Stiri nr. 96
Ianuarie-februarie 2014
Ştiri bisericeşti (I)
Biserica dă credincioşii în judecată
Mentalitatea secularizată actuală a clericilor români îi face să recurgă la gesturi şi acţiuni prea puţin potrivite cu instituţia pe care o reprezintă. Astfel, recent Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a dat în judecată mai mulţi locuitori ai unui cartier din Piatra Neamţ pentru că aceştia nu au fost de acord cu ridicarea unei biserici în zonă, susţinând că sunt suficiente cele existente. Ca urmare a refuzului locuitorilor, mitropolia a cerut instanţei să stabilească dacă este nevoie sau nu de aprobarea lor pentru construirea lăcaşului de cult.
Un proces similar este pe rol din octombrie 2012 în sectorul 3 din capitală. O asociaţie de locatari din preajma Parcului Emil Gârleanu împreună cu două organizaţii neguvernamentale au dat în judecată Arhiepiscopia Bucureştilor pentru ridicarea unui lăcaş de cult în parcul bucureştean (foto). Pe 8 ianuarie 2014, Tribunalul a anulat autorizaţia de construire emisă de Primăria sectorului 3 şi a dispus suspendarea actului administrativ, dar a respins cererea de demolare a lăcaşului care a fost ridicat deja şi este funcţional. Decizia poate fi atacată cu recurs. Oamenii au fost deranjaţi de faptul că li s-a luat o bucată din parc, iar preotul a tăiat copaci din parc în mod ilegal.
O asociaţie de proprietari de la un bloc vecin a deschis şi ea proces, cerând suspendarea şi anularea autorizaţiei de construire a bisericii, însă a pierdut procesul. Ca urmare, Arhiepiscopia a cerut în instanţă cheltuieli de judecată de câteva zeci de milioane de lei şi le-a executat contul.
Acestea nu sunt singurele cazuri în care clericii demarează proiecte de construcţie a unor biserici sau capele, profitând de avantaje şi înlesniri acordate de politicieni dornici de sprijin electoral. Poate că nici locatarii nu au fost mânaţi de cele mai bune intenţii, poate că în unele situaţii chiar era necesară ridicarea lăcaşului de cult, însă modul în care au procedat prelaţii lasă mult de dorit. Neîndoios, astfel de atitudini nu încurajează oamenii să meargă la biserică. Ce mesaj transmit preoţii sau instituţia Bisericii purtând oamenii prin tribunale şi luându-le banii ?
În aceeaşi linie se înscriu diferite activităţi economice ale Patriarhiei. În ianuarie 2014, Biserica Ortodoxă Română a fost amendată cu 10.000 lei de către Ministerul Finanţelor Publice pentru mai multe nereguli descoperite la o licitaţie în valoare de 14 milioane euro. Este vorba de licitaţia pentru alegerea unui firme de construcţii care să se ocupe de consolidarea Palatului Patriarhiei cu finanţare europeană, obiectivul fiind ,,dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului”. Conducerea Bisericii a contestat amenda cerând ca aceasta să fie anulată, susţinând că nu este justificată.
Prelaţii de astăzi aleg să se amestece în cele ale lumii şi să folosească metodele împământenite în lumea laică pentru a media relaţia dintre Biserică şi lume. Odinioară, marii ierarhi ai Bisericii luptau pentru a transforma lumea după modelul Bisericii, pentru a o face să gândească şi să acţioneze potrivit cu o cugetare creştină. Aşadar, astăzi, lucrurile stau tocmai pe dos, iar acest lucru nu duce pe nimeni nici către mântuire, nici către sfinţenie.
Pregătire pentru însemnarea cu pecetea ?
Recent, conducerea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor a hotărât ca ,,personalul clerical” al arhiepiscopiei să aibă legitimaţii care să ateste că respectiva persoană este preot, călugăr sau călugăriţă. Fiecare persoană va deţine în mod obligatoriu o legitimaţie cu număr, fotografie, numele şi prenumele, seria cărţii de identitate, parohia şi va fi vizată anual. Actul va conţine şi elemente de siguranţă care nu pot fi falsificate. Arhiepiscopia îşi justifică măsura pe temeiul înmulţirii în ultima vreme a infracţiunilor comise de false feţe bisericeşti.
Arhiepiscopia a atenţionat poliţiştii şi jandarmii din judeţ să ceară persoanelor ce poartă veşminte preoţeşti şi afirmă că fac parte din arhiepiscopie să se identifice pe baza acestei legitimaţii.
