Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36
----------------

 

Carti in site

 

--------------------


Warning: "continue" targeting switch is equivalent to "break". Did you mean to use "continue 2"? in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/functions.php on line 194

Din scrierile Arhiepiscopului Averchie de Jordanville

Nevoinţa pentru virtute (XII)

de Arhiepiscop Averchie de Jordanville

 

Episodul anterior

 

VI. Retrezirea conştiinţei [continuare]

Întrucât fericirea din viaţa aceasta, precum şi cea din viaţa viitoare constau în împlinirea voinţei Domnului, Sfinţii Părinţi, experţi în viaţa duhovnicească, ne îndeamnă să acordăm o atenţie sporită conştiinţei noastre. Dacă facem astfel, spun ei, aceasta ne va arăta cu exactitate şi certitudine voia limpede şi nemijlocită a lui Dumnezeu. Sfinţii Părinţi o numesc ,,păzirea propriei conştiinţe”. Avva Dorotei a definit acest lucru drept ,,abţinerea de orice natură de la împiedicarea conştiinţei de a ne judeca, ascultarea ei chiar în cele mai amănunţite aspecte”. Ascuţişul conştiinţei este foarte sensibil şi trebuie păstrat cu grijă. Dacă omul încalcă ceea ce dictează conştiinţa, din cauza slăbiciunilor şi patimilor sale, va trebui să verse lacrimi de pocăinţă”.

Citește mai departe...

Ambasador la Constantinopol (IX)

– Martor ocular al genocidului armenilor –

 

Episodul anterior

 

Şi Enver Paşa vorbeşte despre armeni

În tot acest răstimp, făceam presiuni şi asupra lui Enver. Ministrul de război, aşa cum am mai spus, era un cu totul alt fel de om decât Talaat. El îşi disimula mult mai bine adevăratele sentimente. De obicei, era prietenos, perfect stăpânit şi excesiv de politicos. Iar la început nu s-a arătat nici pe departe atât de franc în privinţa armenilor, cum făcuse Talaat. Enver a negat toată povestea, spunându-mi că era vorba de nişte exagerări aiurite, mi-a declarat că tulburările de la Van erau de fapt lupte de pe frontul respectiv şi a căutat să-mi liniştească temerile privind exterminarea armenilor, care ar fi fost deja hotărâtă. Şi totuşi, în timp ce pe mine încerca să mă ducă cu vorba, în discuţiile cu alţii recunoştea pe faţă anumite lucruri, ceea ce am aflat de îndată. Mai ales de doctorul Lepsius, un reprezentant al intereselor misionare germane, nu încerca niciodată să ascundă situaţia reală.

Citește mai departe...

Alfabetul duhovnicesc (XIX)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet
 
Partea a II-a
Capitolul 7
Despre aceea că se cuvine să ne păzim de râs, vorbire în deşert şi nelegiuire
  1. Păzeşte-te de râs, vorbire în deşert şi nelegiuire, pentru ca să nu risipeşti cele adunate cu plâns. Râsul necuviincios risipeşte binele din suflet, depărtează harul Domnului, ucide aducerea aminte de moarte, aduce uitarea Înfricoşătoarei Judecăţi. Râsul este o însuşire copilărească, semn al inimii iubitoare de desfătare, al sufletului slab şi fără de curaj; în orice împrejurare, râsul nu ne este trebuincios.

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXXI)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

28. Demoni în sutane

Este dificil a supraaprecia rolul jucat în demoralizarea Ortodoxiei dinlăuntru în decursul întregului secol XX de renovaţionismul şi ecumenismul legate între ele. Patriarhiile Constantinopolului şi Moscovei au jucat un rol de primă importanţă în această privinţă permiţând să aibă loc lucruri condamnabile în sânul lor la care chiar ,,diavolii privesc cu uluire”, potrivit Sfântului Nil purtătorul de mir.

Citește mai departe...

Rusia şi Răsăritul ortodox la sfârşitul secolului XIX (XX)

Bătălia pentru Constantinopol

 

Episodul anterior

 

Ruşii şi sârbii nu reuşesc să cadă de acord în ce priveşte Mânăstirea Decani

La începutul lui septembrie 1903, ambasadorii rus şi sârb au semnat un acord în care Chiril rămânea stareţ, dar un monah sârb era numit ca asistent al său; numărul monahilor ruşi urma să fie redus la 10; va fi deschisă o şcoală; atât guvernele rus, cât şi sârb vor susţine mânăstirea[1]. A fost alcătuită o comisie pentru a implementa acest acord de către Ministerul de Externe din Belgrad cu Mitropolitul Dimitrie de Şabac drept conducător al ei. Membrii ei au ajuns la concluzia că înţelegerea dintre ruşi şi mitropolitul Nichifor era necanonică şi monahii ruşi trebuiau să părăsească Mânăstirea Decani numaidecât[2]. Tukholka a insistat pe o combatere mai activă din partea misiunii diplomatice ruse din Belgrad, dar ambasadorul Muraviev a preferat precauţia. El a argumentat că ruşii aveau drepturi legale pe baza înţelegerii, şi Decani se afla pe teritoriu turc, nu sârb. În orice caz, sârbii, apărând sfântul lor lăcaş naţional, aveau de asemenea o pretenţie morală la el.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXXXVI)

 

Episodul anterior

 

15. ,,Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurându-se de ostaşi” (Luca 21, 20). Într-adevăr, Ierusalimul a fost asediat şi ocupat de armata romană; din acest motiv, evreii, de asemenea, au crezut că urâciunea pustiirilor s-a întâmplat atunci (potrivit Daniil 9, 27; Matei 24, 15), deoarece romanii, batjocorind ritul închinării evreieşti, au azvârlit capul unui porc în templu.

Citește mai departe...

Monahismul – scutul de apărare al Ortodoxiei (XII)

- Istorisiri din diferite epoci ale creştinismului -

 

Episodul anterior

 

Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare (376-473)

Când Petru, episcopul saracinilor – pe care chiar Marele Eftimie îl propusese spre hirotonie patriarhului de Ierusalim –, a mers la cel de-al III-lea Sinod Ecumenic de la Efes, cuviosul i-a poruncit să-i urmeze Sfântului Chiril în toate. După Sinod, Sfântul Cuvios Eftimie s-a întristat din tot sufletul pentru greşeala vremelnică a lui Ioan al Antiohiei, ,,care fiind dreptcredincios, s-a amăgit a lua parte cu apărătorii lui Nestorie”[1].

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (XIII)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
4
 

Ioan, supranumit Gură de Aur – Caracterul său – Primele sale studii – Primele sale scrieri – Predicile sale din Antiohia – El este ridicat pe scaunul Constantinopolului – Viaţa sa ca episcop – Râvna sa – Luptele sale cu curtea împărătească – Împărăteasa Eudoxia – Evtropie – Ioan Gură de Aur contribuie la căderea sa în dizgraţie – Mila sa faţă de el – Eudoxia vrea să-l piardă pe Gură de Aur după ce l-a pierdut pe Evtropie – Ioan Gură de Aur se ridică împotriva scandalurilor de la curte – Călătoria lui Ioan Gură de Aur în Asia – Un intrus pe scaunul Constantinopolului – Marii fraţi prigoniţi de Teofil al Alexandriei sub pretextul origenismului, se duc la Constantinopol – Ioan Gură de Aur se declară în favoarea lor – Epifanie la Constantinopol – Conduita sa anti-canonică – El părăseşte Constantinopolul şi moare întorcându-se în Cipru – Teofil la Constantinopol – Sinodul de la  Stejarul – Exilul lui Ioan Gură de Aur – Întoarcerea sa – Noile lupte dintre el şi Eudoxia – Un nou sinod – Al doilea exil al său – Viaţa lui Ioan Gură de Aur în exil – Intervenţia lui Onorie, împăratul Apusului – Sinodul de la Roma – Scrisoarea lui Ioan Gură de Aur către Inochentie, episcopul Romei – Opoziţie faţă de intervenţia Apusului în cauza lui Ioan Gură de Aur – Prigonirea susţinătorilor săi – Violenţele faţă de Ioan Gură de Aur – Moartea lui – Apologia sa – Învăţătura lui Ioan Gură de Aur

Citește mai departe...

Poziţia Patriarhiei Ecumenice în Biserica Ortodoxă (II)

 

Partea I

II. Conduita Patriarhiei Ecumenice este contrară canoanelor şi practicii Bisericii

Cel care a examinat faptele pe care noi tocmai le-am prezentat s-ar putea întreba în mod rezonabil: de unde au dobândit oamenii Patriarhiei Ecumenice îndrăzneala de a pretinde supremaţia în Biserică, de a se ocupa în pripă cu plasarea sub jurisdicţia lor a oricărui teritoriu ecleziastic fără un conducător, de a se amesteca frecvent în teritoriile acordate de canoane şi logica însăşi altor Biserici autocefale, de a dori ca în chestiunile bisericeşti generale să predomine opinia lor fără o cercetare atentă, chiar dacă ceilalţi patriarhi şi majoritatea Bisericilor autocefale sunt de o opinie contrară ? Deoarece avem la dispoziţia noastră două izvoare ale legii ecleziastice, canoanele Bisericii şi practica ei, noi vom recurge la ele pentru a determina în ce măsură Patriarhia Ecumenică are dreptul de a pretinde că este superioară celorlalte patriarhii, precum am spus mai sus.

Citește mai departe...

Despre moarte şi înviere (VIII)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

IV. Învăţătura ortodoxă despre moarte şi pricina acesteia

Ce este moartea ? O taină în faţa căreia şi cei mai viteji se cutremură, şi cei mai împietriţi se înspăimântă, şi cei mai indiferenţi devin simţitori. Prin venirea ei nevăzută către noi, moartea pricinuieşte cutremurări şi tragedii: îi desparte pe soţi, o desparte pe mamă de copilul ei, îl lipseşte pe copil de tatăl lui. O aruncă în întunericul mormântului pe fecioara în floarea vârstei. Pune sfârşit şi celor mai luminoase planuri omeneşti. Nu în zadar moartea este reprezentată ca un schelet neînsufleţit, care poartă în pajiştea lui Dumnezeu o coasă ascuţită, cu care coseşte la rând şi florile tinere, şi firele de iarbă îmbătrânite ... Moartea este cea mai înfricoşătoare problemă a omenirii.

Citește mai departe...

Nădejdea noastră

Cuvinte despre Fericiri (XII)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

V. FERICIREA A PATRA

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează
de dreptate, că aceia se vor sătura
Matei 5, 6
 

Să fii flămând şi însetat nu este deloc o fericire, ci un adevărat chin. De ce atunci Iisus Hristos s-a folosit de pilda celor înfometaţi şi însetaţi pentru a numi fericiţi pe cei flămânzi şi însetaţi după dreptate ? Dar luaţi aminte, El nu numeşte fericiţi pe cei flămânzi şi însetaţi după hrana obişnuită, ci după dreptate. Iar aceasta este altceva. Mântuitorului Îi place să folosească situaţii de necrezut, pentru a ascuţi luarea aminte a ascultătorilor şi a-i aduce la cunoaşterea adevărului ceresc. Acest adevăr pare pentru omul neînvăţat adeseori greu de primit şi chiar nebunesc, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel: Iar omul cel sufletesc nu primeşte cele ce sunt ale Duhului lui Dumnezeu; că nebunie sunt lui, şi nu le poate înţelege; căci duhovniceşte se judecă (I Corinteni 2, 14). Dar în această nebunie părută se ascunde înţelepciune mare: Că ce este nebun al lui Dumnezeu, mai înţelept decât oamenii este (I Corinteni 1, 25).

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Eusebiu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul II
Protestantismul de la 1517-1789
 
C. Reformaţia în Polonia, Ungaria şi Transilvania
D. Calvinismul în Ţările de Jos
E. Calvinismul în Francia. Hughenoţii (Les Huguenots)
 
§. 170. a. Răspândirea reformaţiei degrab şi departe din ţările în care s-a înfiinţat în celelalte ţări ale Bisericii de Apus
F. Calvinizarea Engliterei (Anglicanismul şi Presbiterianismul)

Calvinismul s-a răspândit şi în Marea Britanie şi deveni acolo Biserică dominantă. Dar cu deosebire în Englitera, calvinismul nu s-a dezvoltat în toată puritatea lui. Acolo pe lângă o Biserică pur calvină şi încă mai înainte de aceasta s-a înfiinţat una, ce păstra multe elemente din Biserica Catolică în cult şi în organizarea ei. Această Biserică calvină moderată se numi Biserică Anglicană, fiindcă este dominantă în Englitera, sau Biserică Episcopală, pentru că are ierarhie episcopală; iară Biserica pur calvină, ce se înfiinţă mai târziu pe lângă cea anglicană, se numi presbiteriană, fiindcă menţine organizaţia presbiteriană, sau şi ,,Biserica puritană”, fiindcă păstrează principiile calvine în toată puritatea lor. Însă ambele Biserici sunt privite ca alte 2 Biserici calvine, diferite de Biserica calvină cea de pe continent, adică de Biserica aşa zisă reformată.

