----------------

 

Carti in site

 

--------------------

NIHILISMUL

Rădăcina revoluţiei epocii moderne (VI)

de ieromonah Serafim Rose

 

Partea a V-a

2. Realismul

Realismul despre care vorbim – un termen generic care cuprinde, de la sine înţeles, forme variate de „naturalism” şi „pozitivism” – este, în forma sa cea mai simplă, doctrina care a fost popularizată tocmai sub numele de „nihilism” de către Turgheniev  în Părinţi şi copii. Personajul Bazarov din acest roman reprezintă tipul „omului nou” din Rusia anilor ’1960, materialişti şi determinişti naivi care credeau cu seriozitate (ca D. Pisarev) că vor afla mântuirea omenirii în disecţia broaştei, sau credeau că au dovedit inexistenţa sufletului uman nereuşind să-l găsească în timpul unei autopsii. (Ne aducem aminte de nihiliştii sovietici, ,,oamenii noi” din anii ’1960 de pe la noi, care nu reuşesc să-L găsească pe Dumnezeu în spaţiu).

Citește mai departe...

Mâine, 15/28 noiembrie, începe postul

Naşterii Domnului pentru ortodocşii de stil vechi

 

Potrivit rânduielilor bisericeşti, în postul Naşterii Domnului, zilele de luni, miercuri şi vineri se postesc fără vin şi untdelemn, iar zilele de marţi şi joi cu vin şi untdelemn.

 

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Euseviu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Partea a II-a
Biserica de Apus de la Revoluţia franceză până în prezent (1789-1910)
 
Capitolul III
Protestantismul de la 1789 până în prezent (1910)
 
§. 196. Protestantismul în celelalte ţări [partea întâi]

În secolul XIX şi în cel prezent protestantismul s-a dezvoltat afară din Germania precum urmează.

 

1. În Elveţia protestantismul are aproape 2 milioane de suflete la o populaţie de 3 ½ milioane. Aici chiar de la începutul Restauraţiei, adică de la 1814 partida ortodoxă şi supranaturalistă se luptă viguros cu raţionalismul, care ajunse la preponderenţă şi persecuta pe ortodocşi numindu-i ,,Momiers” adică prefăcuţi sau ipocriţi, sinonim cu ,,Mucker”. Ortodocşii erau încurajaţi de doamna Krudner († 1824) o călătoare pietistă din Livonia, cu multă trecere în afaceri religioase chiar la capete încoronate, precum la Alexandru I, împăratul Rusiei (1801-1825).

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la cartea Proorocului Iezechiil (LXXIII)

 

Episodul anterior

 

Apoi urmează: ,,Şi m-a dus despre austru, şi iată o poartă căutând spre austru, şi o a măsurat pre ea, şi tinda şi fruntea, şi foişoarele după măsurile acestea. Şi ferestrele ei, şi foişoarele împrejur, ca şi ferestrele pridvorului, de cincizeci de coţi lungimea ei, şi de douăzeci şi cinci lărgimea. Şi şapte trepte erau la ea, şi foişor pre dinlăuntru” (Iezechiil 40, 25-27).

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Aşezământul Sfintei Biserici Ortodoxe Universale

pentru venerarea şi invocarea sfinţilor în rugăciuni (III)

 

Bucureşti
Imprimeria Căilor Ferate Române
1924

 

Partea a II-a

Să trecem acum la Noul Testament. În Epistola a II-a (cap. 1, 13-15), Sfântul Apostol Petru zice: Însă mi se pare a fi cu dreptul, până când sunt într-acest trup, a vă deştepta pre voi cu aducerea aminte. Ştiind că fără de zăbavă este lepădarea trupului meu, precum şi Domnul nostru Iisus Hristos mi-au arătat mie. Iar mă voiu nevoi şi pururea a vă avea pre voi după ieşirea mea, ca să faceţi pomenire de acestea. Aici Sfântul Apostol Petru făgăduieşte să se roage (să se stăruie) pentru poporul său, şi după trecerea din viaţa aceasta. La Apocalipsis încă se scrie: Douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăute şi năstrape de aur pline de tămâieri, care sunt rugăciunile sfinţilor (5, 8). Tot acolo se spune că sufletele sfinţilor mucenici au strigat cu glas mare, cerând de la Dumnezeu răzbunare: Până când, Stăpânul cel sfânt şi adevărat, nu judeci şi nu izbândeşti sângele nostru de la cei ce locuiesc pre pământ ? (6, 10).

