractate pentru a gestiona datele, pe care apoi le folosesc pentru a lansa pe piaţă produse pentru noi[17].

Din momentul în care Iisus a luat contact cu un ’extremist’ precum Ioan Botezătorul, El ar fi intrat în atenţia agenţiilor de supraveghere din cauza asocierii Sale cu un activist proeminent, pașnic sau nu. Începând cu 11 septembrie 2001, FBI a desfăşurat în mod activ operaţiuni de supraveghere şi colectare de informaţii cu privire la o gamă largă de grupuri de activişti[18], de la grupuri pentru drepturile animalelor până la grupuri pentru combaterea sărăciei, anti-război și alte organizații ’extremiste’ de acest gen.

Opiniile anti-guvernamentale ale lui Iisus[19] ar fi făcut cu siguranță ca El să fie etichetat ca extremist domestic. Agențiile de aplicare a legii sunt instruite să recunoască semnele de extremism anti-guvernamental în timpul interacțiunilor cu potențialii extremiști care împărtășesc o ,,convingere în colapsul apropiat al guvernului şi economiei”[20].

În timp ce călătorea din comunitate în comunitate, Iisus ar fi putut fi raportat oficialilor guvernamentali ca „suspect” în cadrul programelor „Vezi ceva, spune ceva” ale Departamentului pentru Securitate Internă. Multe state, inclusiv New York, asigură cetăţenilor aplicaţii pentru telefon care le permit să facă fotografii cu activităţi suspecte şi să le raporteze la Centrul de Informaţii al statului lor, unde ele sunt examinate şi transmise agenţiilor de aplicare a legii[21].

În loc să fie lăsat să trăiască ca un propovăduitor care călătoreşte din loc în loc, Iisus S-ar fi putut trezi că este ameninţat cu arestul pentru că a îndrăznit să trăiască în afara ’îngrăditurii’ sau pentru că a dormit afară. În realitate, s-a dublat numărul orașelor care au recurs la incriminarea persoanelor fără adăpost interzicând camping-ul, dormitul în vehicule, vagabondajul şi cerşitul în public[22].

Privit de guvern ca un disident și o potențială amenințare la adresa puterii sale, Iisus ar fi putut avea spioni guvernamentali infiltraţi printre adepţii Săi pentru a-I monitoriza activitățile, a raporta mișcările Sale, și a-L prinde încălcând legea[23]. Astfel de Iude de astăzi – numiți informatori – primesc adeseori salarii mari de la guvern pentru trădarea lor.

Dacă Iisus ar fi folosit internetul pentru a răspândi mesajul Său radical de pace și dragoste, S-ar fi putut trezi că postările Sale pe blog sunt infiltrate de spioni guvernamentali care încearcă să-I submineze integritatea, să-L discrediteze sau să planteze informaţii incriminatoare despre el online[24]. În cel mai bun caz, I S-ar fi hăcuit site-ul și I-ar fi fost monitorizată căsuţa de e-mail.

Dacă Iisus ar fi încercat să hrănească mulțimi mari de oameni, ar fi fost amenințat cu arestul pentru încălcarea diferitelor ordonanțe care interzic distribuirea alimentelor fără permis. Poliţiştii din Florida au arestat un bătrân de 90 ani pentru că a hrănit persoanele fără adăpost pe o plajă publică[25].

Dacă Iisus ar fi vorbit public despre cele 40 zile în pustiu şi despre convorbirile cu diavolul, El ar fi putut fi etichetat bolnav mintal și reţinut într-o secție de psihiatrie împotriva voinței sale pentru o reținere psihiatrică involuntară obligatorie, fără acces la familie sau prieteni. Un bărbat din Virginia a fost arestat, percheziționat, legat cu cătuşe de o masă, diagnosticat ca având „probleme de sănătate mintală” și închis timp de 5 zile într-o unitate de sănătate mintală împotriva voinţei sale, aparent din cauza vorbirii sale neclare și a mersului şovăielnic[26].

Fără îndoială, dacă Iisus ar fi încercat să răstoarne mesele într-un templu evreiesc și să Se mânie împotriva materialismului instituțiilor religioase, ar fi fost acuzat de o crimă motivată de ură. În prezent, 45 de state şi guvernul federal au legi privind crimele motivate de ură[27].

