----------------

 

Carti in site

 

--------------------

CHESTIUNEA CALENDARULUI

Critica noilor proiecte de reformă calendaristică

propuse de către Societatea Naţiunilor (IV)

- Studiu calendaristic -
de dr. Vasile Gheorghiu
 
 

III. Critica proiectelor de simplificare a calendarului gregorian [continuare]

Concluziuni

În baza unei cercetări amănunţite a proiectelor de reformă calendaristică, înaintate Societăţii Naţiunilor, în vederea unei simplificări a calendarului gregorian, am ajuns la următorul rezultat:

Citește mai departe...

NIHILISMUL

Rădăcina revoluţiei epocii moderne (XI)

de ieromonah Serafim Rose

 

Episodul anterior

 

4. Nihilismul distrugerii

Aici găsim în cele din urmă un nihilism aproape „pur”, o furie împotriva creaţiei şi civilizaţiei care nu se va domoli până când nu le va reduce la inexistenţă. Nihilismul distrugerii, ca nici o altă formă de nihilism, este unic pentru epoca modernă. Şi înainte a existat distrugere pe scară largă, şi au existat oameni care s-au mândrit cu distrugerea; dar niciodată până în vremurile noastre nu a existat o doctrină şi un plan de distrugere, niciodată înainte mintea omului nu s-a contorsionat atât pentru a găsi o apologie pentru această lucrare cât se poate de evidentă a lui satan, şi pentru a stabili un program pentru împlinirea ei.

Citește mai departe...

Alfabetul duhovnicesc (VII)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet

 

Episodul anterior

Capitolul 7

Despre aceea că nu trebuie să ne robim îndulcirilor trupeşti, ci pururea să căutăm mângâierea duhovnicească întru Domnul

  1. Bogăţia tuturor îndulcirilor pământeşti de ar curge, nu vă lipiţi inima (Psalmi 61, 10) de ea. Pentru ce să alipeşti de aceasta sufletul tău, când nu este dată pentru veşnicie şi nu îţi aduce folos, ci păgubire ? Căci tu nu o singură dată ai cunoscut şi cercat că toată îndulcirea vremelnică aduce îngreuiere, toată îndulcirea trupească leagă sufletul şi îi aduce tulburare neîncetată, nelinişte.

Citește mai departe...

Şase sisteme calendaristice în istoria Europei în ultimele două secole (I)

 

Din 1582 încoace, calendarul iulian care a predominat timp de cel puţin 16 secole a fost înlocuit treptat cu calendarul gregorian. Calendarul gregorian a fost considerat o necesitate, pentru a întoarce echinocţiul de primăvară la data sa astronomică adevărată. Cu toate acestea, el nu a schimbat numărul şi numele lunilor sau zilelor săptămânii, ci a modificat doar modul de calculare a anilor bisecţi. După aceste două calendare, în Europa au fost introduse alte 5 sisteme calendaristice politice şi unul bisericesc, dar nici unul dintre cele politice nu a predominat în afara mediului său politic limitat în timp şi spaţiu.

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Etica creştină şi socialismul (III)

 
Bucureşti
Imprimeria Căilor Ferate Române
1924
 

Partea a II-a

b) Se ştie de cei interesaţi că în Peru (America) s-a dat fiinţă unui stat socialist. Existenţa lui însă a durat până la sosirea europenilor acolo, după descoperirea Americii.

Pământul a fost împărţit în trei părţi: una aparţinea templului şi preoţilor; alta lui Inac (regele soarelui), iar a treia poporului. Ultimul lucra pentru templu, pentru preoţi şi pentru Inac. Preoţii şi templul dispuneau de ‘oi’, Inacul de ‘mine’. Lucrul zilnic era repartizat sever, era indicat precis când şi pentru cine trebuia să se lucreze. Fiecăruia îi era desemnat un lot separat, care se mărea pe măsura înmulţirii numărului membrilor de familie. Peste un an, el era schimbat la un altul. Lucrau toţi, chiar şi minorii, începând de la vârsta de 5 ani. Peruanianul, după cum ne încredinţează şi exploratorii vieţii lui (a se vedea la Fogt), ,,nu putea nici să se îmbogăţească, nici să sărăcească”: tot timpul îi era ocupat întru îndeplinirea lucrului rânduit; el nu avea nici o iniţiativă, nici o independenţă, precum şi nici sârguinţă, nimic similar. Cei ce lucrau pentru templu şi pentru Inac trăiau chiar pe socoteala statului. Evident că un asemenea popor, cu tot numericul lui, chiar la prima ciocnire cu europenii (oricât de puţini la număr) trebuia să cadă şi au şi căzut.