Citește mai departe...

Către un al VIII-lea Sinod Ecumenic (X)

Regimul sovietic a pregătit minuţios ani în şir organizarea unui Sinod Ecumenic
la Moscova urmărind să proclame că Biserica Rusă este noua Patriarhie Ecumenică,
cea de-a Treia Romă, dar în final ceea ce a reieşit nu s-a putut numi decât
Conferinţa pan-ortodoxă de la Moscova din 1948

Episodul anterior

Ultimele evenimente dinainte de conferinţă

În pofida opoziţiei continue a Bisericilor greceşti, Patriarhia Moscovei a luat decizia de a ţine o conferinţă pan-ortodoxă în 1948. Drept urmare, patriarhul Alexie i-a abordat din nou pe patriarhii Constantinopolului, Alexandriei şi Ierusalimului, care refuzaseră invitaţia sa pentru conferinţa pre-sinodală din 1947. El a încercat să-i convingă de dreptul Bisericii sale de a organiza un asemenea forum. Pe 31 decembrie 1947, el i-a scris patriarhului Alexandriei exprimându-şi regretul privind neînţelegerea dintre cele două Biserici[1]; Alexie a respins acuzaţiile lui Hristofor că Moscova intenţiona să convoace un Sinod Ecumenic. Patriarhul rus a declarat că singurul său scop era de a organiza ,,o conferinţă a ierarhilor întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe”.

Citește mai departe...

Meşteşugul rugăciunii (XVI)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

De ce Dumnezeu, adeseori, nu împlineşte rugăciunile noastre ? [continuare]

Cugetând asupra acestei spinoase chestiuni – că Dumnezeu adeseori nu împlineşte rugăciunile noastre –, noi trebuie să lămurim pe deplin aceasta prin nepreţuitele cugetări ale Sfinţilor Părinţi.

Uneori, Dumnezeu zăboveşte să împlinească anumite rugăciuni ale noastre, nu pentru că nu doreşte să dea binele pământesc pentru care ne-am rugat, ci pentru că doreşte să arate în sufletele noastre cele mai înalte calităţi creştine, cum ar fi: nelăcomia, statornicia şi credincioşia. Dumnezeu urmăreşte să ne îndrepte, să ne facă tari în înţelepciune, aşadar să nu ne împlinească îndată rugăciunea, ca nu cumva să pătimim vreo pagubă duhovnicească pe lângă câştigul material. Binele dobândit grabnic nu este preţuit îndeajuns, cu toate că este atât de scump nouă. Uşurinţa dobândirii lui micşorează valoarea acestuia în ochii oamenilor.

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XV)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

15. Falsificările Sfintei Scripturi şi consecinţele lor apostatice în lumea contemporană

Sunt oarecare ce vă tulbură pre voi, şi voiesc să strămute evanghelia lui Hristos.
Ci măcar şi noi, sau Înger din cer de vă va binevesti vouă afară de
ceea ce am binevestit vouă, anatema să fie (Galateni 1, 7-8)

În vremurile noastre din urmă, societatea odinioară creştină, care nu-l mai doreşte pe cel ce opreşte acum (II Tesaloniceni 2, 7)[1], şi care nu se mai apără, a îngăduit celor care ne tulbură şi voiesc să strămute evanghelia lui Hristos să se înmulţească excesiv şi să-şi asume puterea.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (X)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE

Episodul anterior

de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos

până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice

de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse

Volumul IV
Cartea a IX-a

Anii 382–406

2

Siricie îi urmează lui Damas pe scaunul Romei – Maniheişti la Roma – Epistolele canonice ale lui Siricie – Disciplina Bisericii Apusene – Iovinian, viciile şi erorile sale – Discuţie despre fecioria Sfintei Fecioare – Intervenţia Sfântului Ambrozie al Milanului – Sinodul de la Milan care îl confirmă pe cel de la Roma – Valentinian al II-lea îl trimite delegat pe Ambrozie la Maxim – Nerecunoştinţa lui Valentinian şi a Iustinei, mama sa – Ei îl prigonesc pe Ambrozie şi îi sprijină pe arieni – Goţii de la curtea Milanului şi episcopul lor Mercurin, zis Avxentie – Ambrozie se împotriveşte cu tărie Iustinei şi arienilor – A doua misiune a lui Ambrozie la Maxim – El îl întâlneşte la Treves pe Sfântul Martin, de asemenea în misiune pe lângă Maxim – Martin, viaţa sa, predicile şi minunile sale în Galia – Primele aşezăminte monahale în Galia – Sfântul Martin se opune violenţelor contra ereticilor – Moartea sa – Continuarea vieţii Sfântului Ambrozie al Milanului – Conduita sa faţă de împăratul Teodosie – Pocăinţa lui Teodosie – Legile acestui împărat – Distrugerea idolatriei – Răzmeriţă în Alexandria şi distrugerea sanctuarului lui Serapis – Falsă acuzaţie adusă împotriva creştinilor cu privire la biblioteca alexandrină - Moartea lui Valentinian şi revolta lui Eugen – Teodosie îl răzbună pe Valentinian – El îl numeşte pe fiul său Onorie împăratul Apusului – Arcadie, împărat al Răsăritului – Moartea lui Teodosie


Anii 384-395

Citește mai departe...

CHESTIUNEA CALENDARULUI

Sfintele Paşti şi reforma calendaristică ,,ortodoxă română” (II)

(Studiu de cronologie şi calendaristică)

de dr. Vasile Gheorghiu

 

Partea I

Serbarea Paştilor creştine în Orient şi în Occident de la Sinodul din Niceea (325 d.Hr.) până la finea secolului al VIII-lea

Câţiva ani mai în urmă, la anul 325 d.Hr., se serbează în Niceea Bitiniei primul Sinod Ecumenic. La acesta iau parte 318 episcopi. Sinodul este prezidat de însuşi împăratul Constantin cel Mare. Dezbaterile acestui Sinod noi nu le avem. Totuşi din scrisoarea enciclică, pe care Sinodul o scrie[1], precum şi din scrisoarea enciclică a împăratului Constantin cel Mare însuşi[2] rezultă, în mod neîndoielnic, că Sinodul din Niceea a luat în discuţiune şi chestiunea Paştilor. Mai mult decât atâta. Din scrisorile de mai sus se desprinde totdeodată că cu toţii au căzut de acord (Părinţii din Siria s-au supus) asupra următoarelor puncte:

Citește mai departe...

DIN SCRIERILE MITROPOLITULUI GALACTION CORDUN

 

Cuvinte de viaţă pentru cei trudiţi [1923]
Cuvântare despre Sfânta Biblie
Creştinul trebuie să aibă şi să citească Sfânta Evanghelie
Învăţătură despre ce este Biserica Domnului
Învăţătură despre mergerea la Biserică
Învăţătură despre prima cerere a rugăciunii domneşti
Învăţătură despre cererea a cincea din rugăciunea domnească

Citește mai departe...

La un nou început de an

- Către cititorii noştri -

 

Intrăm într-un nou an calendaristic şi firesc ar fi – ca orice început – ca acesta să vină cu speranţe, cu vise, cu noi dorinţe spre mai bine. Vremurile pe care le trăim însă, încep să ne tulbure visele şi să ne umbrească speranţa de mai bine. Aceasta nu înseamnă că trebuie să deznădăjduim, ci mai degrabă să luăm aminte mai bine în jurul nostru şi să ne agonisim cele de folos. Orice om cu scaun la cap, când vede că vremurile sunt neprielnice, îşi agoniseşte cele de folos duhovniceşte mai abitir ca în vremuri de pace.

Citește mai departe...

Ecleziologia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România

 

După întâlnirea din martie 2014 şi după mai multe dezbateri între cele trei sinoade – Sinodul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, Sinodul Bisericii Ortodoxe Adevărate din Grecia şi Sinodul rus din diaspora – asupra diverselor teme ecleziologice, pe 6 august 2014, de praznicul Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România a aprobat şi a semnat un nou document ecleziologic, intitulat Adevărata Biserică Ortodoxă în faţă ereziei ecumenismului. Teme dogmatice şi canonice, care poate fi citit aici.

 

Documentul abordează următoarele teme:

I. Principiile ecleziologice de bază
II. Ecumenismul: pan-erezie sincretistă
III. Serghianismul: denaturare a canonicităţii
IV. Aşa-numita Ortodoxie oficială
V. Adevărata Biserică Ortodoxă
VI. Reîntoarcere în Adevărata Biserică Ortodoxă
VII. Spre convocarea unui Mare Sinod al Adevăratei Biserici Ortodoxe