Scriptura NT nr. 14

Tâlcuiri la Noul Testament

Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Marcu

de Sfântul Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei

 

Despre Sfântul Ierarh Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei

Sfântul Teofilact era elin de neam, născut din părinţi dreptcredincioşi, la Halki pe Insula Evia, pe la mijlocul veacului al XI-lea. Încă de copil, el s-a arătat a fi atât de luminat în înţelepciune, încât părinţii săi s-au străduit să-i ofere o educaţie cât mai bună. Astfel, el a mers la Constantinopol spre a învăţa cu cei mai străluciţi dascăli şi ritori din cetatea împărătească. Aici, ca o albină harnică, el s-a deprins nu numai cu învăţătura Sfinţilor Părinţi, dar şi cu cea elinească. Atât de smerit şi de vrednic lucrător al poruncilor Sfintei Evanghelii s-a arătat, încât dascălii săi au socotit că ar trebui să fie el însuşi dascăl şi povăţuitor, iar păstorii Bisericii l-au socotit la rândul lor vrednic de cinul preoţesc. Astfel, el a fost hirotonit întru diacon, spre a fi mai marele ritorilor şi slujitor în marea biserică Sfânta Sofia din Constantinopol.

Sfântul Teofilact, icoană din secolul al XVII-lea

Pentru smerenia şi înţelepciunea sa, dumnezeiasca pronie l-a rânduit a fi dascăl al lui Constantin Porfirogenetul, fiul împărătesei Maria. Această împărăteasă Maria, preaminunată ea însăşi prin frumuseţea ei exterioară, dar şi lăuntrică, i-a cerut Sfântului Teofilact să alcătuiască o tâlcuire a Evangheliilor spre a găsi şi ea şi fiul ei înţelesurile cele mai de trebuinţă spre a împlini poruncile dumnezeieşti. Aşa sfântul a început a scrie tâlcuirea Evangheliilor, apoi a tâlcuit şi Faptele Apostolilor, Epistolele trimise de dumnezeieştii apostoli şi un cuvânt de învăţătură la cea de-a 11-a evanghelie a Învierii; iar din Vechiul Testament a tâlcuit cărţile Sfinţilor Prooroci Osie, Avacum, Iona, Naum şi Miheea. A scris şi cuvinte întru cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi a sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci a Domnului.

Sfântul Teofilact a fost ales spre a fi hirotonit arhiepiscop al Ohridei şi Bulgariei. El s-a împotrivit fiind covârşit de greutatea arhipăstoriei duhovniceşti, ca şi de lipsirea de slujirea în biserica Sfânta Sofia şi de vieţuirea în cetatea împărătească care era în acea vreme un sălaş al celor iubitori de înţelepciune, dar în cele din urmă s-a supus hotărârii de obşte şi a pornit către Ohrida. Deşi un bizantin prin creştere şi concepţie, el a fost un arhipăstor sârguitor al Bisericii Bulgare, apărând interesele şi autonomia ei (adică, independenţa ei de Patriarhia Constantinopolului); el a luptat cu vigoare pentru a apăra turma sa de învăţăturile paulicienilor şi bogomililor, şi a dobândit respectul şi dragostea poporului bulgar care a fost martorul strădaniilor sale pentru el.

El s-a ostenit mult în aria Domnului, cârmuind mai bine de 30 ani arhiepiscopia Bulgariei, în care erau atât bulgari, cât şi vlahi. Cu puţin înainte de moartea sa, el s-a întors în patria sa, la Thessalonic, unde în jurul anului 1126 a trecut la Domnul.

Tâlcuirile Sfântului Teofilact la Noul Testament au fost de mare folos atât în Biserica greacă, română, cât şi în Bisericile slave. Ele sunt considerate cele mai bune lucrări de acest fel din literatura patristică, după cele scrise de Sfântul Ioan Gură de Aur. Mulţi sfinţi i-au povăţuit pe credincioşi să se folosească de aceste tâlcuiri, precum Sfântul Antim Ivireanul, Sfântul Dimitrie al Rostovului, Sfântul Tihon de Zadonsk, Sfântul Paisie Velicicovski, Sfântul Nicodim Aghioritul, Sfântul Calinic de la Cernica, Sfântul Ignatie Briancianinov, Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfântul Nectarie de Eghina.

El este pomenit de Biserica Ortodoxă la 31 decembrie.