Citește mai departe...

Persecuţia lui Hruşciov (1959-1964)

Nimicirea ,,rămăşiţelor religioase” ale poporului rus

 

Unul din ţelurile intrării Patriarhiei Moscovei în Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) în 1961 a fost de a masca o nouă persecuţie în Uniunea Sovietică[1]. Intenţia finală a Sovietelor – distrugerea completă a Bisericii – a rămas neschimbată în perioada de după război; dar tactica lor a arătat oarecare flexibilitate. Persecuţia lui Hruşciov a demonstrat cât de fragil şi unilateral era acordul dintre Biserică şi stat şi cât de uşor puteau fi retrase concesiile făcute de stat, fără scrupule sau compensaţie[2].

Citește mai departe...

Mâine, 15/28 noiembrie, începe postul

Naşterii Domnului pentru ortodocşii de stil vechi

 

Potrivit rânduielilor bisericeşti, în postul Naşterii Domnului, zilele de luni, miercuri şi vineri se postesc fără vin şi untdelemn, iar zilele de marţi şi joi cu vin şi untdelemn.

Citește mai departe...

Să nu ai alţi dumnezei (II)

de arhiepiscop Ilarion Troiţki

 
Cuvânt ţinut la împlinirea a 95 ani de la
întemeierea Academiei Teologice din Moscova
Apărut în Bogoslovski Vestnik, 1909

 

Partea I

Ereticii, folosindu-se de ignoranţa societăţii în chestiuni legate de credinţă şi mânuind cu dibăcie cuvintele pompoase, dar lipsite de sens, propovăduiesc învăţăturile cele mai năstruşnice, fără noimă şi respingătoare, iar fiii Bisericii, fără să se gândească, ridică minciuna eretică mai presus de adevărul ortodox. Cel excomunicat de Biserică pentru erezie este numit mare învăţător, în cinstea lui organizându-se serbări. Acesta este înconjurat de admiratori. Mai mult de atât, unii ca ei îndrăznesc să-i ponegrească pe apărătorii turmei Bisericii noastre pentru că ei îi alungă pe lupii cei răpitori departe de oile care le-au fost încredinţate de Dumnezeu.

Citește mai departe...

Ambasador la Constantinopol (VIII)

– Martor ocular al genocidului armenilor –

 

Episodul anterior

 

Talaat explică de ce îi ,,deportează” pe armeni [continuare]

Comitetul ,,Uniune şi Progres” studiase chestiunea cu toată atenţia şi în toate detaliile ei – tot de la Talaat aflasem –, iar politica urmată acum în privinţa armenilor era cea adoptată în mod oficial de comitet. Mi-a atras atenţia chiar să nu-mi formez vreo opinie greşită că deportările ar fi fost hotărâte în pripă; dimpotrivă, ele erau rezultatul unor deliberări prelungite şi foarte angajate. La apelurile mele insistente să arate puţină compasiune faţă de acei oameni, uneori răspundea serios, alteori cu duşmănie, iar alteori în doi peri.

Citește mai departe...

Calendarul – un instrument puternic în mâna propagandei (III)

 

Episodul anterior

 

1 mai se transformă doar în câţiva ani în sărbătoarea muncii

Data de 1 mai, înainte şi după Revoluţia din februarie, era cel mai important praznic pentru revoluţionarii ruşi. După Revoluţia din februarie a devenit posibil a o celebra public. Astfel, noua viziune a acestui praznic a fost oferită de Vladimir Bonch-Bruevici[1], în articolul ,,Fiţi pregătiţi pentru ziua de 1 mai”, care a fost publicat în Pravda pe prima pagină a ediţiei din 29 martie 1917. În timp ce arată semnificaţia majoră a acestui praznic pentru mişcările revoluţionare din întreaga lume, el dă instrucţiuni cu privire la ceea ce trebuie făcut în timpul celebrării:

Citește mai departe...

Alfabetul duhovnicesc (XVIII)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet
 
Partea a II-a
Capitolul 6
Despre aceea că nu trebuie să judecăm pe nimeni, ci să vedem răul nostru
  1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi – a spus Domnul – că, cu ce judecată veţi judeca, veţi fi judecaţi, şi cu ce măsură veţi măsura, se va măsura vouă (Matei 7, 1-2). Nicidecum să nu judeci şi să iscodeşti faptele lui Dumnezeu, căci Unul este Judecătorul – Dumnezeu, care are a judeca viii şi morţii. Iar tu, omule pământesc, priveşte la tine şi ia aminte: şi tu le ai pe cele pentru care eşti vrednic de judecată, tu însuţi aştepţi osândă pentru faptele tale, ai agonisite întru tine multe rele. Cum de îndrăzneşti atunci să te arunci asupra altuia ? Lui Dumnezeu, care a zidit toate, Lui lasă a judeca toate, iar tu smereşte-te.

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXX)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

27. ,,Abaterea pas cu pas”[1] a Patriarhiei Moscovei de la Sfânta Tradiţie

Cineva poate încerca să urmărească evoluţia perspectivei duhovniceşti a Patriarhiei Moscovei în decursul anilor implicării sale în mişcarea ecumenistă cercetând anunţurile oficiale făcute de Patriarhia Moscovei de fiecare dată după ce ea comitea încă o dată păcatul participării la lucrarea Adunării Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB).

Citește mai departe...

NIHILISMUL

Rădăcina revoluţiei epocii moderne (XVIII)

de ieromonah Serafim Rose

 

Episodul anterior

 

V. Dincolo de nihilism [continuare]

Nihilismul însuşi, ajungând la sfârşitul programului său, arată spre acest scop care se află dincolo de el; aceasta este adevărata semnificaţie a apologiei nihiliste a lui Yeats şi a altora. Dar încă o dată, probabil la Nietzsche, acest ,,profet” misterios care ştia totul despre nihilism cu excepţia semnificaţiei lui finale, această idee primeşte expresia sa cea mai izbitoare.

Citește mai departe...

SFINTII DIN CATACOMBELE RUSIEI (XI)

7. Separarea Episcopului Dimitrie de Gdov şi a credincioşilor din Petrograd
Document din 14/27 decembrie 1927
 

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Aceasta este mărturia ştiinţei noastre (II Corinteni 1, 12): nu ne mai este îngăduit, fără a păcătui împotriva canoanelor Sfintei Biserici Ortodoxe, să rămânem în comuniune ecleziastică cu suplinitorul Locum Tenens patriarhal – Serghie, Mitropolit de Nijegorod, şi cu sinodul său, şi cu toţi cei care gândesc ca ei. Nu din mândrie – să nu fie aceasta niciodată –, ci de dragul păcii conştiinţei, noi dezavuăm persoana şi de faptele fostului nostru conducător, care în mod nelegitim şi necumpătat şi-a depăşit drepturile şi a stârnit mare tulburare şi „aroganţa confuză a lumii” în Biserica lui Hristos, a cărei datorie este de a aduce celor care doresc să-L vadă pe Dumnezeu lumina simplităţii şi prinosul înţelepciunii în smerenie (din Epistola Sinodului African către Papa Celestin).

Citește mai departe...

CE SE ÎNTÂMPLA ÎN BISERICĂ ÎN URMĂ CU UN VEAC

Patriarhul Miron Cristea,

privit prin ochii prietenului său, Octavian Goga

 

Iată ce scria Octavian Goga pe 31 martie 1931, cu o zi înainte ca poetul să împlinească 50 de ani:

 

De mai multă vreme mi-a trimis patriarhul vorbă să-l văd. M-am hotărât să-l vizitez: iată o figură care va rezista foarte puţin în faţa posterităţii …

Primul patriarh al României – titlu grandilocvent, fără consistenţă – se va pipernici în măsura în care cineva se va apropia în viitor să proiecteze o lumină de cercetare crudă asupra rosturilor prea fericirii sale. N-am fost dintre aceia care am crezut în rolul de reformator al Bisericii ce se atribuise de către unii, odinioară, lui Miron Cristea. Am văzut în Biserică o instituţie de mare înrâurire în modelarea sufletului unui popor.

Citește mai departe...

Şase sisteme calendaristice în istoria Europei în ultimele două secole (IV)

 

Episodul anterior

 

IV. Calendarul fascist al lui Mussolini

Aşa-numitul calendar fascist a apărut şi s-a sfârşit în Italia fascistă. El nu a fost un calendar diferit în adevăratul sens al cuvântului, ci stabilea doar un nou început pentru cronologie, după faimosul Marş către Roma al fasciştilor cu cămăşi negre din 28 octombrie 1922, care l-a adus pe Mussolini la putere.

Citește mai departe...

Despre moarte şi înviere (VII)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

III. Cuvântul lui Dumnezeu despre viaţa de după viaţă [continuare]

În afară de credinţă, pentru dobândirea fericirii vieţii veşnice, faptele bune sunt de neapărată trebuinţă. La Înfricoşătoarea Judecată, Domnul îi va întreba pe oameni de faptele lor şi le va răsplăti acelor credincioşi care au hrănit pe cei înfometaţi, care au dat să bea celor însetaţi, care au primit pe cei străini, care au îmbrăcat pe cei goi, care au cercetat pe cei bolnavi şi pe cei întemniţaţi, care au mângâiat pe cei în necazuri, care au învăţat pe cei neştiutori calea cea dreaptă şi pe cei care au pierdut calea. Toţi cei care au arătat milostivire către aproapele lor vor fi răsplătiţi cu viaţa veşnică cea plină de fericire, iar aceia care au arătat cruzime şi egoism vor fi osândiţi la veşnicele chinuri (potrivit Matei 25, 31-46).

Citește mai departe...

Nădejdea noastră

Cuvinte despre Fericiri (XI)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

Paguba pricinuită de mânie

Oamenii mânioşi sunt pagubă şi pentru sine, dar şi pentru ceilalţi, căci ei îşi întinează cu păcate de moarte sufletele şi pricinuiesc răni adânci şi semenilor lor. Pe lângă aceasta, ei se socotesc drepţi, căci chipul în care cugetă cei mânioşi este mai deosebit decât al celor blânzi şi smeriţi. Cel mânios este ameţit de beţia mâniei sale şi se socoteşte îndreptăţit să se răzbune şi să pricinuiască ocări mult mai grele decât i-au fost aduse. Din pricina supărării sale se simte profund rănit chiar de gluma nevinovată. Umbrele noastre înfăţişează obiectele în chip mărit. La fel face mânia. Ea vede şi jignirea neînsemnată ca pe una mare. Mânia ascute sensibilitatea şi de aceea şi jignirea măruntă este de neîndurat.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (XII)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
4
 

Ioan, supranumit Gură de Aur – Caracterul său – Primele sale studii – Primele sale scrieri – Predicile sale din Antiohia – El este ridicat pe scaunul Constantinopolului – Viaţa sa ca episcop – Râvna sa – Luptele sale cu curtea împărătească – Împărăteasa Eudoxia – Evtropie – Ioan Gură de Aur contribuie la căderea sa în dizgraţie – Mila sa faţă de el – Eudoxia vrea să-l piardă pe Gură de Aur după ce l-a pierdut pe Evtropie – Ioan Gură de Aur se ridică împotriva scandalurilor de la curte – Călătoria lui Ioan Gură de Aur în Asia – Un intrus pe scaunul Constantinopolului – Marii fraţi prigoniţi de Teofil al Alexandriei sub pretextul origenismului, se duc la Constantinopol – Ioan Gură de Aur se declară în favoarea lor – Epifanie la Constantinopol – Conduita sa anti-canonică – El părăseşte Constantinopolul şi moare întorcându-se în Cipru – Teofil la Constantinopol – Sinodul de la  Stejarul – Exilul lui Ioan Gură de Aur – Întoarcerea sa – Noile lupte dintre el şi Eudoxia – Un nou sinod – Al doilea exil al său – Viaţa lui Ioan Gură de Aur în exil – Intervenţia lui Onorie, împăratul Apusului – Sinodul de la Roma – Scrisoarea lui Ioan Gură de Aur către Inochentie, episcopul Romei – Opoziţie faţă de intervenţia Apusului în cauza lui Ioan Gură de Aur – Prigonirea susţinătorilor săi – Violenţele faţă de Ioan Gură de Aur – Moartea lui – Apologia sa – Învăţătura lui Ioan Gură de Aur

Citește mai departe...