Citește mai departe...

Din scrierile Arhiepiscopului Averchie de Jordanville

Nevoinţa pentru virtute (IV)

de Arhiepiscop Averchie de Jordanville

 

Episodul anterior

 

Atunci, care a fost esenţa păcatului comis de Adam şi Eva ? [continuare]

Astfel, pentru a repara căderea strămoşilor noştri în păcat, care a otrăvit întreaga omenire cu otrava mândriei şi a neascultării, Domnul nostru Iisus Hristos ne-a învăţat şi ne-a demonstrat prin exemplul propriei vieţi, smerenia şi ascultarea de voia lui Dumnezeu. Din acel moment, smerenia şi ascultarea au devenit noul ideal al omenirii creştine, unul reînnoit de Hristos. Cu toate acestea, duhul mândriei de auto-impunere, care se înrădăcinase deja în sufletele oamenilor, nu a vrut să-I facă lui Duhului lui Hristos. A început o luptă teribilă, una sângeroasă dar nu împotriva vieţii, ci a morţii. De-a lungul mai multor secole, creştinii, adică cei blânzi şi smeriţi şi cei care urmează învăţătura lui Hristos, au fost muceniciţi şi chinuiţi de păgânii care i-au supus unor pedepse greu de închipuit.

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXI)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

20. Iadul atotbatjocoritor

O epidemie de pseudo-moravuri[1], toleranţa faţă de orice şi ,,cultura de masă” vulgară distruge zilnic sau mutilează sufletele oamenilor. Toate lucrurile din jurul nostru promovează banalizarea răului şi acceptarea falsităţii şi urâţeniei. Vulgaritatea a pus stăpânire pe toate ţările. A devenit un fenomen global, un semn al vremurilor noastre. Banalitatea nu este doar o materializare năucitoare a vieţii sau o lipsă de interes în aspectul ei spiritual. Este o pierdere a idealurilor înalte, a tânjirii după viaţa veşnică din viitor. Banalitatea este anti-idealul care ucide voinţa de a fi mântuit şi căutarea credinţei, nădejdii şi dragostei în stadiul lor iniţial. Se poate spune că ,,diavolul este vulgar” când observăm faptele lui.

Citește mai departe...

Din scrierile arhimandritului Serafim Alexiev

Nădejdea noastră

Cuvinte despre Fericiri (IV)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

Păcate împotriva fericirii celei dintâi

Necurat este înaintea lui Dumnezeu tot cel cu inimă înaltă (Pildele lui Solomon 16, 6).

,,Toate păcatele sunt urâciune înaintea lui Dumnezeu, dar mai mare urâciune decât toate este mândria inimii”, după cuvintele Sfântului Antonie cel Mare. Despre Dumnezeu este spus că El iubeşte pe cei drepţi, iar pe păcătoşi îi miluieşte. El împreună pătimeşte cu cei robiţi de deprinderile lor păcătoase; El Se milostiveşte de cei covârşiţi de stăpânirea păcatului; El cheamă pe păcătoşi la El, îi cheamă la pocăinţă, caută să-i mântuiască; El este Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Singurii păcătoşi cărora El li se împotriveşte sunt cei mândri. Despre nici un alt fel de păcătoşi nu este spus precum despre cei mândri: Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă (I Petru 5, 5).

Citește mai departe...

Diavolii revoluţionari ai Rusiei (I)[1]

 

Anii ‘1860 au fost vremuri deprimante, boala morală a occidentalismului continua să infecteze trupul Sfintei Rusii. Aşa cum scria viitoarea noua mucenică Ana Zerţalova: ,,Erau vremuri mohorâte atunci în capitală. Sfintele biserici, bastioanele de necucerit ale Ortodoxiei, stăteau ca înainte, ca zidurile de neclintit; sfintele icoane erau împodobite cu acoperământuri strălucitoare de pietre preţioase, cei bineplăcuţi lui Dumnezeu se odihneau în biserici în moaştele lor nestricăcioase. Dar oamenii piereau din cauza păcatelor şi erorilor lor. Duhul puţinei credinţe şi desfrâul pătrundeau pretutindeni, precum cea mai sălbatică plagă, în minţile instabile. Tolstoi şi alţi învăţători falşi se furişau în inimile tinerilor neexperimentaţi cu propaganda lor distrugătoare, subminând în ei bazele credinţei şi evlaviei. Domnul era uitat, uitate erau regulile moralităţii şi cinstei; uitate erau autorităţile şi ordinea; patimile şi viciile răbufneau către libertate”[2].

Citește mai departe...

