Scriptura NT nr. 15

Tâlcuiri la Noul Testament

Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Marcu

de Sfântul Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei

Despre Evanghelia de la Marcu

Evanghelia cea de la Marcu s-a scris la Roma, după 10 ani de la Înălţarea Domnului Hristos. Iar acest Marcu era ucenic al lui Petru, care îl şi numeşte pe acesta cu adevărat fiul său duhovnicesc (I Petru 5, 13). Se numea încă şi Ioan şi era nepot al lui Varnava, dar era şi împreună mergător cu Pavel, însă pentru că s-a aflat de mai multe ori cu Petru, a fost şi la Roma împreună cu dânsul.

Şi i-au cerut lui credincioşii cei din Roma nu numai nescris să le propovăduiască, ci şi în scris să le descopere lor petrecerea lui Hristos. Şi supunându-se lor, Marcu a scris. Iar lui Petru i s-a descoperit de la Dumnezeu că Marcu a scris o Evanghelie aşa încât, după ce a văzut-o şi a întărit-o că este adevărată, l-a trimis pe Marcu episcop în Egipt unde, propovăduind şi aşezând Biserică în Alexandria, a luminat pe toţi cei din partea dinspre miazăzi.

Iar în această Evanghelie [ce s-a scris prin Duhul Sfânt], toate sunt descoperite şi nimic nu este cu anevoie de înţeles. Şi în scurt a spune, acest evanghelist în toate se uneşte cu Matei, cu deosebire numai că Matei scrie mai pe larg şi dintru început pomeneşte de naşterea cea trupească a Domnului, iar Marcu a început de la Proorocul [şi Înaintemergătorul] Ioan.

Drept aceea deşi iscoditor lucru se pare [acesta], unii au dat această înţelegere pentru evanghelişti: Dumnezeu care şade pe heruvimi (Iezechiil, cap. 1 şi 10) pe care cu patru chipuri îi arată Scriptura[1], cu patru feţe ne-a dat nouă şi Evanghelia, dar de un Duh fiind plinite acestea. Deci, precum fiecare dintre heruvimi avea câte o faţă unul asemenea cu leul, altul asemenea cu omul, altul asemenea cu vulturul, iar altul asemenea cu viţelul (Iezechiil 1, 10), tot aşa cartea evangheliceştii propovăduiri. Evanghelia lui Ioan are faţă de leu, pentru că leul este dobitoc stăpânitor şi împărat al dobitoacelor şi asemenea şi Ioan a început de la vrednicia împărătească şi stăpânească a dumnezeirii Cuvântului, zicând: La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul (Ioan 1, 1). Iar Evanghelia lui Matei are faţă de om, pentru că de la Naşterea cea după trup şi de la Întruparea Cuvântului a început. Evanghelia lui Marcu se aseamănă cu vulturul, întrucât de la Proorocul Ioan a început, iar darul proorocesc mai înaintevăzător fiind şi iute văzând cele de departe, ca un vultur este. Căci spun unii că vulturul este prea iute la vedere, încât numai el singur dintre toate jivinele poate a privi la soare fără să clipească. Iar Evanghelia lui Luca este asemenea cu viţelul, fiindcă a început de la preoţia lui Zaharia care tămâia pentru păcatele norodului şi încă se aducea atunci jertfă de viţei.

Drept aceea, Marcu începe Evanghelia de la petrecerea şi arătarea Înaintemergătorului.

Ascultă dar ce zice:

[1] Despre cele patru chipuri sau fiinţe vorbeşte şi Sfântul Ambrozie al Milanului, în prologul său la Comentarii la Evanghelia după Luca (a se vedea prologul, punctele 7-8). A se vedea şi Cuvânt la vedenia profetului Iezechiil, de Nicolae Cabasila, I. Explicare a sensului ei care în cele pe care le spune îşi are mărturia din dumnezeieştile Scripturi şi II. Explicare a sensului vedeniei profetului Iezechiil, în care pe cele patru fiinţe vii este asemănarea unui tron, iar pe asemănarea tronului este o asemănare ca un chip de om.