O astfel de măsură dă naştere la multe întrebări: legitimaţiile fac parte din curentul actual de numerotare, înseriere şi identificare a tuturor cetăţenilor ? Oare în viitor vor avea şi cip pentru siguranţă ? Cine crede că acestea nu ar putea fi falsificate de infractori ? Sau este vorba doar de o măsură de a-i prezenta ca falsificatori şi impostori pe clericii şi monahii de stil vechi de pe teritoriul judeţului Suceava ?
Este puţin plauzibil că se ia o asemenea măsură din cauza câtorva monahi de stil vechi. Mai degrabă, s-ar întreba cei care o vor primi, în ce scop se fac toate acestea …
Prelaţii de frunte ai Patriarhiei Române par să fie melancolici faţă de epoca de aur a socialismului … Sau dacă amintirea Cântării României s-a estompat, printre ierarhii români pare să aibă trecere stilul comunist al Vaticanului de a-şi marca anii, cincinalele, şi mileniile de aur.
Astfel, pentru a promova diferite aspecte ale vieţii creştine, ei au purces la a dedica câte un an unui aspect de credinţă, unui sfânt sau unei personalităţi din domeniul religios a cărui naştere sau moarte este comemorată în acel an. Pentru anul în curs, patriarhul a luat iniţiativa de a ,,declara anul 2014 în Patriarhia Română ca fiind ‘Anul omagial euharistic (al sfintei spovedanii şi al sfintei împărtăşanii)’ şi ‘Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni’”. În referatul întocmit de Cancelaria Sfântului Sinod a fost prezentat şi ,,programul-cadru pentru realizarea proiectului, sub aspect religios-duhovnicesc, cultural-editorialistic şi mediatic”. Printre acţiunile din programul-cadru se numără şi organizarea de către Patriarhia Română a unui ,,congres euharistic internaţional”, care aminteşte izbitor de congresele euharistice din lumea catolică.
Comunismul de ieri, catolicismul de astăzi – două feţe ale aceleiaşi monede.
Anul acesta, tema Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştină a fost ,,Oare S-a împărţit Hristos ?”, inspirată de textul scripturistic din I Corinteni 1, 1-17. Rugăciuni comune s-au făcut şi în Bucureşti, pe rând, în lăcaşurile cultelor participante la evenimentul ecumenist. În mesajul rostit cu acest prilej (foto), Patriarhul Daniil al României a declarat printre altele: ,,Deoarece în decursul timpului, din nefericire, creştinii s-au separat şi împărţit în diferite confesiuni sau ramuri antagoniste, astăzi, când fenomenul secularizării şi al relativizării valorilor creştine atinge proporţii alarmante, lucrarea pentru refacerea unităţii creştinilor trebuie intensificată prin dialog şi cooperare misionară”.
El face aluzie vizibilă la una din teoriile de bază ale ecumenismului modern, teoria ramurilor Bisericii, potrivit căreia, asemenea unui copac care are multe ramuri, Biserica s-a împărţit în nenumărate ramuri – confesiunile şi sectele creştine, care deţin în mod egal câte o părticică din adevăr. Această teorie neagă existenţa Bisericii Ortodoxe păstrătoare şi deţinătoare a adevărului deplin de-a lungul veacurilor, ca şi necesitatea pocăinţei şi întoarcerii heterodocşilor la Biserica Ortodoxă ca modalitate reală de unificare a creştinătăţii. Refuzând să accepte acest adevăr, heterodocşii au răsturnat învăţătura de credinţă, afirmând că Biserica s-a împărţit şi ea va fi deplină doar prin unificarea cu drepturi depline a tuturor confesiunilor existente.
Din nefericire, ortodocşii ecumenişti au ajuns astăzi să afirme acelaşi lucru. Şi atunci ne întrebăm în mod firesc: Ce pot ei să creadă despre Capul Bisericii (actualmente inexistentă şi/sau împărţită în confesiuni !), Cel ce spune: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa (Ioan 14, 6) ? S-a împărţit El cu adevărat sau poate vor descoperi cât de curând că nici măcar nu a venit şi trebuie aşteptat în viitor ?
La întrunirea din 25-26 decembrie 2013, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a adoptat o hotărâre privind botezul copiilor născuţi de mame surogat. Ierarhii ruşi arată în document că această practică – permisă astăzi în Rusia – este în contradicţie cu valorile creştine fundamentale referitoare la persoană şi trupul său şi la nevoile copilului în raporturile cu părinţii săi.
Potrivit hotărârii sinodale, aceşti copii vor fi botezaţi numai cu condiţia ca părinţii să-şi mărturisească păcatul şi să se pocăiască pentru el. Dacă părinţii nu-şi mărturisesc păcatul, botezul pruncului se amână până când ei îşi schimbă atitudinea sau până când copilul creşte şi alege credinţa ortodoxă. Preotul care nu respectă hotărârea va cădea sub sancţiuni canonice, singura excepţie fiind cazurile în care pruncii sunt pe moarte.
