----------------

 

Carti in site

 

--------------------

DOCUMENTE ALE BISERICII

Dezbateri şi hotărâri ale Conferinţei pan-ortodoxe de la Moscova din 1948 (III)

 

Moscova, 8-18 iulie 1948

Fragmente din stenogramele dezbaterilor

 

Partea a II-a

Profesorul asociat Alexie Gheorghievski [continuare]: Spre deosebire de calendarul gregorian şi cel iulian îndreptat, calendarul iulian vechi este foarte simplu; pentru astronomie, istorie şi Pascalie, el prezintă o uriaşă valoare ştiinţifică. Simplitatea, vitalitatea şi aplicabilitatea calendarului iulian se explică prin faptul că aici zilele se întorc la aceleaşi date după 28 ani; lunile noi şi lunile pline după 19 ani; Pascalia se repetă la fiecare 532 ani (28 x 19).

Citește mai departe...

Unitatea Bisericii şi Conferinţa Mondială a Comunităţilor Creştine (VI)

- Scrisoare către dl. Robert Gardiner, secretar al Comisiei

pentru organizarea unei Conferinţe Mondiale a Comunităţilor Creştine -

a Arhiepiscopului Ilarion Troiţki († 1929), scrisă în 1916, pe când era arhimandrit

 

Episodul anterior

 

[Aceasta este partea dogmatică a canonului Sfântului Vasilie, în care el transmite opinia înaintaşului său Firmilian şi a Sfântului Chiprian.] Nici măcar cu un cuvânt Sfântul Vasilie nu combate, nici nu pune la îndoială aceste argumente dogmatice despre unitatea vieţii de har în Biserică. Dar aceasta este ceea ce el trebuia să facă în mod necesar, deoarece imediat după cuvintele citate, el începe să vorbească despre posibilitatea practicii aparent în dezacord cu această teorie dogmatică. ,,Dar fiindcă cu totul s-a părut oarecărora din cei de la Asia, pentru iconomia multora (οικονομιας ενεκα των πολλων), să se primească botezul lor. Fie primit (εστω δεκτον)”[1].

Citește mai departe...

Ortodoxie şi Apus – o relaţie veşnic tensionată (V)

O schiţă concisă a acestei relaţii după 1453

 

Partea a IV-a

Ortodoxie şi Iluminism

În Răsăritul grec, începutul secolului al XVIII-lea a găsit Ortodoxia îndepărtată de ambele ramuri ale creştinătăţii apusene, catolicism şi protestantism. Cu toate că, până în secolul al XIX-lea, a rămas inaccesibilă pentru orice dialog spiritual cu creştinătatea apuseană, ea s-a confruntat cu noi provocări intelectuale izvorâte din Apus sub forma filozofiei seculare. Acestea se înfăţişau lumii ortodoxe atât ca oportunităţi, cât şi ca pericole. Poziţia convenţională presupune că Biserica Ortodoxă a fost de la început şi din principiu potrivnică varietăţii de învăţături seculare provenite din Apus şi că s-a dedicat exclusiv tradiţiei literaturii sfinte transmisă în cultura Răsăritului grec. Lucrurile nu au stat într-atât de strict, atitudinea reală a ierarhilor Bisericii Ortodoxe a fost mult mai nuanţată, iar faptele consemnate istoric confirmă o atare afirmaţie.

Citește mai departe...

Meşteşugul rugăciunii (XIII)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

Cum să ne rugăm atunci când simţim răceală sufletească ? (continuare)

Cea mai de preţ şi cea mai înduioşătoare în credinţa noastră este descoperirea dumnezeieştii iubiri căreia îi este milă fără de margini de păcătoşii care se pocăiesc. Această iubire atotiertătoare ne cheamă şi astăzi. Ea se dă doar cu o singură condiţie: să ne pocăim din inimă. Această pocăinţă trebuie să fie adâncă, sinceră, simţitoare. Aceasta cere să nu ne ascundem păcatele precum Cain şi să nu rămânem cu otrava întru noi, ci să ne mărturisim precum David, ca să fim iertaţi.

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Învăţătură despre ce este Biserica Domnului

 

Cu cât drag privesc la voi, fraţilor, când vă văd pe toţi grămadă zorind înspre Biserica Domnului pentru rugăciune ! Cât de plăcut îmi este a ceti în feţele voastre atâta osârdie. Dar pentru ca voi să intraţi şi să ieşiţi din acest sfânt locaş cu folos sufletesc, cred de nevoie să vă dau câteva îndrumări de cum aveţi să vă rugaţi când veniţi acolea. Şi asta o veţi putea afla uşor, când veţi şti ce este Biserica lui Dumnezeu.

Citește mai departe...

Ecumenismul – calea către pierzare (III)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

Limba Babilonului

Fata Vavilonului ticăloasă; fericit este cel ce va răsplăti ţie răsplătirea ta, care ai răsplătit nouă (Psalmi 136, 11).