Dacă cineva L-ar fi raportat poliției pe Iisus ca fiind potențial periculos, El S-ar fi putut trezi într-o confruntare – şi ucis – cu ofiţeri de poliție pentru care orice act perceput de nesupunere (o smucitură, o întrebare, o încruntătură) îi poate face să tragă primii şi să pună întrebări ulterior.

În loc ca gărzi înarmate să-L prindă pe Iisus într-un loc public, oficialii guvernamentali ar fi ordonat ca o echipă SWAT să efectueze un raid asupra lui Iisus și a adepților Săi, cu echipament militar complet cu grenade. Există peste 80.000 de astfel de raiduri ale echipelor SWAT în fiecare an, multe asupra americanilor nevinovaţi care nu se pot apăra împotriva unor asemenea invadatori guvernamentali, chiar atunci când astfel de raiduri sunt făcute din greșeală[28].

În loc să fie reținut de gărzile romane, Iisus ar fi putut fi făcut să ,,dispară” într-un centru de detenţie secret al guvernului, unde ar fi fost interogat, torturat și supus la tot felul de abuzuri. Poliţia din Chicago a făcut să ,,dispară” mai mult de 7.000 persoane într-un depozit secret din Homan Square, unde se fac interogatorii fără reguli[29].

Acuzat de trădare și etichetat ca terorist domestic, Iisus ar fi putut fi condamnat la o pedeapsă pe viață într-o închisoare privată unde ar fi fost silit să facă muncă de sclav pentru corporaţii[30] sau ar fi fost omorât pe scaunul electric sau cu un amestec letal de droguri[31].

Într-adevăr, așa cum arăt în cartea mea Battlefield America: The War on the American People, având în vedere natura guvernului de atunci și de acum, este dureros de evident că, dacă Iisus S-ar fi născut în epoca noastră modernă sau în a Sa, El tot ar fi murit în mâinile unui stat polițienesc.

Astfel, pe măsură ce ne apropiem de Crăciun, cu sărbătorile sale și oferirea de daruri, am face bine să ne amintim că ceea ce s-a întâmplat în acea noapte înstelată în Betleem este doar o parte din poveste. Acel prunc din iesle a crescut pentru a fi un om care nu numai că s-a îndepărtat de rău, dar a vorbit împotriva lui, și noi nu trebuie să facem mai puțin.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 159/ianuarie-februarie 2025

 

[1] Aşa se văd lucrurile dintr-un punct de vedere politic, însă Mântuitorul nu a avut nici una din aceste intenţii. Dar a fi creştin în zilele noastre, şi nu numai în zilele noastre, conduce la astfel de provocări – acest fapt nu se poate nega.

[2] Dietrich Bonhoeffer (1906-1945) a fost un pastor luteran german, ale cărui scrieri despre rolul creştinismului în lumea seculară au avut un mare impact. El este cunoscut pentru opoziţia sa fermă faţă de dictatura nazistă, programul de eutanasie al lui Hitler şi persecuţia evreilor. El a fost arestat în aprilie 1943 de Gestapo; acuzat că a fost asociat la tentativa de asasinare a lui Hitler din 20 iulie 1944 şi judecat împreună cu alţi acuzaţi, a fost spânzurat pe 9 aprilie 1945.

[3] Alexandru Soljeniţîn (1918-2008), scriitor rus şi disident sovietic, a fost condamnat la 8 ani în gulag şi apoi la exil intern pentru criticarea liderului sovietic Iosif Stalin într-o scrisoare particulară. A scris o serie de romane vorbind răspicat despre represiunea din Uniunea Sovietică, culminând cu Arhipelagul Gulag, în care relatează întemniţarea, brutalizarea, şi foarte adesea uciderea a zeci de milioane de cetăţeni sovietici nevinovaţi de către propriul guvern, mai ales în timpul guvernării lui Stalin, între anii 1929-1953.

[4] Martin Luther King Jr (1929-1968) a fost un pastor baptist nord-american, activist politic, cunoscut mai ales ca luptător pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare din SUA. El a organizat şi a condus marşuri în favoarea dreptului la vot, pentru desegregaţie rasială şi alte drepturi civice elementare pentru cetăţenii de culoare nord-americani. King a fost asasinat pe 4 aprilie 1968, în Memphis, Tennessee.