Ierarhii îşi susţin hotărârea afirmând că botezul nu este un eveniment izolat în viaţa unei persoane, fără condiţii şi fără consecinţe, ci este începutul unei vieţi noi şi unei credinţe duhovniceşti, care în cazul pruncilor implică o educaţie adecvată dată de părinţi şi naşi. Iar această condiţie nu se împlineşte, de vreme ce părinţii au recurs la serviciile unei mame surogat.
Vladimir Legoida, responsabil în Departamentul de Informaţii al Sinodului rus, comenta astfel decizia: ,,Un asemenea refuz va avea o însemnătate pastorală, deoarece societatea primeşte clar semnalul Bisericii că practica mamelor surogat este inacceptabilă din punct de vedere creştin”. Într-adevăr, hotărârea Sinodului rus a stârnit valuri de comentarii şi critici în societate.
În hotărâre se mai notează că ,,un copil nu este responsabil de actele părinţilor săi şi nu este vinovat că venirea sa în lume a fost consecinţa tehnologiilor reproductive condamnate de Biserică”. Şi atunci cum se face că Biserica Rusă îi refuză botezul ? Înainte de a lua această decizie, a estimat oare Sinodul rus câţi copii născuţi în mod firesc în familiile ruse primesc botezul ca pe o simplă formalitate şi apoi nu au parte de nici un fel de educaţie creştină din partea părinţilor sau naşilor lor ? Cine ştie, poate că mâine-poimâine, clericii ortodocşi vor refuza botezul tuturor copiilor, până când aceştia nu-şi vor manifesta dorinţa de a se boteza …
Una din consecinţele imediate ale luptei pentru întâietate între Patriarhiile Constantinopolului şi Moscovei este tulburarea apelor în diferite Biserici Ortodoxe locale de dimensiuni mici. Recent a venit rândul Bisericii Ortodoxe a Ţinuturilor Cehe şi Slovaciei. Pe 12 aprilie 2013, în cadrul sesiunii Sfântului Sinod, întâistătătorul Bisericii, Hristofor, Arhiepiscopul Pragăi şi Mitropolitul Ţinuturilor Cehe şi Slovaciei, şi-a anunţat retragerea, acceptată de sinod.
Locum tenens a fost ales Mitropolitul Simeon de Olomouc şi Brno, cel mai vârstnic ierarh. Pe 19 octombrie 2013, la Praga au avut loc alegeri pentru numirea întâistătătorului Bisericii, însă pentru a doua oară, candidaţii au fost respinşi de adunarea eparhială din Praga. Referitor la acest eveniment, site-ul grec de ştiri Romfea nota intervenţia neaşteptată şi fără precedent a Mitropolitului Emanuel al Franţei (aparţinând de Patriarhia Constantinopolului), care ,,a ameninţat că, dacă vor alege o persoană nepotrivită ca arhiepiscop de Praga, este posibilă reconsiderarea Tomos-ului de autocefalie al Bisericii emis de Patriarhia Ecumenică”.
Pe 9 decembrie 2013, în şedinţa obişnuită a Sfântului Sinod s-a hotărât înlocuirea arhiepiscopului Simeon cu Arhiepiscopul Rastislav de Presov şi Slovacia, decizie contestată de ierarhul Simeon. Pe 31 decembrie 2013, patriarhul ecumenic Bartolomeu i-a trimis o scrisoare arhiepiscopului Simeon în care cerea ca Sfântul Sinod să aleagă de urgenţă un nou întâistătător, vorbind de pericolul şi probabilitatea gravă de schismă ce ar putea apărea în sânul Bisericii Ţinuturilor Cehe şi Slovaciei. În scrisoarea sa, patriarhul îşi exprimă mâhnirea pentru prezenţa unui reprezentant al Patriarhiei Moscovei la lucrările sinodului fără să fi fost invitat şi ameninţă în mod voalat, afirmând că dacă situaţia nu se rezolvă, va fi obligat să ,,ia măsuri severe împotriva responsabililor crizei”.
Pe 11 ianuarie 2014, la Presov, Slovacia, a avut loc cea de-a XIII-a Adunare a Bisericii Ortodoxe a Ţinuturilor Cehe şi Slovaciei. Aceasta l-a ales cu majoritate de voturi (87%) pe Arhiepiscopul Rastislav de Presov şi Slovacia ca întâistătător al Bisericii. Pare-se că decizia a mulţumit Patriarhia Moscovei şi a displăcut celei a Constantinopolului. Patriarhul Chiril i-a trimis noului întâistătător o scrisoare de felicitare, iar Biserica Ortodoxă Rusă a recunoscut alegerea, în timp ce Patriarhia Constantinopolului, urmată de celelalte Biserici Ortodoxe locale, nu a recunoscut-o.