Rusia şi Răsăritul ortodox la sfârşitul secolului XIX (XIX)

Bătălia pentru Constantinopol

 

Episodul anterior

 

Monahii ruşi din Mânăstirea Decani (1902-1914)

La sfârşitul secolului XIX, vechea Serbie (Kosovo şi Metochia), un teritoriu cu populaţie sârbă şi albaneză amestecată, era una dintre cele mai instabile regiuni din Balcani. Populaţia ortodoxă sârbă fusese slăbită de închiderea Patriarhiei Pecs în 1766. Ulterior, creşterea tendinţelor anti-creştine în Turcia şi naţionalismul albanez în ascensiune au condus la situaţii drastice pentru multe familii sârbe din Metochia. După înfrângerea Ligii Prizren[1] în 1878, politica sultanului avea scopul de a-i sprijini pe albanezi împotriva sârbilor, care erau priviţi ca potenţial revoluţionari[2]. Anii ‘1890 au fost o perioadă de anarhie, care a sporit după războiul greco-turc din 1897. În 1898-1899, s-a înfiinţat Liga Pech care continua lupta pentru autonomia albaneză. Austro-Ungaria sprijinea independenţa albanezilor, văzând aceasta ca pe un bastion împotriva Serbiei protejate de ruşi.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXXXV)

 

Episodul anterior

 

CARTEA A X-A (Luca 20, 42 - 24, 53)

1. ,,Zis-au Domnul Domnului meu” (Psalmi 109, 1; Luca 20, 42). Înainte de a rezuma învăţăturile Sale, Domnul include de asemenea credinţa şi mila anterior Patimii Sale la sfârşitul Testamentului Său, credinţa în aceea că noi credem că Hristos este Domnul şi Dumnezeul nostru şi stă de-a dreapta lui Dumnezeu (potrivit Matei 26, 64; Marcu 16, 19; Romani 8, 34), nu că Cel care este pretutindeni stă în mod trupesc. Apoi, El Însuşi este în Tatăl (potrivit Ioan 14, 10; 17, 21), fiindcă El este de o fiinţă cu Dumnezeu, deoarece este o putere, o maiestate. Prin urmare, El este în Tatăl şi Tatăl în El, deoarece Cuvântul este în Dumnezeu şi Dumnezeu este în Cuvântul; El este în Tatăl, El şade de-a dreapta Tatălui, deoarece El este egal cu Tatăl, nu este mai prejos (decât Tatăl); El a fost trimis de Tatăl, fiindcă El S-a pogorât din cer pentru a împlini voia Tatălui.

Citește mai departe...

Din scrierile Arhiepiscopului Averchie de Jordanville

Nevoinţa pentru virtute (XI)

de Arhiepiscop Averchie de Jordanville

 

Episodul anterior

 

VI. Retrezirea conştiinţei

Conştiinţa ! Să fie acesta un lucru despre care putem îndrăzni să vorbim în vremurile noastre ? De fapt, numai preoţii îşi permit acest lux, întrucât aceştia sunt chemaţi întotdeauna să propovăduiască Adevărul lui Dumnezeu. Alţii, destul de curajoşi cât să vorbească despre aceasta, riscă să fie catalogaţi drept incorigibili, excentrici naivi, dacă nu cumva nebuni de-a binelea.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Eusebiu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul II
Protestantismul de la 1517-1789
 
A. Introducerea luteranismului în ţările scandinave, în Finlanda şi Prusia, în Curlandia, Livonia şi Estonia, ţările Ordinului Cavalerilor Teutoni şi al Spadei
B. Calvinismul în Germania
 
§. 170. a. Răspândirea reformaţiei degrab şi departe din ţările în care s-a înfiinţat în celelalte ţări ale Bisericii de Apus
C. Reformaţia în Polonia, Ungaria şi Transilvania

În tot timpul lui Sigismund II August, ultimul rege din casa Iagelonilor (1548-1572), care fu favorabil reformaţiei, a domnit în Polonia libertatea cultului şi episcopul Ioan Laski (1560) a propagat noua doctrină chiar în Ungaria, Germania şi Englitera, pe când episcopul Stanislav Hoşiu († 1579) a combătut-o înverşunat. Luteranii şi calvinii, precum şi alte grupuri reformătoare, întâmpinând persecuţii în Germania şi în alte ţări vecine se refugiară atunci în Polonia şi aflară acolo protectori pe mulţi aristocraţi. Mai târziu li s-a garantat şi libertatea cultului prin pacea religioasă de la Varşovia (numită pax dissidentium din 1573); ei fură recunoscuţi de asemenea prin lege cu numele comun de dissidenţi adică separaţi, sub care se înţelegeau toate partidele religioase de creştini, care nu sta în comunitate cu Biserica de la Roma.

Citește mai departe...

Să nu ai alţi dumnezei (I)

de arhiepiscop Ilarion Troiţki

 
Cuvânt ţinut la împlinirea a 95 ani de la
întemeierea Academiei Teologice din Moscova
Apărut în Bogoslovski Vestnik, 1909
 

Iar a treia zi, când s-a făcut ziuă, erau tunete şi fulgere şi nor des pe Muntele Sinai şi sunet de trâmbiţe foarte puternic. Iar Muntele Sinai fumega tot (potrivit Ieşirea 19, 16, 18). Atunci a grăit Domnul: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău [...], să nu ai alţi dumnezei afară de mine (Ieşirea 20, 2-3). Însă tunetele şi fulgerele s-au arătat neputincioase: ele nu au putut să ţină departe poporul îndărătnic de închinarea la idoli. De aceea, prin gura proorocului, Domnul Dumnezeu Îşi arată nemulţumirea: Că două şi rele a făcut poporul meu: m-a părăsit pre mine izvorul apei vieţii, şi şi-a săpat luişi fântâni surpate, care nu vor putea ţine apă (Ieremia 2, 13).

Citește mai departe...

Despre moarte şi înviere (VI)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

III. Cuvântul lui Dumnezeu despre viaţa de după viaţă [continuare]

Iată ce spune de pildă multpătimitorul Iov cu mult înainte de robia babiloniană: Ştiu că răscumpărătorul meu este viu şi în ziua de pe urmă mă voiu ridica din pământ şi iarăşi voiu umbla în pielea mea şi în trupul meu Îl voiu vedea pe Dumnezeu, pe care Îl voiu vedea eu însumi şi ochii mei Îl vor privi şi nu altul (Iov 19, 25-27 – versiunea Vulgata).

Citește mai departe...

Monahismul – scutul de apărare al Ortodoxiei (XI)

- Istorisiri din diferite epoci ale creştinismului -

 

Episodul anterior

 

Sfântul Cuvios Avxentie († 473)

În vremea aceea se nevoia în părţile cele mai pustii ale Bitiniei un ascet cu viaţă îmbunătăţită, Cuviosul Avxentie. ,,Împăratul Marchian şi arhiereii care se adunaseră la Calcedon au poruncit să ia parte la Sinod şi fericitul Avxentie. Acesta însă nu se lăsa înduplecat, nevoind să vină. Spunea că nu este lucru al monahilor să-i înveţe pe alţii, ci mai curând să fie învăţaţi, şi că a da învăţătură li se potriveşte celor cinstiţi cu vrednicia arhieriei.

Citește mai departe...

Alfabetul duhovnicesc (XVII)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet
 
Partea a II-a
Capitolul 5
Despre aceea că se cuvine ca nici măcar întru ceva să nu ne socotim nouă vreun oarecare lucru bun
  1. Nu te îndeletnici cu părerea de sine şi gânduri înalte, crezând că poţi face vreun bine de la tine sau de sine stătător. Fără ajutorul lui Dumnezeu, nimic bun nu poate să vină de la tine, afară de rău, de tot păcatul. Căci în păcate ai fost zămislit şi în păcate te-a născut maica ta (potrivit Psalmi 50, 6). Nimic nu ai de la tine, totul este de la Dumnezeu. Aşa cum nu de la tine ai luat naştere, tot aşa nici nu poţi avea ceva bun de la tine. Pentru aceea, nu cugeta nimica despre tine, că de se socoteşte cineva că este ceva, nimic fiind, pre sine se înşală (Galateni 6, 3), grăieşte apostolul.

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXIX)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

26. Alianţă în minciună - unirea cu monofiziţii [continuare]

În ce priveşte asigurarea mincinoasă privind cinstirea sfintelor icoane de către ortodocşi şi eretici ca fiind deopotrivă, ,,autorii Declaraţiei de la Chambesy au acţionat necugetat, pentru a nu spune mai mult” când ei au declarat în pripă că sunt de un cuget fără a supune această chestiune unei investigaţii speciale. ,,Sună convingător doar pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu istoria cinstirii monofizite a icoanelor”[1].

Citește mai departe...

SFINTII DIN CATACOMBELE RUSIEI (X)

Delegaţia istorică din Petrograd din 1927
 
Schisma serghianistă din 1927
6. Un interviu cu mitropolitul Serghie
Consemnat de profesor I.M. Andreev
 

 

Infama declaraţie a mitropolitului Serghie, emisă pe 16/29 iulie 1927, a dat o lovitură profundă întregii lumi ortodoxe ruse. Din toate colţurile pământului rus au răsunat voci de protest ale clericilor şi credincioşilor. O mulţime de „epistole” au fost trimise mitropolitului Serghie, şi copii ale lor au fost trimise pretutindeni în ţară. Autorii acestor „epistole” îl implorau pe mitropolitul Serghie să renunţe la calea pierzătoare pe care o alesese.

Citește mai departe...

Calendarul – un instrument puternic în mâna propagandei (II)

 

Episodul anterior

 

Căutarea unei date care să marcheze începutul noii ere: 18 iunie, ziua internaţională a femeii, 1 mai etc

Zilele speciale pentru această listă, aşa cum am amintit deja, erau într-adevăr marcate ca speciale în cotidienele importante[12]. Recunoaşterea acestor zile era făcută nu numai prin articolele care cuprindeau informaţii despre noile praznice, ci şi prin metode vizuale şi propagandistice: anunţurile erau tipărite cu litere mai mari, iar frazele semnal erau repetate adeseori. De exemplu, când bolşevicii au organizat demonstraţia împotriva guvernului provizoriu, fixată pentru data de 18 iunie, Pravda din 17 iunie 1917 a publicat acest anunţ: ,,Mâine va avea loc o demonstraţie publică !”; apoi urmează articolul care explică ţelurile sale, ca şi lista sloganurilor. Apoi, în numerele din 20 şi 21 iunie, s-au publicat articole cu titluri care aminteau cititorilor ziua evenimentului: ,,Ţăranii pe 18 iunie”, ,,Strada pe 18 iunie”, ,,18 iunie”, şi un poem ,,Pe Nevski pe 18 iunie”. Se pare că ziarul repeta în mod intenţionat ziua pentru a-l face pe cititor să-şi aducă aminte de ea, ceea ce va fi de folos mai târziu dacă era necesar a include ziua în calendarul de stat.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la cartea Proorocului Iezechiil (LXXXV)

 

Episodul anterior

 

19. Iată, în timp ce vorbesc, Iosif tulbură duhul meu, că el însuşi poate da mărturie pentru a dovedi ceea ce spun. Cu siguranţă, spunând fraţilor săi visul propăşirii sale pe care l-a văzut, prin ceea ce a relatat cu nevinovăţie el a stârnit înţepăturile răutăţii împotriva sa. Vândut de aceiaşi fraţi ismailtenilor, şi luat în Egipt, prin hotărârea minunată a Atotputernicului Domn el a fost făcut guvernator peste Egipt. Şi când foamea s-a ivit în pământul Hanaanului fraţii săi au venit în Egipt, l-au găsit pe Iosif guvernator al Egiptului şi l-au implorat cu feţele plecate la pământ. Şi deoarece ei nu au reuşit să schimbe hotărârea lui Dumnezeu, lui, celui pe care ei l-au vândut ca nu cumva ei să se închine lui, i s-au închinat fiindcă ei l-au vândut.