Meşteşugul rugăciunii (XVII)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

XII. Piedici diavoleşti pe calea rugăciunii [continuare]

Este interesant să amintim următoarea cugetare a Sfinţilor Părinţi: gândurile de hulă nu năpădesc pe oamenii afundaţi în păcate de moarte, nici sufletele care petrec fără grijă de mântuirea lor. Demonii nu se ocupă de astfel de oameni pentru că şi fără aceasta îi ţin prin grelele lor păcate sub puterea lor. De gândurile hulitoare pătimesc, de obicei, oamenii temători de Dumnezeu, care prin pocăinţă, nevoinţa rugăciunii şi săvârşirea de fapte ale iubirii doresc să capete mila lui Dumnezeu şi să-şi mântuiască sufletele, dar care pentru o oarecare slăbiciune omenească – înălţare, osândirea aproapelui, înrăire împotriva vrăjmaşilor şi altele asemenea – dau motiv demonilor să-i năpădească.

Citește mai departe...

SECULARIZAREA AVERILOR BISERICII

Pagini din Istoria Sfintelor Mânăstiri Neamţu şi Secu (V)

scrisă de schiarhimandritul Andronic Popovici

 

A se vedea textul întreg în cadrul rubricii PAGINI DIN ISTORIA BISERICII

 

Prima încercare de secularizare a averilor mânăstireşti pământene [continuare]

Apoi tot această nelegiuită comisie, îndată a pus în mânăstire şi o altă osebită ocârmuire – fără de ştiinţa chiriarhului şi împotriva sfintelor canoane ale Bisericii Pravoslavnice, care hotărăsc ca în mânăstire de monahi numai o începătorie să fie, iar nu două –, căci a pus un comitet, întărit cu act din partea ministrului cultelor, sub titlul de administrativ, izbind comisia cu informarea acelui comitet chiar în demnitatea chiriarhului şi a lavrei, fără să mai poarte vreun respect şi către stareţul legiuit şi să nu facă conrupţie soborului, neluând ei seama că la tagma monahicească nu se încap nicidecum a fi alţi administratori afară de stareţul şi de duhovnicii soborului. Şi îndată acel ticălos comitet şi-a făcut pecete osebită de a soborului şi a început a se amesteca în lucrările duhovniceştii rânduieli şi documentele cuvenite numai demnităţii stareţului, neîntrebând de nimic pe stareţul şi necerându-şi sfătuire; ba încă la atâta obrăznicie a ajuns, că i-a trimis stareţului şi adresă cu invitare, ca numaidecât să oprească de liturghisit pe duhovnicii care nu ascultă de poruncile comitetului.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (IX)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
3

Mişcarea intelectuală în Biserică la sfârşitul secolului al IV-lea – Sfântul Grigorie de Nyssa – Scrierile sale – Canonul său – Duhovnici, ai celor ce se pocăiau, la Constantinopol – Sfântul Epifanie, episcop de Salamina – Scrierile sale – Începuturile origenismului – Teofil al Alexandriei şi monahii din Egipt – Epifanie, Ioan de Ierusalim şi Ieronim – Rufin îl traduce pe Origen – Scrierile sale sunt condamnate în Roma – Epistolă a lui Anastasie, episcopul Romei, către Ioan al Ierusalimului – Condamnarea origenismului în Alexandria, Palestina şi Cipru, discuţiile lui Ieronim şi Rufin – Marile scrieri ale lui Ieronim – Învăţătura sa – Alţi scriitori bisericeşti – Sinesie de Ptolemaida şi alţi scriitori răsăriteni – Scriitori apuseni – Paulin – Rufin – Sulpiciu Sever şi alţii – Nichita de Remesiana, apostolul barbarilor de pe cele două maluri ale Dunării şi din Rusia – Augustin – Convertirea sa – Primele sale scrieri – El este ridicat la preoţie, apoi la episcopat (396); lucrările sale până în această epocă

Citește mai departe...

Cu noi este Dumnezeu !

 

Săptămâna trecută, Î.P.S Mitropolit Vlasie a dat următorul comunicat:

 

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptslăvitorilor creştini

În aceste vremuri de epidemie mondială, vă rog pe toţi să se respecte toate deciziile şi legile date de conducerea ţării.