Pe 10 ianuarie, cu o zi înainte de alegeri, arhiepiscopul Simeon a trimis o scrisoare patriarhului ecumenic, anunţându-l că el a adresat o scrisoare credincioşilor cehi şi slovaci în care declara adunarea din 11 ianuarie ca ,,necanonică şi care încalcă statutul Bisericii” şi afirmă că această adunare ,,conduce Biserica noastră către schismă”. De asemenea, arhiepiscopul Simeon îi scrie patriarhului: ,,Insist să rămânem sub protecţia voastră (…) Aştept convocarea unui Sinod internaţional, după cum aţi promis (…) şi vă cer din toată inima să-l convocaţi”.
Ceremonia de înscăunare a mitropolitului Rastislav, noul primat al Bisericii Ortodoxe a Ţinuturilor Cehe şi Slovaciei, a avut loc la Catedrala Sfântul Alexandru Nevski din Presov, pe 9 februarie 2014
La ceremonie şi la dumnezeiasca liturghie a luat parte o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Ruse condusă de Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, preşedintele Departamentului pentru Relaţii Bisericeşti Externe al Patriarhiei Moscovei
După alegerea mitropolitului Rastislav, arhiepiscopul Simeon a trimis o nouă scrisoare Patriarhiei Ecumenice în care scria: ,,Cu tristeţe, vă înştiinţez că schisma din sânul Bisericii Ortodoxe a Ţinuturilor Cehe şi Slovaciei a devenit realitate. Încerc să găsesc curajul să continui nevoinţa cu ajutorul înalt prea sfinţiei voastre, în calitate de singur episcop canonic al Bisericii Ţinuturilor Cehe şi Slovaciei. (…) Nu vreau ca schisma să persiste. Vă implor, înalt prea sfinţia voastră, arhiepiscop al Noii Rome şi patriarh ecumenic, să ne ajutaţi să găsim o soluţie”.
Pare-se că partida care susţine alianţa cu Patriarhia Moscovei a câştigat alegerile din Biserica Ţinuturilor Cehe şi Slovaciei, neţinând cont deloc de ameninţările venite din partea Fanarului. Oare până unde va merge această rivalitate nesăbuită între cele două patriarhii ?
Pe 6 ianuarie 2014, de Botezul Domnului, la Pireu, Grecia, a fost organizată o ceremonie religioasă ortodoxă tradiţională de sfinţire a apelor în port. Homosexualii au ţinut să perturbe slujba în semn de protest faţă de Episcopul Serafim de Pireu, cunoscut pentru poziţia sa conservatoare. Înconjuraţi de jurnalişti, ei au început să se sărute ostentativ în momentul în care ierarhul a aruncat o cruce în mare. De asemenea, au împărţit pliante de propagandă.
Recent, episcopul Serafim a cerut excomunicarea politicienilor care vor susţine legalizarea căsătoriilor între homosexuali, chiar dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat de curând Grecia pentru excluderea homosexualilor de la parteneriatele civile.
Cei care acuză în permanenţă creştinii de lipsă de toleranţă faţă de minoritatea sexuală pe care o reprezintă, şi-au vădit ‘toleranţa’ faţă de o ceremonie ortodoxă care are loc de veacuri.
Aceleaşi preocupări dintotdeauna
Apostaziile patriarhului ecumenic sunt ‘virtuţi’ în ochii lumii
Mezalianţa Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului cu lumea
Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului îşi continuă agenda verde cu mult devotament. Pe 19 decembrie 2013, el a primit titlul ,,Honoris causa” din partea Universităţii Bogazici din Istanbul pentru ,,viziunea şi iniţiativele sale deosebite pentru protecţia mediului înconjurător” (foto). Universitatea, care şi-a sărbătorit cea de-a 150-a aniversare, este cea mai importantă instituţie de învăţământ superior din Turcia. De asemenea, este prima universitate turcă care i-a acordat o asemenea onoare patriarhului, recunoscând prin aceasta statutul şi poziţia sa ca patriarh ecumenic.
Pe 8 ianuarie 2014, patriarhul a fost la Atena, la invitaţia prim-ministrului grec Antonis Samaras, pentru a participa la ceremonia care marchează începutul preşedinţiei greceşti a Uniunii Europene. La ceremonie au mai fost prezenţi Karolos Papoulias, preşedintele Republicii Elene, Herman van Rompuy, preşedintele Consiliului European, Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, prim-ministrul grec Samaras, 28 comisari ai Uniunii Europene şi demnitari greci. Cu titlu onorific au fost prezenţi patriarhul ecumenic Bartolomeu şi întâistătătorul grec, arhiepiscopul Ieronim.