Diplomaţia, adică arta profesională a compromisului, este cu totul străină de morala creştină prin natura sa: Ci fie cuvântul vostru: aşa, aşa; nu, nu; iar ce este mai mult decât acestea, de la cel rău este (Matei 5, 37). Cu toate că acceptabilă în politica lumească, nu este adecvată în Biserica lui Hristos care nu este din această lume. Chiar îşi poate închipui cineva cu adevărat mucenici diplomaţi sau mărturisitori abili ?!

Citește mai departe...

Homosexualitatea a ajuns la porţile Bisericii Ortodoxe (XIV)

 

Episodul anterior

 

Pelerinaje şi liturghii pentru catolicii LGBT

Există prelaţi care fac un pas şi mai departe în susţinerea homosexualităţii şi a primirii cuplurilor homosexuale în Biserică fără ca aceştia să renunţe la păcat. Spre deosebire de cei care, prin poziţia lor, sugerează sau recomandă clerului şi credincioşilor să susţină homosexualitatea, prelaţii mai îndrăzneţi participă direct la acţiuni pro-homosexuale, le sprijină, trimit mesaje de susţinere pentru diferite evenimente etc.

Citește mai departe...

SFINŢII PĂRINŢI ŞI EREZIILE

Sfântul Marcu al Efesului şi falsa unire de la Florenţa (XI)

 

Episodul anterior

 

Învăţătura ortodoxă a Sfântului Marcu al Efesului

privind starea sufletelor după moarte

 

Omilia I a Sfântului Marcu al Efesului

Combaterea capitolelor latine privind focul purgatoriului

 

2. Şi astfel, noi Îl rugăm fierbinte pe Dumnezeu şi credem că izbăvim pe cei plecaţi de (chinul veşnic), şi nu de orice alt chin sau foc aparte de acele chinuri şi acel foc care au fost vestite a fi pentru totdeauna. Şi, mai mult, faptul că sufletele celor plecaţi sunt izbăvite prin rugăciune de întemniţarea în iad, ca dintr-o temniţă anume, este mărturisit, printre mulţi alţii, de Teofan Mărturisitorul, numit Scrisul (pentru cuvintele mărturiei sale pentru icoana lui Hristos, cuvinte scrise pe fruntea sa, pe care el le-a pecetluit cu sânge). Într-unul din canoanele pentru cei răposaţi, el se roagă astfel pentru ei: ,,De lacrimile şi de suspinurile cele din iad slobozeşte pre robii tăi Mântuitorule” (Octoihul, canonul de sâmbătă pentru cei răposaţi, glasul 8, cântarea a 6-a, la Slavă).

Citește mai departe...

DOCUMENTE ALE BISERICII

Dezbateri şi hotărâri ale Conferinţei pan-ortodoxe de la Moscova din 1948 (II)

 

Moscova, 8-18 iulie 1948

Fragmente din stenogramele dezbaterilor

 

Partea I

Profesorul asociat Alexie Gheorghievski [continuare]: Sinodul de la Niceea a trimis următoarea epistolă a Sfinţilor Părinţi de la Sinod către Bisericile lui Dumnezeu din Alexandria şi Egipt cu privire la timpul sărbătoririi Sfintelor Paşti: ,,Dar să vă anunţăm şi concordanţa Sfintelor Paşti, căci în rugăciunile voastre trebuie orânduit şi acest lucru ca – aşa cum toţi fraţii din Răsărit, care la început îl celebrau odată cu iudeii, acum îl celebrează odată cu romanii şi cu voi şi cu toţi cei care prăznuiau Paştile de la început –, de acum trebuie să-l prăznuiască la vremea aceasta”[1]. Despre Sfintele Paşti vorbeşte mai într-amănunt Sfântul întocmai cu apostolii Constantin cel Mare, în epistola sa către Bisericile Răsăritene citată mai sus. Din ea reiese că Sinodul Ecumenic s-a pronunţat hotărât împotriva obiceiului răsăritenilor de a sărbători Paştele împreună cu iudeii, câte o dată, chiar şi de „două ori în an, adică înainte de echinocţiul de primăvară, şi a hotărnicit sărbătorirea preasfîntei sărbători a Paştelui în aceeaşi zi”[2].

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (X)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul III
Cartea a VIII-a
 
Anii 347–381
 
4
 

Iovian împărat – Scrisoarea sa către Atanasie şi răspunsul sfântului episcop – Ipocrizia arienilor – Sinodul lor prezidat de Meletie de Antiohia – Declaraţia lor ortodoxă - Moartea lui Iovian – Valentinian împărat – El l-a ales asociat la domnie pe fratele său Valens şi i-a încredinţat Răsăritul – Valentinian la Milano – Episcopul arian Avxentie – Ilarie de Poitiers şi Eusebiu de Verceil îl combat – Valentinian îl crede ortodox şi se declară de partea lui – Valens se declară de partea arienilor – Semi-arienii se reunesc la Lampsac – Reprezentanţii Sinodului intră în comuniune cu apusenii – Scrisorile de comuniune pe care le dau Liberie, episcopul Romei, şi ceilalţi episcopi din Apus – Moartea lui Liberie – Damas îi urmează – Scaunul îi este disputat de Ursin – Starea scaunului Romei în această perioadă – Reprezentanţii răsăriteni la Sinodul de la Thyana – Moartea lui Eudoxie, episcop arian de Constantinopol – Demofil este ales de arieni – Ortodocşii îl aleg pe Evagrie – Persecuţiile lui Valens împotriva ortodocşilor şi semi-arienilor – Starea tristă a Bisericii Răsăritene sub Valens – Apusul se declară în mod solemn împotriva arianismului – Sinodul de la Roma – Scrisoarea către episcopii Egiptului şi Răsăritului – Sfântul Atanasie şi Sfântul Vasilie în relaţie cu apusenii – Moartea Sfântului Atanasie – Elogiul Sfântului Grigorie Teologul în cinstea Sfântului Atanasie