Citește mai departe...

Ambasador la Constantinopol (VII)

– Martor ocular al genocidului armenilor –

 

Episodul anterior

 

Talaat explică de ce îi ,,deportează” pe armeni

A durat un timp până când Ambasada Americană a aflat despre atrocităţile la care erau supuşi armenii, cu toate detaliile lor macabre. În ianuarie şi februarie au început să ne parvină rapoarte fragmentare, dar prima reacţie a fost aceea de a le considera simple manifestări ale tulburărilor care se ţineau lanţ de mulţi ani în provinciile armeneşti. Când am primit rapoarte de la Urumia, Enver şi Talaat le-au etichetat drept nişte exagerări aiurite, iar când am aflat pentru prima oară de tulburările de la Van, cei doi demnitari turci mi-au declarat că nu este vorba decât de o răzmeriţă care avea să fie pusă urgent sub control.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (XI)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
4
 
Ioan, supranumit Gură de Aur – Caracterul său – Primele sale studii – Primele sale scrieri – Predicile sale din Antiohia – El este ridicat pe scaunul Constantinopolului – Viaţa sa ca episcop – Râvna sa – Luptele sale cu curtea împărătească – Împărăteasa Eudoxia – Evtropie – Ioan Gură de Aur contribuie la căderea sa în dizgraţie – Mila sa faţă de el – Eudoxia vrea să-l piardă pe Gură de Aur după ce l-a pierdut pe Evtropie – Ioan Gură de Aur se ridică împotriva scandalurilor de la curte – Călătoria lui Ioan Gură de Aur în Asia – Un intrus pe scaunul Constantinopolului – Marii fraţi prigoniţi de Teofil al Alexandriei sub pretextul origenismului, se duc la Constantinopol – Ioan Gură de Aur se declară în favoarea lor – Epifanie la Constantinopol – Conduita sa anti-canonică – El părăseşte Constantinopolul şi moare întorcându-se în Cipru – Teofil la Constantinopol – Sinodul de la Chene – Exilul lui Ioan Gură de Aur – Întoarcerea sa – Noile lupte dintre el şi Eudoxia – Un nou sinod – Al doilea exil al său – Viaţa lui Ioan Gură de Aur în exil – Intervenţia lui Onorie, împăratul Apusului – Sinodul de la Roma – Scrisoarea lui Ioan Gură de Aur către Inochentie, episcopul Romei – Opoziţie faţă de intervenţia Apusului în cauza lui Ioan Gură de Aur – Prigonirea susţinătorilor săi – Violenţele faţă de Ioan Gură de Aur – Moartea lui – Apologia sa – Învăţătura lui Ioan Gură de Aur

Citește mai departe...

Poziţia Patriarhiei Ecumenice în Biserica Ortodoxă (I)

 

Am crezut că, după atâţia ani, nu mai putem afla nimic nou despre activităţile mai mult decât faimosului patriarh ecumenic Meletie Metaxakis. Iată încă o dovadă că Meletie Metaxakis a constituit - dacă putem spune aşa - un apogeu al decăderii Patriarhiei Ecumenice, domnia lui şi tot ce a adus ea fiind, într-adevăr, o a doua cădere a Constantinopolului, precum afirmă un istoric rus contemporan.

Citește mai departe...

Despre moarte şi înviere (V)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

III. Cuvântul lui Dumnezeu despre viaţa de după viaţă

Sfânta Scriptură cuprinde multe descoperiri despre viaţa viitoare, care ne aşteaptă după această viaţă. Către această viaţă viitoare se îndreaptă cugetele noastre când ne vorbeşte, într-un chip sau altul, fie despre nemurirea sufletului omenesc, fie despre învierea din morţi, fie despre dreapta Judecată a lui Dumnezeu, care se va petrece după moartea noastră, când se va răsplăti fiecăruia după faptele lui – lucru amintit atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament (potrivit Psalmi 61, 13; Matei 16, 27; Romani 2, 6; Apocalipsis 2, 23). Cuvintele de pe urmă din Simbolul de credinţă: ,,Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie” sunt o sinteză a învăţăturii scripturistice despre viaţa de după viaţă.

Citește mai departe...

Nădejdea noastră

Cuvinte despre Fericiri (X)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

Păcatele împotriva fericirii a treia

Toată amărăciunea şi mânia şi iuţimea şi strigarea şi hula, să se lepede de la voi, împreună cu toată răutatea (Efeseni 4, 31).

Astfel povăţuieşte Sfântul Apostol Pavel pe creştini, căci ştie ce rău mare este mânia între oameni. Aşa cum o scânteie mică aruncată într-o substanţă inflamabilă poate să işte un foc mare, tot aşa purtarea cu mânie poate să nască rele de neîndreptat. De aceea Sfântul Apostol Iacov povăţuieşte cu atâta stăruinţă: Drept aceea, fraţii mei cei iubiţi, să fie tot omul grabnic spre a auzi, şi zăbavnic spre a grăi, zăbavnic spre mânie; că mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu (Iacov 1, 19-20). Mânia este păcat greu împotriva fericirii a treia, care ne învaţă blândeţea. Să cercetăm dar ce este mânia, să vedem ce este ea şi să luăm învăţătură despre cum putem să ne ferim de ea.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Eusebiu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul II
Protestantismul de la 1517-1789
 
C. Reformaţia lui Ioan Calvin (Jean Cauvin sau Chauvin)
 
§. 170. a. Răspândirea reformaţiei degrab şi departe din ţările în care s-a înfiinţat în celelalte ţări ale Bisericii de Apus

Romano-catolicismul în zadar s-a silit prin tot felul de mijloace a suprima protestantismul sau cel puţin a-i pune stavilă. Această problemă şi-a pus-o cu zelul cel mai înflăcărat şi cu măiestria cea mai mare noul ordin al ,,Preoţilor societăţii lui Iisus” sau al ,,Iezuiţilor” înfiinţat în 1534. Dar tot în zadar.

Citește mai departe...

Rusia şi Răsăritul ortodox la sfârşitul secolului XIX (XVIII)

Bătălia pentru Constantinopol

 

Episodul anterior

 

Încercările ruşilor de a da Muntelui Athos un statut internaţional

Odată cu războaiele balcanice a început o nouă eră în viaţa din Muntele Athos. În noiembrie 1912, grecii au anexat Sfântul Munte. Un detaşament de 800 soldaţi greci a format o garnizoană; bulgarii au trimis de asemenea 70 soldaţi pentru a apăra mânăstirea lor. Pe câtă vreme vieţuitorii greci ai Muntelui Athos priveau aceasta ca pe o eliberare făcând posibilă o renaştere a influenţei lor, slavii erau mai degrabă neliniştiţi cu privire la viitorul lor.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXXXIV)

 

Episodul anterior

 

34. ,,Al cui chip şi scriptură pre el are ?” (Luca 20, 24). În acest fragment, Domnul ne învaţă să fim circumspecţi când răspundem ereticilor sau evreilor. În alt loc, El a spus: ,,Fiţi înţelepţi ca şerpii” (Matei 10, 16). Foarte mulţi tâlcuiesc acest fragment ca înţeles că deoarece Crucea lui Hristos a fost preînchipuită de un şarpe spânzurat (potrivit Numerii 21, 8), dat fiind că El va nimici veninul şarpelui răutăţii duhovniceşti (potrivit Efeseni 6, 12), pare necesar a fi înţelept precum Hristos, simplu precum Duhul (potrivit Matei 10, 16; Luca 3, 22). Gândeşte-te la un şarpe, care îşi păzeşte întotdeauna capul (potrivit Înţelepciunea lui Isus fiul lui Sirah 25, 17) şi preîntâmpină o rană fatală (potrivit Facerea 3, 14-15).

Citește mai departe...

Diavolii revoluţionari ai Rusiei (IX)

 
Păcatul a întunecat mintea poporului nostru. Ei pipăie întuneric,
şi nu lumină, şi rătăcesc ca cel beat (potrivit Iov 12, 25)
Epistolă a Patriarhului Tihon al Moscovei şi a toată Rusia
 

Episodul anterior

Diabolismul revoluţiei

Potrivit Sfântului Serafim de Sarov, diavolul a fost cel dintâi revoluţionar, care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Iată de ce toate revoluţiile sunt potrivnice creştinismului şi au o origine diabolică. Este cu neputinţă a ne imagina un creştin smerit şi blând fiind un rebel, un revoluţionar. Fără doar şi poate, diavolul este adevăratul părinte şi călăuza spirituală a tuturor revoluţiilor din lume. Ele slujesc scopurilor şi voilor sale, străduinţelor şi faptelor sale de a distruge ordinea lumii şi de a răsturna autorităţile legitime statornicite de Dumnezeu.

Citește mai departe...

Ambasador la Constantinopol (VI)

– Martor ocular al genocidului armenilor –

 

Episodul anterior

 

Uciderea unei naţiuni [continuare]

La câteva ceasuri după ce părăsea localitatea respectivă, convoiul era de obicei atacat de kurzi, care se năpusteau asupra lui din sălaşurile lor de la munte, şi se repezeau mai ales la fetele tinere, le ridicau vălurile şi pe cele mai drăguţe le luau cu ei înapoi în munţi. Răpeau şi copiii mici, după cum li se năzărea, iar pe ceilalţi îi jefuiau fără milă. Dacă se întâmpla ca exilaţii să aibă asupra lor bani sau mâncare, atacatorii le luau absolut tot, lăsându-i să se descurce cum ştiau, ca să nu moară de foame. Le furau şi hainele şi uneori îi lăsau – şi bărbaţi şi femei – complet despuiaţi în mijlocul drumului. În tot acest timp, cât prădau convoiul, kurzii şi omorau în dreapta şi în stânga, fără nici un discernământ, aşa încât ţipetele femeilor şi bătrânilor sporeau şi ele sentimentul general de groază.

Citește mai departe...

NIHILISMUL

Rădăcina revoluţiei epocii moderne (XVII)

de ieromonah Serafim Rose

 

Episodul anterior

 

V. Dincolo de nihilism

Imaginea „omului nou” înfăţişată în aceste pagini a fost una exclusiv negativă. Mulţi dintre cei ce studiază starea contemporană a omului, în timp ce probabil vor admite adevărul unora din observaţiile noastre, le vor condamna privite în ansamblu deoarece sunt „unilaterale”. Prin urmare, pentru dreptate, noi trebuie să examinăm cealaltă latură, perspectiva „pozitivă”.

Citește mai departe...

Alfabetul duhovnicesc (XVI)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet
 
Partea a II-a
Capitolul 4
Despre aceea că se cuvine să ne smerim întru toate înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor
  1. Veniţi către mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi, şi eu vă voiu odihni pre voi. Luaţi jugul meu preste voi şi vă învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre (Matei 11, 28-29), iar nu jugul mândriei şi al înălţării, şi veţi dobândi pace sufletelor voastre. Niciunde nu veţi găsi linişte decât în smerenie; niciunde nu vei găsi mai multă tulburare decât în mândrie. Dacă vrei să ai parte de linişte şi pace, fii smerit; însă de nu eşti aşa, atunci toată viaţa ta o vei petrece întru tulburare şi îngrijorare, în necaz şi amărăciune şi niciodată nu vei fi slobod de la cădere. Smereşte-te înaintea tuturor şi vei fi înălţat de Domnul. Jalnică va fi înălţarea ta de sine, de nu vei fi înălţat de Domnul, căci înălţarea ta de sine este lepădare de la Dumnezeu, iar înălţarea de la Dumnezeu este întru harul Lui. Dacă tu te vei înălţa pe tine, Dumnezeu te va aduce în micşorime; de te vei micşora, atunci Dumnezeu te va înălţa pe tine. Dar chiar dacă Dumnezeu te va înălţa, tu însă fii smerit, pentru ca mereu să fii înălţat de Domnul. Smeriţi-vă înaintea lui Dumnezeu, şi vă va înălţa pre voi (Iacov 4, 10), grăieşte apostolul.

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXVIII)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 
Despre monofizism, a se vedea
 
Denumirea de Biserici Ortodoxe Orientale adoptată astăzi de grupările necalcedoniene ascunde cu desăvârşire erezia monofizită ce a zguduit Biserica lui Hristos în primele secole creştine
 
 
ROADELE ECUMENISMULUI
Documente legate de dialogul teologic dintre Biserica Ortodoxă şi monofiziţi
 
Documente (în ordine cronologică)
 
 
- Istorisiri din diferite epoci ale creştinismului -

Citește mai departe...