Între 28-30 ianuarie 2014, înaltul ierarh a efectuat o vizită la Paris. Pe 28 ianuarie a fost oaspetele Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice, unde a ţinut un discurs despre libertatea religioasă. Pe 30 ianuarie a fost invitatul Institutului Catolic din Paris care a organizat ,,sesiuni academice excepţionale cu ocazia reacordării titlului ‘Honoris causa’ patriarhului Bartolomeu”. Cu această ocazie, el a ţinut o conferinţă cu titlul ,,Religia şi mediul înconjurător: ce provocări spirituale sunt în ziua de astăzi ?”
Aceleaşi preocupări dintotdeauna, aceleaşi mesaje prea puţin duhovniceşti, prea puţin însemnate cu adevărat pentru Ortodoxie. Dar cui îi mai pasă de Ortodoxie ? Patriarhului Bartolomeu nici vorbă.
Pateric athonit contemporan sau relatări demne de isprăvile unor guru hinduşi ?
În lumea ortodoxă se promovează astăzi o nouă generaţie de pseudo-părinţi ai Bisericii, contemporani, cu viaţă îmbunătăţită. Viaţa şi învăţăturile lor sunt extrem de mediatizate pentru a lua locul – precum se întâmplă deja – în conştiinţele credincioşilor adevăraţilor Părinţi ai Bisericii.
Printre aceştia, un loc de frunte îl ocupă ieromonahul Porfirie Kavsokalivitul, sau ‘Bătrânul Porfirie’ după cum mai este cunoscut, despre care există numeroase cărţi şi în limba română. Pe 27 noiembrie 2013, el a primit o recunoaştere deosebită, fiind canonizat de Patriarhia Constantinopolului.
Într-una din scrieri este relatată într-amănunt una dintre preocupările sale duhovniceşti: îmblânzirea a 2 papagali şi a unui vultur. El scrie despre primul papagal, pe care l-a primit în dar: ,,În primele zile era foarte nestăpânit şi sălbatic. […] Am dorit deci să-l îmblânzesc cu harul lui Dumnezeu şi cu rugăciunea”. Pe un al doilea papagal l-a învăţat să spună: ,,Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă” şi ,,Născătoare de Dumnezeu, Fecioară bucură-te Marie, Domnul este cu tine”.
După aceste ‘isprăvi’ duhovniceşti, părintele a trecut la îmblânzirea unui vultur. ,,Am alcătuit un plan: cum am îmblânzit papagalul, aşa să îmblânzesc şi vulturul. Şi cred că, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom deveni prieteni. Vom face asta într-un mod binecuvântat. Şi păsările vor mijloace dumnezeieşti ca să se roage”. Apoi îşi detaliază planul pentru îmblânzirea vulturului şi în cele din urmă scrie: ,,Dacă vom face lucrul acesta, cu adevărat vom vedea harul şi prezenţa lui Dumnezeu”.
Istorisirile sale, deşi pot părea nevinovate şi cucernice, pentru un ochi mai ager sunt penibile. Găsim, într-adevăr, în Vieţile Sfinţilor relatări despre sfinţi care au îmblânzit păsări şi fiare sălbatice. Dar în acelaşi context, vedem că, mai înainte de a fi îmblânzit orice animal, sfântul s-a îmblânzit pe sine stăpânindu-şi patimile şi punând frâu oricărei porniri păcătoase. Iar dacă a stăpânit vreun animal, nu a făcut un scop din aceasta, ci doar s-a folosit de acel animal pentru o lucrare duhovnicească.
De ce s-ar preocupa un monah să înveţe un papagal să spună o rugăciune ? Este acesta un scop în sine ? Sau să îmblânzească un vultur ? Astfel de preocupări au circarii, care doresc să capteze atenţia publicului lor. Şi doar aşa se poate vedea harul şi prezenţa lui Dumnezeu ? Nu simţim harul şi prezenţa lui Dumnezeu în aproape tot ce ne înconjoară ?
Istorisirile sale sunt demne de altă ‘meserii’ decât de cea de părinte îmbunătăţit şi actualmente sfânt al Bisericii Ortodoxe ecumeniste. Sau, cine ştie, poate că într-o astfel de biserică – care şi-a pierdut adevărata cârmă – preocupările sale se potrivesc întocmai cu cugetul înalţilor prelaţi ortodocşi care l-au canonizat.