Citește mai departe...

Ortodoxie şi Apus – o relaţie veşnic tensionată (IV)

O schiţă concisă a acestei relaţii după 1453

 

Partea a III-a

Acuzat de relaţii secrete cu Imperiul Rus

Publicarea mărturisirii a provocat furie în cercurile romano-catolice şi o mare nelinişte în rândul ortodocşilor. Patriarhul însuşi nu a admis niciodată explicit faptul că el este autorul textului, dar până la sfârşitul vieţii sale el nu s-a dezis, nici nu a condamnat în mod oficial printr-un act sinodal sau în scris mărturisirea publicată sub numele lui. Chestiunea autorului aşa-numitei ‘Mărturisiri Loukaris’ a rămas deschisă până astăzi. Opinia predominantă în rândul ortodocşilor la acea vreme şi ulterior a fost că, atunci când au publicat mărturisirea, calvinii au uzurpat numele patriarhului. Această opinie este confirmată de reacţiile contemporanilor. Patriarhul Chiril a continuat să se bucure de sprijinul fidel al Patriarhului Gherasim [Spartaliotis] al Alexandriei, în ciuda refuzului acestuia din urmă de a trata cu spionii trimişi în 1628 de calvini pentru o unire a Bisericilor. Patriarhul Teofan al Ierusalimului era deopotrivă convins de dreapta credinţă a lui Chiril şi a scris o scrisoare de la Iaşi în 1630 adresată ortodocşilor ruşi pentru a-i asigura în această privinţă. Bineînţeles, protestanţii, mai ales calvinii din jurul lui Cornelius de Haag şi pastorii din Geneva socoteau că Reforma găsise în cele din urmă calea în Biserica răsăriteană.

Citește mai departe...

Prigonirea monahilor din Muntele Athos

de către Patriarhia Constantinopolului (X)

de părintele Patric Ranson

 

Episodul anterior

Capitolul III

Justificarea imposibilă a persecuţiei

A) Există dreptul de persecuţie ?

2. În afara Adevărului, nu există nici Biserică, nici succesiune apostolică

b) cazul despărţirii legitime din motive de credinţă (continuare)

Paradoxul unei asemenea ecleziologii, transplantată de la Augustin şi apoi de la scolastici până în epoca noastră, este prin urmare simplu: separând dogma de taină, crezul de Biserică, succesiunea apostolică de dreapta credinţă, justeţea ritului de justeţea credinţei, este posibil a recunoaşte, mai ales în cadrul mişcării ecumeniste, o mulţime de Biserici şi de secte ca fiind în mod valid creştine.

Citește mai departe...

La un nou început de an

- Către cititorii noştri -

 

Intrăm într-un nou an calendaristic şi firesc ar fi – ca orice început – ca acesta să vină cu speranţe, cu vise, cu noi dorinţe spre mai bine. Vremurile pe care le trăim însă, încep să ne tulbure visele şi să ne umbrească speranţa de mai bine. Aceasta nu înseamnă că trebuie să deznădăjduim, ci mai degrabă să luăm aminte mai bine în jurul nostru şi să ne agonisim cele de folos. Orice om cu scaun la cap, când vede că vremurile sunt neprielnice, îşi agoniseşte cele de folos duhovniceşte mai abitir ca în vremuri de pace.

Citește mai departe...

Ecleziologia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România

 

După întâlnirea din martie 2014 şi după mai multe dezbateri între cele trei sinoade – Sinodul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, Sinodul Bisericii Ortodoxe Adevărate din Grecia şi Sinodul rus din diaspora – asupra diverselor teme ecleziologice, pe 6 august 2014, de praznicul Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România a aprobat şi a semnat un nou document ecleziologic, intitulat Adevărata Biserică Ortodoxă în faţă ereziei ecumenismului. Teme dogmatice şi canonice, care poate fi citit aici.

 

Documentul abordează următoarele teme:

I. Principiile ecleziologice de bază
II. Ecumenismul: pan-erezie sincretistă
III. Serghianismul: denaturare a canonicităţii
IV. Aşa-numita Ortodoxie oficială
V. Adevărata Biserică Ortodoxă
VI. Reîntoarcere în Adevărata Biserică Ortodoxă
VII. Spre convocarea unui Mare Sinod al Adevăratei Biserici Ortodoxe