SECULARIZAREA AVERILOR BISERICII

Amestecul statului în Biserica din România (II)

de Nicolae Iorga

 

Episodul anterior

II. Luarea în stăpânire de către stat a averilor episcopiilor şi mânăstirilor de ţară

Încă de la 1835 statul cel nou lua asupră-şi grija moşiilor ce se ţineau de mânăstirile neînchinate: nu se găsi nimeni să protesteze, regimul rusesc impunând tăcere şi lui Veniamin, iar mitropolia munteană fiind vacantă după moartea lui Grigorie – rămăseseră vicari amândoi episcopii, până la alegerea, tocmai în ziua de 29 iunie 1840, tot sub Alexandru-Vodă Ghica, a lui Neofit, care nu era dintre cei care vorbesc, cu primejdia lor, în folosul instituţiei pe care o reprezintă. Nu se făcu măcar, ca în Bucovina, un fond special, din care să se acopere întâi cheltuielile pentru Biserică; averea dăruită de ctitori numai pentru rugăciuni mântuitoare de suflet şi pentru pomenirea numelui lor trecu la un loc cu celelalte izvoare ale vistieriei. Mânăstirile cu ,,sobor”, în Ţara Românească: Căldăruşanii, Cernica, Ciolanul, Sinaia, Poiana Mărului, Dălhăuţul, Ghighiul, Cheia, Predealul, Nifon; cele de călugăriţe din acelaşi Principat: Ţigăneştii, Răteştii, Pasărea, Mânăstirea dintr-un Lemn, Sămurcăşeştii, mânăstirile corespunzătoare din Moldova avură aceeaşi soartă ca şi celelalte.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la cartea Proorocului Iezechiil (LXXXIV)

 

Episodul anterior

 

15. Dar noi trebuie să cercetăm cu râvnă observaţia că marginile meselor sunt curbate înlăuntru. Fiindcă marginile meselor sunt curbate înlăuntru când învăţătorii în cugetul tăcut aduc aminte conştiinţei ceea ce spun, când ei se examinează îndeaproape, dacă ei practică ceea ce propovăduiesc. Când, însă, se spune că marginile meselor sunt curbate înlăuntru se adaugă pe drept de asemenea ,,împrejur”, astfel că ei nu se cercetează pe ei înşişi într-o parte şi neglijează să cumpănească alte (părţi) învecinate, ci îşi îndreaptă examinarea lor minuţioasă pretutindeni şi, în măsura în care pot, se străduiesc să împlinească în faptă orice propovăduiesc, ca nu cumva, dacă învăţătorii neglijează să facă binele, pustiitorii lor proprii să fie cultivatorii străinilor.

Citește mai departe...

Din scrierile Arhiepiscopului Averchie de Jordanville

Nevoinţa pentru virtute (X)

de Arhiepiscop Averchie de Jordanville

 

Episodul anterior

 

V. Dobândirea iubirii evanghelice [continuare]

Să privim mai îndeaproape învăţătura iubirii evanghelice. Fundamentul tuturor lucrurilor este iubirea pură şi adevărată de Dumnezeu, dovedită de dorinţa şi efortul sincer de a împlini poruncile Domnului. Această iubire de Dumnezeu trezeşte în noi sentimentul iubirii aproapelui. Iubirea faţă de aproapele se află în strânsă legătură cu iubirea faţă de Dumnezeu, cea dintâi fiind considerată de Sfânta Scriptură o măsură a iubirii noastre faţă de Dumnezeu. De va zice cineva: iubesc pre Dumnezeu, iar pre fratele său urăşte, mincinos este (I Ioan 4, 20).

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (X)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
4
 
Ioan, supranumit Gură de Aur – Caracterul său – Primele sale studii – Primele sale scrieri – Predicile sale din Antiohia – El este ridicat pe scaunul Constantinopolului – Viaţa sa ca episcop – Râvna sa – Luptele sale cu curtea împărătească – Împărăteasa Eudoxia – Evtropie – Ioan Gură de Aur contribuie la căderea sa în dizgraţie – Mila sa faţă de el – Eudoxia vrea să-l piardă pe Gură de Aur după ce l-a pierdut pe Evtropie – Ioan Gură de Aur se ridică împotriva scandalurilor de la curte – Călătoria lui Ioan Gură de Aur în Asia – Un intrus pe scaunul Constantinopolului – Marii fraţi prigoniţi de Teofil al Alexandriei sub pretextul origenismului, se duc la Constantinopol – Ioan Gură de Aur se declară în favoarea lor – Epifanie la Constantinopol – Conduita sa anti-canonică – El părăseşte Constantinopolul şi moare întorcându-se în Cipru – Teofil la Constantinopol – Sinodul de la Chene – Exilul lui Ioan Gură de Aur – Întoarcerea sa – Noile lupte dintre el şi Eudoxia – Un nou sinod – Al doilea exil al său – Viaţa lui Ioan Gură de Aur în exil – Intervenţia lui Onorie, împăratul Apusului – Sinodul de la Roma – Scrisoarea lui Ioan Gură de Aur către Inochentie, episcopul Romei – Opoziţie faţă de intervenţia Apusului în cauza lui Ioan Gură de Aur – Prigonirea susţinătorilor săi – Violenţele faţă de Ioan Gură de Aur – Moartea lui – Apologia sa – Învăţătura lui Ioan Gură de Aur

Citește mai departe...

CE SE ÎNTÂMPLA ÎN BISERICĂ ÎN URMĂ CU UN VEAC

,,Unire ori federaţie a Bisericilor ?”

 
 
A se vedea
Corespondenţa dintre ierarhii ruşi Antonie Hrapoviţki şi Ilarion Troiţki şi Robert Gardiner, secretar al Comisiei pentru organizarea unei Conferinţe Mondiale a Comunităţilor Creştine

 

* * *

 

,,Unire ori federaţie a Bisericilor ?”

Cultura Creştină, iulie-septembrie 1921

 

O delegaţie a Bisericii Episcopale din America reprezentând comisia pregătitoare a Conferinţei mondiale pentru credinţă şi ordine, se găsi în Europa şi în Levante în primăvara anului 1919. Scopul vizitei era pregătirea terenului pentru viitoarea conferinţă mondială, la care episcopaliştii americani se gândeau să cheme pe reprezentanţii tuturor confesiunilor şi sectelor creştine, unde să ajungă la un acord preliminar în privinţa unei eventuale reuniri sau mai vârtos a unei federaţii a Bisericilor.

Citește mai departe...

Despre moarte şi înviere (IV)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

II. Despre chipul lui Dumnezeu în om şi despre viaţa trupească, sufletească şi duhovnicească [continuare]

Un astfel de om duhovnicesc poate să se ocupe fără primejdie şi cu lucrurile de trebuinţă ale vieţii de aici: cu ştiinţa, tehnica, arta şi felurite alte domenii, precum muzica şi poezia, priveghind şi luând aminte să nu se mândrească cu toate acestea. Iar dacă se mândreşte, dintr-un om duhovnicesc el poate să devină iarăşi sufletesc. Prin faptele sale, omul trebuie să năzuiască să-L preaslăvească pe Dumnezeu, nu pe sine însuşi. Să luăm ca pildă un credincios lucrător în lemn, un om sincer şi evlavios. Prin prelucrarea lemnului el îşi câştigă existenţa. În meseria sa este nu numai un bun profesionist, ci şi un artist. Dacă priceperea sa de a prelucra din lemn felurite obiecte de artă îl predispune neîncetat la a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru că i-a dat acest dar, el îşi va păzi duhovnicia pe lângă înalta lui stare sufletească. Însă, dacă el se mândreşte cu frumoasele sale opere şi începe să se laude în dreapta şi în stânga cu ele, va cădea din părtăşia cu Dumnezeu şi se va pogorî pe treapta cea mai joasă a stării sufleteşti.

Citește mai departe...

Monahismul – scutul de apărare al Ortodoxiei (X)

- Istorisiri din diferite epoci ale creştinismului -

 

Episodul anterior

 
Despre monofizism, a se vedea
 
Denumirea de Biserici Ortodoxe Orientale adoptată astăzi de grupările necalcedoniene ascunde cu desăvârşire erezia monofizită ce a zguduit Biserica lui Hristos în primele secole creştine
 
ROADELE ECUMENISMULUI
Documente legate de dialogul teologic dintre Biserica Ortodoxă şi monofiziţi
 
Documente (în ordine cronologică)

Citește mai departe...

SFINTII DIN CATACOMBELE RUSIEI (IX)

Arhiepiscopul Dimitrie al Gdovului şi preotul său, Nicolae Prozorov

de profesor I.M. Andreev

 
 
Şi veţi cunoaşte adevărul,
şi adevărul vă va slobozi pre voi
(Ioan 8, 32)
 

Fiu al lui Gavriil Liubimov, viitorul ierarh mucenic Dimitrie era originar din Petersburg. A absolvit Academia Teologică din Petersburg în 1883 şi a fost numit psalt la biserica rusă din Stuttgart. În următorul an el preda la Şcoala Teologică din Rostov. În 1886, el a fost hirotonit preot şi a fost numit la Biserica Sfântul Mihail din Oranienbaum, şi 2 ani mai târziu a fost transferat în Sankt Petersburg la biserica parohială mare a Acoperământului Maicii Domnului, unde a slujit mai mult de 30 ani. Această biserică susţinea o mare varietate de activităţi caritabile: conducea un orfelinat, aziluri de bătrâni, şcoli etc. Se afla lângă piaţa Senniy într-un cartier care a fost făcut faimos de scrierile lui Dostoievski, unde se găseau săracii şi proscrişii societăţii. Părintele Dimitrie avea mare dragoste pentru oamenii săraci şi nenorociţi din această parohie, şi această dragoste şi ostenelile sale altruiste pentru ei îndreptăţeau perfect numele său Liubimov, „cel iubit”.

Citește mai departe...

Patriarhul Athenagora al Constantinopolului şi relaţiile sale cu Lumea Nouă (VIII)

Cum a devenit Departamentul de Stat al SUA interesat de Ortodoxie

 

Episodul anterior

 

Recent, secretarul de stat al SUA Mike Pompeo a vizitat Patriarhia Ecumenică. După întâlnire, Pompeo a scris pe Tweeter că Patriarhia Ecumenică este un ,,partener cheie” al Statelor Unite ale Americii. Acesta nu-i un secret; relaţiile apropiate dintre guvernul american şi Patriarhia Ecumenică sunt binecunoscute de decenii, chiar de la începutul Războiului Rece. Dar aşa cum dezvăluie documentele Departamentului de Stat, interesul guvernului american faţă de Ortodoxie, şi în special faţă de Patriarhia Ecumenică, sunt încă mai vechi în realitate, cel puţin din 1940, înainte ca Statele Unite ale Americii să intre în cel de-al doilea război mondial.

Citește mai departe...

Astăzi 15/28 august este

Adormirea Maicii Domnului pe stil vechi

 

Despre Adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu

şi cum s-a mutat [la cer] preaneprihănita Maică a Domnului

de Sfântul Ioan Teologul şi Evanghelistul

 

Prolog

  1. Mari şi vrednice de minunări, mai presus de orice cuvânt şi dincolo de orice înţelegere sunt tainele sfintei, pururea-fecioarei şi cu adevărat Maica adevăratului nostru Dumnezeu şi Domn Iisus Hristos, Mariam: zămislirea fără sămânţă, naşterea fără stricăciune şi Dumnezeu care a luat din ea trup şi a ieşit în chip de om în lume, dintre care nu cea mai mică fiind taina slăvitei şi minunatei ei adormiri.

Citește mai departe...

Astăzi începe postul Adormirii Maicii Domnului pe stil vechi

 

Site-ul nostru intră într-o mică vacanţă de 2 săptămâni, începând de astăzi până la praznicul Adormirii Maicii Domnului, care este hramul mânăstirii noastre. Vom reveni după data de 15/28 august cu noutăţi.

Citește mai departe...

De ce este necesar a restaura patriarhia ?

Un cuvânt rostit la Adunarea Generală a Sinodului Bisericii din 1917-1918[1]

de arhimandrit Ilarion Troiţki

 

Prea Sfinţiile voastre, arhipăstori ai Bisericii Ruse, părinţi şi fraţi !