Anglicanii încă inovează în materie de credinţă …
Recent, Biserica Anglicană a modificat ceremonia botezului, eliminând partea în care părinţii şi naşii trebuie să se pocăiască de păcate şi să se lepede de diavol. Noul text, sprijinit de conducătorul Bisericii Anglicane, Arhiepiscopul Justin Welby de Canterbury, este deja folosit în 400 parohii într-un demers pilot ce va dura până la Paşti. El a fost introdus ,,ca răspuns la cererile de a formula ceremonia într-un limbaj potrivit şi accesibil cultural”.
În versiunea din 1998, preotul le cere părinţilor şi naşilor ,,să se lepede de diavol şi de orice răzvrătire împotriva lui Dumnezeu” şi ,,să se pocăiască de păcatele care îi despart de Dumnezeu şi aproapele”. În versiunea nouă, nu se mai face referire la diavol sau păcat; în schimb, părinţilor şi naşilor li se cere ,,să se lepede de rău şi toate formele sale multe şi toate făgăduinţele sale deşarte”.
Proiectul a fost criticat de mulţi anglicani, pe temei că ,,noua formulare atenuează conceptele păcatului şi pocăinţei”. Fostul episcop de Rochester, Michael Nazir-Ali, a comentat cu duritate măsura, declarând pentru Daily Mail: ,,Din cauza dorinţei puternice a Bisericii de a-i face pe toţi să se simtă bineveniţi şi de a nu ofensa pe nimeni, noua slujbă elimină aproape în întregime păcatul şi nevoia de pocăinţă. […] Întregul ţel al slujbei de izbăvire de păcat, protecţie de diavol şi renaştere prin apă şi Sfântul Duh – bazată pe învăţătura lui Iisus Hristos Însuşi – a fost lăsat deoparte şi înlocuit printr-un ‘salut’ care pare să nu aibă nici o temelie în făgăduinţele lui Dumnezeu, credinţa părinţilor şi naşilor sau a Bisericii ca întreg”.
Reprezentanţii anglicani au încercat să justifice şi să apere măsura luată. Episcopul Stephen Platten de Wakefield, care prezidează Comisia Liturgică ce a alcătuit noua versiune, a afirmat că ,,noua formulare conţine încă cerinţe implicite de pocăinţă”, adăugând totuşi că ,,locul diavolului în text era problematic din punct de vedere teologic” (!).
Noua versiune a ceremoniei botezului este încă în stadiu de proiect şi urmează să fie supusă aprobării finale a Sinodului Bisericii Anglicane.
Filozofând pe marginea unei astfel de iniţiative, am putea spune că era oarecum de aşteptat o atare inovaţie. Dacă de Hristos s-au lepădat de mult, de ce ar fi de mirare că nu doresc să se mai lepede de diavol ?
Convocarea întâistătătorilor ortodocşi la Constantinopol în Duminica Ortodoxiei
În omilia sa de Anul Nou, după ce a făcut o retrospectivă a evenimentelor anului ce s-a încheiat şi a evocat perspectivele pentru anul ce începe, patriarhul ecumenic Bartolomeu i-a invitat pe toţi întâistătătorii ortodocşi la Constantinopol în Duminica Ortodoxiei. Scopul declarat al acestei întruniri este pregătirea finală pentru convocarea sfântului şi marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe.
,,Noi atribuim o importanţă specială sinaxei întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe sub preşedinţia smereniei noastre, care va avea loc în centrul nostru sfânt [adică, în Fanar], în Duminica Ortodoxiei, 9 martie 2014, în vederea etapei finale a pregătirii şi convocării sfântului şi marelui sinod al Bisericii Ortodoxe, eveniment extrem de însemnat şi istoric, care va demonstra tangibil unitatea instituţiei plină de armonie a Ortodoxiei”, a afirmat patriarhul ecumenic.
Este prima oară când se oferă o dată concretă pentru acest eveniment istoric, patriarhul spunând că va avea loc în 2015. Pe lângă discuţiile referitoare la comisia pregătitoare a sinodului, înaltul prelat a declarat că întrunirea trebuie să fie ,,un efort serios pentru unitatea lumii creştine şi îmbunătăţirea colaborării Bisericilor Ortodoxe locale”. De asemenea, unele surse au afirmat că la reuniunea întâistătătorilor se va aborda şi ,,chestiunea uniformităţii calendarului pentru toţi ortodocşii”.