În ianuarie 1966, într-o predică ţinută la Biserica Baptistă Ebenezer, el a descris agresiunea americană drept o încălcare a Acordului de la Geneva din 1954 care promitea auto-determinare. Pe 4 aprilie 1967, el a ţinut un cuvânt la Biserica Riverside din New York în faţa a peste 3.000 persoane, condamnând războiul din Vietnam. El a declarat: ,,Conştiinţa mea nu îmi lasă altă opţiune”. Apoi a făcut o schiţă istorică subliniind devastarea Vietnamului din cauza „aroganței occidentale mortale” şi remarcând: „Suntem de partea celor bogați și a celor în siguranță, în timp ce creăm un iad pentru cei săraci”. Pentru King, războiul din Vietnam era doar cel mai presant simptom al colonialismului american la nivel mondial.

[5] https://www.census.gov/acs/www/Downloads/ACS_Information_Guide.pdf

[6] https://www.theatlantic.com/politics/archive/2015/06/republicans-try-to-rein-in-the-census-bureau/395210/

[7] https://eu.usatoday.com/story/news/nation/2014/12/04/washington-home-birth-children-removed/19877193/

[8] Fiecare stat din SUA are un program de screening pentru nou-născuți care analizează nou-născuții pentru multe boli congenitale grave, dar tratabile. Multe dintre aceste afecțiuni sunt detectate prin testarea unei mici mostre de sânge prelevate de la călcâiul unui nou-născut. Sunt identificate boli metabolice ereditare, boli endocrine, defecte cardiace congenitale critice, pierderea auzului etc.

În majoritatea țărilor europene screening-ul pentru boli metabolice și ereditare este gratuit și obligatoriu. În România, un astfel de screening a fost introdus în 2009 și se face momentan numai pentru 3 boli metabolice și ereditare: fenilcetonurie, hipotiroidism congenital și recent fibroza chistică.

[9] https://www.newsweek.com/2014/08/01/whos-keeping-your-data-safe-dna-banks-261136.html

[10] https://www.aclu.org/news/immigrants-rights/unchecked-growth-private-prison-corporations-and-immigration-detention-three-years-into-the-biden-administration

În iulie 2023, ACLU (American Civil Liberties Union) informa că Poliţia Vamală şi pentru Imigraţie reţine în medie 30.000 persoane în fiecare zi. Este vorba de imigranţi ilegali, plasaţi în detenţie de guvernul federal, care încheie contracte foarte avantajoase financiar cu închisori private, Congresul SUA alocând 2,9 miliarde dolari pentru anul fiscal 2023.

[11] https://www.washingtonpost.com/immigration/kids-in-cages-house-hearing-to-examine-immigration-detention-as-democrats-push-for-more-information/2019/07/10/3cc53006-a28f-11e9-b732-41a79c2551bf_story.html

[12] Ar trebui să ne sune cunoscut, fiindcă se întâmplă şi pe meleagurile noastre. Se câştigă bani de pe urma imigranţilor. Cine îi câştigă ? Nu contribuabilii – ei sunt cei care contribuie, nu cei care au de câştigat ceva … Dimpotrivă.

[13] Taser-ul este un dispozitiv folosit în principal pentru a imobiliza oamenii printr-un şoc electric puternic.

[14] Ofiţerul de resurse şcolare este un ofiţer de aplicare a legii responsabil cu siguranţa şi prevenirea criminalităţii în şcoli.

[15] https://www.forbes.com/sites/nickmorrison/2024/05/15/zero-tolerance-policies-in-school-promote-further-misbehavior-study-finds/

Astăzi există studii care susţin că politica de toleranţă zero în şcoli ajunge de fapt să promoveze comportamentul neadecvat. În ciuda utilizării sale pe scară largă, o astfel de politică nu face şcolile mai sigure, nu reușește să îmbunătățească climatul școlar și nu are nici un impact asupra performanței școlare; în plus, există dovezi că vizează în special elevii de culoare și studenții cu dizabilități. Mai mult, psihologii sunt îngrijorați de faptul că aceste politici au potențialul de a criminaliza studenții, creând așa-numita conductă de la școală la închisoare.

[16] https://eu.usatoday.com/story/news/nation/2015/04/13/parents-investigated-letting-children-walk-alone/25700823/

Legea din statul Maryland interzice ca copiii mai mici de 8 ani să fie lăsaţi nesupravegheaţi într-o locuinţă sau maşină, dar nu face nici o referire la exterior. O persoană trebuie să aibă cel puţin 13 ani pentru a supraveghea un copil mai mic de 8 ani.