Noi am auzit deja multe cuvântări despre patriarhie. Majoritatea celor care au vorbit despre patriarhie aici – atât pro, cât şi contra – au examinat-o din punctul de vedere al caracterului practic şi oportunităţii sale. Unii şi-au pus în patriarhie speranţe probabil exagerate de un caracter ecleziastic şi chiar politic; alţii s-au grăbit să prezică dezamăgirea aproape totală a celor care şi-au pus nădejdea în patriarhie. În cuvântări, de ambele părţi, a fost auzită una şi aceeaşi notă: fie că se restaurează sau nu patriarhia, aceasta depinde de ceea ce este mai folositor şi mai modern. Pentru mine, chestiunea restaurării patriarhiei este cu totul diferită. Noi nu putem să nu restaurăm patriarhia; noi trebuie în mod absolut s-o restaurăm, deoarece patriarhia este legea fundamentală a celei mai înalte administraţii a oricărei Biserici locale. Acest adevăr despre patriarhie este temelia cuvântului meu.

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXVII)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

25. ,,Ucigaşi în numele Domnului” [continuare]

Numeroase fapte de o cruzime neobişnuită sunt cunoscute că au fost comise de clericii catolici în timpul prigonirii lor a Ortodoxiei. Noi vom enumera doar câteva din numărul imens al acestor cazuri[1].

«Sârbii erau masacraţi fie numaidecât, pe neaşteptate la faţa locului, fie după ce ei erau întâi adunaţi în lagăre de tranzit, de obicei sub pretexte false, sau, în sfârşit, în lagăre de concentrare destinate în special pentru acest scop.

Citește mai departe...

Calendarul – un instrument puternic în mâna propagandei (I)

 

Calendarul este un instrument unic de reglare a vieţii sociale şi de control politic. Potrivit lui Robert Poole, schimbările calendaristice, în special în perioadele de prefaceri politice şi sociale şi revoluţii, ,,pot aduce rezultate spectaculoase”[1]. Studiul noului calendar pe care bolşevicii l-au creat după Revoluţia din 1917 confirmă această afirmaţie. Astfel, pe 2 decembrie 1918, Consiliul Comisarilor Poporului a emis ,,Reglementări pentru odihna săptămânală şi sărbători” (Pravila ob ezhenedel’nom otdykhe i prazdnichnych dniach), în care se introducea lista noilor sărbători sovietice[2].

Citește mai departe...

Despre moarte şi înviere (III)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

II. Despre chipul lui Dumnezeu în om şi despre viaţa trupească, sufletească şi duhovnicească

Cuvântul revelat al adevărului (potrivit Efeseni 1, 13) ne învaţă că Dumnezeu cel în Treime l-a zidit pe om după chipul Său. El a sădit în trupul lui zidit din ţărână un suflet nemuritor (potrivit Facerea 1, 26; 2, 7). După trup omul se aseamănă din plin animalelor, iar după suflet lui Dumnezeu, Cel fără de trup. La crearea feluritelor făpturi, Ziditorul S-a slujit doar de atotputernicul Său Cuvânt creator, astfel încât ceea ce El a poruncit aceasta s-a şi împlinit (potrivit Facerea 1, 3, 7, 9, 11, 15, 20, 24). La crearea omului, sfatul de mai dinainte de toţi vecii al Dumnezeieştii Treimi a hotărât: Să facem om după chipul nostru şi după asemănare; şi să stăpânească peştii mării şi păsările cerului şi dobitoacele şi tot pământul şi toate vietăţile cele ce se târăsc pre pământ (Facerea 1, 26). Şi au făcut Dumnezeu pre om, după chipul lui Dumnezeu l-au făcut pre dânsul (Facerea 1, 27).

Citește mai departe...

Nădejdea noastră

Cuvinte despre Fericiri (IX)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

Treptele blândeţii

Nici o virtute creştină nu se câştigă dintr-o dată. Ea trebuie să fie dobândită treptat, cu eforturi personale de voinţă şi cu ajutorul harului lui Dumnezeu. Asemenea, nici blândeţea nu se dă omului în dar. El trebuie să caute s-o câştige. Şi o va câştiga dacă ştie de unde să înceapă s-o stăpânească.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (IX)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
4
 
Ioan, supranumit Gură de Aur – Caracterul său – Primele sale studii – Primele sale scrieri – Predicile sale din Antiohia – El este ridicat pe scaunul Constantinopolului – Viaţa sa ca episcop – Râvna sa – Luptele sale cu curtea împărătească – Împărăteasa Eudoxia – Evtropie – Ioan Gură de Aur contribuie la căderea sa în dizgraţie – Mila sa faţă de el – Eudoxia vrea să-l piardă pe Gură de Aur după ce l-a pierdut pe Evtropie – Ioan Gură de Aur se ridică împotriva scandalurilor de la curte – Călătoria lui Ioan Gură de Aur în Asia – Un intrus pe scaunul Constantinopolului – Marii fraţi prigoniţi de Teofil al Alexandriei sub pretextul origenismului, se duc la Constantinopol – Ioan Gură de Aur se declară în favoarea lor – Epifanie la Constantinopol – Conduita sa anti-canonică – El părăseşte Constantinopolul şi moare întorcându-se în Cipru – Teofil la Constantinopol – Sinodul de la Chene – Exilul lui Ioan Gură de Aur – Întoarcerea sa – Noile lupte dintre el şi Eudoxia – Un nou sinod – Al doilea exil al său – Viaţa lui Ioan Gură de Aur în exil – Intervenţia lui Onorie, împăratul Apusului – Sinodul de la Roma – Scrisoarea lui Ioan Gură de Aur către Inochentie, episcopul Romei – Opoziţie faţă de intervenţia Apusului în cauza lui Ioan Gură de Aur – Prigonirea susţinătorilor săi – Violenţele faţă de Ioan Gură de Aur – Moartea lui – Apologia sa – Învăţătura lui Ioan Gură de Aur

Citește mai departe...

CE SE ÎNTÂMPLA ÎN BISERICĂ ÎN URMĂ CU UN VEAC

Convocarea unui sinod ecumenic

 
 
Despre vechii credincioşi [credincioşi de rit vechi, sau rascolnici, cel mai adesea cunoscuţi sub numele de lipoveni], Sinodul local de la Moscova din anii 1666-1667, ierarhia de la Fântâna Albă etc, a se vedea:
 
,,Litera omoară, iar duhul face viu”
 
ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ şi STATISTICA BISERICEASCĂ
de Eusebiu Popovici
 
 
Despre schisma bulgară a se vedea:
 
 
CE SE ÎNTÂMPLA ÎN BISERICĂ ÎN URMĂ CU UN VEAC
 

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXXXIII)

 

Episodul anterior

 

18. ,,Şi au scos pre toţi cei ce vindeau şi cumpărau în biserică, şi mesele schimbătorilor de bani le-au răsturnat, şi scaunele celor ce vindeau porumbei” (Matei 21, 12).

Astfel, El a învăţat în general, mai înainte, că tranzacţiile lumeşti trebuie să lipsească din templu (potrivit Luca 19, 45-46), dar în special, El i-a izgonit pe schimbătorii de bani. Cine sunt schimbătorii de bani, dacă nu aceia care caută profit din banii Domnului şi nu pot deosebi între bine şi rău ? Fiindcă Sfintele Scripturi sunt banii Domnului. Deoarece atunci când se pregătea să plece către o ţară îndepărtată, El le-a dat dinari slugilor Sale, şi a împărţit talanţi (potrivit Matei 25, 15; Luca 19, 13), şi a lăsat doi dinari gazdei ca să poarte grijă de cel rănit (potrivit Luca 10, 35), fiindcă sufletele noastre sunt tămăduite prin două Testamente.

Citește mai departe...

Diavolii revoluţionari ai Rusiei (VIII)

 
 

Cel mai proeminent dintre aceşti clerici renovaţionişti a fost Alexandru Vvedenski[1], care a atribuit declinul Bisericii clerului reacţionar şi respingerii ştiinţei de către Biserică. Ţelul său era de a reînnoi Biserica pentru a îndrepta cauzele conservatorismului clerical. Devenind preot în 1914, Vvedenski a început de îndată să introducă inovaţii liturgice care, spera el, vor însufleţi viaţa parohială prin mai marea includere a credincioşilor în slujbele bisericeşti. În mod similar, Boiarski, un preot şi prieten apropiat al lui Vvedenski, a fost interesat de condiţia lucrătorilor din fabrică şi a devenit mai radical, în cele din urmă acceptând un soi de fuziune a moralităţii creştine cu idealurile mişcărilor revoluţionare.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Eusebiu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul II
Protestantismul de la 1517-1789
 
B. Reformaţia lui Ulrich Zwingli sau zwinglianismul. Cum a început şi cum s-a răspândit în Elveţia
 
§. 169. Cum s-a înfiinţat protestantismul sau reformaţia
C. Reformaţia lui Ioan Calvin (Jean Cauvin sau Chauvin)

Ioan Calvin s-a născut în 10 iulie 1509 la Noyon în Picardia (nordul Franciei). El studiă mai întâi dreptul 1527-1531 apoi de la 1532 teologia la Paris. Aici Calvin fu entuziasmat de doctrina lui Luther, aşa că deveni mare propagator al ei; din această cauză fiind ameninţat cu moarte de autorităţile franceze, în 1531 se văzut silit a fugi din Paris şi din Francia. Mai întâi se opri în diverse localităţi; îşi formă un sistem al său propriu pe care în 1536 îl publică în scrierea lui ,,Institutio religionis christinae”, ,,Instrucţie despre religia creştină”. Încă în 1536 el s-a dus la Geneva în Elveţia franceză, unde reformatorii locali, notabil căpetenia lor Vilhem Farel († 1565), care cunoşteau pe Calvin şi personal şi din scrierile lui, l-au decis a se stabili la ei. În Geneva Calvin împreună cu Farel au ajuns capii Bisericii reformate şi Calvin avea şi o mare influenţă politică. Dar fiind sever şi intolerant îşi creă curând inimici de moarte.

Citește mai departe...

Rusia şi Răsăritul ortodox la sfârşitul secolului XIX (XVII)

Bătălia pentru Constantinopol

 

Episodul anterior

 

Monahii ruşi se extind: Hilandar, Decani, Lavra Sfântului Hariton

Statutul legal al monahilor ruşi din Muntele Athos rămânea incert deoarece valul mare de pelerini coincidea cu schimbările legale şi politice majore care aveau loc în această perioadă în Imperiul Otoman. Potrivit rânduielilor Muntelui Athos din 1876 (incluse în Codul de Legi turc), toţi monahii Muntelui Athos, indiferent de naţionalitatea lor, erau socotiţi cetăţeni otomani; le era dat un soi de permis de rezidenţă, dar în realitate cetăţenia lor turcă rămânea nominală. Însă, monahii ruşi îşi păstrau de asemenea paşapoartele lor ruse şi se bucurau de protecţie diplomatică potrivit articolului 62 din Tratatul de la Berlin din 1878.

Citește mai departe...

Mărturii inedite despre Sfântul Ioan de Kronstadt (XIX)
 
 

Soţia Sfântului Ioan de Kronstadt: Elisabeta Constantinovna Serghiev

Din amintirile lui R.G. Şemiakina

 

Partea a II-a

În noiembrie, cinând împreună cu mătuşa şi doi musafiri, unchiul le-a spus că sănătatea lui era foarte precară. Vrând să-l încurajeze, mătuşa i-a spus: ,,Întotdeauna te simţi mai bine în primăvară; când vine primăvara, îţi vei reveni”. ,,În primăvară, zici tu ?”, i-a răspuns unchiul. ,,Tu vei trăi să vezi primăvara, dar eu nu”. Şi a avut dreptate: el a trecut la Domnul în decembrie, iar ea în mai. Începând de pe 6 decembrie, când părintele nu a mai avut puteri să slujească dumnezeiasca liturghie, dar s-a împărtăşit zilnic acasă, el venea în camera preotesei sale bolnave, cu potirul şi o împărtăşea, spunând: ,,Domnul meu şi Dumnezeul meu !” ,,Cu frică de Dumnezeu şi cu credinţă să vă apropiaţi”, ,,Primeşte Trupul şi Sângele lui Hristos”, ,,Pace ţie, preoteasa mea, te felicit”. În dimineaţa zilei de 17 decembrie, el a împărtăşit-o pentru ultima oară. Din 18 decembrie el nu a mai părăsit biroul său.