Ierarhii ortodocşi ecumenişti, în frunte cu patriarhul ecumenic, se străduiesc de multă vreme să împingă mai tare ‘căruţa’ ortodoxă pe autostrada ecumenistă, fiind complet nemulţumiţi de ,,auto-marginalizarea născută dintr-o mentalitate regională care a caracterizat Bisericile Ortodoxe în era modernă”. Ei doresc să ,,prevină închiderea în sine a lumii ortodoxe”, sau după cum se exprima patriarhul ecumenic în scrisoarea pastorală din Duminica Ortodoxiei din 2010: ,,Dacă Ortodoxia nu este în dialog cu cei dinafară, va deveni un ‘ghetou’ la marginea istoriei”.
La rândul său, mitropolitul Pergamului, Ioannis Zizioulas, co-preşedintele Comisiei Internaţionale Mixte de dialog ortodoxo-catolic a afirmat că ,,cel mai mare pericol pentru Ortodoxie, însă şi pentru întreaga lume creştină, nu este ateismul, puterea seculară în general sau diferiţii săi duşmani. Nimeni în istorie nu a putut să facă să dispară adevărul. Cel mai mare pericol vine din auto-marginalizarea sa. Şi acest lucru se întâmplă de fiecare dată când o mişcare, o forţă spirituală refuză să se confrunte şi să vină la dialog cu toate mişcările sociale şi intelectuale ale epocii sale”.
Deşi par să deplângă sincer o aşa-zisă situaţie nefericită în care s-ar afla Ortodoxia în era modernă, ierarhii sunt deranjaţi de rezistenţa pe care o întâmpină nu pentru a aduce adevărul Ortodoxiei în văzul lumii şi a-i vădi splendoarea, ci de a o metamorfoza şi a o adapta la curentele ideologice actuale, în slujba cărora au fost năimiţi.
Chestiunea primatului în Biserica Ortodoxă – poziţii actuale ce duc către erezie
Septembrie-octombrie 2010. Piese de teatru ecumeniste
Ultimii ani au fost marcaţi de o rivalitate neîncetată între Patriarhiile Constantinopolului şi Moscovei, care se înteţeşte cu fiecare ocazie în care cele două ‘puteri’ se confruntă. Totodată, are loc un asalt continuu din partea catolicilor, via dialogul teologic ortodoxo-catolic, urmărindu-se cu asiduitate impunerea în lumea ortodoxă a unor principii catolice care să faciliteze unirea.
Începând cu cea de-a IX-a sesiune plenară de dialog teologic ortodoxo-catolic, desfăşurată în 2006, la Belgrad, Serbia, şi continuând cu cea de-a X-a sesiune desfăşurată în octombrie 2007, la Ravenna, Italia, Patriarhia Constantinopolului a încercat să impună o învăţătură cvasi-catolică cu privire la primatul în lumea ortodoxă, însă la Ravenna, Patriarhia Moscovei s-a retras de la dezbateri şi ulterior s-a opus anumitor puncte din documentul final adoptat.
Pe 27 martie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a cerut Comisiei Sinodale Teologice să analizeze această problemă şi să exprime o poziţie oficială a Patriarhiei Moscovei. Acest lucru s-a concretizat prin publicarea, la sfârşitul anului 2013, a unui document oficial al Patriarhiei Moscovei privind ,,Poziţia Patriarhiei Moscovei în problema primatului în Biserica Universală”.
În primul rând, documentul afirmă limpede că ,,în Sfânta Biserică a lui Hristos, primatul aparţine Capului său – Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului”. Apoi, documentul care vorbeşte despre noţiunea de primat la cele trei niveluri, al episcopiei, al Bisericii locale autocefale şi al Bisericii Universale – abordate şi în documentul de la Ravenna – susţine că, la nivel universal, primatul este ,,onorific” şi că ,,primatul onorific în Biserica Ortodoxă la nivel universal a aparţinut patriarhului Constantinopolului ca cel dintâi dintre întâistătătorii egali ai Bisericilor Ortodoxe locale”.
Teologii ortodocşi ruşi subliniază faptul că ,,eliminând egalitatea episcopilor, această recunoaştere [adică, a unui ierarh la nivel universal] duce la apariţia jurisdicţiei unui ierarh primat universal care niciodată nu a fost menţionată, nici în sfintele canoane, nici în tradiţia patristică, şi care ar duce la slăbirea sau chiar eliminarea autocefaliei Bisericilor locale”. În plus, ,,în Biserica Ortodoxă nu a existat niciodată un centru administrativ la nivel global”.
Referindu-se la poziţia Patriarhiei Constantinopolului, ei notează: ,,Conţinutul acestui primat onorific este definit prin consensul Bisericilor Ortodoxe locale. […] Exercitând primatul în acest fel, întâistătătorul Bisericii din Constantinopol poate iniţia activităţi la nivelul întregii creştinătăţi şi poate vorbi lumii în numele întregii lumi ortodoxe, cu condiţia ca el să fie împuternicit în acest sens de către toate Bisericile Ortodoxe locale”.