Prin intermediul legislaţiei, statul se amestecă tot mai mult în vieţile noastre …

[17] https://www.nationalreview.com/2015/06/protect-students-from-corporate-data-mining/

Un studiu mai nou, din 2023, arată că 96% din programele utilizate în mod regulat în şcoli partajează datele cu terţe părţi. Firmele de marketing sunt interesate de profilurile extinse ale copiilor pentru a vinde produse prin publicitate direcţionată; datele pot fi folosite pentru a ,,descoperi copiii care au o predispoziţie la dependenţă de jocuri de noroc” şi pentru a le vinde astfel de jocuri; alte tipuri de firme pot ţinti minţile tinere cu opinii persuasive; potrivit raportului, ,,în cel mai rău caz, în mâini greşite, poate duce la traume emoţionale, seducţie aberantă sau chiar pericol fizic cu informaţii despre locaţia utilizatorilor”. De asemenea, astfel de profiluri extinse ale copiilor pot conţine informaţii despre sănătatea acestora, inclusiv sănătatea mintală, care îi pot prejudicia în viitor. Cercetătorii au descoperit că sunt foarte căutate şi calendarele şi contactele elevilor, programul de prânz şi alte anunţuri personale. Comisia Federală pentru Comerţ a anunţat că va înăspri regulile pentru companiile de tehnologie educaţională care vând date despre elevii pentru publicitate direcţionată şi care „supraveghează ilegal copiii atunci când intră online pentru a învăța”.

Articolul se încheie afirmând că fiecare dintre noi trebuie să ne protejăm singuri …

[18] https://www.nytimes.com/2005/12/20/politics/fbi-watched-activist-groups-new-files-show.html

[19] Mântuitorul nu a avut opinii anti-guvernamentale, nu S-a implicat în politica vremii Sale, nu aceasta era misiunea Sa. Dar s-a dovedit că şi atunci, ca şi astăzi, orice gest poate fi răstălmăcit de cei care vor să acuze pe cineva cu orice preţ.

[20] https://www.nytimes.com/2015/06/16/opinion/the-other-terror-threat.html

[21] Articolul nostru Guvernare şi societate. Noi metode de urmărire şi supraveghere ale cetăţenilor este foarte actual.

[22] https://www.pbs.org/newshour/nation/interactive-map-number-of-u-s-cities-criminalizing-homelessness-doubles

Ca în cazul politicii de toleranţă zero în şcoli – caz în care s-au luat măsuri aspre care mai degrabă înrăutăţesc situaţia decât o ameliorează – interzicerea camping-ului a condus la o serie de fenomene negative. Potrivit unui articol din octombrie 2024, numărul oraşelor care adoptă astfel de legi – interzicerea dormitului în aer liber oriunde, cu excepţia zonelor desemnate – este într-o creştere continuă. De asemenea, în ultimii 5 ani, s-a observat o creştere a numărului de persoane fără adăpost: potrivit Alianţei Naţionale pentru Eliminarea Lipsei de Adăpost, peste 580.000 persoane s-au confruntat cu lipsa adăpostului în SUA în 2022.

Incriminarea persoanelor fără adăpost nu face decât să lovească şi mai tare în nevoile celor mai vulnerabili. Alte măsuri – precum cele luate de oraşe ca Indianapolis şi Los Angeles care au lansat programe prin care acordă plăţi lunare necondiţionate în numerar – dau rezultate. Denver a lansat un astfel de program pilot iniţial de un an de zile şi a constatat că beneficiarii acestui program au prosperat financiar, iar 45% dintre ei locuiau în propria casă sau apartament până la sfârşitul programului pilot. Aşadar, ,,există soluţii mai bune pentru a pune capăt situaţiei persoanelor fără adăpost decât a continua să contribui la sistemul juridic penal”.

[23] https://theintercept.com/2015/11/19/an-fbi-informant-seduced-eric-mcdavid-into-a-bomb-plot-then-the-government-lied-about-it/

Potrivit dezvăluirilor din acest articol, în realitate, informatorul FBI a fost cel care a încălcat nenumărate legi, a manipulat atât pe superiorii săi FBI, cât şi pe activişti, pentru a-i determina pe cei dintâi să pună la dispoziţie bani, transport, o cabană în pădure şi o reţetă pentru explozibili artizanali, şi pe cei din urmă să se angajeze într-o activitate criminală. Protagonistul acestei scenete montate de FBI, Eric McDavid, a fost condamnat la 20 ani de închisoare, iar informatorul a recunoscut că a fost plătit cu circa 65.000 dolari pentru munca sub acoperire în cadrul FBI.