Citește mai departe...

Alfabetul duhovnicesc (XV)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet
 

Partea a II-a

Capitolul 3

Despre aceea că nu se cuvine să ne mândrim în acest veac cu nici un lucru

  1. Nu fi mândru şi măreţ ca să nu te asemeni dracilor; nu te înălţa cu inima ca să nu fii la măsura lor. Ci fii blând şi smerit şi vei fi înălţat de Însuşi Domnul şi te vei uni cu îngerii: Spre cine voiu căuta, fără numai spre cel smerit şi blând, şi care tremură de cuvintele mele (Isaia 66, 2), grăieşte Domnul. Dracii mai vârtos prin aceasta sunt osebiţi de îngeri, prin aceasta au şi căzut de la Dumnezeu: nu au fost smeriţi şi cu bună supunere. Căci nimic nu este mai spurcat atât înaintea lui Dumnezeu, cât şi înaintea oamenilor, ca înălţarea de sine şi mândria, după cum nu este nimic mai plăcut şi mai binevoitor ca blândeţea şi smerenia.

Citește mai departe...

Ambasador la Constantinopol (V)

– Martor ocular al genocidului armenilor –

 

Episodul anterior

 

Uciderea unei naţiuni [continuare]

Într-o zi, am discutat despre aceste procedee cu un demnitar turc, care-mi descria diversele metode de tortură. Nu făcea nici un secret din faptul că fuseseră ordonate de guvern şi, ca orice turc din casta conducătoare, jubila numai la gândul relelor tratamente aplicate acelei naţii pe care o detesta. El mi-a confirmat că detaliile operaţiunilor erau discutate în fiecare noapte de Comitetul ,,Uniune şi Progres”. Orice metodă nouă de a provoca durere era aclamată ca o descoperire minunată şi toţi participanţii îşi storceau creierele să inventeze alte şi alte noi chinuri. Mi-a spus chiar că scotociseră prin arhivele Inchiziţiei spaniole şi ale altor instituţii istorice experte în tortură şi preluaseră de acolo orice sugestie constructivă.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la cartea Proorocului Iezechiil (LXXXIII)

 

Episodul anterior

 

Apoi urmează: ,,Lungimea de un cot şi jumătate, şi un cot de înalt” (Iezechiil 40, 43 – însă citatul folosit de Sfântul Grigorie este următorul: Lungimea de un cot şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate, şi un cot de înalt”).

9. Un om anume a explicat acest fragment spunând: ,,Mesele sunt de un cot şi jumătate în lungime şi lăţime, adică pătrate, care în total fac trei coţi. Aceşti trei coţi au un cot în înălţime astfel încât taina Treimii păstrează măsura de un cot, adică a măreţiei dumnezeieşti”. Această explicaţie nu poate sta în picioare în mod evident deoarece nu există jumătate în acea preaînaltă Treime care a creat toate lucrurile şi cuprinde toate lucrurile, nici nu există cineva din două jumătăţi. Nici nu există deteriorare sau diminuare a acelei substanţe care, rămânând întotdeauna neschimbătoare, nu suferă nici pierdere, nici creştere.

Citește mai departe...

Monahismul – scutul de apărare al Ortodoxiei (IX)

- Istorisiri din diferite epoci ale creştinismului -

 

Episodul anterior

 

Sfântul Cuvios Dalmat († 436) [continuare]

Apoi, cuviosul Dalmat împreună cu alţi clerici şi monahi din Constantinopol au trimis o epistolă către Sinodul din Efes, prin care îi înştiinţau pe Părinţi despre toate întâmplările de mai sus. La auzul veştilor îmbucurătoare, Părinţii i-au adresat la rândul lor cuviosului Dalmat o scrisoare de felicitare, care vădeşte marea preţuire şi nemărginita lor încredere faţă de cinul monahal:

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXVI)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

25. ,,Ucigaşi în numele Domnului”[1]

Cu multe secole în urmă, Vaticanul a devenit conştient că naţiunile slave ortodoxe stăteau în calea sa către dobândirea supremaţiei asupra creştinismului mondial. Aceasta a atras după sine nu numai cele mai perfide intrigi iezuite ale papiştilor, ci şi o politică vădită de anihilare a slavilor ortodocşi.

Citește mai departe...

NIHILISMUL

Rădăcina revoluţiei epocii moderne (XVI)

de ieromonah Serafim Rose

 

Episodul urmator

 

3. Modelarea „omului nou”

Însă distrugerea Vechii Ordini şi organizarea „noului pământ” nu sunt singurele obiective din programul istoric al nihilismului; ele nu sunt probabil nici măcar cele mai importante obiective. Ele sunt doar pregătirea pentru o lucrare mai însemnată şi mai ameninţătoare decât oricare dintre ele: „transformarea omului”.

Citește mai departe...

Despre moarte şi înviere (II)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

I. Scopul vieţii omeneşti pe pământ [continuare]

,,Patria din care noi am pornit în rătăcirea noastră – spune Mitropolitul Filaret al Moscovei – este Raiul. Patria pe care toţi o căutăm ori pe care ar trebui să o căutăm este tot Raiul şi cerul”. Aceasta ne spune deschis cuvântul dumnezeiesc nou-testamentar: Petrecerea noastră în ceruri este (Filippeni 3, 20). Că ştim că de se va strica casa noastră cea pământească a cortului acestuia, zidire de la Dumnezeu avem, casă nefăcută de mână, veşnică în ceruri. Că de aceasta suspinăm, dorind să ne îmbrăcăm întru lăcaşul nostru cel din cer (II Corinteni 5, 1-2). Călătorind către această locuinţă veşnică, adevăraţii creştini aprind tot mai mult în sinea lor sfânta sete de Dumnezeu şi năzuinţa lor din inimă către Ierusalimul ceresc, numit de Sfântul Apostol Pavel maică nouă tuturor (Galateni 4, 26). În acest duh şi Mântuitorul ne-a învăţat să ne rugăm prin cuvintele: Tatăl nostru, care eşti în ceruri (Matei 6, 9).

Citește mai departe...

Din scrierile Arhiepiscopului Averchie de Jordanville

Nevoinţa pentru virtute (IX)

de Arhiepiscop Averchie de Jordanville

 

Episodul anterior

 

IV. Iubirea evanghelică şi altruismul omului [continuare]

Potrivit cuvintelor Mântuitorului Însuşi, iubirea de Dumnezeu este prima şi cea mai mare poruncă a Evangheliei, lucru de înţeles odată ce această singură poruncă oferă un puternic imbold pentru o viaţă morală autentică. Cel care iubeşte pe cineva în mod sincer face tot posibilul să-i facă pe plac şi să evite ceea ce ar putea să-l deranjeze pe celălalt. Nu îl întristează şi, cu atât mai puţin, nu îl jigneşte sau insultă. La fel, dacă Îl iubim pe Dumnezeu, vom încerca să facem voia Sa sfântă cu orice preţ, să ne supunem voinţa poruncilor Sale, făcând toate acestea în mod firesc, şi nu precum sclavii, cu forţa, cu plânsete şi nemulţumire, ci cu bucurie, precum nişte fii iubitori.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (VIII)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
4
 

Ioan, supranumit Gură de Aur – Caracterul său – Primele sale studii – Primele sale scrieri – Predicile sale din Antiohia – El este ridicat pe scaunul Constantinopolului – Viaţa sa ca episcop – Râvna sa – Luptele sale cu curtea împărătească – Împărăteasa Eudoxia – Evtropie – Ioan Gură de Aur contribuie la căderea sa în dizgraţie – Mila sa faţă de el – Eudoxia vrea să-l piardă pe Gură de Aur după ce l-a pierdut pe Evtropie – Ioan Gură de Aur se ridică împotriva scandalurilor de la curte – Călătoria lui Ioan Gură de Aur în Asia – Un intrus pe scaunul Constantinopolului – Marii fraţi prigoniţi de Teofil al Alexandriei sub pretextul origenismului, se duc la Constantinopol – Ioan Gură de Aur se declară în favoarea lor – Epifanie la Constantinopol – Conduita sa anti-canonică – El părăseşte Constantinopolul şi moare întorcându-se în Cipru – Teofil la Constantinopol – Sinodul de la Chene – Exilul lui Ioan Gură de Aur – Întoarcerea sa – Noile lupte dintre el şi Eudoxia – Un nou sinod – Al doilea exil al său – Viaţa lui Ioan Gură de Aur în exil – Intervenţia lui Onorie, împăratul Apusului – Sinodul de la Roma – Scrisoarea lui Ioan Gură de Aur către Inochentie, episcopul Romei – Opoziţie faţă de intervenţia Apusului în cauza lui Ioan Gură de Aur – Prigonirea susţinătorilor săi – Violenţele faţă de Ioan Gură de Aur – Moartea lui – Apologia sa – Învăţătura lui Ioan Gură de Aur

Citește mai departe...

Patriarhul Athenagora al Constantinopolului şi relaţiile sale cu Lumea Nouă (VII)

Guvernul american şi alegerea patriarhului Athenagora

 

Episodul anterior

 

La mijlocul secolului XX, fraţii Skouras – Charles, Spyros şi George – erau printre cei mai puternici oameni în industria filmului de succes. Charles era preşedinte al Fox West Coast şi finanţa construcţia Catedralei ortodoxe greceşti Sfânta Sofia din Los Angeles, folosindu-i pe prietenii săi vedete de cinema ca modele pentru icoane. George era şeful sălilor de cinema United Artists (acum Cinematografele Regal) şi lucra de asemenea ca agent OSS (precursorul CIA). Dar cel mai influent dintre toţi era Spyros: pe coperta din spate a memoriilor sale (publicate în 2013) este descris ca ,,cel mai influent imigrant grec din istoria americană şi unul din cetăţenii remarcabili ai Americii în perioada Războiului Rece”. Spyros a fost atât preşedintele Twentieth Century Fox timp de mai mult de 20 ani, cât şi preşedintele Prudential Lines, una din cele mai mari companii de navigaţie din ţară.

Citește mai departe...

Nădejdea noastră

Cuvinte despre Fericiri (VIII)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

Întoarcerea la Dumnezeu

Nu suntem oare şi noi peste măsură de alipiţi de desfătările lumeşti ? Şi nu ne abat ele în chip ucigător de la Dumnezeu ? Pentru întoarcerea noastră la El ne-ar fi de mare ajutor cugetarea la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos. Când omul îşi închipuie cum va sta înaintea chipului lui Dumnezeu, când se gândeşte că drepţii au plâns toată viaţa, cerând de la Dumnezeu milă pentru păcatele lor mărunte, se va zdrobi şi pocăi mai lesne decât dacă îşi tot închipuie pe Dumnezeu în chip deosebit de milostiv, sau ca pe Unul care nu va cere socoteală aspră pentru faptele noastre.

Citește mai departe...

Biserica persecutată şi Biserica de stat
 
Acest articol a fost scris de arhiepiscopul Ilarion Troiţki
cu ocazia prăznuirii a 1.600 de ani de la Edictul de la Milan
 
Articol apărut în Moscow Church News, 1913, nr. 37

 

Când Moisi păştea oile lui Iotor, socrul său, preotul din Madiam (potrivit Ieşirea 3), el a văzut un rug arzând cu pară de foc, dar rugul nu era mistuit de el. Această imagine a unui rug aprins care nu se mistuie a fost atribuită de anumiţi scriitori bisericeşti străvechi Bisericii lui Hristos din primele veacuri: timp de aproape trei secole ea a ars în foc şi nu a fost mistuită de el – dimpotrivă, a crescut, a înflorit, şi a dat roade. Flacăra învăpăiată a încercărilor Bisericii se stingea câteodată, apoi se reaprindea cu nouă şi mai mare putere. Erau izbucnirile mulţimilor ignorante şi superstiţioase, care erau gata să dea vina pe creştini pentru toate relele sociale, şi de aceea strigau: ,,Creştinii să fie daţi leilor !” Erau conducători remarcabili pe tronul roman, oameni cu idei politice, sub care naţiunea înflorea şi poporul prospera, dar conducătorii îi socoteau pe creştini ca fiind nişte trădători, o piedică în calea idealurilor romane – şi perioadele de prosperitate civilă erau vremuri de pătimire pentru creştini.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Eusebiu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul II
Protestantismul de la 1517-1789
 
A. Reformaţia lui Luther sau luteranismul. Începutul şi răspândirea reformaţiei în Germania
4. Luteranismul în Germania victorios în lupta cu romano-catolicismul
 
§. 169. Cum s-a înfiinţat protestantismul sau reformaţia
B. Reformaţia lui Ulrich Zwingli sau zwinglianismul. Cum a început şi cum s-a răspândit în Elveţia

Mai tot într-un timp cu revoluţia religioasă, pe care o făcu Luther în Germania, începu o asemenea revoluţie şi reformă religioasă în Elveţia germană. Autorul ei fu Ulrich Zwingli, preot de mir (1519-1531). Această revoluţie a sfârşit-o în Elveţia franceză, încă înainte de a muri Luther, (de la 1536) Ioan Calvin, jurisconsult şi teolog francez († 1564). El modifică reformaţia lui Zwingli şi o completă. Partizanii lui Zwingli şi mai târziu ai lui Calvin sau zwinglianii şi calviniştii (calvinii) se numesc îndecomun şi ,,reformaţi” simplu, sau evanghelici de confesiune elvetică, pe când ,,protestanţi” se numeau la început numai luteranii sau evanghelicii de confesiunea de la Augsburg. Tocmai mai târziu s-au numit protestanţi membrii tuturor comunităţilor religioase, ce s-au înfiinţat direct sau indirect din revoluţia religioasă a secolului XVI.