Patriarhia Constantinopolului a fost puternic deranjată de concluziile documentului emis de Patriarhia Moscovei şi a dat un răspuns prin Mitropolitul Elpidifor Lambriniadis de Bursa, profesor de teologie la Universitatea din Thessalonic, intitulat în mod şocant ,,Primul fără egali (în greacă, primus sine paribus). Un răspuns la textul despre primat al Patriarhiei Moscovei”.
În încercarea de a demonta documentul rus, mitropolitul Elpidifor începe prin a acuza Biserica Rusiei că ,,printr-o hotărâre sinodală recentă, pare să opteze, încă o dată, în favoarea izolării atât faţă de dialogul teologic cu Biserica Romano-Catolică, cât şi faţă de comuniunea Bisericilor Ortodoxe” şi ,,contestă în modul cel mai deschis şi oficial (adică prin hotărâre sinodală) primatul Patriarhiei Ecumenice în lumea ortodoxă”.
De asemenea, ierarhul grec acuză Patriarhia Moscovei de ,,poziţie inovatoare” şi susţine existenţa primatului la nivel universal, exercitat în primul mileniu de episcopul Romei şi apoi, din cauza ,,întreruperii comuniunii euharistice cu acesta”, de arhiepiscopul de Constantinopol, ,,aşa cum reglementează canoanele bisericeşti”. Pentru a-şi susţine poziţia, el merge până la a face analogii deplasate între ierarhia pământească şi relaţiile dintre Persoanele Sfintei Treimi.
Mitropolitul Elpidifor încheie în mod şocant: ,,Dacă vrem să vorbim despre un singur izvor de primat (în Biserica Ortodoxă), atunci acesta este persoana Arhiepiscopului de Constantinopol, care, ca arhiereu, este primus inter pares (primul între egali), însă, ca arhiepiscop de Constantinopol şi, implicit, patriarh ecumenic, este primus sine paribus (primul fără egali)”. Iată la ce babilonie s-a ajuns din dorinţa de a aşeza pe temeiuri canonice interminabila sete de putere a patriarhului Bartolomeu !
Mitropolitul Ierotei de Nafpaktos oferă un alt răspuns la documentul Patriarhiei Moscovei. Ierarhul grec citează 4 lucrări ştiinţifice referitoare la conţinutul şi valoarea canonică a primatului Patriarhiei Ecumenice, relevante pentru poziţia Patriarhiei Constantinopolului. Se poate remarca faptul că el nu a ales să citeze sfinţi pentru a-şi argumenta ideile, ci diferite persoane care susţin categoric poziţia primatului constantinopolitan, uneori chiar trunchiind istoria şi alegând numai exemplele favorabile din trecut.
În afara citatelor acestor autori, ierarhul grec susţine el însuşi o învăţătură străină de cea a Bisericii Ortodoxe. El notează: ,,Patriarhul ecumenic care nu are numai un rol de coordonare, ci un rol de conducere pentru întreaga structură a unităţii Bisericii”; ,,Patriarhia Ecumenică, după căderea Bisericii Romei din Biserica Ortodoxă, a dobândit privilegii mai puternice şi o responsabilitate mai gravă de păzire a unităţii întregii Biserici Ortodoxe. Ea nu doar prezidează asupra unei confederaţii de Biserici independente, ci este legătura coerentă de unitate a Bisericilor”; ,,Patriarhia Constantinopolului constituie centrul unităţii Bisericilor”.
Mitropolitul Ierotei merge atât de departe în poziţia sa, încât afirmă că ,,primatul patriarhului Constantinopolului, care nu era doar un primat de cinste, ci era un primat de slujire, iniţiativă, coordonare a celorlalte Biserici, şi de asemenea păstra adevărul revelat”. Adică Biserica Constantinopolului, nu Biserica Ortodoxă ca întreg are datoria de a păstra adevărul revelat ? Cât de departe ne aflăm de a se afirma că Biserica Constantinopolului este infailibilă ? Au uitat complet istoria care mărturiseşte că au existat perioade în care Patriarhia Constantinopolului a căzut în erezie şi păstrătorii adevărului revelat au fost alţii decât patriarhii ecumenici ?
Am ajuns să fim martori ai acestor vremuri de cumplită apostazie, pe care nu credeam să le trăim. Dar poate că ce se va întâmpla mâine ne va face cu repeziciune să uităm ce s-a întâmplat astăzi, atât de inedite credem că se vor arăta vremurile ce vin peste noi.
Ioan Palea
Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 82/ianuarie-februarie 2014