FBI deţine o reţea de peste 15.000 de astfel de informatori.

[24] https://theintercept.com/2014/02/24/jtrig-manipulation/

Printre scopurile de bază ale unor agenţii guvernamentale se numără: 1) injectarea a tot felul de materiale false pe internet pentru a distruge reputaţia ţintei; şi 2) utilizarea ştiinţelor sociale şi a altor tehnici pentru a manipula discursul şi activismul online pentru a genera rezultate pe care le consideră dezirabile.

Aceste agenţii guvernamentale de supraveghere şi-au conferit puterea de a distruge în mod deliberat reputaţia oamenilor şi de a le perturba activitatea politică online, chiar dacă aceştia nu au fost acuzaţi de nici o infracţiune şi chiar dacă acţiunile lor nu au nici o legătură imaginabilă cu terorismul sau chiar cu ameninţările la securitatea naţională. A ţinti astfel de oameni echivalează cu ,,vizarea cetăţenilor care-şi exprimă convingerile politice, ceea ce conduce la înăbuşirea disidenţei legitime”.

[25] https://abcnews.go.com/US/crackdown-feeding-homeless-people-arrested/story?id=26793092

[26] A se vedea The Profitable Business of Holding Patients Against Their Will sau https://getnicklaw.com/news-media/2024/09/history-repeats-itself-patients-are-kept-in-psychiatric-hospitals-for-profit-not-medical-need-says-the-new-york-times/

Ancheta realizată în 2024 de The New York Times nu spune lucruri noi: marile companii de sănătate care operează în SUA – acest lucru se petrece cel mai probabil pretutindeni în lume, nu numai în SUA – exploatează pacienţii vulnerabili cu probleme de sănătate mintală pentru profit. Ele oferă tratament inutil la mii de pacienţi, reţin pacienţii pentru o perioadă mai lungă decât este necesar din punct de vedere medical, şi chiar ,,întemniţează oameni împotriva voinţei lor pentru a maximiza plăţile de asigurări”. Mulţi pacienţi sunt copii mici şi adolescenţi, unii reţinuţi pe nedrept mai mult de un an de zile.

A se vedea şi Tendinţe distrugătoare în sănătatea mintală: calea bine intenţionată către vătămare; Lumea medicală vrea să ne diagnosticheze pe toţi ca bolnavi psihic. Astăzi se inventează câte o boală pentru fiecare obicei incorect politic

[27] https://www.nytimes.com/roomfordebate/2015/06/24/charleston-and-the-threat-of-homegrown-hate-groups/every-state-needs-strong-hate-crime-laws

Să remarcăm că astfel de legi privind infracţiunile motivate de ură vizează ,,extremiştii islamici domestici radicalizaţi de ISIS sau extremiştii de dreapta radicalizaţi de susţinătorii supremaţiei albe şi site-urile anti-guvernamentale”. Printre cei din urmă sunt socotiţi şi ,,cetăţenii suverani” …

[28] https://theweek.com/articles/531458/troubling-rise-swat-teams

[29] https://www.theguardian.com/us-news/2015/oct/19/homan-square-chicago-police-disappeared-thousands

[30] https://www.theatlantic.com/business/archive/2015/09/prison-labor-in-america/406177/

În SUA sunt peste 2,2 milioane de persoane întemniţate, având cel mai mare număr de deţinuţi din lume şi fiind al doilea stat din lume ca rată de întemniţare pe cap de locuitor. Cu puţine excepţii, deţinuţii trebuie să lucreze dacă sunt declaraţi apţi de muncă de medici. Pedepsele pentru refuzul de a munci includ detenţia în izolare, pierderea timpului bun câştigat şi anularea vizitelor familiei.

De-a lungul deceniilor, munca în penitenciar s-a extins ca gamă şi întindere: minerit, agricultură, toate tipurile de producţie – de la fabricarea de arme militare până la cusut articole de îmbrăcăminte pentru Victoria’s Secret. Deţinuţii nu sunt plătiţi în cele mai multe cazuri, nici nu se bucură de protecţiile unui angajat în libertate.

[31] https://www.washingtonpost.com/news/post-nation/wp/2015/12/15/the-u-s-saw-fewer-executions-and-death-sentences-in-2015-than-it-has-in-decades/