Citește mai departe...

Astăzi 15/28 iunie începe postul Sfinţilor Apostoli

 

În postul Sfinţilor Apostoli, în zilele de luni, miercuri şi vineri se posteşte fără vin şi untdelemn, iar în zilele de marţi, joi, sâmbătă şi duminică cu vin şi untdelemn. De asemenea, în acest post, în zilele de sâmbătă şi duminică este dezlegare la peşte.

Citește mai departe...

Diavolii revoluţionari ai Rusiei (VII)

 

Episodul anterior

 

Religia înainte de Revoluţie

În articolul său din 1905, ,,Socialism şi religie”, Lenin explica atitudinea Partidului Social Democratic Muncitoresc faţă de religie în general şi faţă de Biserica Ortodoxă Rusă în particular. Remarcând proletarizarea şi secularizarea care decurgea din ea a forţei de muncă urbane în Rusia pre-revoluţionară, el scria:

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXXXII)

 

Episodul anterior

 

CARTEA A IX-A

(Luca 19, 29 - 20, 41)

,,Şi a fost când s-a apropiat de Vitfaghi şi Vitania, către muntele ce se cheamă al Măslinilor, a trimis doi din ucenicii săi, zicând: Mergeţi în satul care este înaintea voastră; întru care intrând veţi găsi un mânz legat, pre care nimeni din oameni niciodată nu a şezut” (Luca 19, 29-30).

Citește mai departe...

Alfabetul duhovnicesc (XIV)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet
 

Episodul anterior

Partea a II-a

Capitolul 2

Despre aceea că nu se cuvine să ne mângâiem foarte cu cinstea şi slava omenească

  1. Nu dori, omule, să fii cinstit şi slăvit de oameni, ca să nu te lipseşti de slava dumnezeiască. Nu te mângâia foarte cu slava lumii acesteia ca să nu fii degrabă amărât de necinste. După slavă şi cinstire omenească, în chip obişnuit şi neaşteptat urmează deseori necinste, după bunăstarea pământească zădărnicirea acesteia; după veselie şi trupească petrecere necaz şi întristare, căci veacul acesta este schimbăcios şi toate ale sale – lucruri şi întâmplări – sunt trecătoare: după bunăstare vine în urma ei întotdeauna schimbarea şi lipsirea.

Citește mai departe...

Ambasador la Constantinopol (IV)

– Martor ocular al genocidului armenilor –

 

Episodul anterior

 

,,Revoluţia” de la Van [continuare]

Nici nu încape îndoială că Gevdet sosise la Van cu instrucţiuni precise să nu mai rămână picior de armean în toată provincia, dar, în primele câteva luni, condiţiile nu au fost coapte pentru o operaţiune de asemenea anvergură. Pe de o parte, Gevdet însuşi era plecat pe frontul rusesc din Caucaz; pe de altă parte, dată fiind apropierea duşmanului, era mai înţelept pentru turci să se abţină de a-i maltrata pe armenii din Van. Dar, la începutul primăverii, ruşii s-au retras temporar. Deşi este o tactică în general recunoscută drept bună ca o armată victorioasă să pornească pe urmele duşmanului când acesta se retrage, în concepţia generalilor turci retragerea rusă a constituit o întorsătură binevenită a războiului, pentru că în acest fel armenii rămăseseră fără protectori şi, deci, la bunul plac al trupelor otomane.

Citește mai departe...

SFINTII DIN CATACOMBELE RUSIEI (VIII)

Mitropolitul Iosif al Petrogradului († 1938) şi începutul Bisericii din Catacombe

de profesor I.M. Andreev

 
 
Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă;
temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul
să le piardă în gheena
(Matei 10, 28)
 
Epistolele Mitropolitului Iosif al Petrogradului
 
Iată principalele epistole care au ajuns până la noi de la cel dintâi
conducător al Bisericii din Catacombe, care demonstrează poziţia sa
neînfricată împotriva serghianismului chiar de la apariţia lui
 
Schisma serghianistă din 1927
3. Rezoluţie asupra raportului vicarilor Petrogradului
Document din 23 decembrie 1927
 

Pentru a condamna şi contracara ultimele acţiuni ale mitropolitului Serghie, care sunt contrare duhului şi binelui Sfintei Biserici a lui Hristos, în condiţiile actuale noi nu avem alte mijloace în afară de o îndepărtare decisivă de el şi o ignorare a poruncilor lui. Fie ca aceste porunci să fie acceptate de acum încolo doar de hârtia pe care sunt scrise, care tolerează orice, şi de aerul nesimţitor care conţine orice, dar nu de sufletele vii ale fiilor credincioşi ai Bisericii lui Hristos.

Citește mai departe...

SECULARIZAREA AVERILOR BISERICII

Amestecul statului în Biserica din România (I)

de Nicolae Iorga[1]

 

Episodul anterior

I. Lupta şi înfrângerea mitropolitului Veniamin

Cu aceşti oameni, atâţia dintre ei foarte luminaţi, unii bine înzestraţi sufleteşte, şi toţi – afară de acel Neofit[2] care, urând Revoluţia de la 1848, a fost silit să o servească, a trădat-o, i-a prigonit afiliaţii, pentru ca pe urmă să cadă tot pentru păcatele sale revoluţionare (27 iulie 1849) –, desăvârşiţi patrioţi în cel mai vechi şi mai frumos înţeles al cuvântului, Biserica Românească ar fi putut lua un nou avânt şi scrie un bogat capitol în istoria timpurilor nouă. Ceea ce a împiedicat-o de la aceasta a fost amestecul statului, care, de la Chiselev până în timpul de azi, a luat-o în stăpânire, uneori încetul cu încetul, alteori prin lovituri mari neaşteptate, smulgându-i pe rând moşiile, averea cealaltă, drepturile, autonomia sprijinită pe canoane, cultura proprie, şcolile speciale, autoritatea şi prestigiul, urmând întru aceasta când exemplul Rusiei cu Biserica robită, când al Apusului, cu Biserica pe alocuri cu totul izgonită afară din viaţa oficială, după ce însă i s-au luat mai toate mijloacele care-i pot îngădui să se ţie de sine.

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXV)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

24. BISERICA ÎN PERICOL ! [continuare]

Arhiepiscopul Teodosie (Protsiuk) de Omsk nu numai că a primit legaţi de la Vatican şi a coliturghisit deschis cu ei, chiar dumnezeiasca liturghie, ci l-a prezentat pe binecunoscutul Verenfried cu o ,,cruce episcopală ..., devenind astfel un prieten nedespărţit”[1] al sponsorului catolic bogat.

Citește mai departe...

Şase sisteme calendaristice în istoria Europei în ultimele două secole (III)

 

Episoadele anterioare

 

III. Calendarul revoluţionar al Uniunii Sovietice (calendarul bolşevic)

Ultima încercare majoră de reformă a calendarului a avut loc în 1929 de către guvernul Uniunii Sovietice, care a adoptat calendarul revoluţionar (sau calendarul bolşevic).

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la cartea Proorocului Iezechiil (LXXXII)

 

Episodul anterior

 

Apoi se poate spune: ,,Patru mese de o parte, şi patru mese de altă parte din dosul porţii” (Iezechiil 40, 42 – în citatul folosit de Sfântul Grigorie spune ‘pe părţile porţii’). Deci în timp ce credinţa şi viaţa, învăţătura şi proorocia sunt păzite în minţile celor buni, poarta noastră, adică înţelegerea Sfintei Scripturi, are patru mese pe o parte. Şi când printre popoarele care merg înainte sunt păstrate răbdarea şi bunătatea prin sfânta propovăduire, care păzea înainte tăierea împrejur şi jertfa printre cei pământeşti, sunt arătate de asemenea patru mese, ca să spunem aşa, pe cealaltă parte.

Citește mai departe...

Monahismul – scutul de apărare al Ortodoxiei (VIII)

- Istorisiri din diferite epoci ale creştinismului -

 

Episodul anterior

 

Sfântul Cuvios Ipatie († 446)

Cuviosul Ipatie era egumen al Mânăstirii Rufinienilor din Calcedon. Mai înainte încă de înscăunarea lui Nestorie, acest cuvios avusese o vedenie prin care i se descoperea abaterea patriarhului de la dreapta credinţă. Astfel, când comoara cea rea a inimii aceluia a început să iasă la iveală, şi Ipatie ,,a cunoscut cugetele lui Nestorie, că nu erau cele ce se cuveneau să fie, a şters îndată numele lui din dipticele bisericii, ca să nu mai fie pomenit la proscomidie.

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Poate ştiinţa să înlocuiască creştinismul

de arhimandrit Galaction Cordun

din Mitropolia Ungro-Vlahiei

 
Bucureşti
1919
 
Prea Cuvioşiei Sale părintelui arhimandrit Gherman
Stareţul Sfintei Mânăstiri Neamţul Nou, Basarabia
 
În semn de adâncă recunoştinţă şi frumoase amintiri
Arhimandrit Galaction Cordun
 
I
 
Eu sunt calea, adevărul şi viaţa (Ioan 14, 6)
 

Au fost timpuri când oamenii s-au ridicat în contra ştiinţei în numele creştinismului, convinşi că această dumnezeiască învăţătură poate înlocui pentru oameni orice fel de ştiinţă.

Citește mai departe...

Rusia şi Răsăritul ortodox la sfârşitul secolului XIX (XVI)

Bătălia pentru Constantinopol

 

Episodul anterior

 

Încercări nereuşite de soluţionare a schismei bulgare [continuare]

Noua situaţie politică creată de războaiele balcanice a generat probleme semnificative pentru patriarhie, deoarece ea a pierdut cele mai multe din eparhiile sale prospere din Macedonia. La o şedinţă a Sinodului patriarhal, mitropoliţii au spus că deşi perpetuarea schismei bulgare convenea intereselor greceşti, după soluţionarea Chestiunii Răsăritene şi divizarea Macedoniei, autocefalia Bisericii Bulgare va trebui proclamată; apoi, exarhul va părăsi Constantinopolul şi patriarhia va fi silită să pună capăt schismei.

Citește mai departe...

Despre moarte şi înviere (I)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 
Din scrierile arhimandritului Serafim Alexiev († 1993)
În ciuda piedicilor şi încercărilor de tot felul, pe care realitatea din spatele Cortinei de Fier le aducea în fiecare zi păstorului ortodox, arhimandritul Serafim a rămas un semănător neobosit al cuvântului Evangheliei. Blând şi înţelept din fire, el a priceput că era cu totul zadarnic să discuţi cu ateii orbiţi, şi şi-a concentrat eforturile spre slujirea turmei cuvântătoare a lui Hristos şi păstrarea luminii Sfintei Evanghelii în inimile creştinilor ortodocşi împilaţiPC. Carti si articole 03-1
 
 
- Adevăr şi minciună despre viaţa de după moarte -
 
De ce un creştin ortodox nu poate fi ecumenist
de arhimandriţii Serafim Alexiev şi Serghie Jazadjiev

Citește mai departe...