 

Cu regret şi respect şi cu arhiereşti binecuvântări,

 

Arhiepiscop şi Mitropolit

† Vlasie

 

 

Arhipăstorul nostru P.S. Flavian ne transmite că a venit vremea să ne rugăm cu toţii, fiecare în parte, oriunde ne-am afla, cu cât mai mult sârg şi să avem credinţă şi nădejde la Dumnezeu. Să nu uităm nici o clipă că El este Atotputernic şi Iubitor de oameni, şi că din iubire de oameni S-a răstignit pentru noi. Să ne încredinţăm nemăsuratei milostiviri a lui Dumnezeu şi să cerem Maicii Domnului, Apărătoarea noastră şi Arhistratega oştilor cereşti, să ne acopere cu Omoforul ei şi să ne păzească de toţi vrăjmaşii.

 

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Cuvinte de viaţă pentru cei trudiţi [1923]

 

Cuvântare despre Sfânta Biblie
Creştinul trebuie să aibă şi să citească Sfânta Evanghelie
Învăţătură despre ce este Biserica Domnului
Învăţătură despre mergerea la Biserică
Învăţătură despre prima cerere a rugăciunii domneşti
Învăţătură despre cererea a cincea din rugăciunea domnească
Învăţătură de Anul Nou
Învăţătură pentru cei ce vin la mărturisire
Învăţătură de cum trebuie să ne petrecem zilele de duminici şi sărbători

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Simţământul religios înnăscut în firea omului

de arhimandrit Galaction Cordun

 

Bucureşti
Imprimeria Căilor Ferate Române
1923

 

Istoria, străbătând mii de ani în trecutul omenirii, răscolind viaţa tuturor popoarelor din acest trecut îndepărtat în toate schimbările, şi fazele ei, şi înfigându-se cu ajutorul tradiţiunilor acestor popoare până şi în negura vremilor preistorice, ne dovedeşte, că la toate popoarele totdeauna a existat credinţa în Dumnezeu, pe care ele fireşte îl concepeau după gradul lor de cultură, mai mult sau mai puţin aproape de adevăr; dar în sfârşit, din cele mai vechi timpuri, exista credinţa într-o fiinţă supranaturală, în mâna căreia stă soarta omului, indiferent dacă această credinţă se raporta la un singur Dumnezeu, sau la mai mulţi, care în ultima analiză, nu erau decât atributele divinizate ale uneia şi aceleiaşi persoane.

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Aşezământul Sfintei Biserici Ortodoxe Universale

pentru venerarea şi invocarea sfinţilor în rugăciuni

 

Bucureşti
Imprimeria Căilor Ferate Române
1924

 

 

Omagiu Înalt Prea Sfinţiei sale

D. D. Dr. Miron Cristea, Mitropolitului Primat al ţării

 

În semn de admiraţiune şi adâncă recunoştinţă, pentru sprijinul şi încurajarea ce ne-a acordat atât în procurarea puţinelor clipe de odihnă sufletească, prin cuvântul şi scrisul nostru pentru lumea funcţionărească şi muncitorească ceferistă, cât şi în combaterea noilor curente religioase de care a început a nu fi scutită şi binecuvântata noastră patrie, – ortodoxă prin excelenţă –.

Ostenitorul

 

Citește mai departe...

La un nou început de an

- Către cititorii noştri -

 

Intrăm într-un nou an calendaristic şi firesc ar fi – ca orice început – ca acesta să vină cu speranţe, cu vise, cu noi dorinţe spre mai bine. Vremurile pe care le trăim însă, încep să ne tulbure visele şi să ne umbrească speranţa de mai bine. Aceasta nu înseamnă că trebuie să deznădăjduim, ci mai degrabă să luăm aminte mai bine în jurul nostru şi să ne agonisim cele de folos. Orice om cu scaun la cap, când vede că vremurile sunt neprielnice, îşi agoniseşte cele de folos duhovniceşte mai abitir ca în vremuri de pace.

Citește mai departe...

Ecleziologia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România

 

După întâlnirea din martie 2014 şi după mai multe dezbateri între cele trei sinoade – Sinodul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, Sinodul Bisericii Ortodoxe Adevărate din Grecia şi Sinodul rus din diaspora – asupra diverselor teme ecleziologice, pe 6 august 2014, de praznicul Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România a aprobat şi a semnat un nou document ecleziologic, intitulat Adevărata Biserică Ortodoxă în faţă ereziei ecumenismului. Teme dogmatice şi canonice, care poate fi citit aici.

 

Documentul abordează următoarele teme:

I. Principiile ecleziologice de bază
II. Ecumenismul: pan-erezie sincretistă
III. Serghianismul: denaturare a canonicităţii
IV. Aşa-numita Ortodoxie oficială
V. Adevărata Biserică Ortodoxă
VI. Reîntoarcere în Adevărata Biserică Ortodoxă
VII. Spre convocarea unui Mare Sinod al Adevăratei Biserici Ortodoxe